CURSUL NR.

14
Analiza diagnostic a calităţii produselor

Cuprins
14.1.Scopul şi obiectivele cursului
14.2. Aspecte generale privind calitatea produselor
14.3. Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate
14.4. Analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate
14.5. Rezumat
14.6.Bibliografie minimală

14.1. Scopul şi obiectivele cursului

Scopul acestui curs este acela de a dobândi următoarele competenţe: cunoaşterea (distingerea,
identificarea, recunoaşterea), înţelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi evaluarea (judecarea,
argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor, mijloacelor, alternativelor) aspectelor
legate de analiza diagnostic a calităţii produselor.
La finalul studiului acestui curs vei fi capabil:
 să defineşti şi să prezinţi conceptul de calitate ;
 să identifici corect criteriile de clasificare a caracteristicilor de calitate;
 să identifici indicatorii folosiţi în aprecierea sintetică a nivelului de calitate pe produse şi
familii de produse;
 să prezinţi indicatorii folosiţi în analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de
calitate.

14.2. Aspecte generale privind calitatea produselor

Definiţie. Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. După unii
specialişti, calitatea produselor este considerată:
 satisfacerea unei necesităţi;
 gradul de satisfacere a consumatorului;
 conformitatea cu caietele de sarcini;
 ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil;
 un cost mai mic pentru o utilizare dată.

1
 Asigurarea calităţii produselor şi serviciilor oferite, reprezintă un obiectiv important al unei
societăţi preocupate de menţinerea competitivităţii pe segmentul de piaţă căruia i se adresează. A
asigura calitatea înseamnă a fi sigur că există efectiv calitatea dorită / cerută. Asigurarea calităţii
permite furnizarea de dovezi obiective că produsul sau serviciul satisface sau poate satisface,
necesităţile clientului.
În activitatea practică, pentru definirea calităţii se utilizează o serie de termeni ca, de exemplu:
calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura în care produsul proiectat asigură
satisfacerea cerinţelor beneficiarilor şi posibilitatea de folosire, la fabricaţia produsului respectiv,
a unor procedee tehnologice raţionale şi optime din punct de vedere economic;
calitatea fabricaţiei desemnează gradul de conformitate a produsului cu documentaţia tehnică.
Acesta se realizează în producţie şi este determinată de procesul tehnologic, echipamentul de
producţie, activitatea de urmărire şi control, manoperă, etc.
calitatea livrată, reprezintă nivelul efectiv al calităţii produselor livrate de furnizor.
Odată cu dezvoltarea producţiei industriale, cu creşterea şi diversificarea cererii de producţie,
noţiunea de calitate a produsului a evoluat şi s-a diversificat, vorbindu-se despre:
“calitate potenţială” - reprezintă calitatea produsului după proiectare, înainte de asimilarea lui
în fabricaţie;
“calitate parţială” - reprezintă raportul dintre calitatea obţinută şi cea cerută;
“calitate realizată” - este calitatea rezultată în urma verificării la capătul liniei de producţie;
“calitate asigurată” - este calitatea care rezultă pe baza unui program unitar cuprinzând toate
activităţile de control ale calităţii (prevenire, măsurare şi acţiune corectivă);
“calitate totală” în care se integrează gradul de utilitate, economicitate, estetică, etc.
Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie să ofere produse sau servicii care:
 să satisfacă o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;
 să satisfacă aşteptările clientului;
 să se conformeze standardelor şi specificaţiilor;
 să se conformeze măsurilor legale şi altor cerinţe ale societăţii;
 să fie disponibile la un preţ competitiv;
 să fie furnizate la un cost care aduce profit.
Aprecierea cantitativă a calităţii presupune identificarea tuturor caracteristicilor unui produs şi
apoi formarea de grupe tipologice în funcţie de diferite criterii. Caracteristicile de calitate pot fi
grupate după următoarele criterii:
1.În raport cu natura şi efectul pe care îl au în procesul de utilizare avem:
a)caracteristici tehnice - se referă la însuşirile valorii de întrebuinţare a produsului care conferă
acestuia potenţialul de satisfacere a utilităţilor consumatorilor. Se caracterizează în proprietăţi
fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului şi determinate de concepţia
constructiv-funcţională a acestuia.
b)caracteristici psiho-senzoriale - vizează efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care
produsele le au asupra utilizatorilor prin formă, culoare, gust, grad de confort.

2
c)caracteristici de disponibilitate - reflectă aptitudinea produselor de a-şi realiza funcţiile utile de-a
lungul duratei de viaţă, aptitudine definită prin două concepte fundamentale: fiabilitatea şi
mentenabilitatea.
Fiabilitatea reflectă capacitatea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile fără întrerupere datorită
defecţiunilor într-o perioadă de timp specificată şi într-un sistem de condiţii de utilizare dat.
Mentenabilitatea măsoară şansa ca un produs să fie repus în funcţiune într-un interval specificat
de timp, în condiţiile existente de întreţinere şi reparaţii.
Se exprimă printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de producţie, preţul, cheltuielile de
mentenanţă, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.
d)caracteristici de ordin social general - se referă la efectele pe care le au sistemele tehnologice de
realizare a produselor, precum şi utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranţei şi
sănătăţii populaţiei.
2.După importanţa caracteristicilor calităţii în asigurarea utilităţii şi funcţionalităţii
produselor, avem:
a)caracteristici de bază (absolut necesare);
b)caracteristici secundare care pot să lipsească sau pot fi realizate la nivele inferioare, reducându-se
astfel costurile inutile fără ca gradul de utilitate al produselor să fie semnificativ afectat.
3. În funcţie de destinaţia şi caracterul folosirii produselor în procesul de consum,
caracteristicile pot fi:
a)caracteristici ale mijloacelor de muncă: durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatură,
precizie de lucru, estetică;
b)caracteristici ale obiectelor muncii: uşurinţa prelucrării şi economicitatea acesteia, asigurarea
calităţii cerute produsului finit, soliditate, componenţa chimică.
c)caracteristici pentru obiectele de consum individual: gust, formă, rezistenţă la rupere şi la frecare,
elasticitate.
4. După modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:
a)caracteristici măsurabile direct: greutate, rezistenţă, conţinutul de substanţe utile;
b)caracteristici măsurabile indirect: fiabilitatea unui utilaj determinată pe baza probelor de rezistenţă
la uzură;
c)caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon: numărul de defecte pe cmp de ţesături, tablă;
d)caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon: grad de vopsire, finisajul unei mobile, grad
de cromare.
5. În funcţie de modul de exprimare deosebim:
a)caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutăţi, rezistente, debite.
b)caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative: corespunzător, necorespunzător.
Indiferent de gruparea utilizată, se poate spune că aceste caracteristici conferă produsului
calitatea.

3
14.3. Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate
Pentru produsele diferenţiate pe clase de calitate se poate face o analiză a calităţii atât faţă de
programul stabilit, cât şi faţă de perioada precedentă. Analiza se realizează prin compararea cantităţilor
de produse efectiv fabricate cu cele programate sau din perioada de bază, pe fiecare sortiment sau clasă
de calitate. În urma acestei comparaţii se determină atât diferenţa absolută dintre cantitatea efectiv
fabricată şi cea programată sau din perioada de bază, cât şi indicele individual al volumului fizic a
producţiei pe fiecare grupă sau clasă de calitate.
Modificarea absolută se realizează după relaţia:

Iar, indicele individual se stabileşte după relaţia:

unde: qi - volumul fizic al producţiei din sortimentul „i”.

Principalele criterii care stau la baza grupării producţiei pe clase de calităţi sunt: calitatea
materiilor prime folosite; procedeele tehnologice utilizate; alinierea la normele interne care
reglementează parametrii de calitate a produselor respective etc.
Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate se poate face fie pe fiecare produs
în parte, fie pe familii de produse.
A.Analiza calităţii pe produse
Pentru aprecierea sintetică a nivelului de calitate pe un anumit produs se folosesc următorii
indicatori:
a)coeficientul mediu de calitate ( ) determinat ca medie aritmetică ponderată între ponderea
fiecărui sortiment în volumul total al producţiei (gi) sau volumul producţiei (qi) şi coeficientul
clasei de calitate:

unde: - coeficientul mediu al calităţii pe produse; gi - ponderea fiecărui sortiment în volumul total
al producţiei; ci–clasa sau grupa de calitate (1,2,3,…, n); qi–volumul fizic al producţiei din fiecare
clasă de calitate.
Coeficientul mediu de calitate se calculează atât pentru perioada curentă, cât şi pentru perioada de
bază. Aprecierea modificării calităţii medii a producţiei se realizează cu ajutorul indicelui

coeficientului mediu de calitate astfel:

Dacă   o îmbunătăţire a calităţii producţiei. Gradul de

îmbunătăţire a calităţii producţiei se stabileşte ca diferenţă între 100 şi valoarea indicelui coeficientului
mediu de calitate:

Dacă   o înrăutăţire a calităţii producţiei.

4
 b)coeficientul mediu de echivalenţă ( ) se calculează ca raport între producţia echivalentă
în produse de calitatea I sau produse de marcă ( ) şi producţia fizică a sortimentului respectiv
( ) după relaţiile:

unde: - coeficientul de echivalenţă al clasei de calitate „i” ; gi - ponderea fiecărui sortiment în

volumul total al producţiei; qi–volumul fizic al producţiei din fiecare clasă de calitate; - coeficientul
de transformare a produselor dintr-o anumită clasă de calitate în produse de calitatea I sau produse de
marcă şi se stabileşte astfel:

Cu ajutorul coeficienţilor de echivalenţă, produsele de calităţi inferioare sunt transformate în

produse de calitatea I.
Dacă  o îmbunătăţire a calităţii producţiei.
Dacă  o înrăutăţire a calităţii producţiei.

c)preţul mediu de vânzare a producţiei( ) se calculează după relaţiile:

unde: - preţul mediu de vânzare a producţiei; gi - ponderea fiecărui sortiment în volumul total al
producţiei; qi - volumul fizic al producţiei din fiecare clasă de calitate; pi - preţ de vânzare pe fiecare
clasă de calitate (exclusiv efectul inflaţiei).
Dacă , rezultă o îmbunătăţire a calităţii producţiei pe produs ( ), ca efect al creşterii
ponderii producţiei de calitate superioară în totalul producţiei aferente produsului analizat.
B.Analiza calităţii pe familii de produse
Nivelul mediu al calităţii se evidenţiază cu ajutorul coeficientului mediu generalizat al calităţii
determinat ca medie ponderată între structura pe sortimente şi coeficientul mediu al calităţii aferent

fiecărui sortiment:

unde: gj - structura producţiei fabricate pe sortimente sau familii de produse; kj - coeficientul mediu
al calităţii pe sortimente sau familii de produse.

5
14.4. Analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate
Analiza calităţii pentru aceste produse presupune particularităţi metodologice de la o ramură la
alta datorită parametrilor specifici şi posibilităţilor diferite de măsurare a calităţii produselor.
În analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate se pot utiliza următorii indicatori:
1.coeficientul de exploatare (ke) - acesta se foloseşte în cazul produselor complexe pentru
exprimarea sintetică a nivelului tehnic - calitativ:
-al unui produs nou care se înlocuieşte cu un altul
sau
-al unui produs al firmei comparativ cu unul similar al concurenţei.
Determinarea coeficientului presupune stabilirea listei însuşirilor calitative ale produsului şi
acordarea unui număr de puncte pentru fiecare însuşire. Relaţia de calcul este:

unde:
gi - ponderea fiecărei însuşiri calitative sau ponderea acordată indicatorului parţial al calităţii în
ansamblul acesteia;
npi - numărul de puncte acordate fiecărei însuşire calitativă sau pentru produsele comparate pe
caracteristici ale calităţii.

Dacă  îmbunătăţirea nivelului tehnic - calitativ al produsului.

Ponderile indicatorilor parţiali sau ponderile însuşirilor calitative şi numărul de puncte se acordă
de experţi (economişti, ingineri, utilizatori).

2.coeficientului de eficienţă economică a valorii de întrebuinţare a produsului - acesta se

stabileşte după relaţia:

unde: - coeficientul de eficienţă economică; Ii - indicele parametrului de calitate „i”; ei -

coeficientul de eficienţă economică a valorii de întrebuinţare a produsului „i”.

3.rata defectelor - se stabileşte după relaţia:

unde: Rd - rata defectelor; ndi - numărul de produse pe categorii de defecte; npi -numărul de puncte
pe categorii de defecte; Np - numărul de produse supuse verificării.
Rata efectivă a defectelor se compară cu rata admisibilă pentru acea categorie de produse.
În funcţie de gradul în care afectează siguranţa în exploatare (pentru unele produse), defectele pot
fi: critice, principale, secundare, minore.
4. rata gradului de disponibilitate a produsului - se stabileşte pe baza relaţiei:

6
unde:
Rd - rata gradului de disponibilitate; tnf - timpul de nefuncţionare a unui produs pe durata de
viaţă economică; tn - timpul normal de funcţionare a produsului.
Cu cât cu atât calitatea produsului este mai nesatisfăcătoare.
Multe firme de prestigiu au organizate sisteme informaţionale pentru urmărirea unor loturi de
produse în procesul utilizării lor pe ciclul de viaţă, în scopul depistării categoriilor de defecte ce conduc
la nefuncţionare, la determinarea timpului de nefuncţionare datorită acestora. Stabilirea gradului de
disponibilitate în perioada de garanţie este simplă ţinând seama de evidenţa activităţii de service.
5. gradul de reînnoire a producţiei - se stabileşte astfel:

În SUA de exemplu, producţia de automobile se reînnoieşte în 5 ani într-o proporţie medie de

73%, a maşinilor electrice de 24%, fără a mai vorbi de produsele supuse modei şi diverselor cerinţe ale
consumatorilor.
6.raportul dintre cheltuielile efectuate în procesul de exploatare pe durata de viaţă
economică a produsului şi preţul de cumpărare al acestuia.
În practica mondială, mai ales în SUA, există de multă vreme preocupări privind nivelul
cheltuielilor în procesul de utilizare a bunurilor pe întreg ciclu de viaţă al acestora. Cercetările efectuate
demonstrează că, cheltuielile curente ale consumatorului în perioada de exploatare a bunurilor depăşesc
preţul de cumpărare de 1,9 – 4,8 ori (televizoare color de 2,1 ori, maşini de spălat de 3,9 ori, aspiratoare
de 1,9 ori, etc.).
Un asemenea indicator nu se reduce la o apreciere pasivă a calităţii ci este utilizat pentru
stabilirea preţurilor de vânzare, demonstrând prin reclamă avantajele ce le obţin consumatorul ca
urmare a cheltuielilor de exploatare mai mici decât ale produselor concurenţei (evident în reclamă nu se
fac referiri la produsul similar al firmei concurente).
7.rata reclamaţiilor şi refuzurilor - pe bază valorică, rata poate fi construită faţă de cifra de
afaceri pe total sau mai concret pe produse reclamate şi refuzate. În fiecare caz se examinează motivul
reclamaţiilor şi refuzurilor pentru a întreprinde măsurile de reglare a calităţii.
Dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor se determină ca raport între ponderea valorii
produselor refuzate în valoarea totală a livrărilor (în dinamică) şi numărul mediu al refuzurilor ce revin
la 1000 lei livrări.
Dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor se determină ca raport între ponderea valorii
produselor reclamate în valoarea totală a livrărilor (în dinamică) şi numărul mediu al refuzurilor ce
revin la 1000 lei livrări.

Întrebări facultative
1. Ce este calitatea?
2. Care sunt criteriile de clasificare a caracteristicilor de calitate?
3. Care sunt indicatorii folosiţi în aprecierea sintetică a nivelului de calitate pe produse şi familii de
produse?
4. Care sunt indicatorii folosiţi în analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate?

7
14.5. Rezumat

Acest curs abordează în mod unitar principalele aspecte privind calitatea produselor.
În prima parte a cursului sunt prezentate aspectele generale privind calitatea produselor în care s-a
definit conceptul de calitate, termenii utilizaţi pentru definirea calităţii şi gruparea în funcţie de anumite
criterii a caracteristicilor calităţii.
În finalul cursului au fost prezentaţi şi explicaţi indicatorii utilizaţi în analiza produselor diferenţiate
pe clase de calitate şi în analiza produselor nediferenţiate pe clase de calitate.
Structura acestui curs v-a permis înţelegerea şi asimilarea graduală a cunoştinţelor referitoare la
analiza diagnostic a calităţii produselor.

Bibliografie minimală
1.Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Căruntu Genu Alexandru, Analiză economico-
financiară la nivel microeconomic, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, pag.145;
2.Burja Camelia, Analiză economico-financiară, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009,
pag.156;
3.Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag.177;
3.Ghic Graţiela, Grigorescu Judith Carmen, Analiză economico-financiară, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2008, pag.165;
4.Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae, Analiză economico-financiară, Ed.
Economică, Bucureşti, 2005, pag.100.