1.

CALITATE SI COMPETITIVITATE
1.1 Conceptul de calitate
În cadrul politicii largi de democratizare a României, un obiectiv de importanţă majoră
îl constituie ridicarea nivelului tehnic si calitativ al producţiei si produselor.
În acest scop se impune perfecţionarea, într-o concepţie unitară, a activităţii de asigurare
si control a calităţii produselor si serviciilor si stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice care
trebuie luate de către producător şi beneficiar pe toate fazele de realizare a acestora, pentru
respectarea întocmai a condiţiilor privind calitatea, respectiv protecţia consumatorilor împotriva
unor produse si servicii necorespunzătoare.
Înţelegerea instrumentului statistic necesar operaţiilor de determinare cantitativă a
calităţii si fiabilităţii, este de mare importanţă pentru ca executantul să poată stăpâni procesul
tehnologic, să ridice nivelul indicatorilor de realizat si să asigure funcţionarea corectă si
eficientă a canalelor de comunicare între personalul de execuţie si personalul ingineresc de
concepţie, singura cale prin care obiectivele de calitate si fiabilitate pot fi executate.
Calitatea este ansamblul însuşirilor esenţiale ale obiectivelor si fenomenelor care fac ca
acestea să fie ceea ce sunt si să se deosebească unele de altele. Calitatea produselor a fost
definită sub numeroase forme, prin faze indici, fracţii, coeficienţi, formule (aproximativ 100 de
definiţii ), însă toate acestea se referă, în final, la proprietăţile pe care le posedă un produs,
măsura în care acesta satisface necesităţile societăţii, avându-se în vedere: parametrii tehnico-
economici; gradul de utilizare; eficienţa economică în exploatare, estetica.
Calitatea, îmbunătăţirea calităţii bunurilor materiale au devenit atribute esenţiale ale
civilizaţiei moderne. Revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană imprimă activităţii economice
o desfăşurare dinamică, determină progrese rapide în producţie si exigenţă sporită faţă de
calitatea produselor.
Calitatea serviciilor si produselor reprezintă una din cele mai importante forme de
materializare a capacităţii de concepţie, a disciplinei tehnologice si atitudinii faţă de muncă,
prin care lucrătorii din economie participă la perfecţionare dotării tehnice a activităţii
economice, creşterea productivităţii muncii, valorificarea eficientă a resurselor ţării, satisfacerea
cerinţelor populaţiei, mărirea competitivităţii produselor româneşti pe piaţa externă.
Intre calitatea bunurilor de consum si calitatea mijloacelor de producţie există o legătură
directă. Dacă cu mijloace de producţie calitativ corespunzătoare parametrilor impuşi se pot
realiza si bunuri calitativ necorespunzătoare (ca urmare a folosirii incorecte a acestora), cu
mijloace de producţie incapabile să realizeze performanţele necesare (precizie de execuţie,
reglaj, stabilitate etc.) nu se pot obţine decât bunuri de consum necorespunzătoare nivelului
calitativ impus. Deci, calitatea mijloacelor de producţie apare ca o condiţie necesară în
obţinerea unor produse corespunzătoare calitativ, însă nu si suficientă.
Problema calităţii produselor , a controlului calităţii, preocupă în prezent toate
societăţile comerciale, deoarece numai produsele de calitate pot satisface, în adevăratul înţeles
al cuvântului, pe cei care le folosesc; deci numai produsele de calitate sunt căutate si cumpărate.
La noi în ţară, pornindu-se de la cerinţele creşterii economiei în ansamblu şi ţinând
seama de cerinţele actuale ale dezvoltării ştiinţei si tehnicii, îmbunătăţirea calităţii produselor a
fost transformată într-o problemă centrală a activităţii economice, acordându-se o atenţie
majoră ridicării nivelului tehnic al întreprinderilor si perfecţionării formelor de organizare a
producţiei si a muncii.
Calitatea unui produs este determinată de ansamblul proprietăţilor (caracteris-ticilor)
sale utile, care se pot observa, încerca si măsura sau cel puţin compara cu un etalon. Unitatea
conferă produsului valoarea de întrebuinţare, în timp ce calitatea indică gradul în care
proprietăţile (caracteristicile) aceluiaşi produs corespund nevoilor beneficiarului, adică măsura
în care îndeplineşte un anumit serviciu sau o anumită misiune.
Produsele au, în general, însuşiri numeroase, dar numai unele dintre ele pot determina,
la un moment dat, calitatea, iar acestea poartă denumirea de caracteristici de calitate.
1.2 Caracteristici de calitate
Caracteristicile de calitate ale produselor se împart în:
- caracteristici atributive, care se exprima printr-un indice calitativ (suprafaţă lucioasă
sau mată, membrană elastică sau rigidă, etc.);
- caracteristici cantitative, care sunt determinate prin mărimi concrete, măsurabile
(dimensiuni, compoziţie chimică, parametri mecanici, electrici, termici, etc.).
Caracteristicile de calitate au apărut ca o consecinţă a cererii univoce a beneficiarilor în
aprecierea calităţii produselor, a modului în care acestea corespund destinaţiei lor. In funcţie de
aceste fenomene se pot diferenţia următoarele caracteristici de calitate: caracteristici
funcţionale; caracteristici psihosenzoriale; caracteristici sociale; fiabilitate si mentenabilitate.
Caracteristicile funcţionale reprezintă suma parametrilor care se referă la utilizarea
nemijlocită a unui produs (viteza si puterea unui autovehicul, precizia de prelucrare a diferitelor
masini-unelte, etc.).
Caracteristicile psihosenzoriale sunt acele proprietăţi ale produselor care pot fi
determinate cu ajutorul simţurilor omeneşti sau a senzaţiilor produse de acestea (gust, miros,
văz, frig, cald, moale, etc.).
Caracteristica socială reprezintă însuşirea unui produs ca în timpul utilizării sale să nu
producă modificări negative asupra mediului înconjurător.
Fiabilitatea este probabilitatea ca un produs , în condiţii bine determinate, să
îndeplinească funcţia pentru care a fost creat, în decursul unui interval de timp.
Mentenabilitatea este proprietatea unui produs de a fi menţinut în stare de funcţionare
(de folosire) si se referă la uşurinţa de întreţinere a acestuia.
Toate aceste caracteristici calitative ale produselor, pentru a fi reliefate, trebuie
măsurate, comparate si determinate. Din acest punct de vedere, caracteristicile calitative ale
produselor se grupează astfel:
- direct măsurabile (lungime, grosime, masă, etc.);
-indirect măsurabile (putere, fiabilitate, etc.);
-comparabile obiectiv cu mostra etalon (grad de acoperire. de vopsire, etc.);
- determinate organoleptic (gust, miros, etc.);
- numărabile.
1.3 Indicatori si metode pentru controlul calităţii
Pentru stabilirea nivelului tehnic si calitativ al produselor s-a elaborat o metodologie
unitară pe economie, prin care se poate stabili nivelul tehnic al oricărui produs, prin compararea
indirectă a caracteristicilor tehnice si calitative ale acestuia cu caracteristicile a 5-6 produse
similare, realizate în momentul respectiv de firme de prestigiu pe plan mondial sau si cu cele
din standardele si normele naţionale si internaţionale recunoscute. Metodologia permite să se
calculeze cele 3 forme ale indicativului nivelului tehnic si calitativ "Q":
Qc - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de conformanţă (performanţele produsului
se compară cu parametrii caracteristicilor prevăzuţi în documentaţia de fabricaţie omologată a
acestuia);
Qm - indicatorul nivelului tehnic si calitativ mondial (performanţele produsului se
compară cu media parametrilor caracteristicilor produselor străine luate ca bază de
comparaţie) ;
Qv - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de vârf (performanţele produsului se
compară cu cel mai bun parametru al caracteristicilor produselor străine luate ca bază de
comparaţie). In acest caz, produsul considerat ca bază de comparaţie este un produs IDEAL si
IREAL, nerealizat încă de nici o firmă până la momentul respectiv, însă ajută la stabilirea
strategiei de dezvoltare si îmbunătăţire a nivelului tehnico-calitativ al acestui produs.
Acţiunea controlului începe din momentul alegerii procesului de producţie, continuă cu
instalarea echipamentului de producţie sau cu pregătirea acestuia pentru realizarea optimă a
fluxului de fabricaţie, cu calificarea forţei de muncă folosite si cu achiziţionarea de materii
prime si materiale corespunzătoare, se desfăşoară pe tot parcursul fabricaţiei si expedierii
produselor si se încheie cu asistenţa tehnică acordată (service) de întreprinderea respectivă în
perioada de garanţie. Acest sistem de control poartă denumirea de control total al calităţii. Acest
sistem de control are o caracteristică modernă deoarece, folosind un număr mic de personal,
obţine o stabilitate a procesului de producţie care garantează o calitate superioară a produselor.
Sistemul de Asigurare a Calităţii ( S.A.C ) este o formă superioară a controlului total,
rezultat din combinarea acestuia cu următoarele două axiome:
- calitatea se cercetează, se proiectează, se produce, si apoi se controlează;
- calitatea este problema tuturor si a fiecăruia.
Pe plan mondial Sistemul de Asigurare a Calităţii s-a implicat iniţial la echipamentele
nucleare, echipamente ce prezintă un înalt grad de tehnicitate si la care se pretinde o siguranţă
totală în funcţionare.
In acest sens s-a elaborat norma republicana de asigurare a calităţii, AQ- 04.
Norma conţine cerinţe specifice, pe categorii de asigurare a calităţii, pentru produsele si
serviciile destinate obiectivelor si instalaţiilor nucleare, precum si metodologia de clasificare pe
categorii de asigurare a calităţii acestora, atât la unităţile executante cât si la furnizor.
Autocontrolul sau controlul executantului, este cea mai veche metodă de control, dar,
totodată, dacă este executată corect, este cea mai eficientă metodă de control.
Controlul în lanţ constituie o formă a autocontrolului evoluată care se poate aplica
numai într-un proces de fabricaţie în bandă.
Controlul integral sau controlul bucată cu bucată, sau controlul 100%, este o metodă de
control care se aplică curent în foarte multe unităţi economice din ţara noastră.
Acest tip de control, deşi are mari avantaje la producţia de unicate sau de serie mică,
prezintă la producţia de seria mare o serie de neajunsuri:
- este un control neeconomic deoarece implică un număr mare de controlori si un
volum mare de mijloace de măsurare, verificatoare si standuri de probă.
- este neaplicabil în cazul controlului distructiv;
- este un control nefiabil deoarece puterea de percepere a controlorului este diminuată
de oboseală si rutină, conducând la acceptarea unor repere neconforme sau chiar la respingerea
unor repere corespunzătoare;
-este neantrenant pentru executant deoarece scade preocuparea acestuia pentru execuţia
unor piese de calitate, în dorinţa cantităţii.
Controlul prin sondaj empiric se aplică la loturile mari si mijlocii de produse, în special
atunci când nu există posibilitatea controlului bucată cu bucată. El constă în extragerea unui
eşantion din lot şi controlarea acestui eşantion bucată cu bucată. In multe unităţi controlul prin
sondaj se aplică la bunul plac al întreprinderii sau controlorului, fapt ce duce la decizii
discutabile, mai mult sau mai puţin arbitrare si nu răspund la nici o regulă comună.
Controlul statistic al calităţii este tot un control prin eşantionare unde din procesul de
fabricaţie, sau dintr-un lot de produse finite se extrage o cantitate mică (mostră, selecţie, probă,
eşantion), care se controlează în totalitate, iar în funcţie de rezultat se trage concluzia asupra
întregului proces de fabricaţie sau lot de produse finite. Această metodă, spre deosebire de
controlul prin sondaj empiric, se aplică numai după o analiză statistico-matematică prealabilă
asupra stabilităţii procesului de fabricaţie şi a riscurilor rezultate prin aplicarea ei deoarece, în
caz contrar, se pot respinge loturi corespunzătoare calitativ, sau se pot admite la control loturi
necorespunzătoare.
Statistica si calculul probabilităţilor permit cu ajutorul anumitor ipoteze, să se calculeze
aceste riscuri şi mai precis să se determine regulile de aplicare şi selecţie, astfel încât unul din
aceste riscuri, sau ambele, să aibă o valoare mică, cunoscută, şi de care s-a ţinut seama la
întocmirea documentaţiilor de control sau a contractelor economice.
1.4 Operaţii corespunzătoare prevenirii rebuturilor
Operaţii la care reglarea are rolul dominant
In acest caz procesul de reglare trebuie stabilit şi însuşit înainte de începerea producţiei.
Există două greşeli posibile în aprecierea unui reglaj: de a dezaproba un reglaj corect, sau de a
aproba un reglaj incorect. Aceste greşeli se pot defini prin riscurile eşantionării cantitative si a
procedeelor de eşantionare elaborate în vederea prevenirii rebuturilor.
Operaţii la care maşina are rolul dominant
In această situaţie chiar dacă reglajul iniţial este satisfăcător, se produc din timp în timp
sau în mod întâmplător, schimbări care provoacă defecte. Sistemele de control tipice aplicate în
acest caz sunt diagramele convenţionale ale mediilor si amplitudinilor, calibrarea în limite
modificate ( strânse ) si metoda PRE-control.
Cu ajutorul diagramelor convenţionale este posibilă determinarea schimbărilor
semnificative din punct de vedere statistic, care, însă, de multe ori, pot fi nesemnificative sub
aspect economic.
Astfel pentru evitarea apariţiei defectelor, între media procesului şi limita specificaţiei
trebuie menţinut un decalaj de cel puţin 3σ, în acest mod obţinându-se valorile limită ale
mediilor procesului ( x
max
si x
min
).
Cum eşantioanele mici asigură întotdeauna o evaluare precisă a mediei procesului,
atunci x
min
si x
max
ar putea fi considerate ca limite de control. Dacă variaţia mediei eşantioanelor
mici este definită ca -

- limitele de control efective se vor situa la nivelul limitelor specificaţiei
produsului şi vor avea valoarea (3σ + -

- ).
Metoda precontrol este un alt caz al principiului etalonării unui proces în limite severe,
aceasta conducând la un proces situat în limitele specificaţiei. Procedeul permite identificarea
modificărilor care pot conduce la executarea unei piese în afara limitelor prescrise. In cazul
acestui procedeu sunt necesare numai trei piese pentru obţinerea informaţiilor necesare.
Principiul metodei este bazat pe ipoteza celei mai rele condiţii care se poate accepta
pentru un proces de bună calitate; prin urmare, dacă abaterea găsită este identică cu cea
prescrisă si dacă procedeul este centrat precis, atunci orice schimbare conduce la apariţia de
produse cu defecte. Pentru determinarea schimbărilor semnificative în ceea ce priveşte scopul
sau extensia unui proces de producţie care ar putea conduce la creşterea producţiei cu defecte,
metoda utilizează curba distribuţiei normale.( fig.1.1)
Metoda PRE-control evidenţiază schimbările ce au loc în obiectivele si variaţia
procesului şi este în măsură să garanteze un procent de defecte determinat dacă corecţiile se
efectuează ori de câte ori este necesar.
Fig. 1.1. Ipotezele metodei "PRE-control" si localizarea limitelor metodei
Operaţii la care lucrătorul are rolul dominant. Cauza primordială a deficienţelor
produsului rezidă în nivelul de îndemânare, în capacitatea de decizie si în gradul de conştiinţă
privind calitatea pe care le posedă lucrătorul. De regulă defectele apar întâmplător.
Operaţii la care componentele au rolul dominant . Defectele ce pot să apară referitoare
la materiale sau subansambluri, pot fi epidemice (un lot de materiale cu defecte sau un material
necorespunzător) sau întâmplătoare (lot format din materiale cu defecte parţiale).
Sub forma sintetica activitatea si factorii esentiali de care depinde competitivitatea produselor
este:
Competitivitate ( masini, utilaje, aparate de masura )
Estetica industriala
(inclusiv aspecte
psiho-senzoriale)
Configuratie
economica
(pret de cost
sortiment,volum)
Configuratie
calitativa
(caracteristici
tehnico functionale)
Organizare,
întretinere,
Reparatii
Aprovizio-
nare
Nivelul tehnic al conceptiei Nivelul tehnic al fabricatiei
(cercetare proiectare) (pregatire de fabricatie si fabricatie)
Caracteristici tehnice, ergonomice Proiectarea si organizarea proce-
si de utilizare. sului tehnologic
Materiale, tratamente termo-chimice Nivelul tehnic al masinilor unelte,
Precizia si forma dimensiunilor dispozitivelor, al metodelor si
mijloacelor de control
asigurarea calitatii
Precizia dimensiunilor Precizia pozitiei Precizia macro si micro-
suprafetei suprafetelor geometrice a suprafetelor
Plane Cilindrice Complexe
Exterioare Interioare
(arbori s.a.) (alezaje s.a.)
Totalitatea acestor factori confera produselor un ansamblu de caracteristici care privite ca
un tot unitar asigura satisfacerea conditiilor de cerere, competitivitate economica, apreciere morala
si sociala.
Prin imprecizia sistemului tehnologic (MUDPS) în procesul de prelucrare se genereaza
abateri dimensionale, de forma geometrica si de pozitie reciproca.
1.5 Precizia de materializare
Precizia de materializare stabileste gradul de concordanta dintre produsul finit si modelul
sau geometric sub aspect geometric si fizic.
Principalele surse de erori ale impreciziei de materializare geometrica sunt:
- uzura masinilor unelte si a dispozitivelor;
- imprecizia bazarii piesei;
- deformatii elastice ale sistemuli MUDPS prin: adâncime de aschiere neuniforma,
neuniformitatea duritatii materialului, modificarea geometriei partii active a sculei;
- deformatii termice ale sistemulii MUDPS;
- forte de strângere, vibrasii, jeturi de lichid;
- tensiuni interne ale pieselor;
- influente calorice, magnetice electrice;
- imprecizia metodelor si mijloacelor de control;
- calificarea, atentia si gradul de constiinta ale reglorului sau lucratorului.
Indiferent de tipul variabilei sau corelatiei, prin fiabilitate functionala, toleranta se separa în
doua componente:
T
functionala
= T
executie si masurare
+ T
uzare

Cu cât marimea tolerantei de executie este mai mica, variabila sau corelatia este mai
precisa si invers.
Alegerea calitatii (valoarea preciziei ) functional si tehnologic este conditionata de relatia
dintre variabile si valoarea performantei produsului.
Forma curbei de performanta este concludenta în privinta importantei economice a valorii
preciziei (fig. 1.2).
Efectul determinant al tole-
rantei asupra performantei produ-
sului ete ilustrat în fig. 1.3. In cazul a) la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu
circa 3%. In cazul b , la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu circa 27 %.
Proprietatea unei piese sau subansamblu ca în stare finita sa fie montata fara o
selectionare prealabila si fara prelucrari suplimentare se numeste interschimbabilitate. Aceasta
este vitala pentru existenta unei civilizatii industriale.
Din punctul de vedere al proiectarii, problema nu este numai de a realiza
interschimbabilitate cu orice pret. Interschimbabilitatea este numai un mijloc pentru obtinerea unui
rezultat final. Un alt mijloc este potrivirea la asamblare sau exploatare. Sunt împrejurari în care
potrivirea reprezinta o cale mai economica decât interschimbabilitatea.
Fig. 1.3 Efectul tolerantei componentei asupra performantei produsului
a) efect redus; b) efect marit
Pe de o parte costa proiectarea, planificarea productiei, masinile unelte si dispozitivele,
mijloacele de masura si control, caracterul intensiv al controlului la fabricarea componentelor, iar
pe de alta parte interschimbabilitatea reduce nivelul calificarii pentru potrivirea componentelor,
timpul asamblarii si presupune costuri reduse de întretinere.
Fig. 1.2 Problema
stabilirii tolerantelor
1.6 Tehnica de fabricatie si procedeele de control
Diferitele procede pentru fabricare produselor, în esenta, pot fi împartite în doua moduri
fundamental diferite ale tehnicilor: tehnica procedeelor si tehnica de fabricatie.
La produsele tehnicii de fabricatie, este vorba de modificarea formei si înfatisarii
materialelor solide ceea ce implica dificultati considerabile ce uneori nu pot fi solutionate decât cu
masini si scule complicate.
In tehnica de fabricatie, pentru determinarea înfatisarii micro si macro geometrice, pe
primul plan sta masurarea dimensiunilor geometrice. Principial, diferitele marimi determinate ale
produselor tehnicii de fabricatie pot fi verificate înainte de, în timpul si dupa prelucrare.
Pe baza cerintelor diferite si a conditiilor deosebite de utilizare a mijloacelor de
masurare în procesele de fabricatie, în cursul dezvoltarii lor, au fost elaborate metode si
metodologii de masurare standard si specifice.
Se considera posibila clasificarea metodelor si mijloacelor de control-masurare a preciziei
dimensiunilor, de forma si de pozitie a suprafetelor ca în fig. 1.4 (v. si STAS 10705-76).
Prin cerinte de obiectivizare si de automatizare a supravegherii calitatii pentru prevenirea
sigura a executarii de piese necorespunzatoare, în contextul severitatii calitative si a unei elasticitati
tehnologice cât mai mari, în ultimii ani controlul din constructia de masini s-a deplasat pregnant de
la formele în afara procesului la cele "în" sau cu implicatii asupra procesului.
De aici rezulta:
- controlul trebuie efectuat cu o productivitate cel putin egala cu cea a prelucrarii, ceea ce
presupune pentru mijloacele folosite îndeplinirea unor caracteristici specifice, conditionate de tipul
procesului tehnologic de prelucrare si control;
- în conditii specifice, precizia de masurare a mijlocului cât si a sistemului în ansamblu
trebuie sa corespunda obiectiv procesului de prelucrare si destinatiei pieselor prelucrate;
- pentru asigurarea economicitatii fabricatiei, procesele tehnologice trebuie sa asigure o
calitate corespunzatoare pieselor prelucrate, pe care, controlul, prin masurare, nu numai ca o
determina ci o si garanteaza.
Intre diversele posibilitati de control "în afara procesului", "în proces" si "prin selectie",
limitele despartitoare nu sunt rigide. In general datele furnizate de orice tip de control, se pot
utiliza pentru reglarea sau corectarea procesului. Dar în cazul controlului în afara procesului sau
prin selectie, circulatia informatiilor este mai înceata si anevoioasa.
Procedeele de control "în" sau cu implicatii în proces, nu sunt totdeauna posibil de aplicat,
sau presupun utilizarea unor mijloace prea costisitoare în raport cu rezultatele obtinute.
Aceste criterii se împart în doua categorii:
a) criterii de adaptabilitate:
- acces facil la piesa în timpul prelucrarii;
- forma suprafetei piesei- simpla;
- precizia masurarii în timpul prelucrarii este suficienta;
- parametrii necesari prelucrarii corecte pot fi controlasi în timpul prelucrarii;
- controlul nu micsoreaza productivitatea normala a prelucrarii si nici nu introduce
perturbatii proprii.
b) criterii de eficienta:
- piesa este importanta în ansamblu sau necesita siguranta maxima în functionare;
- lotul de piese este prea mic pentru mostre;
- asamblarea selectiva este procedeul cel mai economic;
- timpul necesar pentru controlul piesei este mai mic decât pentru prelucrare;
- procedeul de prelucrare este stabil (calitatea materialului, adaosuri tehnologice, regimuri
de eschiere, starea masinii unelte si a sculei);
- costul piesei este mare în raport cu costul controlului.
Pentru ultimile doua criterii, raspunsul negativ decide controlul în afara procesului statistic.
Automatizarea completa nu este economica pentru serii mici si 2 mijlocii care apar cu
preponderenta în domeniul tehnicii fabricatiei, ceea ce nu exclude însa automatizarea unor
procedee si a anumitor faze de munca. In ultimii ani s-au realizat multe masini unelte universale
care, prin echiparea cu sisteme de masurare si control, ating productivitati ridicate.
Aplicarea aparatelor si sistemelor de control - masurare semi sau complet automatizate în
tehnica fabricatiei nu poate depinde numai de calitatea solutiei tehnice, fiind determinata si de
considerente economice. Astfel, în decursul timpului au dat rezultate bune diferite sisteme de
automatizare ca solutii optime pentru diversele conditii de productie.
Câteva modele de automatizare a controlului se dau în schema de mai jos.
Fig. 1.5 Metodele automatizarii în tehnica controlului dimensiunii,
formei si pozitiei suprafetelor
2. METODE SI INSTALATII DE MASURARE
2.1 Metode de masurare
Masurarea este un proces de cunoastere prin excelenta a laturilor calitative si cantitative
ale fenomenelor si legilor de desfasurare a acestora. Ca mijloc de cunoastere, masurarea
oglindeste in mod determinant stadiul atins de stiinta. Acest lucru este evident, deoarece cu cât
tehnica masurarilor are un nivel mai inalt cu atât stiinta are realizari mai numeroase si mai
valoroase. Totodata exista si influente inverse. Progresele inregistrate in stiinta creaza premisele
perfectionarii tehnicii masurartorilor, ale stabilirii unor noi metode de evaluare a marimilor ce
caracterizeaza desfasurarea fenomenelor. Totodata, masurarea reprezinta singura modalitate
obiectiva de stabilire a datelor stiintifice. Deci, masurarea constituie o etapa deosebit de
importanta in desfasurarea oricarei faze de cercetare.
Masurarea unei marimi fizice presupune compararea si cu o alta de aceeasi natura,
considerata unitate si exprimarea masurii prin raportul lor. Aceasta masura, ce apare ca rezultat
al unei experiente trbuie, in limitele unor abateri acceptate, sa fie independente de operatorul
uman. Deci, masurarea uneia sau mai multor marimi fizice ale unui proces, ale unui fenomen,
trebuie sa indeplineasca doua conditii:
- sa fie sigura si comoda;
- sa asigure o precizie cât mai ridicata.
Din necesitatea de a satisface aceste conditii, in marea majoritate a cazurilor, intre
marimea de masurat si organele de perceptie ale operatorului uman se interpun anumite
dispozitive care actionate de marimea respectiva determina efecte ce pot fi percepute. Apare
astfel notiunea de aparat ca mijloc tehnic de masurare. Dar, in functie de performantele ce sunt
impuse, de destinatia si conditiile de utilizare, de necesitatea prezentarii rezultatelor sub o
forma accesibila prelucrarii pe calculatoare, aparatele de msura capata o complexitate relativ
mare si pentru care mult mai potrivita ar fi denumirea de instalatie de masurare.
Structura instalatiilor de masurare este foarte diversa si depinde, in ultima instanta, de
metoda de masurare adoptata. Prin metoda de masurare se intelege ansamblul de principii, pe
care se bazeaza efectuarea unei masuratori in scopul ca rezultatul obtinut sa reprezinte cât mai
corect valoarea marimii masurate si sa satisfaca cerintele de utilizare.
Cum operatia de comparare cu unitatea este esentiala in procesul de masurare,
modalitatea de realizare a ei reprezinta principalul criteriu de clasificare a metodelor de
masurare. Din acest punct de vedere se disting metode directe si indirecte de masurare.
Masurarea directa se efectueaza prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu
unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva.
Masurarile directe se realizeaza prin comparatie simultana sau prin comparatie
succesiva.
Masararea prin comparatie simultana se distinge prin aceea ca in procesul de masurare
intervine in acelasi timp cu marimea de masurat si marimea de comparatie. Deci, la comparatia
simultana transferul de informatii se face de catre operatorul uman concomitent de la marimea
de masurat si de la cea de referinta. Schema de principiu a metodei directe de masurare prin
comparatie simultana este prezentata in figura 2.1. Marimea de masurat poate fi comparata cu
un etalon de valoare egala si apropiata, fie cu un etalon de valoare diferita.Rezulta astfel
masurarile prin comparatie 1:1 sau prin comparatie 1:n.
Masurarea prin comparatie 1:1 se poate efectua direct sau cu ajutorul unui aparat de
comparatie intermediar.
X
X = X
0
Y
X
0
Fig. 2.1
Comparatia 1:1 directa poate fi aplicata numai marimilor fizice care au polaritate (sunt
pozitive sau negative), cum sunt : fortele, momentele de incovoiere sau rasucire, presiunile,
tensiunea electrica etc.
Masararea prin comparatie 1:1 directa se efectueaza prin metoda diferentiala sau metoda
zero. I directa consta in masurarea nemijlocita a diferentei dintre marimea de masurat si cea de
referinta, de valoare foarte apropiata primei marimi. Adica se masoara:
∆ = x - x
0
(2.1)
unde ∆ reprezinta diferenta marimilor, masurata direct, x - valoarea marimii de masurat x
0
-
valoarea de referinta cunoscuta.
Daca diferenta ∆ este suficient de mica fata de x
0
, eroarea de masurare devine
neglijabila si incertitudinea rezultatului este egala cu cea a marimii de referinta.
Metoda de zero (directa) - reprezinta un caz particular al metodei diferentiale, in care
marimea de referinta este egala cu marimea de masurat. Astfel;
x = x
0
(2.2)
si aparatul de masurat stabileste doar egalitatea celor doua marimi. Ca urmare, incertitudinea de
masurare devine chiar mai mica decât in cazul anterior.
Masurarile prin comparatie 1:1 direct sunt cele mai precise, deoarece incertitudinile
introduse de instalatiile de masurare sunt minime. Prezinta insa dezavantajul ca necesita marimi
de referinta cu valori apropiate de cele ale marimiii de masurat sau marimi de referinta cu valori
variabile.
Masurarile prin comparatie 1:1 cu aparat intermediar se aplica indeosebi marimilor
fizice cu valori strict pozitive (mase , rezistente electrice, capacitati, etc.). Masuratorile se
efexctueaza in trei variante: prin comparatie 1:1 indirrecta simpla; comparatie prin substituire si
comparatie prin permutari.
Masuratorile prin comparatie 1:1 indirecta simpla consta in compararea marimii de
masurat cu cea de referinta, rezultatul exprimându-se printr-o relatie de forma:
x = kx
0
(2.3)
unde k - este un factor introdus de aparatul intermediar. Cum k = 1 + ε , rezulta ca in acest
caz , apare o sursa importanta de incertitudine.
Comparatia prin substitutie (metoda Borda) , numita si metoda efectelor egale,
diminueaza eroarea aparatului intermediar printr-o masurare dubla. Marimea de masurat si cea
de referinta sunt comparate pe rând cu o marime auxiliara x
a
, care nu trebuie cunoscuta cu
precizie ridicata, dar trebuie sa fie stabilita pe durata masurarii. Rezulta:
x
0
= kx
s
; x = kx
a
, deci x = x
0
(2.4)
Marimea
de
masurat
Marimea
de
referinta
Comparator
Indicator
de nul sau
diferenta
Operator
In acest fel eroarea aparatului este eliminata, deoarece ea intervine la fel in ambele
masurari.
Comparatia prin permutare (metoda Gauss), numita si metoda transpozitiei permite
eliminarea erorii prin acelasi procedeu al dublei masurari. Caracteristic pentru aceasta metoda
este schimbarea intre ele a marimilor comparate, de la prima la a doua masurare. Deci:
x = kx
0
; x
0
' = kx rezulta
x x x · ⋅
⋅ 0 0
'
(2.5)
unde x
0
si x
0
' sunt cele doua valori de referinta necesare . Eroarea de masurare este eliminata
dat fiind ca in relatia finala (1.5) nu apare factorul k.
Masurarile prin comparatie 1:n - se efectueaza comparând marimea de masurat cu cea
de referinta, a carei valoare este sensibil diferita de prima.. Metoda se aplica in doua variante
distincte: prin aditionare (insumare), in care se realizeaza combinarea mai multor marimi, astfel
incât sa fie posibila comparatia 1:1 si prin multiplicare (de raport), in care se realizeaza
combinarea mai multor marimi de masurat cu cu o fractiune din cea de referinta (sau invers).
Avantajul esential al metodei prin comparatie 1:n , consta in posibilitatea efectuarii
masuratorilor intr-un domeniu larg de valori, folosind un singur etalon cu valoare fixa. Acesta
este principalul motiv pentru care metoda are o aplicabilitate extinsa.
Masurarea prin comparatie succesiva este specifica instalatiilor si aparatelor in care au
loc una sau mai multe transformari ale marimii de masurat. Metoda comparatiei succesive se
aplica cu precadere la masurarea marimilor fizice pentru care este imposibil, dificil sau
incomod de realizat marimea de referinta. In acest caz, marimea de referinta se aplica anterior
operatiei de masurare (la constructia si gradarea scarii aparatului sau instalatiei) si informatia cu
privire la efectele ei este memorata de catre anumite elemente componente ale instalatiei,
aceasta operatie [poarta denumirea de calibrare sau etalonare. Mai departe, informatia de
calibrare este utilizata pentru efectuarea comparatiei cu marimea de masurat, ori de câte ori este
nevoie. Memoria instalatiilor de masurare poate fi mecanica, electronica sau de alta natura.
X
Y
Fig. 2.2
Deci, metodelor de comparatie succesiva le este caracteristica convertirea marimii de
masurat x intr-o marime intermediara U, care este comparata cu o marime de aceeasi natura,
U
0
, generata in interiorul instalatiei de masurare. Schema de principiu a metodei de masurare
prin comparatie succesiva este prezentata in fig. 2.2
Metoda comparatiei succesive prezinta avantaje importante prin simplificarea operatiei
de masurare. Intrucât operatia se efectueaza automat, operatorul nu intervine in procesul
masurarii, activitatea sa constând in citirea corecta a indicatiilor aparatului de masurare si
asigurarea conditiilor de functionare. Interventia sa este insa efectiva in operatia de calibrare si
de verificare periodica a acesteia.
Pe de alta parte, calitatea masuratorilor prin metoda comparatiei succesive este
conditionata de aparatul de masurat intr-un grad mai ridicat decât la comparatia simultana si in
Generator al
marimii U
0
Marimea de
masurat
Convertor
X U
Comparator
U U
0
Convertor
U
0
Y
Operator
general precizia corespunzatoare acestei metode este inferioara celei anterioare. Datorita
avantajelor privind operativitatea masurarii, majoritatea aparatelor se concep pe baza
principiului metodei comparatiei succesive. Dar, analizând caracteristicile principale ale
metodelor de masurare directa, prin comparatie simultana si prin comparatie succesiva, se
desprinde concluzia ca primele sunt aplicabile in conditii de laborator, iar cele din a doua
categorie in hale industriale, pe masini si utilaje, etc.
Principalele metode de masurare:
Tabelul 2.1
Metode de masurare Exemple
direc diferentiala Masurarea deplasarilor cu rigla
Compa-
ta cu indicatie
de zero
Mas. temperaturii cu termocuplu
Mas. turatiei cu stroboscopul
Meto- Compa- ratie simpla Masurarea maselor cu balanta cu
da de ratie 1 : 1 indi- prinsubstitu
tie
brate egale
masu- simul- recta prin
permutare
Masurarea rezistentelor electrice
cu punte comparatoare
rare tana
Compara-
Prin
conditionare
Masurarea maselor cu balanta cu
brate inegale
direc- tie 1 : n Prin
multiplicare
(raport)
Masurarea deformatiilor cu tensometru
electronic
ta cu memorie mecanica Masurarea presiunii cu manome-
tru cu element elastic
Compa-
ratie
cu memorie electrica Masurarea fortelor cu dinamome
tru avand traductoare ind. sau rezistivi
succe-
siva
cu alte tipuri de memorie Masurarea fortelor cu trad. piezoel
Mas. temperat. cu termorezistente
Mas. temp. cu termometru cu lichid
Metode de masurare
cu relatii explicite Mas. puterii electrice cu watmetrul
Mas. presiunii cu manometrul cu
indirecta cu relatii implicite coloana de lichid
Variatia rezistentei electr. cu temperat.
Masurarea indirecta - se aplica acelor marimi pentru care nu este posibila sau nu este
realizabila prin mijloace avantajoase, comparatia directa cu o marime de referinta apartinând
aceleeasi clase. Rezultatul marimii indirecte se obtine in urma operatiilor de calcul efectuate cu
o relatie de dependenta intre o astfel de marime si alte marimi direct masurabile. Masuratorile
indirecte asupra marimilor mecanice si hidraulice au o aplicabilitate relativ restrânsa.
Pentru sintetizare principalele metode de masurare sunt prezentate in tabelul 2.1.
2.2 Structura instalatiilor de masurare
Independent de metoda adaptata, instalatiile de masuarare au o structura compusa din
elemente, având un rol functional bine precizat.
Elementul sensibil are rolul de a detecta marimea de masurat si de a furniza un semnal
de o asemenea natura incât sa fie posibila determinarea valorii acesteia. Semnalul trebuie sa
aiba o anumita energie care poate fi preluata de la marimea de masurat sau de la o sursa
auxiliara. Modalitatea de obtinere a energiei necesare are rol esential in definirea
caracteristicilor elementului sensibil. Pentru masurarea marimilor fizice, utilizarea deosebit de
extinsa o au procedeele de transformare a energiei neelectrice in energie electrica. In acest caz,
elementul sensibil poarta denumirea de traductor. Deci, traductorul are rolul de a prelua
energia mecanica de la fenomenul supus studiului si de a converti in energie electrica, usor de
amplificat, de masurat, de inregistrat sau de prelucrat prin calcul. Aceasta modificare de
masurare electrica a marimilor neelectrice acopera un domeniu vast in tehnica masurarilor,
cuprinzând aproape intreaga gama a marimilor fizice care servesc la aprecierea fenomenelor si
proceselor din domeniul mecanic. In lucrarea de fata se vor evidentia posibilitatile de evaluare a
marimilor uzuale ca: dimensiuni, deplasari, deformatii, tensiuni specifice, forte, momente de
forte, presiuni, viteze liniare, debite, viteze unghiulare, acceleratii.
Adaptorul este un alt element component din structura instalatiei de masurare, care are
rolul de a primi semnalul furnizat de traductor si de a-l prelucra in asa fel incât sa devina
sesizabil de catre operatorul uman sub forma valorii marimii de masurat sau de catre unitatile
de calcul. In cadrul adaptorului se efectueaza si operatia de baza a masurarii: comparatia cu
marimea de referinta in conformitate cu metoda de masurare adoptata.
Adaptoarele cuprind o serie de module standars care sunt comune diferitelor instalatii de
masurare.
Elemente auxiliare. Au rolul de a furniza energia folosita de traductoare si modulele
adaptorului, de a asigura transmiterea semnalului intre ele elementele instalatiei de masurare si
de a converti semnalul in concordanta cu necesitatile transmiterii acestuia.
Precizarile de mai sus sunt exhaustive, dar pe baza lor se poate stabili structura cea mai
generala a unei instalatii de masurare electrica a unei marimi neelectrice (fig. 2.3)
Fig. 2.3
Schema - bloc prezentata evidentiaza elementele functionale tipice cu care se efectueaza
procesul de masurare dar in conditiile concrete ale masurarii marimilor fizice cu elemente
sensibile de tipul traductoarelor pot fi facute precizari importante asupra modalitatilor de
transmitere a semnalului in cadrul instalatiei de masurare. In acest sens, o schema mai detaliata
este prezentata in fig. 2.4.
Instalatia de masurare a carei structura este redata in fig. 2.4 utilizeaza traductoare care
sunt alimentate cu energie electrica printr-o intrare secundara, iar variatia energiei mecanice a
sistemului de masurat produce variatii ale energiei electrice. De obicei, aceste variatii sunt
relativ mici si nu pot fi sesizate direct de catre instrumentele de masura. Pentru usurinta
amplificarii se procedeaza la modulatia in amplitudine care presupune ca sursa de energie
X
Y
Traductor
Circuit electric de
masurare si transmitere
a semnalului
Sursa de
energie
Adaptor
Marimea de
referinta
Marimea
masurata
Marimea
de masurat
electrica sa alimenteze circuitul de masurare cu curent alternativ perfect sinusoidal, a carui
frecventa sa fie de 5...10 ori mai mare decât a fenomenului studiat. Aplicând modulatia in
amplitudine semnalul de masurare sufera câteva transformari, forma sa in diferite faze fiind
redata in fig. 2.5.
Fig. 2.4
Fig. 2.5
Evident, transformarile respective determina structura instalatiei de masurare. Cum este
posibila aparitia fenomenului de supramodulare, dupa amplificator se introduce un detector de
faza pentru stabilirea semnalului de masurare, iar pentru inlaturarea semnalului artificial
introdus in schema se prevede un demodulator sub forma unui filtru "trece - jos". Rezultatul
masurarii se poate citi pe cadranul unui instrument de masura, se poate vizualiza, inregistra sau
tipari de catre imprimanta unui calculator. Elementele componente ale adaptorului si sursei de
energie din instalatia prezentata in fig. 2.4, se afla inglobate in tensometrele electronice cu
frecventa purtatoare, furnizate de catre firmele specializate. Schemele instalatiilor de masurare
bazate pe modulatia in amplitudine au o utilizare mult mai larga decât cele cu modulatie prin
impulsuri sau decât cele in cadrul carora nu se produc transformari ale semnalului de masurare.
Ultimele, având amplificatoare in curent continuu, au o perspectiva deosebita.
2.3. Caracteristicile calitative ale instalatiilor de masurare
Instalatiile de masurare formeaza sisteme complexe a caror marime de iesire Y este
determinata de marimea de intrare X (fig. 2.6), fiind totodata influentata si de marimile de
x
t
Intrare
X
Solicitare static\
x
t
Solicitare dinamica
a. b. d. c.
Frecventa purt\toare Semnal modulat
Semnal
modulat
amplificat
t
t
y
y
Iesire
Y
X
Y
Traductor Comparator
Sursa de
energie
Amplificator
Generator al
marimii de referinta
Marimea
masurata
M\rimea
de masurat
Demodulator
Detector sensibil
de faza
Aparat de
inregistrare
Instrument
de masurare
Interfata
pentru
calculator
Calculator
reglare sau comanda X
i
(t), de marimile perturbatoare externe w
i
(t) si interne x
i
(t).
In acest fel, caracteristica generala a unei instalatii de masurare se poate descrie printr-o
functie de forma:
. ) x , . . . , x , x ; w , . . . , w , w ; X . . . , X , X ; X ( f Y
n 2 1 n 2 1 n 2 1
·
(2.6)
Fig. 2.6
Daca marimea de intrare X este constanta in timp, functia (1) va reprezenta
caracteristica statica a instalatiei de masurare. Daca aceasta variaza, functia (1) se considera a
fi caracteristica dinamica.
Pentru anumite marimi de reglare w
i
(t), variatia marimii de iesire ∆ Y poate fi
exprimata in functie de variatiile ∆ X, ∆ w
i
si ∆ x
i
astfel:
. . . x
x
f
x
x
f
. . . w
w
f
w
w
f
X
X
f
Y
2
2
1
1
2
2
1
1
+ ∆


+ ∆


+ + ∆


+ ∆


+ ∆


≅ ∆
(2.7)
Derivatele de ordinul intâi din relatia (2) au semnificatia sensibilitatii instalatiei de
masurare, intre care ∂f/∂X reprezinta sensibilitatea utila, iar ∂f/∂w
i
si ∂f/∂x
i
sensibilitatile
parazite. Ideal ar fi ca sensibilitatea utila sa fie cât mai mare, iar sensibilitatile parazite cât mai
reduse, ceea ce ar insemna ca marimea de intrare are rol definitoriu asupra marimii de iesire.
Deci, rezultatul masurarii ar fi influentat, cu o anumita incertitudine numai de marimea de
masurat.
Prin definitie, sensibilitatea unui aparat sau a unei instalatii de masurare reprezinta
raportul dintre variatia marimii de iesire si variatia corespunzatoare a marimii de masurare.
In cazul instalatiilor de masurare cu caracteristica liniara, sensibilitatea reprezinta
coeficientul unghiular al dreptei caracteristice, adica:
, tg
x
X
dx
dY
S α ·


· ·
(2.8)
unde α este unghiul dintrem dreapta caracteristica si axa absciselor.
In cazul caracteristicilor neliniare se defineste sensibilitatea diferentiala sub forma:
i
x x
i
x x
i
dx
dX
dx
dY
S
· ·
≅ ·
(2.9)
sau sensibilitatea medie, ce se exprima prin:
,
X X
Y Y
S
min max
min max


·
(2.10)
unde X
max
- X
min
reprezinta domeniul de masurare al instalatiei;
Y
max
- Y
min
domeniul corespunzator al marimii de iesire.
Pentru compararea calitativa a aparatelor si instalatiilor, atunci când au domenii diferite
de masurare se foloseste si notiunea de sensibilitate relativa:
,
X / X
Y / Y
X / dX
Y / dY
S
r


≅ ·
(2.11)
care reprezinta raportul dintre variatia relativa a marimii de iesire si variatia relativa
X
i
(t)
x
i
(t)
w
i
(t)
X
Marime de intrare
Y
Marime de iesire
Instalatie
de
masurare
corespunzatoare a marimii de intrare.
Calitatea unei instalatii de masurare se apreciaza si prin intermediul rezolutiei acesteia.
Rezoutia reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat care poate fi apreciata la
iesirea instalatiei de masurare. In cazul instalatiilor de masurare cu iesire analogica, rezolutia
este data de valoarea marimii de masurare corespunzatoare unei diviziuni pe scala gradata sau
1/2 diviziuni, presupunând ca operatorul poate aprecia corect aceasta fractiune a diviziunii.
La instalatiile cu iesire numerica, rezolutia esta data de o unitate a ultimului rang
zecimal.
Pragul de sensibilitate este un alt indicator de calitate al instalatiilor de masurare,
concordant cu notiunile de rezolutie si sensibilitate, dar cu semnificatie distincta.
Pragul de sensibilitate reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat, care
provoaca o variatie certa a marimii de iesire in conditii normale de functionare a instalatiei de
masurare. Pragul de sensibilitate defineste valoarea minima care poate fi masurata si eroarea
sistematica necontrolabila a instalatiei de masurare. In afara rezolutiei pragul de sensibilitate
este determinat de fluctuatiile electronice datorate perturbatiilor interne si externe in circuitele
electronice (asa-numitele zgomote interne), de frecarile, jocurile, deformatiile articulatiilor etc.
Pragul de sensibilitate este un indicator de calitate indispensabil in cazul masurarilor de precizie
ale unor marimi cu valori reduse.
Interesant de subliniat ca pentru o instalatie de masurare, pragul de sensibilitate poate fi
considerat ca o "caracteristica de intrare", sensibilitatea - "caracteristica de transfer" iar
rezolutia - "caracteristica de iesire". Calitativ, instalatiile de masurare vor fi cu atât mai bune cu
cât sensibilitatea este mai mare, iar rezolutia si pragul de sensibilitate - mai reduse.
Indicatorul de calitate cu semnificatiile cele mai cuprinzatoare fiind precizia instalatiei
de masurare sau precizia instrumentala. Precizia unei instalatii de masurare reprezinta calitatea
acesteia de a furniza rezultate cât mai apropiate de valoarea reala a marimii de masurat. Pentru
a caracteriza cantitativ precizia instrumentala se foloseste notiunea de eroare instrumentala,
egala cu abaterea marimii de iesire a instalatiei de masurare fata de valoarea adevarata. Eroarea
instrumentala constituie acea parte din eroarea de masurare globala care este datorata
componentelor de masurare.
Erorile admisibile ale instalaltiilor de masurare se exprima sub una din urmatoarele
forme: erori absolute, erori relative, erori raportate sau combinatii ale acestora.
Eroarea absoluta se exprima sub forma:
, a X
ad
t · ∆
(2.12)
unde a este o marime constanta, exprimata in aceeasi unitate de masura ca si marimea de
masurat.
Eroarea relativa este definita procentual sub forma:
[ ] , % b 100
X
X
X
ad
adr
t · ⋅

t · ∆ (2.13)
unde b este un numar adimensional constant.
Eroarea raportata este data de relatia:
[ ] , % c 100
X
a
X
c
adm
t · ⋅ t · ∆
(2.14)
in care c este un numar adimensional;
X
c
valoarea conventionala a marimii de masurat, egala cu: diferenta algebrica a celor
doua limite X
max
- X
min
; valoarea nominala a marimii de masurat (când aceasta este indicata);
lungimea scarii gradate la instalatiile cu caracteristica neliniara.
Eroarea raportata are cea mai larga utilizare deoarece permite compararea calitativa a
unor instalatii cu domenii diferite de masurare si este obligatoriu a fi consemnata in cazul in
care eroarea absoluta este constanta numai intr-un domeniu restrâns de masurare.
Eroarea admisibila se exprima sub forma de combinatii de eori relative si erori
raportate atunci când eroarea absoluta are o componenta independenta de valoarea masurata
(eroarea de decalaj) si o componenta proportionala cu aceasta (eroarea de sensibilitate).
Expresia erorii combinate este urmatoarea:
[ ] , %
X
X
c b X
max
adc

,
`

.
|
+ t · ∆
(2.15)
unde notatiile au semnificatiile prezentate anterior.
In scopul aprecierii calitative a instalatiilor de masurare, independent de modul in care
se exprima eroarea admisibila, se foloseste notiunea de clasa de precizie. Clasa de precizie
reprezinta eroarea admisibila exprimata sub forma erorii relative sau raportate. Deci, clasa de
precizie se exprima in procente, valorile sale uzuale (numite si indice al clasei de precizie)
fiind: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 5. Valorile mici sunt indicate
instalatiilor destinate masurarilor de inalta precizie, iar cele mai mari instalatiilor utilizate in
masurarile uzuale.
2.4. Elementele componente ale instalatiilor de masurare
Traductoare. In cadrul instalatiilor de masurare, traductoarele au rolul de a transforma
o forma de energie intr-o alta forma de energie. In cercetarea experimentala a masinilor -
unelte, in general, se impune a se converti energia mecanica, hidraulica sau termica in energie
electrica.
Traductoarele pot fi cuprinse in doua mari grupe:
1. Traductoare energetice sau generatoare care transforma energia de intrare mecanica,
hidraulica sau termica in energie electrica;
2. Traductoare parametrice care sunt alimentate printr-o intrare secundara cu energie
electrica, iar variatia energiei mecanice sau termice produce variatii ale energiei electrice.
Daca traductorul transforma energia de intrare in energie electrica, el se numeste a fi cu
transformare directa, iar daca in acest proces intervine o alta marime (optica, acustica,
termica etc.) traductorul este cu transformare indirecta. O clasificare mai detaliata a
traductoarelor se prezinta in schema din fig. 2.7 in care s-au subliniat tipurile utilizate frecvent
in cercetarea experimentala a marimilor mecanice si hidraulice.
a. Traductoare parametrice. Din aceasta grupa vor fi descrise traductoarele rezistive,
inductive si capacitive.
Traducotul rezistiv transforma marimea de intrare decanica intr-o variatie a rezistentei
electrice. Utilizarea larga o au traductorii rezistivi cu fir metalic si cu semiconductori.
Caracteristica de transfer linearizata a traductorilor rezistivi se exprima astfel:
, R k R ε ⋅ ⋅ · ∆
(2.16)
unde ∆ R reprezinta variatia rezistentei electrice (marime de iesire);
R - rezistenta electrica a traductorului;
k - constanta traducorului;
ε - alungirea relativa a elementului sensibil al traductorului (marimea de intrare).
Valorile obisnuite ale rezistentei electrice R a traductorului sunt: 120; 240; 360; 500.
Constanta traductoarelor rezistivecu fir k este cuprinsa intre 1,9...3,5 valorile mici fiind
recomandate in studiul solicitarilor statice, iar cele mari in cel al solicitarilor dinamice.
Traductoarele rezistive cu fir permit masurarea deformatiilor pieselor, caracterizate prin
alungiri specifice ε
min
= 2⋅ 10
-6
si ε
max
= 5⋅ 10
-3
. Valoarea minima este determinata de
sensibilitatea traductoarelor, iar valoarea maxima de erorile de masurare apreciabile datorate
accentuarii fenomenului de histerezis si marimii abaterilor de la liniaritate.
Fig. 2.7
Din punct de vedere a formei, exista o mare varietate de traductoare rezistive. Pentru
traductoarele cu folie, in fig.2 6 se prezinta tipurile uzuale.
Traductoarele cu o grila plana (fig. 2.8.a) se aplica in studiul deformatiilor pe directie
perpendiculara; cele in rozete cu doua grile (fig. 2.8.b) se recomanda la masurarea deformatiilor
pe doua directii perpendiculare; cele cu trei grile - tip delta (fig. 2.8.c) - la stabilirea directiilor
principale de deformatie. Ultimele doua forme au destinatie speciala: pentru masurarea
deformatiilor radiale (fig. 2.8.d) si a celor tangentiale si radiale (fig. 2.8.e). In lucrari de
specialitate asupra tensometriei electrice se dau detalii referitoare la intreaga gama constructiva
a traductoarelor rezistive, proprietatile lor, tehnologia lipirii, etalonare etc.
Traductoare rezistive cu semiconductori se prezinta sub forma unor bastoane
paralelipipedice (fig. 2.9) având drept element sensibil un policristal de siliciu cu grosimea de
20...50 µ m, latimea de pâna la 0,5 mm si lungimea cuprinsa intre 2...12 mm. Aceste
traductoare au acelasi principiu de functionare ca si traductoarele rezistive cu fir numai ca
valoarea constantei k este cu mult mai mare, fiind cuprinsa intre 50 si 200.
Deoarece constanta k este functie si de rezistivitatea materialului semiconductor,
variatia rezistentei traductoruluieste neliniara, aceasta apreciindu-se pe baza relatiei:
, ) k ( R R
2
ε ⋅ β + ε ⋅ · ∆ (2.17)
in care β reprezinta factorul de neliniaritate.
generatoare
Parametrice
Energetice
Traductoare
electrodinamice
rezistive
cu transformare
directa
cu transformare
indirecta
cu transformare
directa
cu transformare
indirecta
piezoelectrice
termoelectrice
fotoelectrice
capacitive
inductive
bolometrice
acustice
radioactive
fotoelectrice
e
l
Baza
traductorului
Suport
Element
sensibil
Fire de
conexiune
a.
b.
c.
d.
Fig. 1.8
Fig. 2.8
Traductoarele cu semiconductori prezinta, de asemenea, dezavantajul unei variatii
puternice a rezistentei specifice cu temperatura, motiv pentru care nu sunt utilizate in cazul
masuratorilor la care temperatura variaza in limite largi. Traductoarele rezistive cu
semiconductori sufera in urma lipirii o contractie care modifica valoarea constantei k. De aceea,
pentru astfel de traductoare se indica in afara unor caracteristici comune traductoarelor cu fir si
valoarea factorului de neliniaritate β la 20
o
C, curba de variatie a rezistentei nominale R
u
= f(t)
pentru traductorul nelipit si nesolicitat (in cazul ε = 0) si curba de variatie R
m
= f(t) pentru
traductorul montat pe piesa nesolicitata.
Datorita dezavantajelor mentionate mai sus, traductoarele cu semiconductori se folosesc
numai atunci când se masoara deformatii foarte mici (ε < 10
-8
) sau marimi care provoaca astfel
de deformatii, utilizându-se astfel marea lor sensibilitate la deformatie.
Dinamica evolutiei calitative a traductoarelor rezistive cu semiconductori este rapida si
domeniul lor de utilizare se extinde continuu. In acest sens se recomanda consultarea literaturii
Suport
cristal
Semiconductor
Fire de conexiune
de specialitate si documentarea pe baza datelor furnizate de firmele producatoare.
Traductoare inductive transforma parametrii miscarii care se studiaza, intr-o variatie a
impedantei Z a unei bobine care este conectata la o sursa de curent alternativ. Constructiv,
acestea pot fi traductoare inductive simple (fig. 2.10) si traductoare inductive diferentiale (fig.
2.11).
Traductoareleinductive simple cu jug (fig. 2.10.a) sunt foarte raspândite, mai ales sub
forma traductoarelor fara constact. In acest caz, armatura este constituita chiar de piesa
feromagnetica a carei deplasare se studiaza. Caracteristica este evident neliniara (fig. 2.10.b),
domeniul de masurare fiind redus la ∆ δ = (0,1...0,15)δ
0
, unde δ
0
este intrefierul initial. In
general, se regleaza δ
0
= 0,4...0,6 mm.
In aceasta forma, traductoarele inductive se utilizeaza la masurarea deplasarilor foarte
mici care nu depasesc 0,1 mm. In scopul largirii domeniului de masurare, ca si pentru
diminuarea erorilor datorate factorilor externi (variatiile temperaturii mediului, ale tensiunii si
frecventei sursei de alimentare), traductoarele inductive se recomanda a fi utilizate numai in
schema diferentiala (fig. 2.11.a). Caracteristica capata o portiune cvasisimilara, domeniul de
masurare devenind ∆ δ = (0,3... 0,4) δ
0
.
Schema diferentiala se realizeaza si cu doua traductoare inductive fara contact, utilitatea
ei fiind probata prin numeroase exemple din domeniul masinilor - unelte.
Fig. 2.10 Fig. 2.11
Pentru masurarea deplasarilor mari (mm si chiar zeci de mm) se foloseste un alt tip
constructiv de traductor inductiv (fig. 2.12).
Aceste traductoare sunt formate dintr-o bobina in interirorul careia se deplaseaza un
miez de fier. In acest caz, inductanta L este direct proportionala cu lungimea l pe care miezul
a.
b.
jug
∼ U
P
armatura
z
∆ δ =
(0,1...0,15)δ
0
δ
0
δ
0
δ
z
2
z
1
δ
0
δ
0
armatura
a.
P
z
3
; u
3
z
3
z
4
∼ U
z
1
z
1
z
2
b.
z
2
δ
0
δ
0
δ
∆ δ
1
∆ δ
2
∆ δ =
(0,3...0,4) δ
0
∆ z = z
1
-
z
2
patrunde in bobina.
[ ] , H l s
L
N
L
2
0
⋅ ⋅ µ · (2.18)
unde µ
0
este permeabilitatea magnetica a materialului miezului;
N - numarul de spire al bobinei;
L - lungimea bobinei;
s - sectiunea transversala a bobinei;
l - cursa miezului.
Datorita relatiei liniare L = f(l) rezulta avantajul acestui tip de traductoare pentru
masurarea deplasarilor mari. De mentionat insa ca sensibilitatea este mai mica decât la
variantele anteriore.
Fig. 2.12
Traductoare inductive furnizeaza Intreprinderea de aparate si utilaje pentru cercetare
(IAUC) Bucuresti in varianta celor cu contact (TIC) sau fara contact (TIFC). Caracteristicile de
baza ale acestora sunt indicate in tabelul 2.
Tabelul 2,2
Caracteristicile traductoarelor inductive produse la IAUC Bucuresti
Cod
Caracteristici
TIC 14.1
TIC 16.1
TIC 16.10 TIC 35.100
TIFC 14.02
TIFC 14.3
Tipul traductorului Cu contact Fara contact
Domeniul de masurare, smmt t 1 t 10 t 100 t 1
Abaterea de la liniaritate, s%t 0,5 0,5 1 0,5
Sensibilitatea, smV/v⋅ mmt 80 80 62,5 80
Frecventa curentului de
alimentare, sHzt
5000
Tensiunea de alimentare, sVt 4
Toate tipurile de traductoare prezentate sunt conectate in schema diferentiala sau apte a
fi conectate in aceasta schema.
Traductorul capacitiv este un condensator plan sau cilindric la care una din placi poate
fi facuta mobila. Capacitatea unui traductor este data de relatia:
,
d
S
C
⋅ ε
·
(2.19)
in care ε reprezinta permeabilitatea electrica a mediului;
S - suprafata unei placi;
d - distanta dintre placi.
L
P

U
l
Se observa ca variind sub efectul unei actiuni mecanice una din marimile S, ε , d
variaza si capacitatea condensatorului. Pe acest principiu se bazeaza constructia traductoarelor
capacitive, schemele cele mai utilizate fiind prezentate in tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
Tipul Schema
Relatia
de calcul
Caracteristica
Cu variatia
distantei dintre
placi
d
S
C
0
⋅ ε ⋅ ε
·
Diferential cu
variatia distantei
dintre placi
Cu variatia
suprafetei
Diferential cu
variatia suprafetei
α −

δ
ε
· S C
Cu variatia
dielectricului
[ ] ) ( h H b C
0 0
ε − ε + ε ·
Seobserva in relatiile de mai sus, ca C variaza hiperbolic in functie de d ceea ce
constituie un dezavantaj deloc neglijabil in utilizarea acestui tip de traductor.
Totusi se poate considera o relatie liniara atunci când distanta d si variatia ei sunt foarte
mici. Asa, spre exemplu, la un condensator având d = 0,2 mm, pentru o variatie ∆ d = 0,025
mm, rezulta o variatie de 14% a capacitatii când dielectricul este aerul (∆ C/C = 14%).
Traductoarele capacitive, la care variaza distanta dintre placi, pot fi intâlnite in doua
variante constructive: simple (fig. 2.13.a) si diferentiale (fig. 2.13.b).
d
x
d
α
h
ε
b
ε
0
H
C
h
C
α
C
C
d
d
Fig. 2.13
Traductoarele capacitive au o mare sensibilitate, iar pentru largirea domeniului de
liniaritate se introduc placute dielectrice intre armaturile condensatorului.
Caracteristici traductoarelor capacitive este faptul ca ele absorb de la sursa de energie o
putere foarte mica, incapabila a pune in miscare instrumente de masura obisnuite. De asemenea,
la variatii mici de capacitate (20...200pF), alimentate la frecvente ridicate (20 kHz), rezulta la
iesirea traductoarelor capacitive impedante foarte mari. Din acest motiv, amplificatoarele lor
trebuie sa aiba la intrare o impedanta de minim 20 MΩ . Acesta este principalul considerent ce
limiteaza sfera de utilizare a traductoarelor capacitive. Totusi, acestea se folosesc frecvent la
masurarea deplasarilor foarte mici, in constructia aparatelor seismice pentru cercetarea
vibratiilor si a microfoanelor destinate studiului zgomotului.
b.Traductoare energetice. Dintre traductoarele energetice vor fi prezentate cele
piezoelectrice, electrodinamice si termoelectrice.
Traductorul piezoelectric functioneaza pe baza efectului polarizarii electrice a
cristalelor unor materiale, atunci cand sunt solicitate la compresiune. Materialele piezoelectrice
utilizate sunt : cuartul, titanolul de bariu si zirconstul de plumb. Daca forta p
x
actioneaza pe
directia axei electrice a cristalului, sarcina electrica q
x
ce apare pe suprafetele normale acesteia
se exprima prin :
, p k q
x x
⋅ ·
(2.20)
unde k este coeficientul piezoelectric fundamental al materialului piezoelectric, ce indica
cantitatea de electricitate generata la actiunea unitatii de forta, respectiv densitatea de sarcina
electrica pe unitatea de presiune. Pentru materialele mentionate, valorile coeficientului k sunt
urmatoarele: cuart - 0,23⋅ 10
-11
C/N; titanat de bariu - 19⋅ 10
-11
C/N; zirconat de plumb - 9⋅ 10
-11
C/N.
Pentru constituirea traductoarelor se selecteaza cristalele materialelor piezoelectrice in
paralelipipede. Pe fetele perpendiculare pe axa electrica se aplica folii metalice, care se
conecteaza intr-un circuit electric. Schematic, traductorul piezoelectric este prezentat in fig.
12.14.a.
Pentru marirea sarcinii electrice, de obicei, se monteaza o serie de placute piezoelectrice
1, intercalate intre folii metalice 2. Asezarea placutelor se face astfel incât o folie metalica sa
aiba pe ambele suprafete aceeasi polaritate.
d
1
d
a. b.
d
2
Traductor
1
2
X
P
P
e C
t
C
e
R
a
C
a
R
t
Cablu Intrare amplificator
A
a. b.
Fig. 2.14
Intrucât materialele piezoelectrice sunt izolate, foliile metalice formeaza niste electrozi
ce se comporta ca si armaturile unui condensator, intre care apare diferenta de potential U =
q/C. Inlocuind capacitatea condensatorului prin expresia cunoscuta: C
t
= ε ⋅ S/d, se obtine
urmatoarea relatie a diferentei de potential creata:
, d p k
C
F
k U
u
t
x
⋅ ⋅ · ⋅ ·
(2.21)
in care d reprezinta grosimea placutei de cuart;
p - presiunea aplicata asupra placutei.
Constanta k
u
este numita sensibilitatea in tensiune a materialului piezoelectric, pentru
cuart având valoarea k
u
= 0,055 Vm/N, pentru titanat de bariu k
u
= 0,0126 Vm/N, iar pentru
zirconat de plumb k
u
= 0,016 Vm/N.
Din cele aratate rezulta ca un traductor piezoelectric poate fi considerat drept un
generator de sarcini electrice posedând o anumita capacitate.
Traductorul piezoelectric, cablul sau de legatura si sistemul de cuplare al aparatului de
masura formeaza un circuit electric complex, a carui schema este reprezentata in fig. .14.b.
Studiul acestui circuit electric se efectueaza mai usor pe schema echivalenta. In cadrul
acesteia din urma, capacitatea echivalenta C insumeaza capacitatea traductorului C
t
, capacitatea
parazita a cablului C
c
si capacitatea de cuplare a amplificatorului C
a
. Similar, rezistenta R este
echivalenta rezistentei traductorului R
t
si a rezistentei de intrare R
a
in amplificator. Aplicând
legea lui Kirchhoff se obtine ecuatia diferentiala:
,
dy
d
C
K
U
dt
dU
e
e
δ
⋅ τ · + τ
(2.22)
in care τ = R⋅ C constanta de timp a circuitului;
∆ δ - deformatia pastilei piezoelectrice.
Potrivit acestei ecuatii, in conditiile de solicitare statica a traductorului piezoelectric,
∆ d = ∆ d
0
= constant, rezulta o tensiune la bornele traductorului care scade progresiv dupa
relatia:
o
/ t
0
d
C
k
e u u ∆ · • ·
π −
(2.23)
Scaderea tensiunii se datoreaza pierderilor inevitabile de sarcina prin elementul
piezoelectric. In timp, scaderea tensiunii la bornele traductorului piezoelectric este foarte lenta
deoarece rezistenta traductorului are valori ridicate, de ordinul 10
11
Ω .
Traductorul poate fi utilizat si pentru masurari cvasistatice, cu conditia de a fi bine izolat
prin rezistente inalte de intrare in primul etaj de amplificare si de izolare a cablului de legatura.
Aceasta conditie este indeplinita de etajele de amplificare care au la intrare rezistente mari, de
ordinul R
a
≈ 10
14
...10
18
Ω .
Rezultate foarte bune se obtin de asemenea prin conectarea traductorului piezoelectric la
un amplificator de sarcina. Astfel, pentru traductoarele din cuart se utilizeaza un amplificator de
sarcina cu R
a
= 10
14
Ω si C
a
= 10
5
pF, pentru care τ
r
= 10
7
s. In plus, τ
r
si sensibilitatea k
u
nu
mai depind de parametrii R si C ai traductorului si cablului de legatura.
Deci, pentru masurarea tensiunii la bornele traductorului sunt necesare instalatii la care
sa nu se piarda din sarcinile care apar ca urmare a efectului piezoelectric. In principiu, aceasta
cerinta nu poate fi indeplinita in totalitate, totusi pierderile pot fi mentinute in limite restrânse,
astfel incât sa nu afecteze precizia de masurare.
Traductoarele piezoelectrice se utilizeaza in instalatiile de masurare a acceleratiilor, iar
dupa circuitele de integrare corespunzatoare si pentru masurarea vitezelor si deplasarilor,
Traductoarele piezoelectrice functioneaza bine sub actiunea unor sarcini relativ mari,
fapt care le face deosebit de utile in conceperea dinamometrelor si aparatelor pentru masurarea
presiunilor.
Pentru a se masura sarcini in ambele sensuri, de obicei elementele piezoelectrice
utilizate in constructia traductoarelor se pretensioneaza. Traductoarele piezoelectrice se remarca
prin frecvente proprii ridicate, de ordinul a 15...50 kHz.
Traductoarele electrodinamice functioneaza pe baza inductiei electromagnetice, la care
marimea neelectrica (de obicei mecanica) masurata este transformata intr-o tensiune
electromotoare de inductie. Traductoarele electrodinamice se intâlnesc in diferite variante
constructive:
- cu bobina fixa sau mobila;
- cu element mobil având miscare de translatie sau de rotatie.
In fig. 2.15 este prezentat un traductor la care bobina mobila are miscare de translatie,
fiind legata rigid cu obiectul de cercetat.
Fig. 2.15
Ca urmare a deplasarii bobinei in câmpul magnetului permanent, care ramâne fix, in
circuitul bobinei se induce o tensiune electromotoare e(t), care poate fi masurata. Tensiunea
electromotoare indusa este proportionala cu viteza elementului mobil:
. ) t ( v k ) t ( e ⋅ ·
(2.24)
Relatia de mai sus evidentiaza faptul ca aceasta categorie de traductoare este indicata
pentru masurarea vitezelor de deplasare.
Traductoarele electromagnetice prezinta avantajul ca produc o tensiune electromotoare
destul de mare, care de obicei, nu mai necesita amplificare.
Traductoarele electrodinamice nu sunt recomandate a fi utilizate pentru masurarea
vitezelor mici, datorita sensibilitatii relativ scazute a lor.
Domeniile de utilizare ale traductoarelor electrodinamice sunt urmatoarele:
- masurarea vitezei, in care caz se numesc vitezometre;
- masurarea valorilor absolute ale deplasarilor liniare sau unghiulare fiind denumite
vibrometre (in acest caz schema poseda un circuit de integrare a tensiunii electromotoare a
traductorului, furnizând la iesirea din circuitul integrator o tensiune proportionala cu
deplasarea);
- masurarea acceleratiilor, in acest caz sunt denumite acceleratoare, iar in constructia
aparatului este necesar a fi introdus un circuit de diferentiere a tensiunii electromotoare.
Traductoarele termoelectrice au cea mai larga aplicatie pentru masurarea temperaturii.
Principiul lor de functionare se bazeaza pe efectul de termocuplu, care consta in aceea ca printr-
un circuit inchis, constând din doua metale diferite A si B (fig. 2.16.a), circula un curent electric
N
S
N
v(t)
e(t)
daca imbinarile celor doua fire sunt la temperaturi diferite T
1
si T
2
.
Fig. 2.16
Imbinarea ce se afla la temperatura T
2
se numeste jonctiune de masurare sau elementul
sensibil al traductorului, iar imbinarea de la temperatura T
1
poarta numele de jonctiune de
referinta.
Schema de masurare a temperaturii cu traductorul termoelectric este prezentata in fig.
2.16.b. Pe schema se disting capetele 1 si 4 ale conductorilor 2 si 3, ce formeaza termocuplul;
legatura cu aparatul de masurare (milivoltmetrul 6) se realizeaza cu conductorii 5. Metoda
permite masurarea temperaturii in domeniul 200...1200
o
C cu sensibilitate 40 µ V/
o
C.
Sintetic, modalitatea de alegere a traductoarelor pentru masurarea diferitelor marimi
fizice este prezentata in tabelul 2.3.
Prezentarea nu este exhaustiva si pentru masurarea fiecarei marimi fizice mai pot fi
indicate si alte tipuri de traductoare, numai ca utilizare lor ridica dificultati sporite.
2.5 Adaptoarele si elementele auxiliare ale instalatiilor de masurare
Structura elementelor adoptate si auxiliare ale instalatiilor de masurare se diferentiaza in
functie de tipul traductoarelor conectate: parametrice si energetice.
Traductoarele parametrice rezistive, inductive sau capacitive se conecteaza intr-un
circuit de masurare sub forma unei punti Wheatstone. Puntea este alimentata, de obicei, de la o
sursa de frecventa purtatoare, ce furnizeaza un semnal sinusoidal de frecventa si amplitudine
bine precizate. Tensiunea de dezechilibru a puntii Wheatstone este amplificata, trecuta printr-un
detector de faza si demodulata, dupa care este transmisa instrumentului de masura, aparatelor
inregistratoare sau unitatii de calcul pentru prelucrare. Schema de conectare a adaptoarelor si
elementelor auxiliare din instalatia de masurare este prezentata in fig. 2.17.
In tara noastra, in cadrul Intreprinderii de aparate electronice de masura si industriale
(IEMI) Bucuresti a fost conceput si executat un sistem modular de elemente adaptoare si
auxiliare, necesar constituirii instalatiilor de masurare destinat a functiona cu traductoare
rezistive, inductive, termoelectrice si electrodinamice (cu adaptoare speciale). Sistemul are in
componenta sa urmatoarele: amplificator N 2314 cu frecventa purtatoare de 5000 Hz; modul de
alimentare si afisare analogica N 2322 sau numerica N 2323; modul de etalonare N 2338;
modul de conectare si echilibrare N 2351; modul de comutare pentru 12 puncte N 2362; modul
pentru masurarea valorii de vârf, medii si eficace N 2334.
Tabelul 2.3
Alegerea traductoarelor pentru masurarea marimilor fizice
Masura Domeniul de Regimul Tipul traductoarelor
A
B
T
1
T
1
T
2
T
2
(T
2
> T
1
)
b.
a.
1 2 3 4 5 6
marimilor masurare
de
masurare
recomandate
Deplasarea
t 1 mm
v < 2
m/min
inductive
rezistive
v > 2
m/min
capacitive
piezoelectrice
t 100 mm
v < 2
m/min
inductive cu miez
mobil
v > 2
m/min
fotoelectrice
Viteza liniara 0 - 10 m/min - electrodinamice
Viteza
unghiulara
0 - 5200
rot/min
-
electrodinamice
(tahogeneratoare)
Acceleratii 0 - 100 m/s
2
-
piezoelectrice
capacitive
inductive
rezistive
Deformatii
specifice
0 - 5⋅ 10
-3
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
capacitive
piezoelectrice
inductive
Forte
0 - 50⋅ 10
-3
daN
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
piezoelectrice
inductive
capacitive
Presiune
0 - 750
daN/cm
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
piezoelectrice
capacitive
inductive
Momente
de rasucire
0 - 10 KNm
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
inductive
Temperaturi 200 - 1200
o
-
termoelectrice
termorezistive
Prin combinarea acestor module rezulta un numar de variante de instalatii de masurare,
care poarta denumirea de tensometre electronice, cu 1 canal, 2 sau 6 canale, capabile a efectua
masuratori in regim static sau dinamic cu frecventa maxima de 1000 Hz, având abaterea de la
liniaritate de 0,03%. Acest sistem modular este supus unor perfectionari continue.
T
2
T
4
T
3
T
1
Sursa cu
frecventa
purtatoare
Element
de
echilibrare
Element
de
etalonare
Amplificator
de curent
alternativ
Detector
sensibil
la faza
Demodulator
Instrument
de m\sur\
Osciloscop
Fig. 2.17
Particularitatile adaptoarelor destinate a functiona cu traductoare capacitive au fost
prezentate in paragraful anterior.
Traductorele piezoelectrice impun o structura tipica a adaptorului si elementelor
auxiliare (fig. 2.18).
Fig. 2.18
Elementul specific al adaptorului este constituit de catre preamplificatorul PA, care are
rolul de a adapta impedanta de iesire de valoare mare a traductorului intr-una convenabila
pentru masurare si analiza. Evident, el realizeaza si o amplificare a semnalului furnizat de
traductor. Dupa preamplificare, semnalul trece prin integratoarele I necesare obtinerii unor
semnale proportionale cu viteza sau deplasare, corespunzatoare acceleratiei sesizate de
traductor. Structura instalaltiei se completeaza cu modulul amplificatorului de masura, blocul ce
furnizeaza valoarea eficace (BVE) si blocul de filtre BF care selecteaza anumite domenii de
frecventa pentru prelucrarea ulterioara a semnalului pâna la iesire.
2.6 Aparate de vizualizare si inregistrare folosite in instalatiile de masurare
Rezultatul oricarei masurari trebuie sa poata fi exprimat sub forma cantitativa, ori, in
acest scop este necesar ca el sa fie prezentat sub o forma accesibila simturilor omenesti, mai
precis organelor vizuale. Aparatura care realizeaza indicarea valorica a marimii semnalelor
electrice, obtinute de la traductoare, poarta denumirea de aparatura de vizualizare, atunci când
rezultatul masurarii este vizibil numai atât timp cât asupra aparatului actioneaza semnalul
masurat. Aparatura de inregistrare permite inscrierea pe hârtie sau banda magnetica a
rezultatului masurarii acesta fiind accesibil pe o perioada indelungata dupa disparitia actiunii
semnalelor electrice.
Voltmetrul analogic este unul dintre cele mai raspândite aparate de vizualizare, destinat
Traductor
piezoelectric
PA BVE I AM
BF
masurarii tensiunilor continue si a unor parametri caracteristici ai tensiunilor variabile in timp.
Functionarea lui se bazeaza pe interactiunea electromagnetica a unui câmp magnetic fix, produs
de un magnet permanent, cu câmpul electromagnetic produs de curentul care strabate
infasurarea mobila a aparatului.
Pentru masurarea tensiunilor foarte mici se foloseste milivoltmetrul, realizat prin
cuplarea unui amplificator electronic cu un voltmetru obisnuit.
Când tensiunea aplicata voltmetrului este variabila, aparatul poate masura anumiti
parametri caracteristici ai variatiei respective. In cele ce urmeaza va fi prezentata modalitatea de
obtinere a celor mai uzuali parametri.
a. Masurarea valorii medii. In acest caz, tensiunea de intrare este aplicata unei punti
de redresare cu dioda, astfel incât aparatului ii este prezentata o variatie corespunzatoare
tensiunii redresate. Daca variatia este suficient de rapida, acul indicator nu o va putea urmari si
el se va stabiliza pe o pozitie corespunzatoare valorii medii a tensiunii redresate. Schema
aparatului este prezentata in fig. 2.19.a.
b. Masurarea valorii de vârf. Ca si in cazul precedent, tensiunea de intrare este
aplicata unei punti de redresare, insa la iesirea din punte este cuplat in paralel un condensator C.
Acesta se incarca la valoarea maxima a tensiunii redresate si ramâne ca atare, deoarece
descarcarea lui nu este posibila decât printr-o rezistenta foarte mare, care poate fi cea a
aparatului de masura sau rezistenta inversa a diodelor puntii (fig. 2.19.b).
Fig. 2.19
c. Masurarea valorii radacinii medii patratice (valorii eficace). Un voltmetru capabil
sa masoare valoarea adevarata a radacinii medii patratice este un instrument complex. Se pot
obtine insa, rezultate suficient de precise si cu o constructie mai simpa (fig. 2.19.c). Realizarea
unei dependente parabolice intre tensiunea aplicata aparatului de masurare si tensiunea de
intrare se aproximeaza prin intermediul unui generator de functii cu trei diode.
Valoarea medie a tensiunii, la care se incarca condensatorul C serveste drept tensiune de
polarizare inversa, variabila, aplicata diodelor generatorului. Se obtine pe aceasta cale o valoare
u
C
c.
U
i
U
i
U
i
U
i
U
i
U
i
U
m
U
e
U
m
U
e
U
e
U
e
U
e U
RMS
U
RMS
C
u
b.
a.
mai precisa decât prin utilizarea polarizarii constante.
Medierea semnalului este realizata prin caracteristica de filtru trece - jos a sistemului
mecanic al aparatului, iar radacina patratica se obtine prin constructia corespunzatoare a scalei
acestuia.
In tabelul 2.4 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre analogice fabricate in tara noastra
de catre IEMI. Intrucât aceste aparate se folosesc si pentru masurarea altor marimi electrice ele
poarta denumirea curenta de multimetre.
Voltmetrul numeric accepta la intrareo tensiune variabila analogic si dupa convertire o
prezinta sub forma numerica.
Timpul necesar pentru convertirea si afisarea rezultatului variaza, in functie de tipul
aparatului, de la o secunda pâna la câteva secunde. Precizia voltmetrului numeric depinde de
precizia sursei interne a tensiunii de referinta si de numarul casutelor de afisaj. Astfel, un aparat
cu cinci casute de afisaj va avea o eroare de rotunjire a rezultatului de t 0,001%, in raport cu
valoarea maxima ce poate fi masurata.
In tabelul 2.5 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre numerice fabricate in tara noastra
de catre IEMI.
Tabelul 2.4
Voltmetre analogice fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
voltmetrului
Domeniul
de masurare
Eroarea de masurare in %
din valoarea maxima a
sculei
Observatii
E 0 401
100 mV ... 1000 V (cc)
in 7 trepte
100 mV
ef
... 1000 V
ef
(ca)
in 6 trepte
2,5
Masoara tensiuni
si rezistente
E 0 403
0,5 mV ... 1000 V (cc)
in 19 trepte
0,5 mV
ef
... 700 V
ef
(ca)
in 19 trepte
5 mV
vârf
... 10 V
vârf
in 5 trepte
t 1%
Masoara tensiuni,
intensitati,
rezistente si
capacitati
E 0 402
Milivoltmetru
0,1 mV
ef
... 300 V
ef
(ca)
in 14 trepte
t 1,5%
Masora tensiuni
si poate fi utilizat
ca amplificator
Osciloscopul este instrumentul cel mai folosit pentru vizualizarea variatiei de timp a
marimilor masurate. Intrucât, trasarea curbei de variatie se realizeaza cu ajutorul unui fascicul
de electroni, viteza de raspuns a acestui aparat este foarte buna, domeniul frecventelor de lucru
putând fi extins pâna la valori de ordinul gigahertzilor (10
9
Hz). Detalii privind constructia si
utilizarea osciloscoapelor in cercetarea experimentala pot fi consultate in literatura de
specialitate.
Tabelul 2.5
Voltmetre numerice fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
voltmetrului
Domeniul
de masurare
Precizia Observatii
E 0 302 0,1 mV ... 1000 V (cc)
in 5 trepte
0,1 mV
ef
... 350 V
ef
(ca)
(+ 0,1% ... t 0,3%)
din citire t 1 unitate
Masoara tensiuni,
intensitati
si rezistente
in 5 trepte
(t 0,2% ... t 1,5%)
din citire t 1 unitate
E 0 303
0 ... 1000 V (cc)
in 5 trepte
0,05% din citire t 1 unitate Masoara tensiuni
E 0 306
0,01 mV ... 1000 V (cc)
Comutarea automata a
treptelor
0,01% din citire t 1 unitate
Masora tensiuni
si rezistente
In ultimii ani constructia osciloscoapelor a evoluat foarte mult urmarindu-se, indeosebi,
largirea domeniului lor de utilizare. Osciloscoapele care poseda flexibilitatea cea mai mare in
utilizare sunt cele la care, accesul catre placile deflectoare atât pe verticala cât si pe orizontala,
este posibil prin echiparea lor cu sertare interschibabile. Astfel, pentru canalul vertical este
posibila echiparea cu amplificator obisnuit sau cu amplificator electronic care permite
reprezentare simultana sau alternativa, a doua pâna la patru semnale distincte.
Pentru canalul orizontal este posibila echiparea cu baza de timp simpa sau dubla,
precum si cu un amplificator de tipul celor utilizate pentru canalul vertical. In acest ultim caz,
prin introducerea câte unui semanl pe fiecare din canalele osciloscopului, se obtine un mod de
reprezentare a variatiei in coordonatele X - Y.
In afara amplificatoarelor si bazelor de timp mai pot fi introduse sertare egalizoare de
spectru, traductoare de curbe etc. care confera osciloscopului posibilitati multiple de utilizare.
Un aparat care ocupa o pozitie intermediara intre clasa aparatelor de vizualizare si cea a
aparatelor inregistratoare, in sensul ca permite retinerea pe timp limitat a imaginii pe ecran, in
vederea analizarii ei, este osciloscopul cu remanenta. Tubul catodic al osciloscopului cu
remanenta are o constructie speciala.
In tabelul 2.6 sunt prezentate osciloscoape executate de catre IEMI (România).
Tabelul 2.6
Osciloscoape fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
osciloscopul
ui
Suprafata
de masurare
Banda de
frecvente
Baza de timp Observatii
E 0 102 M 50 × 70 mm
2
0 ... 10 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 µ s ... 0,5 s)/div
-
E 0 103 80 × 100 mm
2
0 ... 5 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 µ s ... 0,5 s)/div
Echipat cu sertare
interschimbabile
E 0 106
cu memorie
80 × 100 mm
2
0 ... 25 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 µ s ... 0,5 s)/div
Echipat cu sertare
interschimbabile
E 0 107 80 × 100 mm
2
0 ... 15 MHz
20 trepte de baleiaj
(50 ns ... 50 ms)/div
-
Prin fotografierea imaginii, obtinute pe ecranul osciloscopului, aceasta se transforma
dintr-un aparat de vizualizare intr-un aparat inregistrator. Se poate utiliza, fie un aparat
fotografic obisnuit, care permite fotografierea imaginii obtinute pe ecran, fie un echipament
special care permite deplasarea filmului fotografic cu viteza constanta prin fata ecranului.
In acest ultim caz exista posibilitate de a efectua inregistrarea semnalului la o scara
convenabila a timpului pe o durata mai indelungata. Deplasarea filmului se face cu ajutorul
unui motor sincron si o cutie de viteze care asigura viteze de translatie de 1,5 pâna la 700 mm/s.
Când se lucreaza cu un asemenea echipament, spotul luminos este deplasat numai in plan
vertical, esalonarea pe orizontala fiind asigurata prin deplasarea filmului fotografic. Pentru a
putea marca o scara a timpului pe aceste foto-inregistrari, se foloseste o baza de timp speciala
care moduleaza intensitatea luminoasa a spotului (se modifica tensiunea de grila a tubului
catodic). In acest fel, pe inregistrarea fotoelectrica curba apare intrerupta la intervale egale de
timp. Acest procedeu poarta denumirea de modulatie Z.
Fotografierea pe ecranul osciloscopului se recomanda a se face cu un film de format mic
cu sensibilitate mare (minim 21/10
o
DIN).
Masurarea fenomenelor dinamice cu frecventa peste 5 Hz nu se poate face prin citire
directa, ci numai utilizând aparate inregistratoare. Diagrama inregistrata cu un astfel de aparat
se "traduce" apoi, utilizând etalonarea prealabila a intregului circuit de masurare.
Exista tipuri foarte variate de aparate inregistratoare. Elementele care stau la baza
alegerii tipului de inregistrare sunt urmatoarele: domeniul de frecvente, cuplarea electronica si
comoditatea in utilizare. Factorul hotarâtor in alegerea unui aparat inregistrator este acela al
gamei de frecvente in care da rezultate bune, apoi se impune a se urmari corespondenta
parametrilor electrici ai iesirii puntii tensonometrice cu cei de la intrarea aparatului
inregistrator; alegerea nepotrivita a impedantei aparatului inregistrator poate duce la o
micsorare insemnata a sensibilitatii intregului circuit de masurare. Din punctul de vedere al
comoditatii in utilizare, principala calitate a unui inregistrator consta in posibilitate pentru
cercetator de a obtine cât mai rapid inregistrarea, gata de a fi folosita. Aparatele inregistratoare
se impart in urmatoarele grupe:
- inregistratoare cu penita;
- oscilografe magnetice (cu bucla);
- inregistratoare cu banda magnetica.
Inregistratoarele cu penita sunt aparate simple ce permit obtinerea imediata a
diagramelor pentru fenomene variind intr-un domeniu de frecventa restrâns. Ele pot inregistra
fenomene cuprinse intre 0 Hz (static) si 150 Hz.
Inregistratoarele de acest tip se construiesc cu 1, 4 sau 6 canale. Sunt prevazute cu 8
viteze de derulare a hârtiei, intre 0,25 mm/min si 150 mm/s.
Oscilograful magnetic numit si oscilograf cu bucla, este un aparat foarte raspândit in
tehnica masurarii si cercetarii fenomenelor.
Elementul sensibil al oscilografului sau galvanometrul, care transforma variatiile de
curent electric primite de la amplificatorul instalatiei de masurare, intr-o miscare de rotatie
vibratorie a unei oglinzi. O raza de lumina trimisa pe aceasta oglinda este deplasata
proportional cu curentul ce parcurge galvanometrul prin fata unei pelicule foto sensibile pe care
se face inregistrarea. In ultimii ani au fost aduse perfectionari substantiale oscilografelor
magnetice. Drept sursa de lumina a fost introdus un tub cu vapori de mercur care produce raze
ultraviolete ce impresioneaza, dupa reflexia pe oglinda buclei, o hârtie fotografica speciala
(sensibila la radiatii ultraviolete).
Oscilogramele apar imediat putând fi vizualizate direct fara a mai fi necesar vreun
tratament chimic. Se creaza astfel posibilitatea de a se repeta imediat masurarile la care s-au
obsertvat defecte de inregistrare.
Oscilografele magnetice sunt cele mai indicate aparate de inregistrare in cazul
masurarilor dinamice in mai multe puncte simulta, a mai multor parametri, a caror frecventa se
afla in domeniul 0...5000 Hz.
Inregistrarea pe banda magnetica are, fata de metodele aratate anterior, unele
avantaje printre care cele mai importante sunt: inregistrarea se poate interpreta imediat dupa
imprimare. Aceasta se poate face introducând semnalul imprimat la intrarea unui osciloscop si
urmarind imaginea pe ecran; se pot fotografia partile importante pentru a fi studiate s.a.m.d.;
reincarcarea semnalului se poate repeta de foarte multe ori, fara distrugerea benzii, banda poate
fi imprimata, apoi stearsa si utilizata din nou; inregistrarile pot servi pentru modelarea unor
fenomene; se pot face inregistrari de foarte lunga durata, din care sa se extinda ulterior numai
anumite parti, care intereseaza in studiu. Acest lucru este foarte util atunci când nu se cunoaste
exact momentul declansarii unui fenomen ce trebuie inregistrat.
In prezent se construiesc aparate pentru inregistrarea magnetica cu aplicatii foarte
numeroase si cu performante deosebite din punct de vedere al calitatii imprimarii si al
domeniului de frecventa.
Caracteristicile de baza ale inregistratoarelor magnetice, numite magnetografe sau
magnetofoane de masura, sunt determinate de parametrii benzii magnetice: lungimea, latimea si
viteza ei de deplasare. Aceasta din urma variaza intre 2,37 si 304 cm/s dupa o progresie
geometrica cu ratia 2. Uneori, la aceste caracteristici se adauga si numarul de procese
independente, ce pot fi inregistrate concomitent pe banda. In câteva constructii de magnetografe
numarul maxim de piste de inregistrare este 14.
Magnetografele pot sa functioneze, de regula, in regim de inregistrare directa sau
utilizând modulatia de frecventa. Magnetografele ce functioneaza in regim de inregistrare
directa au o constructie analoga magnetofonului obisnuit.
Frecventa minima a semnalelor ce se pot i\de inregistrare depasesc 5%, atingând
10...15%.
3. PERFORMANTELE GENERALE ALE INSTALATIILOR
DE MASURARE
Performantele unui aparat sau ale unei instalatii de masurare se impart in doua mari
categorii: statice si dinamice.
Performantele statice sunt evaluate atunci când in aparatul de masura s-a atins
echilibrul static. Ele corespund cazurilor când variatiile parametrilor de masurat se fac foarte
lent.
Performantele dinamice sunt definite ca performante suplimentare specifice cazurilor
când marimea de masurat inregistreaza variatii rapide. Se are in vedere inertia (mecanica,
termica, electrica) si fenomenul de disipare a energiei. Performantele dinamice definite in
aceste conditii, daca se asociaza cu performantele statice, pot sa dea o imagine concludenta
asupra comportarii aparatului.
3.1 Performante statice
Etalonarea statica urmareste stabilirea unei relatii de legatura intre o marime de intrare
si o marime de iesire. Marimea de intrare trece succesiv printr-o serie de valori care acopera
domeniul de masurare, determinându-se in conditii statice valorile corespunzatoare ale marimii
de iesire. Toate celelalte marimi ce intervin in sistemul masurat trebuie mentinute la valori
constante. Prezenta unei marimi interferente sau modificatoare poate modifica substantial
precizia masurarii. Etalonarea se realizeaza in functie de precizia ceruta acestei operatii, astfel:
- aparatele de inalta precizie se etaloneaza cu ajutorul etaloanelor secundare sau facând
apel la o lege fizica;
- aparatele cu precizie mai scazuta se etaloneaza cu aparate de precizie mai inalta prin
comparatie;
- in cazul productiei de serie sau de masa, etalonarea se aplica statistic, numai unor
probe din lot.
Domeniul de masurare este una din primele caracteristici de care se tine seama la
alegerea unui aparat de masura. Acestea sunt concepute sa lucreze
intr-un domeniu limitat de valori pentru marimea fizica de intrare, la care masurarea se poate
efectua in conditii normale. Depasirea domeniului de masurare are ca efect reducerea preciziei
sau chiar distrugerea aparatului. De aceea, la alegerea domeniului de masurare trebuie sa se
cunoasca cu aproximatie valoarea marimii ce urmeaza a fi masurata. ~n caz contrar, este
necesara utilizarea unui aparat cu domeniul de masurare acoperitor.
Sensibilitatea S se evidentiaza prin aceea ca o aceeasi marime de intrare poate fi
tradusa prin deplasari diferite la diferite aparate de masura. Aceasta caracteristica se poate
evalua prin raportul dintre variatia raspunsului x
e
(exprimata prin deplasarea sistemului
indicator) si variatia de marimii de intrare x
i
. Daca caracteristica de raspuns este liniara,
sensibilitatea se defineste pe un interval (fig. 3.1.a), iar daca caracteristica are o forma oarecare,
sensibilitatea se defineste in fiecare punct al domeniului de masurare (fig.3.1.b).
Tendinta generala este de crestere a sensibilitatii aparatelor de masura. Dezavantajul
este ca o data cu aceasta crestere cresc costurile acestora, precum si sensibilitatea fata de
semnalele perturbatoare. De aceea, alegerea sensibilitatii trebuie facuta judicios.
a) b)
Fig. 3.1 Metode de definire a sensibilitatii.
Liniaritatea se refera la forma relatiei de dependenta dintre marimile de intrare si de
iesire. Tendinta generala in constructia aparatelor este realizarea liniaritatii intre aceste marimi,
simplificându-se in acest fel conversia deplasarii sistemului indicator. Daca curba de etalonare
trece prin origine, conversia se face prin simpla inmultire a marimii de intrare cu o constanta.
Citirea intre doua diviziuni consecutive este mult mai usoara daca se poate aplica o interpolare
liniara. La aparatele cu caracteristica nominala normala, se specifica abaterile caracteristicii
reale fata de linia dreapta de referinta. Exista doua modalitati de definire a abaterii liniare:
- ca raport dintre abaterea maxima si domeniul de referinta, considerate dupa directia
aceleiasi axe de coordonate (fig. 32.a);
- ca valoare maxima a raportului dintre abatere si valoarea corespunzatoare a marimii
masurate (fig. 2.2.b).
a) b)
Fig. 2.2 Modalitati de definire a abaterilor de la liniaritate.
Dupa prima definitie, abaterea absoluta este constanta pe intreg domeniul de masurare,
astfel ca la valori mici ale marimii masurate abaterea poate deveni foarte importanta. De
exemplu, daca aparatul are o abatere de 2%, iar valoarea maxima a marimii masurate este de
100 unitati, la masurarea unei valori de 10 unitati abaterea este de 20%.
Cea de a doua definitie semnifica o precizie mai severa. Reluând exemplul aparatului cu
abaterea de la liniaritate de 2% si valoarea maxima masurata de 100 de unitati, la masurarea
unei valori de 10 unitati abaterea este tot de 2%.
Rezolutia si pragul de mobilitate sunt doua performante ce caracterizeaza indicatiile
aparatelor de masura la variatia lenta a marimii de masurat. La cresterea sau descresterea lenta a
marimii masurate, se constata ca numai dupa depasirea unei anumite limite are loc o indicatie
sesizabila la aparatul de masura.
Rezolutia se defineste ca variatia minima a marimii de intrare care produce o variatie ce
poate fi detectata la aparatul indicator.
Pragul de mobilitate se considera valoarea minima a marimii de intrare ce poate fi
masurata. Ambele performante se raporteaza, in general, la domeniul de masurare. Limitele
reale ale unui aparat sunt date de discontinuitatile de functionare ale acestuia, datorate
frecarilor, jocurilor intre elementele mobile etc. Frecarea uscata este principalul factor al
defectului de mobilitate.
Fidelitatea se evidentiaza prin determinarea valorii unei marimi fizice prin masurari
repetate la intervale diferite de timp, in aceleasi conditii. Cu cât dispersia rezultatelor este mai
mica, cu atât fidelitatea este mai inalta. La baza erorilor de fidelitate stau erorile de mobilitate si
de histerezis, variatia necontrolata a unor conditii externe, eroarea de paralaxa, eroarea de
interpolare, vibratiile sistemului indicator etc.
Justetea reflecta apropierea unui grup de masuratori repetate fata de adevarata valoare a
marimii masurate. Eroarea de justete se defineste ca diferenta intre valoarea adevarata si media
aritmetica a grupului de valori. Ea se datoreaza, in general, unei erori de etalonare.
Operatia de masurare permite sa se determine o valoare care reprezinta o aproximare a
adevaratei valori a marimii fizice masurate care ramâne in cele din urma necunoscuta. Cu cât se
aproximeaza mai bine valoarea adevarata a marimii fizice, cu atât masurarea este mai precisa.
Precizia este o performanta principala a unui aparat, dar ea sintetizeaza alte caracteristici:
fidelitatea, justetea, rezolutia, pragul de mobilitate, eroarea de histerezis etc.
Rezultatul global al tuturor erorilor formeaza eroarea de masurare. Pentru clasificarea
aparatelor din punctul de vedere al preciziei se defineste clasa de precizie ca eroarea absoluta
maxima in domeniul de masurare, rezultata in conditiile recomandate de lucru, raportata la
domeniul de masurare.
3.2 Performante dinamice
3.2.1 Modelul matematic general al aparatelor de masura
Performantele dinamice ale unui aparat sau sistem de masurare se pot definiteoretic pe
baza modelarii matematice a relatiei dintre semnalul de iesire si semnalul variabil de intrare.
Modelul matematic, care trebuie sa exprime cele mai importante efecte fizice, este diferit in
functie de caracteristicile aparatului si ale semnalului masurat. ~n forma sa generala, modelul se
bazeaza pe constatarea ca in cele mai variate componente ale aparatelor sau sistemelor de
masurare coexista doua categorii de elemente:
- elemente acumulatoare de energie;
- elemente disipatoare de energie.
~n prima categorie se inscriu elementele elastice din sistemele mecanice (care sunt
acumulatoare de energie potentiala) si elemente inertiale (care sunt acumulatoare de energie
cinetica). Prin analogie, la sistemele electrice se regasesc condensatoarele (care sunt elemente
acumulatoare de energie a câmpului magnetic) si inductantele (care sunt elemente acumulatoare
de energie a câmpului magnetic).
Elementele disipatoare de energie sunt date de frecarile din elementele mecanice,
rezistentele hidraulice sau pneumatice, elementele racitoare sau rezistentele electrice. Prezenta
acestor elemente deriva din insasi natura energetica a semnalului metrologic transmis si ea este
inevitabila.
Actiunea fiecarui element din aceste categorii poate fi caracterizata printr-o relatie intre
doua marimi asociate fizic din semnalul metrologic, una principala notata cu x si alta secundara
notata cu y. ~n conditii dinamice aceste marimi sunt functie de timp, relatiile de legatura
exprimându-se avantajos prin derivate sau integrale de forma:
∫ ∫ ∫
· · · · ·
2
2
2
dt y f x ; dt y e x ;
dt
y d
c x ;
dt
dy
b x ; ay x (3.1)
in care factorii de proportionalitate sunt constanti.
Daca marimea de intrare este, de exemplu, tensiunea x = U, iar marimea secundara este
sarcina y = q, actiunea unei bobine este caracterizata din punct de vedere energetic prin relatia
dt
i d
L U
2
· , a unui rezistor prin relatia
dt
dq
R U ·
, iar a unui condensator prin
q
C
1
U ·
.
Daca marimea principala este forta F, iar marimea secundara este deplasarea x, atunci
actiunea unui element acumulator de energie cinetica se exprima printr-o relatie de forma
2
2
dt
x d
m F · , actiunea unui element disipator de energie mecanica prin relatia
dt
dx
a F ·
, iar
actiunea unui element acumulator de energie potentiala cu relatia x k F ⋅ · .
Fiecare componenta a lantului de masurare poate cuprinde mai multe elemente de
acumulare a energiei (potentiala sau cinetica) si mai multe elemente de disipare, care se pot
reduce la câte un element echivalent pentru fiecare din cele trei categorii. ~n consecinta,
comportarea dinamica a unei componente a lantului de masurare poate fi definita de o singura
ecuatie de legatura intre semnalul de intrare, exprimat prin marimea principala, si semnalul de
iesire exprimat prin marimea secundara. Legatura intre marimile de intrare si iesire se stabileste
facând apel la o lege generala, in mecanica la legea echilibrului dinamic, iar in electricitate la
legile lui Kirchhoff. Prin natura relatiilor de legatura ecuatia poate fi de tip diferential, integro-
diferential sau integral. Forma obisnuita este cea diferentiala:
) t ( x y
dt
dy
dt
y d
i
2
2
λ · γ + β + α (3.2)
Primul termen al membrului stâng al relatiei arata capacitatea sistemului de acumulare a
energiei cinetice, al doilea capacitatea acestuia de disipare a energiei, iar al treilea capacitatea
de acumulare a energiei potentiale. Coeficientii α , β , γ se numesc parametri echivalenti
caracteristici. Ecuatia se particularizeaza functie de componentele sistemului (care definesc
ordinul ecuatiei) si de legea de variatie a marimii de intrare exprimata de membrul drept. Daca
aparatul sau o parte a lui are un comportament dinamic descris de ecuatii diferentiale de ordinul
al doilea, acesta este denumit sistem de ordinul al doilea. ~n absenta elementelor acumulatoare
de energie cinetica (sau daca aceste elemente se pot neglija), ecuatia diferentiala devine de
ordinul intâi, iar sistemul este denumit sistem de ordinul intâi.
Daca lipsesc si elementele de disipare ale energiei, sistemul este de ordinul zero, ecuatia
degenerând intr-una de forma
i e
x k y ⋅ ·
. Sistemul de ordinul zero reprezinta comportarea
dinamica ideala, intrucât semnalul de iesire reproduce perfect, la scara k, semnalul de intrare,
fara intârzieri sau distorsiuni.
a) b)
Fig.3.3 Tipuri de variatii neperiodice ale marimii de intrare.
Marimea de iesire inregistreaza, in general, variatii complicate, adesea aleatoare. Din
acest motiv, analiza comportarii dinamice se studiaza pentru câteva legi simple, standard, de
variatie a marimii de intrare. Din categoria variatiilor neperiodice se studiaza variatia in
treapta (fig. 3.3.a), ce implica o variatie instantanee a marimii masurate, de la zero la o valoare
constanta si variatia in rampa (fig. 3.3.b) care implica o variatie liniara.
Studiul comportarii la variatii periodice se abordeaza, in general, pentru functii de tip
sinusoidal,
t sin A x
i i
ω ·
, cunoscând ca functiile periodice ce indeplinesc conditiile lui
Dirichlet pot fi descompuse in serii Fourier formate din termeni in sinus si cosinus de diferite
frecvente. Cunoscând faptul ca o pereche de termeni in sinus si cosinus, de aceeasi frecventa
pot fi exprimati printr-o armonica de aceeasi frecventa in sinus, se ajunge la concluzia ca
studiul functiei periodice de tip sinusoidal permite aflarea raspunsului la variatii periodice ale
marimii de intrare.
Solutia generala a ecuatiei (3.2) se prezinta ca suma a doi termeni:
es et
y y y + ·
(3.4)
in care y
ct
reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene atasate, care este componenta
tranzitorie a raspunsului, iar y
cs
reprezinta o solutie particulara a ecuatiei neomogene, care este
componenta stationara a raspunsului. Când marimea de intrare variaza sinusoidal, intereseaza
numai componenta stationara, dupa amortizarea raspunsului tranzitoriu.
3.2.2 Sistemul de ordinul intâi
Comportarea unui astfel de sitem este descrisa de ecuatia:
) t ( x y
dt
dy
i
λ · γ + β
(3.5)
Notând
τ ·
γ
β
;
K ·
γ
λ
rezulta:
) t ( kx y
dt
dy
i
· + τ
(3.6)
Constanta τ se numeste constanta de timp a sistemului, iar K se numeste
sensibilitate statica.
Un exemplu de sistem de ordinul intâi din domeniul mecanic este prezentat in figura
3.4.a. Considerând forta drept marime principala si deplasarea drept marime secundara,
aplicând legea echilibrului dinamic, rezulta:
) t ( F kx
dt
dx
a
i
· +
(3.7)
Notând
τ ·
k
a
;
K
k
1
·
rezulta o relatie de forma (3.6).
Exemplu analog din domeniul electric este reprezentat in figura 2.4.b. Daca tensiunea
este marimea principala, iar sarcina electrica marimea secundara, aplicând legile lui Kirchhoff:
) t ( U q
C
1
dt
dq
R
i
· +
(3.8)
Notând RC = τ si C = K rezulta o relatie de forma (3.6).
a) b)
Fig. 3.4 Sisteme de ordinul intâi.
Raspunsul la variatia in treapta. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul
t = 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0', x
i
creste la valoarea x
iT
.
Pentru t > 0 ecuatia (3.6) devine:
π
· + τ Kx y
dt
dy
(3..9)
Solutia ecuatiei omogene atasate este de forma
T / t
l et
e C y

· , iar o solutie particulara
este
iT es
x K y ⋅ ·
. Prin urmare, solutia generala a ecuatiei este:
π
τ −
+ · Kx e C y
/ 1
1 e
3.10)
Punând conditia initiala ca la momentul t = 0, y
e
= 0 se determina constanta C
l
.
~nlocuind in relatia (2.10), se obtine solutia finala:
) e 1 ( Kx y
/ 1
e
τ −
π
− · 3.11)
~n aceasta relatie
es lT
y x K · ⋅
reprezinta raspunsul static al sistemului la marimea de
intrare. ~n conditii dinamice, raspunsul sistemului tinde catre aceasta valoare pentru t →∞.
Reprezentarea grafica a relatiei (3.11) este data in figura 2.5.a, in coordonate adimensionale
y
e
/y
es
, t/τ . Se observa ca in originea curbei este inversa constantei de timp.
Revenind la exemplele din mecanica si din electricitate, aceste constante sunt a/k,
respectiv RC. Cu cât aceste constante sunt mai mici, cu atât curbele de raspuns se apropie mai
mult de limita raspunsului static.
Raspunsul la variatia in rampa. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul t
= 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0', x
i
creste dupa o lege liniara x
i
= ct. Pentru t > 0 ecuatia (2.6) devine:
Kct y
dt
dy
· + τ
(3.12)
Solutia particulara este de forma y
es
= At + B. Constantele A si B se determina prin
identificare si se obtine y
es
= Kc(t - τ ). ~ntrucât solutia generala a ecuatiei omogene este
aceeasi ca in cazul precedent, solutia generala are forma:
) t ( Kc e C y
/ 1
t e
τ − + ·
τ −
(3.13)
Daca se impune conditia initiala, rezulta in final:
) e 1 ( Kc Kct y
/ 1
e
τ −
− τ − · (3.14)
In aceasta relatie primul termen al membrului drept reprezinta raspunsul static, iar al
doilea eroarea in regim tranzitoriu.
Se observa ca cel de al doilea termen contine, pe lânga o eroare ce dispare cu cresterea
timpului, si o componenta constanta Kcτ . Se mai observa ca micsorarea constantei de timp
este avantajoasa atât pentru reducerea erorii tranzitorii, cât si pentru reducerea erorii stationare.
Reprezentarea grafica a relatiei (3.14) este data in figura 3.5.b.
a) b)
Fig.32.5 Raspunsurile sistemelor de ordinul intâi la variatiile in treapta si rampa.
Raspunsul la variatia sinusoidala. Pentru cercetarea raspunsului sistemului la variatia
sinusoidala a marimii de intrare este avantajoasa exprimarea marimii de intrare sub forma de
numar complex
t
f
j
i i
e A x
ω
· .
Relatia (2.6) devine:
t
f
j
i
e KA y
dt
dy
ω
· + τ
3.15)
Solutia particulara este de forma
t
f
j
e es
e A y
ω
· . ~nlocuind in relatia (3.15) se obtine
amplitudinea complexa a raspunsului stationar al sistemului:
τ ω +
·
f
i
t
j 1
KA
A
sau
2 2
f
f
i t
1
j 1
KA A
τ ω +
τ ω −
·
3.16)
Reprezentând grafic numarul complex de la numarator (fig.3.6.a), se observa ca el se
poate scrie:
ϕ
τ ω + · τ ω −
j 2 2
f f
e 1 j 1 unde
) ( arctg
f
τ ω − · ϕ
Tinând seama de aceasta, relatia (2.16) devine:
ϕ
τ ω +
·
j
2 2
f
i t
e
1
1
KA A
3.17)
Raspunsul stationar al sistemului, singurul care intereseaza in cazul unei variatii
periodice, este:
)
1
f
( f
2 2
f
i
es
e
1
KA
y
ϕ +
ω
τ ω +
·
(3.18)
cu modulul amplitudinii, exprimat adimensional,
2 2
f
i
t
1
1
KA
A
τ ω +
·
(3.19)
Atât amplitudinea cât si faza sunt functii de pulsatia (frecventa) semnalului de intrare. In
figura 2.6.b este reprezentata variatia modulului amplitudinii i e
KA / A
si a fazei ϕ in functie
de frecventa, sub forma adimensionala ω
f
τ /2π .
a) b)
Fig. 3.6 Raspunsul sistemelor de ordinul intâi la variatia sinusoidala.
2.2.3 Sistemul de ordinul al doilea
Un sistem de ordinul al doilea este definit de relatia (3.2). Daca se introduc notatiile
;
a
y
n
ω ·
ζ ·
β
ay 2
(3.20)
ecuatia devine:
) t ( Kx
dt
dy 2
dt
y d 1
i
n
2
2
2
n
·
ω
ζ
+
ω
(3.21)
Constanta ω
n
se numeste pulsatie proprie, iar ζ raportul de amortizare.
Un element mecanic care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este format
dintr-o masa m, un arc cu constanta elastica k si un amortizor, cu un factor de amortizare
vâscoasa a (fig. 3.7.a). Intr-un moment oarecare, când sistemul este deplasat cu marimea x din
pozitia de echilibru (deplasarea este considerata semnalul de iesire), asupra acestuia actioneaza
urmatorul sistem de forte: forta exterioara F (semnalul de intrare); forta elastica din arc k⋅ x;
forta de amortizare a⋅ dx/dt. Aceste forte se afla in echilibru dinamic cu forta de inertie
m⋅ d
2
x/dr
2
:
F kx
dt
dx
a
dt
x d
m
2
2
· + + (3.22)
ecuatie care se reduce la forma generala (2.21), pentru:
m
k
n
· ω si
km 2
a
· ζ
(3.23)
Un exemplu de circuit electric care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este
format dintr-un rezistor de rezistenta R, un condensator de capacitate C si o bobina de
inductanta L (fig. 3.7.b).
a) b)
Fig. 3.7 Sisteme mecanic si electric de ordinul doi.
Exprimând legea a doua a lui Kirchhoff pentru acest circuit, se obtine ecuatia:
i
u dt i
C
1
Ri
dt
di
L · + +

(3.24)
Prin definitie, i = dq/dt. Inlocuind in relatia (2.24), se obtine:
i
2
2
u q
C
1
dt
dq
R
dt
q d
L · + + (3.25)
Comparând cu expresia (2.21) rezulta:
LC
1
w
n
· si
C / L 2
R
z ·
(3.26)
Raspunsul la variatia in treapta. Se considera ca la timpul t = 0 marimea de intrare
este nula si la o crestere infinitezimala a timpului marimea de intrare atinge instantaneu
valoarea constanta x
iT
. Prin urmare, pentru t > 0, ecuatia (2.21) devine:
iT
n
2
2
2
n
Kx y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
· + +
(3.27)
Solutia ecuatiei omogene se stabileste pe baza radacinilor trinomului caracteristic:
2
n
2 2
n 2 , 1
r ω − ω ζ t ζω − · (3.28)
In consecinta, exista trei cazuri posibile:
a) ζ < 1 (sistem subamortizat):
, ) 1 j ( r
2
n 2 , 1
ζ − t ζ − ω ·
) t 1 sin( e C y
n
2 t
n
1 et
ϕ + ω ζ − ·
ζ ω −
(3.29)
b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica):
, r
n 2 , 1
ζω − ·
t
n
2 1 et
e ) t C C ( y
ζ ω −
+ · (3.30)
c) ζ > 1 (sistem supraamortizat):
) 1 ( r
2
n 2 , 1
− ζ t ζ − ω ·
t
n
) 1
2
(
2
t
n
) 1
2
(
1 et
e C e C y
ω − ζ − ζ − ω − ζ + ζ −
+ ·
(3.31)
Solutia particulara este:
iT es
Kx y ·
(3.32)
Pe baza relatiilor (2.29), (2.30), (2.31), (2.32) se poate scrie solutia generala.
Constantele se deduc impunând conditiile y = 0 si dy/dt = 0 la t = 0. Se obtine:
a) ζ < 1 (sistem subamortizat):
) t 1 sin( e
1
1
1
Kx
y
n
2 t
n
2
i
ϕ + ω ζ −
ζ −
− ·
ζω −
(3.33)
2
1 arcsin ζ − · ϕ (3.34)
b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica):
t
n
n
iT
e ) t 1 ( 1
Kx
y
ω −
ω + − ·
(3.35)
c) ζ > 1 (sistem supraamortizat):

,
`

.
|
ν

− ν
ν
− ·
ω ν − ν ω − t
n
t
n
iT
e
1
e
1
1
Kx
y
(3.36)
2 2
) 1 ( − ζ + ζ · ν (3.37)
Rezultatele obtinute sunt reprezentate in figura 3.8, in unitatile adimensionale y/y
es
,
ω
n
t/2π . Se observa ca raspunsul, pentru toate valorile lui τ se apropie de raspunsul static, y
→y
es
, cu atât mai repede cu cât ω
n
este mai mare. De exemplu, prin dublarea pulsatiei proprii,
raspunsul sistemului atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. Asadar, pulsatia
proprie ω
n
este mai mare. De exemplu, prin dublarea pulsatiei proprii, raspunsul sistemului
atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. Asadar, pulsatia proprie ω
n
da
indicatii asupra vitezei de raspuns, fiind corespunzatoare astfel inversei constantei de timp, l/τ ,
a unui sistem de ordinul intâi.
Raspunsul sistemelor subamortizate tinde sa devina egal cu raspunsul static prin oscilatii
amortizate, cu o pulsatie apropiata de pulsatia proprie,
2
n
1 ζ − ω . Cele mai bune performante
in regim tranzitoriu se obtin pentru valorile ζ = 0,60÷ 0,75, care se intâlnesc la multe
instrumente de masura.
Valorile ζ mai mici conduc la o depasire initiala importanta si o lunga perioada
tranzitorie de oscilatii, iar la valorile ζ mai mari raspunsul este prea lent.
Raspunsul la variatia in rampa. Ecuatia diferentiala (3.21) are forma particulara:
Kct y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
n
2
2
2
n
· + +
(3.38)
Solutia particulara a ecuatiei neomogene va fi:
n
es
Kc
2 Kct y
ω
ζ − ·
(3.39)
Solutia generala, cu conditiile de limita y = dy/dt = 0 la t = 0, este:
a) ζ < 1 (sistem subamortizat):
) t 1 sin(
1
e
2 t
Kc
y
n
2
2
t
n
n
n e
ϕ + ω ζ −
ζ −
+ ζ − ω ·
ω
ζ ω −
(3.40)
2
1 2 arcsin ζ − ζ · ϕ (3.41)
b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica):
t
n
n n
n e
e ) 2 t ( 2 t
Kc
y
ω −
+ ω + − ω ·
ω
(3.42)
c) ζ > 1 (sistem supraamortizat):

,
`

.
|
ν

− ν
ν ν
+
ν
ν +
− ω ·
ω
ω ν − ν ω − t
n
2
/ t
n
n
n e
e
1
e
1
1
t
Kc
y
(3.43)
( )
2
2
1 − ζ + ζ · ν
(3.44)
Ecuatiile (3.40), (3.42) si (3.43) sunt reprezentate in figura 3.9.
Fig. 3.9 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia in rampa.
Se observa ca eroarea constanta poate fi redusa prin marirea pulsatiei proprii ω
n
si la o
valoare constanta a acesteia, prin reducerea raportului de amortizare. La sistemele
subamortizate, eroarea constanta se stabileste prin oscilatii amortizate a caror amplitudine poate
fi redusa prin marirea pulsatiei proprii.
Raspunsul la variatia sinusoidala (raspunsul in frecventa). Daca marimea de intrare
este de forma
t
f
j
i
Ae x
ω
· , ecuatia (3.21) devine:
t
f
jw
i
n
2
2
2
n
e KA y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
· + +
(3.45)
O solutie particulara a ecuatiei este:
t
f
j
e es
e A y
ω
· (3.46)
care prin inlocuire in ecuatia (2.43) conduce la expresia amplitudinii complexe a raspunsului
sistemului in regim stationar:
,
j 2 ) 1 (
1
KA A
2
i e
ζ β + β −
·
(3.47)
in care β = ω
f

n
. Procedând cu relatia (3.47) ca si in cazul relatiei corespondente (3.16) de la
sistemul de ordinul intâi, se ajunge la expresia raspunsului sistemului de ordinul al doilea in
regim stationar:
) t
f
( j
2 2 2
i
es
e
) 2 ( ) 1 (
KA
y
ϕ + ω
ζ β + β −
·
(3.48)
[ ] ) 1 /( 2 arctg β − ζβ − · ϕ
(3.49)
Variatia modului amplitudinii si fazei in functie de pulsatia marimii de intrare
(raspunsul in frecventa) este reprezentata in figura 3.10 in coordonatele adimensionale
i e
KA / A
- β si respectiv ϕ , β , la mai multe valori ζ .
Fig. 3.10 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia sinusoidala.
4. VERIFICAREA PRECIZIEI GEOMETRICE
4.1 Definirea preciziei geometrice
4.1.1 Componentele preciziei geometrice
Precizia geometrica este evaluata prin verificarea pozitiilor relative ale elementelor de
structura ale masinilor-unelte in stare de functionare fara sarcina si caracterizeaza calitatea cu
care se realizeaza traiectoriile generatoare plane (rectilinii sau circulare) ale miscarilor de
generare simple materializate prin cuplurile cinematice inferioare sanie - ghidaj si fus - lagar.
Conform unor norme de verificare, precizia geometrica se apreciaza prin rectilinitatea,
planeitatea, paralelismul, perpendicularitatea, coincidenta, rotatia etc. unor suprafete de
referinta (mese, ghidaje, flansa si alezajul arborilor principali sau portpiesa etc.) verificari prin
care se stabileste precizia parametrilor geometrici pentru traiectoriile generatoare. Precizia
geometrica a masinii-unelte este influentata de precizia geometrica a elementelor de structura,
dar si de o serie de factori functionali prezentati sugestiv in figura 4.1.
Fig. 4.1 Componentele preciziei geometrice si factorii de influenta.
In figura 4.2 este data, pentru exemplificare, metoda de verificare a perpendicularitatii
traiectoriilor miscarilor de avans w
x
si w
y
in cazul unei masini de frezat universale pentru
scularie. Pe baza rezultatelor masuratorilor s-au reprezentat abaterile δ x si δ y.
Incadrarea in normele de precizie geometrica este o conditie obligatorie pentru
asigurarea preciziei tehnologice, dar nu si suficienta, deoarece sub influenta solicitarilor statice
de greutate, a solicitarilor termice si dinamice de proces, precum si a celor termice, elementele
de structura ale masinilor-unelte capata deplasari elastice si termice, care modifica pozitia
relativa dintre elementul generator si traiectoriile generatoare teoretice.
In figura 4.3 este exemplificata, spre exemplu, influenta greutatii piesei semifabricat
asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare. Se constata ca variatia paralelismului dintre
mesei si axa y este de circa 75 µ m (masa inclinându-se spre fata), iar abaterea de la
perpendicularitate in planul yz, desi are valori reduse, modifica paralelismul dintre planul mesei
si planul de rotatie al frezei. Aceste abateri pot sa difere de la o masina-unealta la alta; pentru
patru masini de frezat similare pentru care s-au facut incercarile inregistrându-se variatii δ θ
ij
= -23...71%. Deplasarile unghiulare ale mesei, la miscarea in jurul axei x (fig. 4.3.e), au relevat
ca, sub actiunea greutatii piesei semifabricat, deplasarea unghiulara ϕ
x
(x) s-a dublat,
deplasarea ϕ
z
(x) a ramas aproape constanta, iar deplasarea ϕ
y
(x) s-a redus cu 26...42%.
Fig. 4.2 Verificarea perpendicularitatii miscarilor de avans la o masina de frezat.
4.1.2 Conditii generale de desfasurare a verificarii preciziei geometrice
Verificarea preciziei geometrice incepe cu realizarea orizontalitatii masinilor-unelte,
ceea ce echivaleaza cu stabilirea unui plan de referinta, pe care oricând se poate fixa un sistem
de referinta tridimensional.
Una din axele apartinând planului orizontal va fi paralela cu ghidajele masinilor-unelte
sau perpendiculara pe acestea. Pe planul de referinta orizontal se stabilesc celelalte doua plane
verticale ale triedului de referinta, fiind determinate de ghidajele verticale sau imaginare.
Verificarea orizontalitatii masinilor-unelte se face cu ajutorul nivelelor cu bula de aer,
cu lungimi corespunzatoare si care indeplinesc conditiile de precizie si sensibilitate optime.
Astfel, prin STAS 6679-85 se recomanda ca lungimea nivelelor sa fie cuprinsa intre 200...300
mm, asigurând precizia de 20/1000 mm si sensibilitatea de 30...50 mm deplasare a bulei de aer
pentru o inclinare de 1/1000.
Orizontalitatea masinilor-unelte este obligatorie pentru efectuarea verificarilor de
precizie, aceeasi la producator pe durata incercarilor dinaintea livrarii si la beneficiar pentru
receptia acesteia. In STAS 1670-74, care se refera la conditiile tehnice generale de calitate, se
prevede admiterea unei abateri maxime de la orizontalitate de 0,04 mm/1000 mm.
Conform standardelor, verificarea preciziei geometrice a masinilor-unelte se refera la
determinarea experimentala a nivelului unor abateri, referitoare la: rectilinitate, planeitate,
paralelism, echidistanta si coincidenta, perpendicularitate, rotatie, intersectare a axelor.
Fig. 4.3 Influenta greutatii piesei semifabricat asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare.
4.2 Verificarea rectilinitatii
Verificarile geometrice ale rectilinitatii cuprind: verificarea unei linii in doua plane;
rectilinitatea unui organ de masina; rectilinitatea unei deplasari.
4.2.1 Rectilinitatea unei linii in doua plane
Se considera ca o linie este dreapta pe o lungime data, daca variatia distantelor de la
punctele liniei pâna la doua plane perpendiculare cu directia generala a liniei se mentine sub o
valoare data, pentru fiecare plan in parte.
Planele de referinta vor fi alese in asa fel, incât intersectia lor sa fie paralela cu linia
dreapta ce uneste doua puncte oarecare, situata pe linia supusa verificarii, in vecinatatea
extremitatilor portiunii pe care se face verificarea.
Instrumentele necesare acestei verificari sunt:
- nivela de precizie sau rigla de verificare, pentru lungimi pâna la 1600 mm;
- nivela de precizie sau aparate optice (autocolimator, microscop si fir intins etc.), pentru
lungimi de peste 1600 mm.
a) Masurarea rectilinitatii cu ajutorul riglei de verificare. Rigla se aseaza pe doua cale
reglabile, iar in lungul riglei, intre punctele ce delimiteaza dreapta a carei rectilinitate se
verifica, se deplaseaza un suport care poarta un palpator B (care urmareste suprafata supusa
masurarii) si un comparator cu palpatorul A (care urmareste rigla).
Variatia distantei dintre punctele A si B se citeste la comparator in lungul liniei de
verificat, urmând a fi trasate graficele corespunzatoare, ca in figura 4.4. Abaterile de la linia
teoretica B
0
- B
n
se citesc direct (fig. 4.5.a) ca valori (A
i
B
i
- A
0
B
0
) in cazul in care calele au fost
reglate incât A
0
B
0
= A
n
B
n
sau prin calcule geometrice simple in cazul in care A
0
B
0
≠ A
n
B
n
(fig.
4.5.b).
Fig. 4.4 Masurarea rectilinitatii cu Fig. 4.5 Determinarea abaterilor de la
rigla de verificare. linia teoretica.
b) Masurarea cu nivela. Planul de referinta fata de care se masoara abaterile este planul
orizontal determinat de nivela. Dreapta de referinta initiala este linia Omx (fig. 4.6), O si m
fiind doua puncte de pe linia supusa verificarii. Nivela este asezata in punctele Om, apoi mm'
etc., distantele Om, mm' etc. sunt egale intre ele, având valoarea d stabilita in functie de
lungimea totala OA pe care se face masurarea (in mod uzual d = 100...5000 mm).
Indicatiile nivelei in pozitiile mm', m'm"
etc., sunt comparate cu indicatiile nivelei in pozitia
initiala Om. In cazul in care nivela este prevazuta cu
un sistem de reglaj, bula de aer poate fi adusa la zero,
in pozitia initiala; in felul acesta se obtin ulterior
indicatii directe asupra pozitiei relative a liniilor mm',
m'm" etc. fata de Omx. Dupa parcurgerea intregii
distante OA, se repeta masuratorile in sens invers, in
aceleasi puncte si se stabileste media rezultatelor
obtinute. In felul acesta exista toate elementele
necesare pentru trasarea profilului liniei Omm'm"A.
In vederea verificarii erorilor locale, nivela nu va
Fig. 4.6 Masurarea cu nivela.
fi asezata pe liniile respective cu toata baza ei, ci pe doua cale de aceeasi inaltime, sau pe un
suport cu doua picioare, situate la distanta d.
Atunci când se doreste verificarea rectilinitatii unei linii inclinate, se face reducerea prin
utilizarea unui suport pentru nivela, inclinat cu un unghi α , egal cu unghiul de inclinare a liniei
fata de planul orizontal.
In cursul masurarii se va mentine o orientare constanta a ansamblului nivela - suport, de
exemplu cu ajutorul riglei de ghidare.
c) Masurarea prin metode optice. Dintre numeroasele metode optice de care se dispune
pentru verificarea rectilinitatii, cele mai raspândite sunt metoda autocolimatiei si metoda vizarii
directe.
La aplicarea metodei autocolimatiei se utilizeaza o luneta, un microscop si o oglinda,
asezate coaxial (fig. 4.7).
Fig. 4.7 Masurarea cu autocolimator.
Orice rotire a oglinzii in jurul unei axe orizontale determina o deplasare pe verticala a
reperelor reticulare in planul focal; masurarea acestei deplasari, care se face cu ajutorul
micrometrului ocular, permite determinarea devierii unghiulare a suportului oglinzii (α ).
Prin metoda verificarii directe (fig. 4.8) marimea denivelarii a (in plan orizontal sau
vertical) corespunde distantei de la axa optica a lunetei pâna la reperul de pe mira care se citeste
cu ajutorul micrometrului ocular.
Fig. 4.8 Metoda verificarii directe.
d) Masurarea cu ajutorul firului intins si al microscopului. Un fir de otel, cu diametrul
de circa 0,1 mm, este intins in asa fel incât sa fie paralel cu linia supusa verificarii (fig. 4.9.a).
De exemplu, in cazul unei linii MN, situate intr-un plan orizontal: un microscop asezat vertical
si prevazut cu un dispozitiv micrometric de deplasare pe orizontala, permite citirea in planul
orizontal AA a distantelor de la linia supusa verificarii pâna la firul intins.
Metoda firului intins este recomandata numai pentru verificarea rectilinitatii in plan
orizontal. La verificarea in alte plane se va evita aceasta metoda, deoarece impune cunoasterea
sagetii firului - f - in fiecare punct considerat (fig. 4.9.b).
Verificarea rectilinitatii unei linii in doua plane se aplica in special in cazul ghidajelor
masinilor-unelte.
In cazul ghidajelor cu profil in forma de V, se poate utiliza o nivela asezata pe un
cilindru sau pe o piesa intermediara, adaptata la forma geometrica a ghidajului (fig. 4.10).
Tolerantele sunt identice cu cele definite la rectilinitatea unei linii.
Fig. 4.9 Masurarea cu fir intins si microscop.
Toleranta la rectilinitatea unei linii reprezinta abaterea maxima admisa dintre punctele
liniei si o dreapta de referinta care uneste extremitatile liniei (linia xy din fig. 3.11).
De la caz la caz, este necesara precizarea lungimii la care se refera toleranta, precum si a
pozitiei câmpului de toleranta fata de dreapta (sau planul) de referinta.
Fig. 4.10 Toleranta la rectilinitate. Fig. 4.11 Determinarea rectilinitatii ghidajelor
cu profil in "A" sau "V"
4.2.2 Rectilinitatea unei deplasari
Prin rectilinitatea deplasarii unui organ de masina se intelege paralelismul dintre
traiectoria unui punct al organului respectiv si odreapta de referinta paralela cu directia generala
a deplasarii.
Expresia de rectilinitate a deplasarii se refera la traiectoria unui punct al unui organ de
masina care efectueaza o miscare de generare sau reglaj. Considerarea rectilinitatii traiectoriei
este mai indicata decât considerarea rectilinitatii ghidajelor respective, deoarece numai in felul
acesta se tine seama de toate elementele care ar putea exercita o influenta asupra miscarii
respective.
Deplasarile rectilinii se clasifica in modul urmator:
- deplasarea unei axe de-a lungul ei; in deplasarea ei axa nu iese din cele doua plane
care o contineau in stare de repaus;
- deplasarea unei suprafete plane in planul ei; in deplasarea ei suprafata se mentine tot
timpul in planul respectiv;
- deplasarea unui organ paralel cu o linie sau cu o suprafata data; in timpul deplasarii,
oricare punct al organului se mentine la o distanta constanta fata de linia data (sau fata de planul
dat);
- deplasarea unui organ, perpendiculara pe un plan dat; in cursul deplasarii, oricare
punct al organului descrie o traiectorie perpendiculara pe planul dat.
Verificarea rectilinitatii deplasarilor se reduce la verificarea paralelismului sau a
perpendicularitatii in modul descris la punctele care se refera la aceste verificari. Metodele de
verificare a rectilinitatii deplasarii sunt descrise in STAS 6679/3-85.
a) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul riglei si al comparatorului cu
cadran. Rigla de verificare se aseaza cu ajutorul unor reazeme reglabile pe partea fixa a
masinii-unelte, iar comparatorul cu cadran pe organul de lucru care verifica (fig. 4.12).
Abaterea de la rectilinitatea deplasarii organelor de lucru se determina pornind de la
reprezentarea grafica a traiectoriei descrise de punctul functional al organului de lucru fata de
partea fixa a masinii.
Reprezentarea grafica se realizeaza prin inregistrarea valorilor date de comparator in
puncte distantate cu un pas t = (0,05...0,3) din lungimea de referinta L (fig. 4.13).
Fig. 4.12 Verificarea rectilinitatii deplasarilor Fig. 4.13 Exemplu de reprezentare
grafica cu rigla si comparator. a rezultatelor.
Abaterea de la rectilinitate se determina ca fiind:
∆ = max(Y'
i
) - min(Y'
i
),
in care: Y'
i
= Y
i
- (Y
L
- Y
0
)( X
i
- Y
0
)/L, iar Y'
i
reprezinta indicatia comparatorului in punctul i
(fig. 3.13).
b) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul dornului de verificare si al
comparatorului cu cadran. In cadrul acestei metode, exista doua posibilitati:
- verificarea cu comparatorul fixat de organul de lucru (fig. 4.14.a);
- verificarea cu comparatorul asezat pe partea fixa a masinii-unelte
(fig. 3.14.b).
In ambele cazuri se procedeaza ca si la punctul a).
Fig. 4.14 Verificarea cu dorn si comparator a rectilinitatii deplasarilor.
c) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu luneta si tinta. Luneta se fixeaza prin
intermediul unui suport pe partea fixa a masinii-unelte (fig. 4.15), iar tinta cu ajutorul suportului
special se aseaza pe organul de lucru.
Abaterile se determina in acelasi mod ca la punctul a), in urma prelucrarii rezultatelor
citite prin luneta.
d) Verificarea cu interferometru cu laser presupune folosirea unui laser ca si a unui
traductor fotoelectric cu ajutorul carora se pune in evidenta abaterea deplasarii organului de
lucru fata de raza laser rectilinie (fig. 4.16). Prelucrarea si inregistrarea rezultatelor se
efectueaza ca si in cazurile precedente.
e) Verificarea cu ajutorul microscopului si al firului intins. In cazul curselor mari,
dreapta de referinta poate fi materializata printr-un fir subtire de otel, bine intins. Comparatorul
cu cadran este inlocuit printr-un microscop. Abaterile se citesc direct pe scara ocularului (fig.
4.17).
Toleranta la rectilinitatea unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a
traiectoriei unui punct al organului care se deplaseaza fata de o linie dreapta de referinta, iar
precizari in legatura cu tolerantele de rectilinitate sunt cuprinse in STAS 7384-85.
Fig. 4.15 Fixarea lunetei si tintei la verificarea Fig. 4.16 Verificarea rectilinitatii deplasarilor
rectilinitatii deplasarilor. cu interferometru cu laser si
traductor fotoelectric.
Fig. 4.17 Verificarea rectilinitatii cu microscop si fir intins.
4.3 Verificarea planitatii
Se considera ca o suprafata este plana pe o portiune data daca variatia distantelor de la
punctele suprafetei pâna la un plan geometric, paralel cu directia generala a suprafetei, se
mentine sub o valoare data.
Planul geometric de referinta se va afla in afara suprafetei supuse verificarii si va putea
fi materializata cu ajutorul unei placi de control, cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin
deplasarea unei rigle, cu ajutorul unei nivele sau cu ajutorul unor raze de lumina. O prezentare
succinta a metodelor de verificare a planitatii va fi facuta in continuare.
a) Verificarea cu ajutorul placii de control. Aceasta consta in ungerea cu vopsea
speciala (de exemplu oxid de crom diluat in ulei fin) si aplicarea suprafetei unse cu vopsea pe
suprafata piesei supuse verificarii, dupa care se deplaseaza usor placa de control inainte si
inapoi. Se deplaseaza apoi placa de control si se examineaza repartitia petelor de contact pe
unitatea de suprafata. Aceasta repartitie trebuie sa fie uniforma pe toata suprafata considerata si
trebuie sa prezinte o anumita valoare data. Metoda este aplicabila numai in cazul suprafetelor
mici, de rugozitate relativ mica (finisate prin razuire sau rectificare).
b) Verificarea cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin deplasarea unei rigle.
Conform acestei metode, se determina mai intâi planul ideal fata de care se va face
masurarea. Se aleg in acest scop trei puncte a, b si c de pe
suprafata considerata care vor constitui punctele cu cota
zero (fig. 4.18).
Se aseaza apoi in aceste puncte trei cale de aceeasi
inaltime. Fetele superioare ale calelor determina planul de
referinta cu care va fi comparata suprafata. Se alege apoi un
punct d situat in planul de referinta, procedându-se in felul
urmator: dupa ce s-a asezat o rigla in punctele a si c se
aseaza in punctul e o cala intermediara. In consecinta,
suprafetele superioare ale cotelor a, b, c si e sunt in acelasi
plan.
Asezând apoi rigla in punctele b si e se poate determina cota punctului d asezându-se in
acest punct o cala reglabila a carei suprafata superioara este adusa in planul determinat in
prealabil de suprafetele superioare ale calelor asezate anterior. Prin asezarea riglei in punctele a
si b, apoi c si d, pot fi determinate cotele punctelor intermediare ale suprafetei situate intre a si
b. In acelasi mod se determina cotele punctelor situate intre a, b, c si d.
Pentru a obtine cotele punctelor situate in interiorul dreptunghiului sau patratului creat
prin punctele a, b, c, d, este suficient sa se aseze de exemplu in punctele f si g - cu cote
cunoscute - cale reglabile pe care se dispune rigla, dupa care se masoara cu ajutorul altor cale,
distanta de la suprafata supusa verificarii pâna la
rigla. Se poate utiliza de asemenea un dispozitiv
de tipul celui din
figura 4.4.
c) Verificarea cu ajutorul nivelei. Planul
de referinta este determinat de doua drepte Omx
si OO'y (fig. 4.19).
Punctele O, m si O' sunt trei puncte ale
suprafetei supuse verificarii. De preferinta
dreptele Ox si Oy vor fi perpendiculare si
paralele cu liniile care limiteaza suprafata supusa
verificarii. Verificarea se incepe intr-unul din
colturile suprafetei (O) pe directia liniei Ox. Se
determina profilul liniilor OA si OC, aplicându-
se metoda descrisa la masurarea cu ajutorul
nivelei a rectilinitatii unei linii in doua plane, iar apoi se determina profilul liniilor longitudinale
O'A', O"A" si BC pânala acoperirea intregii suprafete. Verificarea suplimentara de-a lungul
liniilor mM, m'M' etc., permite controlarea determinarilor precedente. In cazul in care latimea
suprafetei este mare in raport cu lungimea, se recomanda si efectuarea masurarilor in diagonala.
d) Verificarea prin metode optice. Dreptele Ox si Oy care definesc planul de referinta
sunt determinate de axa optica a lunetei pentru doua pozitii ale acesteia, care difera intre ele de
preferinta printr-un unghi de 90
o
. Verificarea propriu-zisa se face in modul descris la verificarea
prin metode optice a rectilinitatii unei linii in doua plane.
Toleranta la planeitatea unei suprafete reprezinta abaterea maxima admisa in µ m/mm
sau µ m/m a distantei de la diferitele puncte ale suprafetei la un plan de referinta.
Fig. 4.18 Verificarea planitatii alegând
punctelecu cota zero.
Fig. 4.19 Verificarea planit\]ii cu ajutorul nivelei.
4.4 Verificarea paralelismului, echidistantei si coincidentei
Verificarile din aceasta categorie cuprind: paralelismul liniilor si planelor; paralelismul
deplasarilor; echidistanta; coincidenta.
4.4.1 Paralelismul liniilor si planelor
Se considera ca o linie este paralela cu un plan daca abaterea maxima a distantei de la
diferitele puncte ale liniei pâna la plan nu depaseste o valoare data pe o anumita lungime de
masurare.
Doua linii sunt paralele intre ele daca una dintre linii este paralela cu doua plane care
trec prin cealalta linie (nu este obligatoriu ca abaterile admise sa fie identice pentru ambele
plane).
Se considera ca doua plane sunt paralele intre ele daca abaterea maxima a distantei
dintre plane, masurate in diferite puncte si cel putin in cele doua directii, nu depasesc o valoare
data, pe o anumita portiune de masurare.
Masurarea se face in plane determinate (de exemplu in plan orizontal, in plan vertical,
intr-un plan perpendicular pe suprafata supusa verificarii etc.), pe anumite lungimi date (de
exemplu pe 300 mm sau pe toata lungimea sa).
Pentru toate verificarile de paralelism care se refera la axe, acestea din urma trebuie sa
fie materializate prin suprafete cilindrice cu o precizie mare a formelor geometrice, cu o
netezime corespunzatoare si cu o lungime suficienta. In cazul in care asemenea suprafete nu
sunt disponibile, se vor utiliza dornuri de verificare fixate si centrate in capul arborilor, intre
vârfuri etc. In cazul utilizarii dornurilor de verificare se va tine seama de faptul ca centrarea
perfecta a acestora fata de axa de rotire nu este posibila si ca in timpul rotirii axa dornului va
ocupa doua pozitii extreme B si B', continute in planul de verificare
(fig. 4.20).
Datorita acestui lucru, la verificarea paralelismului se va face masurarea intr-o pozitie
oarecare a dornului si apoi se va repeta masurarea dupa rotirea dornului cu 180
o
. Media
aritmetica a celor doua rezultate va da abaterea de la paralelism in planul respectiv.
a) Paralelismul a doua plane. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport prevazut cu
o baza plana si se deplaseaza pe unul din plane, pe lungimea prevazuta. Palpatorul trebuie sa
alunece de-a lungul celui de-al doilea plan (fig. 4.21). Verificarea se face in doua directii, de
preferinta perpendiculare intre ele.
b) Paralelismul a doua axe. Acest tip de verificare se face in doua plane: intr-un plan
care trece prin ambele axe; intr-un al doilea plan perpendicular pe primul plan, daca acest lucru
este posibil.
Pentru verificarea intr-un plan care trece prin ambele axe, aparatul de masurat se fixeaza
pe un suport prevazut cu o baza prismatica si se deplaseaza de-a lungul cilindrului care
materializeaza prima axa; palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul cilindrului care
materializeaza cea de-a doua axaa (fig. 4.22).
Pentru a determina distanta cea mai mica in fiecare punct, aparatul va fi balansat usor in
directie perpendiculara pe cele doua axe. De la caz la caz, se va tine seama de sageata
cilindrului cauzata de masa aparatului si a suportului acestuia.
Fig. 4.20 Verificarea paralelismului Fig. 4.21 Verificarea Fig. 4.22 Verificarea
axelor cu dorn. paralelismului a doua plane. paralelismului intr-un plan
care trece prin ambele axe.
Pentru verificarea in al doilea plan, perpendicular pe cel de la verificarea anterioara, este
necesar un plan auxiliar, paralel, daca este posibil, cu planul care trece prin cele doua axe. In
cazul in care un asemenea plan exista sub forma unei suprafete a masinii, paralela cu cele doua
axe, se va verifica in mod separat paralelismul fiecareia dintre cele doua axe si planul respectiv.
In caz contrar, se va utiliza un plan de referinta imaginar, obtinut cu ajutorul unei nivele
reglabile. In acest scop, nivela va fi asezata pe cele doua suprafete cilindrice care materializeaza
axele si se va aduce bula de aer in pozitia zero. In cazul in care una dintre axe nu se gaseste in
acelasi plan orizontal se va utiliza, in cazul denivelarilor mici, o punte corespunzatoare (fig.
4.23.a), iar in cazul denivelarilor mari, un echer fix sau reglabil (fig. 4.23.b). Nivela va fi
deplasata de-a lungul axelor pe distanta prevazuta si se vor citi indicatiile. Rezultatul masurarii
va fi raportat la distanta dintre axe (de exemplu: 0,060 mm/300 mm pentru lungimea data).
Fig. 4.23 Verificarea paralelismului axelor situate in plane orizontale diferite.
c) Paralelismul dintre o axa si un plan. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport
prevazut cu o baza plana si se deplaseaza de-a lungul planului pe lungimea prevazuta.
Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza
axa, de exemplu un dorn de control (fig. 4.24).
In fiecare punct de masurare, distanta cea mai mica va fi determinata prin deplasarea
usoara a suportului cu aparatul in directia perpendiculara pe axa considerata. Metodele si
conditiile de verificare a paralelismului dintre axa si un plan sunt prevazute in STAS 6679/7-85.
d) Paralelismul dintre o axa si intersectia a doua plane. Aparatul de masurat va fi fixat
pe un suport prevazut cu o baza cu forma corespunzatoare celor doua plane considerate.
Aparatul va fi deplasat de-a lungul intersectiei celor doua plane, pe distanta prevazuta.
Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza
axa. Verificarea se va face pe cât posibil in doua plane perpendiculare, corespunzând cu planele
cele mai importante pentru functionarea masinii-unelte (fig. 4.25).
Fig. 4.24 Verificarea paralelismului dintre Fig. 4.25 Verificarea paralelismului dintre o
o axa si un plan. axa si intersectia a doua plane.
e) Paralelismul dintre intersectia a doua plane si un al treilea plan. Verificarea se face
identic cu verificarea precedenta, palpatorul aparatului alunecând de-a lungul celui de-al treilea
plan, perpendicular pe acesta (fig. 4.26).
f) Paralelismul a doua drepte determinate fiecare de intersectia a doua plane.
Verificarea se poate face identic cu cea de la verificarea paralelismului dintre axa si intersectia
a doua plane, palpatorul aparatului atingând suprafata unei prisme care aluneca de-a lungul
planelor care formeaza cea de-a doua intersectie. Verificarea se face in doua plane
perpendiculare (fig. 4.27).
Verificarea se poate face cu o nivela cu ajutorul unei punti (fig. 4.28), insa pentru
verificarea paralelismului numai in plan vertical. Abaterile de la paralelism ale liniilor drepte
sau ale suprafetelor plane se indica in µ m sau mm.
Fig. 4.26 Verificarea paralelismului dintre Fig. 4.27 Verificarea paralelismului a doua drepte
intersectia a doua plane si un al treilea plan. obtinute fiecare prin intersectia a doua plane.
In cazul in care prescriptia se refera la o anumita lungime,
se indica si lungimea respectiva (de exemplu, 0,02 mm pe
300 mm). De la caz la caz, este necesara indicarea abaterii
(de exemplu, capatul liber al dornului indreptat numai in
jos, fata de suprafata mesei).
4.4.2 Paralelismul deplasarilor
Prin paralelismul deplasarii se intelege, in cazul masinilor-unelte, pozitia traiectoriei
unui organ mobil al masinii in raport cu:
- un plan (o suprafata de sprijin, un ghidaj);
- o dreapta (o axa, intersectia a doua plane);
Fig. 4.28 Verificarea paralelismului
in plan vertical.
- o traiectorie a unui punct al altui organ mobil al masinii.
In principiu, metodele de masurare sunt identice cu cele din cazul verificarii
paralelismului liniilor si planelor.
In toate cazurile in care este necesara deplasarea aparatului de masurat, acesta va fi fixat
pe organul mobil care va inlocui suportul aparatului.
Deplasarea organelor mobile se va face intr-un mod cât mai apropiat de conditiile reale
de functionare.
a) Paralelismul dintre o traiectorie si un plan. In cazul planului situat pe organul
mobil, aparatul de masurat va fi fixat pe un element fix al masinii, in asa fel incât palpatorul
acestuia sa atinga suprafata supusa verificarii, perpendicular pe aceasta. Organul mobil va fi
deplasat pe distanta prevazuta (fig. 4.29.a).
Fig. 4.29 Verificarea paralelismului dintre o traiectorie si un plan.
In cazul planului situat in afara planului mobil, aparatul de masurat se fixeaza pe
organul mobil si se deplaseaza impreuna cu acesta pe distanta prevazuta. Palpatorul aparatului
trebuie sa alunece pe suprafata planului supus verificarii, perpendicular pe acesta (fig. 4.29.b).
In cazul in care palpatorul nu poate aluneca direct pe suprafata supusa verificarii, se va
utiliza o prisma de forma corespunzatoare (fig. 4.29.c).
b) Paralelismul dintre o traiectorie si o axa. Aparatul de masurat va fi fixat pe organul
mobil si va fi deplasat impreuna cu acesta, pe distanta prevazuta. Palpatorul operatorului trebuie
sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza axa (fig. 4.30).
Verificarea se va face in doua plane de referinta perpendiculare intre ele, corespunzând
cu planele mai importante pentru functionarea masinii.
Fig. 4.30 Verificarea paralelismului dintre o Fig. 4.31 Verificarea paralelismului a doua
traiectorie si o axa. traiectorii.

c) Paralelismul dintre traiectorie si intersectia a doua plane. Paralelismul dintre
traiectorie si fiecare dintre cele doua plane se verifica in mod separat, conform verificarii
paralelismului dintre traiectorie si un plan. Pozitia dreptei de intersectie se deduce din pozitia
planelor.
d) Paralelismul a doua traiectorii. Aparatul de masurat se fixeaza pe unul dintre
organele mobile ale masinii, in asa fel incât palpatorul aparatului sa atinga un anumit punct al
celuilalt organ mobil. Cele doua organe vor fi deplasate impreuna in acelasi sens si pe aceeasi
distanta prevazuta, citindu-se indicatiile comparatorului (fig. 4.31).
Verificarea se va face in doua plane, de preferinta perpendiculare intre ele, ce corespund
cu planele mai importante pentru functionarea masinii.
Toleranta la paralelismul unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a distantei
celei mai scurte de la un punct dat al organului mobil pâna la un plan, o dreapta sau o alta
traiectorie, pe o lungime data. Indicarea tolerantelor se face conform cu cea de la paragraful in
care este tratata abaterea de la paralelism a liniilor drepte sau a suprafetelor plane.
4.4.3 Echidistanta
Proprietatea de echidistanta se refera la o multime de puncte care se afla la distante
egale fata de un punct, de o dreapta sau de un plan. La masini-unelte echidistanta are in vedere
distanta de la doua sau mai multe drepte simbolizând directiile uno axe, pâna la un plan de
referinta.
Se considera ca axele sunt echidistante fata de planul de referinta, daca planul care trece
prin axe este paralel cu planul de referinta.
Echidistanta se poate referi la mai multe axe sau la aceeasi axa care ocupa diferite
pozitii in spatiu, de exemplu, prin pivotarea ei.
Verificarea echidistantei se reduce la verificarea paralelismului dintre o axa si un plan.
Dupa ce s-a verificat in mod separat paralelismul dintre fiecare axa si planul de referinta, se
verifica distanta de la cele doua axe pâna la planul de referinta, atingându-se cu palpatorul
aceluiasi aparat de masurat, asezat pe planul de referinta, suprafetele cilindrice care
materializeaza cele doua axe (fig. 4.32.a).
In cazul in care planul de pivotare al organului care poarta una dintre axe este greu
accesibil, se va utiliza un plan auxiliar, paralel cu planul de pivotare (fig. 4.32.b). Dupa
verificarea paralelismului dintre planul auxiliar si planul de pivotare (cu ajutorul unei nivele) se
va verifica echidistanta celor doua axe fata de planul auxiliar (in pozitie mijlocie, precum si in
pozitiile extreme ale axei pivotante).
Fig. 4.32 Verificarea echidistantei.
Toleranta pentru echidistanta nu va fi precedata de un semn si va fi valabila in general
pentru toate directiile paralele cu planul de referinta.
In cazul in care abaterea nu este admisa decât intr-un singur sens, acest lucru va fi
indicat (de exemplu, axa 1 numai deasupra axei 2).
4.4.4 Coincidenta
Se considera ca doua axe coincid daca distanta dintre ele, masurata in mai multe puncte,
pe o anumita lungime, se mentine sub o valoare data.
Aparatul de masurat va fi fixat pe un brat care face o rotatie de 360
o
in jurul uneia dintre
axe, in asa fel incât palpatorul aparatului sa atinga suprafata cilindrica, care materializeaza cea
de-a doua axa intr-o sectiune A, perpendiculara pe suprafata cilindrica (fig. 4.33).
Fig. 4.33 Verificarea coincidentei a doua axe.
Variatia indicatiilor aparatului reprezinta dublul abaterii de la coincidenta. Verificarea
se va repeta intr-o a doua sectiune B, paralela cu sectiunea A. In cazul in care se cere o precizie
deosebita, masurarea se va face cu doua aparate situate la 180
o
, cu masa cât mai mica, pentru a
elimina influentele sagetilor. Toleranta pentru coincidenta se prescrie indicându-se abaterea
maxima si lungimea pe care se face verificarea (de exemplu 0,005 mm/300 mm). De la caz la
caz este necesara indicarea pozitiei tolerante (de exemplu axa 1 numai deasupra axei 2).
4.5 Verificarea perpendicularitatii
Verificarile geometrice ale perpendicularitatii cuprind:
- perpendicularitatea dreptelor si planelor;
- perpendicularitatea deplasarilor.
4.5.1 Perpendicularitatea dreptelor si planelor
Se considera ca doua plane, doua drepte sau o dreapta si un plan, sunt perpendiculare
intre ele, daca abaterea de la paralelism fata de un echer de referinta se mentine sub o valoare
data.
Echerul de referinta poate fi un echer metrologic, o nivela cu cadru sau poate fi format
din linii sau plane cinematice.
a) Verificarea cu dispozitiv special de verificare care se aseaza pe placa de verificare
(fig. 4.34). Dispozitivul special de verificare se compune din: 1 - comparator cu cadran; 2 -
suport unghiular pentru comparator cu cadran; 3 - rigla de verificare rotativa.
Reglarea comparatorului cu cadran se face inainte de inceperea verificarii (fig. 4.34.b).
Piesa de proba se aseaza cu suprafata de lungime mare pe placa de verificare. Dispozitivul
special de verificare se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe placa de verificare, iar
rigla de verificare rotativa se aseaza pe suprafata cu lungime mica a piesei de proba (fig.
4.34.c).
Fig. 4.34 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe placa de verificare.
Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se
determina facând diferenta algebrica maxima dintre valoarea initiala (de baza) a indicatiei
comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare data.
De exemplu, un dispozitiv special cu lungimea de masurare de 300 mm, la verificarea
piesei de proba a aratat in sectiunea medie 42 µ m.
Indicatia initiala a comparatorului cu cadran dupa verificarea cu ajutorul etalonului de
perpendicularitate fiind de 8 µ m (42 µ m - 8 µ m = 34 µ m pe lungimea de 300 mm).
b) Metoda de verificare cu dispozitiv special care se aseaza pe piesa de proba (fig.
4.35.a). Constructia dispozitivului: 1 - comparator cu cadran;
2 - suport unghiular pentru comparator cu cadran; 3 - rigla de verificare rotativa.
Inaintea inceperii verificarii piesei de proba, comparatorul cu cadran se regleaza cu
ajutorul etalonului de perpendicularitate (fig. 3.35.b).
Fig. 4.35 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe piesa de proba.
Dispozitivul special se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe suprafata de
verificat, lunga a piesei, iar rigla de verificare rotativa este asezata pe suprafata de verificat
scurta a piesei (fig. 4.35.c).
Masuratorile se efectueaza succesiv la sectiunile stabilite.
Abaterile se interpreteaza similar ca si la metoda anterioara.
c) Metoda de verificare cu echer cilindric, comparator
cu cadran, rigla de verificare si placa de verificare. Piesa de
proba si echerul cilindric se aseaza pe placa de verificare.
Rigla de verificare se aseaza pe suprafetele supuse verificarii
ale piesei de proba (fig. 4.36).
Pentru a exclude influenta abaterii de la paralelism a
suprafetelor de lucru (active) ale riglei de verificare se face
rotirea acesteia cu 180
o
, iar pentru a exclude influenta
abaterii de la perpendicularitate a echerului cilindric se
admite rotirea acestuia cu 180
o
. Abaterea de la
perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba
Fig. 4.36 Metoda de verificare a
perpendicularitatii cu echer
cilindric.
se stabileste in doua moduri distincte:
- la verificarea fara rotirea riglei de verificare si a echerului cilindric de verificare,
pentru fiecare sectiune care se verifica se face diferenta algebrica dintre valoarea initiala a
indicatiilor comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare;
- in cazul rotirii riglei de verificare si a cilindrului cu 180
o
, pentru fiecare sectiune
transversala, se determina diferenta algebrica dintre valoarea indicatiilor comparatorului si
valoarea obtinuta pentru fiecare pozitie a riglei si a echerului de verificare.
Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se
determina ca media aritmetica maxima pe lungimea data. Rezultatele obtinute pot fi incluse
intr-un tabel conform modelului de mai jos (tabelul 4.1).
Tabelul 4.1
Determinarea abaterii de la perpendicularitate a doua suprafete plane
Sectiunea
verificata
Pozitia
riglei
Pozitia
echerului
Indicatia
comparatorului
Diferenta
algebrica
a indicatiei
Media
aritmetica
a indicatiilor
A
0
o
0
o
+21 µ m
+4 µ m
11 µ m
rotit cu 180
o
+17 µ m
180
o
0
o
+14 µ m
+18 µ m
180
o
-4 µ m
B
0
o
0
o
+18 µ m
+10 µ m
15 µ m
180
o
+8 µ m
180
o
0
o
+8 µ m
+20 µ m
180
o
-12 µ m
4.5.2 Perpendicularitatea deplasarilor
Perpendicularitatea deplasarilor se refera la pozitia traiectoriei unui punct al unui organ
mobil al masinii, in raport cu:
- un plan (suprafata de fixare, suprafata de ghidare);
- o dreapta (axa sau intersectia a doua plane);
- traiectoria unui punct al altui organ mobil.
Verificarea perpendicularitatii deplasarilor se reduce la o verificare a paralelismului,
prin intermediul unui echer de verificare corespunzator.
Deplasarea organelor mobile se va face in conditii cât mai apropiate de conditiile reale
de functionare ale masinii-unelte.
a) Perpendicularitatea unei traiectorii pe un plan. Pe planul considerat se aseaza un
echer de verificare (fig. 4.37.a). Paralelismul dintre traiectoria si latura libera a echerului se va
verifica in conformitate cu paralelismul dintre o traiectorie si un plan (cazul planului situat in
afara organului mobil).
b) Perpendicularitatea unei traiectorii pe o axa. Pe suprafata cilindrica care
materializeaza axa se aseaza un echer de verificare prevazut cu o talpa prismatica (fig. 3.37.b).
Paralelismul dintre traiectorie si latura libera a echerului se va verifica in conformitate cu
paralelismul dintre traiectorie si un plan.
In cazul unei axe de rotatie, dornul de verificare care o materializeaza va fi adus in
pozitia corespunzatoare valorii medii a bataii radiale.
Fig. 4.37 Verificarea perpendicularitatii pe un plan sau pe o axa.
c) Perpendicularitatea a doua traiectorii. Cele doua traiectorii sunt comparate cu
laturile unui echer de verificare, asezat pe cale si rigla, in modul aratat in figura 4.38.a, in asa
fel incât una din laturile echerului sa fie riguros paralela cu una din traiectoriile supuse
verificarii. Paralelismul dintre cealalta traiectorie si cea de-a doua latura a echerului se verifica
in conformitate cu paralelismul deplasarilor. Verificarea se face si prin metode optice (fig.
4.38.b).
Toleranta pentru perpendicularitatea unei deplasari este abaterea maxima admisa
(precedata de semnul t ) a distantei celei mai mici de la traiectoria unui punct al organului
mobil al masinii, pâna la latura libera a echerului de verificare, in limitele unei lungimi date.
Fig. 4.38 Verificarea perpendicularitatii a doua traiectorii.
4.6 Verificarea preciziei de rotatie
Verificarile geometrice ale rotatiei cuprind: bataia frontala a suprafetelor; bataia radiala
si bataia axiala ale elementului controlat fata de o axa de rotatie sau un plan de referinta normal
pe axa de rotatie.
4.6.1 Verificarea bataii frontale
Aceasta componenta a preciziei de rotatie stabileste daca suprafetele plane
perpendiculare pe axa de rotatie ramân in acelasi plan in timpul miscarii de rotatie.
Bataia frontala a unei suprafete poate fi cuprinsa de:
- neplaneitatea suprafetei (fig. 4.39.a);
- neperpendicularitatea suprafetei pe axa de rotatie (fig. 4.39.b);
- deplasarea (bataia) axiala a axei de rotatie (fig. 4.39.c).
Fig. 4.39 Bataia frontala a unei suprafete.
Bataia frontala a unei suprafete plane a piesei de proba reprezinta diferenta dintre
distanta maxima si distanta minima de la aceasta suprafata la un plan perpendicular pe axa de
rotatie a piesei, masurate pe o circumferinta specificata, pe un diametru numit de referinta.
Atentie speciala se va acorda eliminarii jocului axial.
Palpatorul comparatorului va fi paralel cu axa de rotatie a piesei de verificat, iar
palparea se face pe cel mai mare diametru posibil.
a) Metoda de verificare cu dispozitiv cu prisme si comparator cu cadran. Conform
schemelor de verificare, piesa poate fi de tip bucsa sau de tip arbore (fig. 4.40).
Fig. 4.40 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu prisme si comparator.
Bataia frontala a suprafetei piesei de proba este egala cu diferenta algebrica maxima a
indicatiilor compratorului cu cadran.
b) Metoda de verificare cu dispozitiv cu vârfuri de centrare si comparator cu cadran
(fig. 3.41). Piesa de proba tip bucsa se fixeaza pe dornul de verificare care are gauri de centrare,
iar piesa de proba de tip arbore va fi prevazuta, pentru proba, cu gauri de centrare.
Fig. 4.41 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu vârfuri de centrare si comparator.
4.6.2 Verificarea bataii radiale
In cadrul acestei verificari se stabilesc abaterile de la forma circulara a sectiunilor
radiale ale pieselor cilindrice si excentricitatea axelor de rotatie.
Abaterile de la forma circulara se exprima prin erorile unei piese de la circulara,
stabilite intr-un plan perpendicular pe axa piesei.
In cazul unui arbore, valoarea abaterii de la forma circulara este data de diferenta dintre
diametrul cercului circumscris si diametrul minim determinabil al arborelui in planul
considerat.
In cazul unui alezaj, eroarea de forma este data de diferenta dintre diametrul cercului
inscris si diametrul maxim determinabil al alezajului, in planul considerat.
Ovalitatea constituie un caz particular al abaterii de la forma circulara.
Prin excentricitatea unei axe intr-un punct al acesteia se intelege distanta dintre
proiectiile axei geometrice si axei de rotatie a piesei, pe un plan perpendicular pe axa de rotatie
(fig. 4.42).
In cazul general, bataia radiala a unei piese este rezultanta excentricitatii axei, abaterii
de forma a piesei si defectelor lagarelor.
Inaintea efectuarii verificarii, arborele respectiv va trebui sa se roteasca un anumit timp,
pâna la stabilirea regimului de ungere, a temperaturii, in conditii cât mai apropiate de conditiile
normale de functionare.
a) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor exterioare. Aparatul de masurat va fi
fixat in asa fel incât palpatorul acestuia sa atinga suprafata de revolutie supusa verificarii,
perpendicular pe generatoarea suprafetei, iar arborele respectiv va fi rotit lent (fig. 4.43).
In cazul suprafetelor conice cu conocitati mari este necesara verificarea preliminara a
bataii radiale, deoarece aceasta influenteaza rezultatele masurarii bataii radiale.
Fig. 4.42 Excentricitatea unei axe. Fig. 4.43 Verificarea bataii radiale a suprafetelor
exterioare.
b) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor interioare. In cazul in care suprafata
cilindrica sau conica a alezajului nu permite masurarea directa, cu comparatorul, se va fixa in
alezajul respectiv un dorn de verificare. Verificare se va face in conformitate cu verificarea unei
suprafete exterioare, insa in doua plane A si B, perpendiculare pe axa alezajului, situate la o
distanta data unul fata de celalalt (fig. 4.44).
Pentru a evita influenta impreciziei imbinarii dintre alezaj si dorn se recomanda
repetarea verificarii de patru ori, dupa scoaterea si rotirea dornului fata de alezaj cu câte 90
o
,
luându-se drept rezultat media aritmetica a rezultatelor obtinute.
Verificarea se va face intr-un plan axial vertical si intr-un plan axial orizontal (C
1
si C
2
din fig. 4.44).
Toleranta pentru bataia radiala reprezinta abaterea admisibila a traiectoriilor punctelor
situate intr-o sectiune perpendiculara data, a suprafetei de revolutie. Toleranta va fi indicata fara
sa fie precedata de un semn.
Toleranta inglobeaza abaterile de forma ale suprafetei de revolutie, deplasarea si
neparalelismul axei acestei suprafete fata de axa de rotatie si deplasarea axei de rotatie datorita
unor fusuri sau alezaje neperfect circulare.
4.6.3 Verificarea bataii axiale
Aceasta verificare stabileste amplitudinea miscarilor alternative, de du-te vino in
directia axiala, a unui organ rotativ in timpul rotirii acestuia, dupa eliminarea jocurilor axiale.
De regula, eliminarea jocurilor axiale se realizeaza prin aplicarea unei forte axiale F intr-un
sens dat (fig. 4.45).
Aparatul de masurat va fi fixat in asa fel incât palpatorul sau sa atinga suprafata frontala
a organului supus verificarii in centrul acestei suprafete si coaxial cu axa de rotatie (fig. 3.46).
Fig. 4.44 Stabilirea planelor de verificare Fig. 4.45 Eliminarea jocurilor la a bataii
radiale. verificarea bataii axiale.
Organul supus verificarii va fi rotit aplicându-se o forta axiala in vederea eliminarii
jocului. In cazul unui organ rotativ (arbore) cu alezaj se va introduce in alezaj un dorn de
verificare cu lungime mica, prevazut cu o suprafata frontala plana, perpendiculara pe axa
dornului, pe care se sprijina un palpator sferic (fig. 4.46.a) sau un dorn de verificare prevazut
cu un vârf rotunjit. In acest din urma caz, se va utiliza un aparat de masurat prevazut cu un
palpator plan (fig. 4.46.b).
Fig. 4.46 Verificarea bataii axiale.
In cazul in care organul rotativ (arborele) este prevazut cu o gaura de centrare,
verificarea se poate face cu ajutorul unei bile si al unui aparat de masurat, prevazut cu un
palpator plan (fig. 4.46.c).
Toleranta pentru bataia axiala reprezinta deplasarea axiala maxima a organului rotativ,
in cursul unei rotatii lente complete a acestuia, sub o forta axiala mica.
De la caz la caz, este necesara indicarea sensului in care trebuie sa fie aplicata forta si
eventual a valorilor diferite a tolerantelor in ambele sensuri.
4.7 Verificarea abaterii de la intersectare a axelor
Abaterea de la intersectare a axelor se determina prin masurarea deviatiei unui dorn de
verificare montat pe una din axe in raport cu cealalta axa (fig. 4.47).
Un dorn cu brat se fixeaza dupa axa de baza 1, iar dornul de verificare dupa axa 2. Un
comparator cu cadran se monteaza pe dornul cu brat astfel incât palpatorul sa atinga
generatoarea dornului de verificare.
Arborele care materializeaza axa 1 se deplaseaza axial sau arborele cu dornul de
verificare se deplaseaza transversal pâna când se
obtine indicatia maxima la comparatorul cu cadran.
In vederea eliminarii influentei bataii radiale a axei
2, dornul cu brat se va roti impreuna cu organul de
lucru cu 180
o
(din A in A'), urmând a se face
semidiferenta valorilor indicate pe cadranul
comparatorului.
Valoarea abaterii de la intersectare a axelor se
determina facând media aritmetica a
semidiferentelor algebrice ale indicatiilor
comparatorului cu cadran inainte si dupa rotirea cu
180
o
a dornului de verificare si a dornului cu brat.
Metoda si conditiile de verificare a abaterii de la
intersectare a axelor sunt descrise in STAS 6679/20-
86.
4.8 Verificari speciale pentru masini-unelte
4.8.1 Precizia de pozitionare a organelor de lucru mobile
Aceasta verificare se impune obligatoriu in cazul masinilor-unelte cu comanda
numerica.
Fie P
ij
- pozitia reala a unui organ de lucru mobil, adica pozitia acestuia la deplasarea i
in pozitia programata j, determinata prin masurare, i reprezentând numarul de ordine al
deplasarii.
Diferenta dintre valoarea pozitiei reale si valoarea pozitiei programate a organului de
lucru, X
ij
, va fi data de relatia:
. P P X
j ij ij
− ·
(4.1)
Notându-se: ↑ - pozitionarea in sens pozitiv a organului mobil dupa una din axe, ↓ -
pozitionarea in sens negativ al aceleiasi axe, se pot scrie relatiile:

·
↑ ↑·
n
1 i
ij j
X
n
1
X
(4.2)
Fig. 4.47 Verificarea abaterii de la
intersectare a axelor.

·
↓ ↓·
n
1 i
ij j
X
n
1
X
(4.3)
unde

j
X
sau

j
X
reprezinta abaterea medie a pozitiei programate. Pentru masinile-unelte
care permit pozitionarea organului de lucru mobil intr-un singur sens, se stabileste prin media
aritmetica a abaterilor de la pozitia programata P
j
, pentru n deplasari.
Pentru masinile-unelte care permit pozitionarea in ambele sensuri, abaterea medie a
pozitiei programate j
X
este:
( ) . X X
2
1
X
j j j
↓ + ↑ ·
(4.4)
Insensibilitatea B
j
este diferenta dintre abaterile medii ale pozitiei programate pentru
cele doua sensuri de deplasare:
. X X B
j j j
↓ − ↑ ·
(4.5)
Amplitudinea abaterii de pozitionare W
j
este diferenta algebrica dintre abaterea maxima
si minima de la pozitia programata pentru n deplasari:
min jj max jj j
X X W ↑ − ↑ ↑·
(4.6)
. X X W
min jj max jj j
↓ − ↓ ↓·
Abaterea medie patratica S
j
de la pozitia programata pentru n deplasari ale organului de
lucru mobil, intr-un singur sens de deplasare, se calculeaza cu relatiile:
( )

·
↑ − ↑

↑·
n
1 i
2
j ij j
X X
1 n
1
S
(4.7)
( )

·
↓ − ↓

↓·
n
1 i
2
j ij j
X X
1 n
1
S
. a W S , a W S
n j i n j i
↓ ↓· ↑ ↑·
(4.8)
unde a
n
este un coeficient de corectie static si se ia din STAS 6679/19-85 in functie de numarul
de deplasari n.
Repetabilitatea de pozitionare intr-un singur sens de deplasare

j
R
si

j
R
pentru
fiecare pozitie programata se exprima cu relatiile:
. S 6 R ; S 6 R P
j j j j j
↓ ↓· ↑ ↑· ⇒
(4.9)
Aceasta valoare se dispune simetric fata de curba abaterilor madii ale pozitiei t 3S
j
pentru fiecare sens de deplasare.
Repetabilitatea de pozitionare pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului
de lucru in ambele sensuri de deplasare,
max
j
R
este:
( ) , B S 3 S 3 R
j j j
max
j
+ ↓ + ↑ ·
(4.10)
, S 6 R
j
max
j
↑ ·
. S 6 R
j
max
j
↓ ·
Repetabilitatea de pozitionare R pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului
de lucru mobil in ambele sensuri de deplasare se determina cu relatia:
. R R
n 2
1
R
n
1 j
j
n
1 j
j
]
]
]
]

↓ + ↑ ·
∑ ∑
· ·
(4.11)
Repetabilitatea de pozitionare pentru deplasari ale organului de lucru intr-un singur sens

j
R
sau

j
R
si pentru deplaari in ambele sensuri R
j
, este valoarea maxima a repetabilitatii de
pozitionari, indiferent de pozitia programata.
Precizia de pozitionare A de-a lungul sau in jurul unei axe reprezinta diferenta maxima
intre valorile limita si se calculeaza cu relatia:
[ ] [ ]
min
j j
max
j j
S 3 X S 3 X A + − + ·
(4.12)
Insensibilitatea medie este media aritmetica a valorilor individuale:

·
·
n
1 j
j
B
n
1
B
(4.13)
Insensibilitatea maxima
max
j
B
este valoarea maxima a intensitatii B
j
, indiferent de
pozitia programata.
Conditiile tehnice ale verificarii preciziei de pozitionare a organelor de lucru
mobile se refera la precizarea pozitiilor organului mobil si la definirea intervalelor de masurare.
Pozitia unui organ mobil care se deplaseaza se calculeaza cu relatia:
p ) r N ( P
j
+ ·
(4.14)
in care: N - numar intreg, r - fractie zecimala aleatoare, p - pasul maxim al deplasarii pe axa.
Functia r va lua valori diferite pentru fiecare pozitie programata, iar numarul N se alege
astfel incât sa se asigure o repozitionare uniforma a pozitiilor programate.
Intervalele de masurare trebuie sa aiba valoriaproximativ egale si sa nu fie multiplu
intreg al uneia dintre caracteristicile periodice ale elementului de generare a deplasarii (pasul
surubului conducator, pasul cremalierei etc.).
Metodele de verificare a preciziei de pozitionare a organelor de lucru mobile sunt
numeroase. Mai jos vor fi prezentate numai cele mai utilizate.
a) Cu rigla gradata, etalon si microscop (fig. 4.48).
Rigla gradata se aseaza pe organul de lucru paralel cu distanta de deplasare a acestuia,
se fixeaza in plan vertical si orizontal, cu reazeme mobile. Microscopul cu suportul sau se
fixeaza pe partea fixa a masinii-unelte cu axa optica perpendiculara pe suprafata de masurare a
riglei etalon (operatia poate fi si invers).
Se masoara pozitia reala P
ij
in urma deplasarii organului de lucru in mod automat din
pozitia initiala in cea finala pe intervale egale cu lungimea intervalului de masurare in
conformitate cu ciclul ales, astfel incât in fiecare pozitie programata P
j
organul de lucru sa se
seplaseze de n ori.
Verificarea pozitiei presupune parcurgerea mai multor etape de calcul. Astfel, pentru
fiecare pozitie P
j
si pentru minim cinci deplasari in fiecare directie de deplasare, se determina:
- abaterea pozitiei
. P P X
j ij ij
− ·
(4.15)
- abaterea medie a pozitiei programate pentru fiecare sens de deplasare
, X
n
1
X ; X
n
1
X
n
1 i
ij j
n
1 i
ij j ∑ ∑
· ·
↓ ↓· ↑ ↑·
(4.16)
- abaterea medie a pozitiei programate pentru pozitionarea organului mobil in ambele
sensuri de deplasare
j
X :
( ) , X X
2
1
X
j j j
↓ + ↑ ·
(4.17)
- insensibilitatea medie B si insensibilitatea maxima
max
j
B
:
, X X B , B
n
1
B
j j
max
j
n
1 j
j
↓ − ↑ · ·

·
(4.18)
- abaterea medie patratica de la pozitia programata:
( ) , X X
1 n
1
S
n
1 i
2
j ij j ∑
·
↑ − ↑

↑· (4.19)
( ) , X X
1 n
1
S
n
1 i
2
j ij j ∑
·
↓ − ↓

↓·
- repetabilitatea medie si maxima de pozitionare:
, R R
n 2
1
R
n
1 j
j
n
1 j
j
]
]
]
]

↓ + ↑ ·
∑ ∑
· ·
(4.20)
- precizia de pozitionare:
[ ] [ ] . S 3 X S 3 X A
min
j j
max
j j
+ − + ·
(4.21)
b) Cu rigla de verificare si aparat de masurat lungimi. Organul de lucru se fixeaza in
pozitia programata (fig. 4.49). Rigla de verificare se aseaza pe organul de lucru, paralel cu
directia de deplasare a acestuia, in plan vertical si orizontal. Valorile obtinute se prelucreaza
identic ca la metoda precedenta.
Fig. 4.48 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.49 Verificarea preciziei de pozitionare
cu rigla gradata, etalon si microscop. cu rigla si aparat de masurat lungimi.
Fig. 4.50 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.51 Verificarea preciziei de pozitionare
cu rigla si traductor parametric. cu interferometru cu laser si oglinda plana.
c) Cu rigla de verificare si traductor parametric. Rigla se aseaza pe organul de lucru,
paralela cu directia de deplasare a acestuia, in plan vertical si orizontal (fig. 4.50).
d) Cu interferometru cu laser si oglinda plana (fig. 4.51).
e) Cu autocolimator cu oglinda plana sau poligonala (fig. 4.52). Oglinda se aseaza pe
organul de lucru mobil al masinii-unelte. Autocolimatorul este fix. In fiecare pozitie se citeste
P
ij
.
f) Cu traductor rotativ (fig. 4.53). Traductorul se aseaza pe organul mobil. Verificarea
se face dupa fiecare rotire a organului de lucru mobil.
g) Cu comparator cu cadran (fig. 4.54).
Fig. 4.52 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.53 Verificarea preciziei de pozitionare
Cu autocolimator. cu traductor rotativ.
Fig. 4.54 Verificarea preciziei de pozitionare cu comparator cu cadran.
4.8.2 Verificarea abaterii deplasarilor minime la fixari succesive
Abaterea deplasarilor minime la fixari succesive ∆ x reprezinta diferenta maxima, in
valoare absoluta, dintre valoarea nominala si valorile reale efective ale pozitiilor fixarilor
succesive care se realizeaza prin deplasari directe minime ale unui organ de lucru mobil, in
aceleasi directii de lucru:
. l l max x
nom ij
− · ∆
(4.22)
Metodele si conditiile tehnice de verificare sunt prevazute in STAS 6679/19-85.
Principalele mijloace de verificare sunt:
- verificarea cu comparator cu cadran;
- verificarea cu microscop si rigla gradata;
- verificarea cu traductor si rigla de verificare;
- verificarea cu interferometru cu laser;
- verificarea cu autocolimator;
- verificarea cu traductor rotativ.
4. VERIFICAREA PRECIZIEI CINEMATICE
4.1 Definirea preciziei cinematice
Precizia cinematicaa unei masini-unelte poate fi definite ca fiind fidelitatea cu care sunt
realizate traiectoriile generatoare si directoare cinematice in raport cu traiectoriile teoretice.
Lanturile cinematice generatoare ale masinilor-unelte sunt in majoritatea cazurilor
asociate in paralel, intre marimile de iesire ale acestora existând fie legaturi pseudorigide
(pentru lanturile cinematice generatoare tehnologice), fie legaturi rigide (pentru laturile
cinematice generatoare complexe). "Stabilitatea" acestor legaturi se apreciazaprin raspunsul
sistemului elastic al masinii-unelte, exprimat de vibratiile de rasucire. Cauzele principale ale
acestora sunt erorile geometrice ale mecanismelor din structura lanturilor cinematice
generatoare care modificacaracterul legaturilor cinematice prin variatia marimilor cinematice de
iesire (deplasari liniare sau unghiulare, viteze, acceleratii etc.). Ca urmare, se modificaconditia
de (pseudo)rigidizare cinematicaa lanturilor cinematice asociate, acestea exprimând raportul
unor marimi variabile in timp corespunzatoare unor vibratii armonice (y
e1
(t) / y
e2
(t) ≠ const.).
Modificarea caracterului legaturilor cinematice exprimainterdependenta dintre precizia
cinematicasi precizia dinamicaa lanturilor cinematice generatoare, acestea masurându-se la
functionarea farasarcinasi respectiv la functionarea in sarcina.
Prin precizia cinematicaa unei masini-unelte se stabilesc parametrii de calitate pentru
traiectoriile generatoare reale fatade cele teoretice prin evaluarea caracterului invariabil al
parametrilor cinematici cu care se realizeazatraiectoriile amintite pentru lanturile cinematice
generatoare tehnologice sau a invariabilitatii legaturilor cinematice impuse de caracteristica de
rigidizare cinematica, pentru lanturile cinematice generatoare complexe. Abaterea de la
marimea vitezelor componentelor miscarii de aschiere si de la mentinerea raportului de
conditionare cinematicaa acestor viteze, corespunde impreciziei cinematice. Aceasta se
transpune in abateri dimensionale, de formasi de pozitie a suprafetelor generate. Ca urmare,
precizia cinematicaa unei masini-unelte se apreciazaprin precizia cinematicaa mecanismelor din
structura lanturilor cinematice generatoare (angrenaje, mecanisme surub-piulita, imbinari cu
panasau caneluri, cupluri cinematice inferioare fus-lagar si sanie-ghidaj etc.), in timpul
functionarii fara sarcina. Astfel, devine evident faptul ca precizia cinematicaeste o functie de
mai multi factori care sunt dependenti de erorile de executie si de montaj ale mecanismelor din
structura lanturilor cinematice, iar stabilirea influentei si a ponderii exacte a fiecarui factor de
influentanu pot fi evaluate cu exactitate. In aprecierea preciziei cinematice, se pot face
urmatoarele ipoteze simplificatoare:
- rigiditatea staticaa masinilor-unelte este suficient de mare, astfel incât pentru
prelucrarile de finisare deformatiile elastice influenteazanesemnificativ precizia tehnologicaa
masinii;
- parametrii de precizie geometricase incadreazain limitele admise si/sau pot fi corectate
prin metode si mijloace simple;
- temperatura mediului ambiant poate fi considerataconstanta;
- sunt asigurate conditiile de exploatare impuse tipului de masina-unealtasi tipului de
prelucrare (lubrifiere, preluarea jocurilor din imbinarile fixe si mobile, in special din lagarele
arborelui principal, ale mecanismului surub-piulita, angrenajului melc - roatamelcataetc.).
Principalele probleme care trebuie rezolvate in cadrul efortului de asigurare a preciziei
cinematice a masinilor-unelte sunt urmatoarele:
- determinarea impreciziilor geometrice ale elementelor componente ale lanturilor
cinematice si a influentei acestora asupra parametrilor cinematici ai angrenajelor si
mecanismelor surub - piulita;
- determinarea influentei abaterilor cinematice ale mecanismelor lanturilor cinematice
asupra preciziei de realizare a traiectoriilor generatoare (generatoarea si directoarea);
- obtinerea pe cale analiticasi experimentalaa preciziei cinematice a lanturilor
cinematice generatoare (in special a celor complexe, o atentie aparte fiind acordatalantului
cinematic de rulare);
- stabilirea unor metodologii si instalatii experimentale pentru verificarea preciziei
cinematice a masinilor-unelte;
- determinarea unor mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice prin utilizarea unor
dispozitive pasive si/sau active de compensare.
4.2 Precizia cinematicaa lanturilor cinematice generatoare
Erorile de naturacinematicaale unei masini-unelte au drept cauzaprincipalafunctionarea
defectuoasaa angrenajelor si a mecanismelor surub - piulitadin structura lanturilor cinematice
generatoare. Cuantificarea preciziei cinematice a unui lant cinematic generator se face prin
intermediul abaterii absolute ∆ i
T
sau a abaterii relative (∆ i
T
)
r
a raportului de transfer total
teoretic i
TT
, in functie de raportul de transfer total real i
TR
:
,
i
i
) i ( ; i i i
TT
T
r T TT TR T

· ∆ − · ∆
(6.1)
unde

·
· ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
n
1 k
kT nT kT T 2 T 1 TT
i i . . . i . . . i i i
reprezintaexpresia raportului de transfer total
teoretic;

·
· ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
n
1 k
kR nR kR R 2 R 1 TR
i i . . . i . . . i i i
- raportul de transfer total real.
Dacaeroarea raportului de transfer al unui mecanism de rang k se scrie sub forma
, ) 1 ( i i i i i
k kT k kT kT kR k
− ε − ε ⋅ · − · ∆
(6.2)
atunci raportul de transfer total real devine
. ) i i ( . . . ) i i ( . . . ) i i )( i i ( i
n nT k kT 2 T 2 1 T 1 TR
∆ + ∆ + ∆ + ∆ + ·
(6.3)
Efectuând calculele si neglijând produsele de forma:
, i . . . i i i i ; t . . . t . . . t t
nT T 2 T 1 k j n k 2 1
∆ ∆ ∆ ⋅ ⋅ ∆ ⋅ ⋅ ∆ ⋅ ∆
expresia raportului de transfer total real devine:
. i i . . . i i i i
n
j 1 k
kT j
n
2 k
kT 1
n
1 k
kT TR ∏ ∏ ∏
− · · ·
∆ + + ∆ + ·
(6.4)
Eroarea absoluta∆ i
T
si abaterea relativa(∆ i
T
)
r
a raportului de transfer al lantului
cinematic se pot scrie sub forma:
. ) i (
i
i
) i ( ; i i i
n
1 k
r k
n
1 k kT
k
r T
n
1 j
n
j 1 k
kT j T ∑ ∑ ∑ ∏
· · · − ·
∆ ·

· ∆

,
`

.
|
∆ · ∆
(6.5)
Eroarea absoluta∆ i
k
indicatade relatia (6.2) exprimavariatia raportului de transfer real
i
kR
al angrenajului de rang k fatade valoarea teoreticaa acestuia i
kT
, eroare care are drept
cauzaexcentricitatile e'
k
si e"
k
ale centrelor de rotatie ale celor douaroti dintate (fig. 4.1), fiind
dependentade factorul de eroare E
k
.
Fig. 4.1 Angrenarea rotilor dintate excentrice.
Factorul de eroare E
k
este dat de relatia:
[ ]
[ ]
,
) cos( 1
) cos( 1
E
k k R k k
k k R k k
k
ϕ′ ′ + β + α + θ′ ′ ε ′ ′ +
ϕ′ + β + α + θ′ ε′ +
·
(6.6)
in care ε
k
= e
k
/ R
kb
reprezintaexcentricitatea relativa; e
k
- excentricitatea cercului de baza; R
kb
-
raza cercului de baza; θ
k
- unghiul de rotire al rotii;
α
R
- unghiul de angrenare real (variatia fiind nesemnificativafatade valoarea teoreticaα
T
); β
k
- unghiul de inclinare al liniei centrelor; ϕ
k
- unghiul de defazare a pozitiei excentricitatii; i
kR
=
ω '
kR
/ ω "
kR
; i
kT
= θ "
k
/ θ '
k
= ω "
kT
/ ω '
kT
=
= ω "
k
/ ω '
k
= z'
k
/ z"
k
= A
k
/ B
k
; A
k
/ B
k
- fractie primaraexactaa raportului de transfer; ω
k
-
viteza unghiulara; indicii superiori ( ' ) si ( " ) se referala roata dintataconducatoare si respectiv
condusa.
Este de remarcat caparametrii ∆ i
k
, i
kR
si ω "
kR
= ω
kT
⋅ ε
k
depind de legea de variatie a
expresiei E
k
. Analiza expresiei E
k
se poate face mai usor in cazul particular in care defazarea
totalaeste nula, adica: ϕ '
k
= − (α + β
k
); ϕ "
k
=
= −(α - β
k
), realizabil in mod practic prin montarea in angrenare a rotilor dintate cu defazarile
corespunzatoare. Ca urmare, relatia (6.6) devine:
,
i cos 1
cos 1
E
k kT k
k k
k
θ′ ε ′ ′ −
θ′ ε′ +
·
(6.7)
având valoarea maximapentru θ "
k
= 2jπ i
kT
;
.
1
A
B
j 2 cos 1
E
k
k
k
k
max , k
ε ′ ′ −

,
`

.
|
π ε′ +
·
(6.8)
Pentru un ciclu de variatie egal cu 2jπ B
k
cea mai mare dintre valorile expresiei E
k
este
E
k max, max
= (1 + e'
k
)/(1 - e"
k
). Similar se poate obtine si cea mai micavaloare dintre minime,
adicaE
k min, min
= (1 - e'
k
)/(1 + e"
k
). Aceste douavalori extreme limiteazaun câmp de variatie
pentru marimile reale i
kR
, ω "
kR
si ∆ i
k
, conform expresiilor urmatoare:
;
1
1
i E i i
k
k
kT lim , k kT lim , kR
ε ′ ′
ε′ t
· ·

(6.9)
;
1
1
E
k
k
kT lim , k kT lim , k
ε ′ ′
ε′ t
ω′ ′ · ω′ ′ · ω′ ′

(6.10)
.
1
i i
k
k k
kT lim , k
ε ′ ′
ε ′ ′ t ε′
t · ∆

(6.11)
In figura 4.2 este reprezentata variatia raportului
de transfer i
kR
in functie de variatia expresiei E
k
si
rezultacavalorile acestui raport se incadreazaintre
cosinusoidele i
k,max
= i
k,T
⋅ E
k,max
si i
k,min
=
= i
k,T
⋅ E
k,min
cu valorile limitasuperioare si inferioare
i
kmax,max
= i
k,T
⋅ E
kmax,max
si i
kmin,min
= i
k,T
⋅ E
kmin,min
(linia de
origine reprezintavaloarea i
kT
).
Ultimul mecanism al lantului cinematic are o
influenta insemnata asupra preciziei cinematice, raportul de transfer al acestuia fiind de obicei
dimensional. Raportul teoretic de transfer i
TT
se poate scrie ca produs intre rapoartele teoretice
adimensionale i
TA
si dimensionale i
TD
, eroarea totalarelativa(∆ i
T
)
r
determinându-se cu ajutorul
relatiei (6.12). Astfel,
.
i
i i i i
) i (
TT
TA TD TD TA
r T
⋅ ∆ + ⋅ ∆
· ∆
(6.12)
In functie de erorile ∆ i
T
sau (∆ i
T
)
r
se pot exprima si urmatoarele marimi:
- raportul de transfer total real al lantului cinematic, i
TR
:
[ ] ; ) i ( 1 i
i
i
1 i i i i
r T TT
TT
T
TT T TT TR
∆ + ·

,
`

.
| ∆
+ · ∆ + ·
(6.13)
Fig. 6.2 Varia]ia raportului de
transferreal i
kR
.
- marimea de iesire realaa lantului cinematic, y
e,R
:
[ ] ; ) i ( 1 i
i
i
1 i y i y y
r T T , e
TT
T
TT i TR i R , e
∆ + ·

,
`

.
| ∆
+ ⋅ · ⋅ ·
(6.14)
- eroarea absolutaa marimii de iesire, ∆ y
e
:
; ) i ( y
i
i
y y y y
r T T , e
TT
T
T , e T , e R , e e
∆ ·

· · · ∆
(6.15)
- eroarea relativaa marimii de iesire, (∆ y
e
)
r
:
, ) i (
y
y
) y (
r r
T , e
e
r e
∆ ·

· ∆
(6.16)
unde y
i
reprezintamarimea de intrare a lantului cinematic, considerataconstanta; y
e,T
= y
iT
⋅ i
TT
-
marimea de iesire teoretica.
Relatiile (6.14) ... (6.16) confirma faptul ca precizia unui lant cinematic este direct
influentata de eroarea relative a raportului de transfer total, acesta constituind un instrument de
evaluare a preciziei ansamblului lantului cinematic, dar si a ponderii influentei fiecarui
mecanism.
Marimile de iesire ale lanturilor cinematice generatoare tehnologice fiind y
e
= v
as
in
m/min, pentru lantul cinematic principal si y
e
= w, in mm/min, pentru lantul cinematic de avans,
erorile absolute ale acestora sunt:
r T T , as p r T T , as as
) i ( n C ) i ( v v ∆ · ∆ · ∆
(6.17)
r T T , as w r T T
) i ( n s C ) i ( w w ∆ · ∆ · ∆
(6.18)
unde C
p
si C
w
reprezinta constantele lanturilor cinematice principale si respectiv de avans; s -
avansul, in mm/rot.
In concluzie, precizia unui lant cinematic generator este determinatade precizia
mecanismelor din structura acestuia. Pentru un angrenaj, aceastaprecizie este definitaprin
eroarea cinematicasi evaluata(teoretic si experimental) prin variatia raportului de transfer real
fatade valoarea sa teoretica(i
T
). Dependenta in principal de calitatea rotilor dintate, precizia
cinematicaa unui angrenaj se exprimain functie de excentricitatea relativaε
k
si de pozitia
acestor excentricitati. Ca urmare, evaluarea preciziei cinematice a unui angrenaj se atribuie
direct acestuia si nu fiecarei roti dintate in parte, prin stabilirea clasei de precizie in functie de
angrenarea cu roata etalon.
Normele de control prevad pentru roti dintate si angrenaje urmatoarele criterii de
precizie:
a) Criteriul de precizie cinematicaprin care se defineste eroarea maximatotalaa
unghiului de rotire pentru o rotatie completaa rotii de verificat, precum si elementele danturii
ale caror erori o determinape aceasta;
b) Criteriul de functionalitate linacare stabileste valorile componentelor erorii totale ale
unghiului de rotatie, repetabile in timpul unei rotatii, precum si elementele danturii ale caror
erori determinaaceste componente ciclice;
c) Criteriul de contact al dintilor care se referala precizia de executie a flancurilor
dintilor prin valoarea minimaa suprafetei de contact raportatala suprafata flancului, precum si la
elementele danturii ale caror erori determina marimea petei de contact.
Corespunzator celor trei criterii, indicii de precizie sunt:
1) Eroarea cinematica(E
cn
) reprezintavariatia maximaa unghiului de rotire completala
antrenarea pe un singur flanc cu roata etalon, pentru distanta intre axe la valoarea nominala;
2) Eroarea ciclica(E
cl
), componentaa erorii cinematice, reprezintao valoare medie a
amplitudinilor oscilatiilor pentru o rotatie completaa rotii de verificat in angrenare pe un flanc
cu roata etalon;
3) Pata de contact reprezintasuprafata de contact efectivaa flancului dintelui pe care se
aflaurmele de contact cu flancurile dintilor rotii conjugate, in conditiile de functionare normala
a angrenajului.
Semnificative sunt si alte erori, ca de exemplu: eroarea formei de profil E
fp
(distanta
masuratape normala dintre douaprofile teoretice in evolventaa dintelui rotii, care
contureazaprofilul efectiv in limitele profilului utilizabil - indicatain figura 4.3.b); eroarea de
rulare (componenta erorii cinematice obtinutaprin eliminarea bataii radiale b
r
din eroarea
cinematicaE
cn
- reprezentatain figura 4.3.a); jocul dintre flancuri j
n
(jocul dintre dintii rotilor in
angrenare care asigurao rotire liberaa uneia din roti, când cealaltaeste fixa).
La functionarea farasarcinaa unui lant cinematic generator, angrenajul de rang k, ale
carui roti sunt executate cu erori, asigurarotii conduse o miscare de rotatie uniforma, cu viteza
unghiulara ω "
k
(fig. 4.4), peste carem se suprapun, in principal, doua miscari suplimentare
oscilatorii. Prima miscare suplimentara, de amplitudine ω "
kC
are ca origine efectele cinematice
ale erorilor angrenajului k, iar cea de-a doua miscare, de amplitudine ω "
kD
este provocatade
efectul dinamic al acelorasi erori.
Fig. 4.3 Definirea erorilor E
cn
, E
cl
si E
fp
.
Fig. 4.4 Reprezentarea miscarilor suplimentare de rotatie oscilatorii ale angrenajului.
Cele douamiscari suplimentare oscilatorii, actionând simultan, determinao miscare
oscilatorie (proprie numai unui angrenaj) a carei amplitudine este:
,
2
4 ) t g b (
c o s
b
E
x
2 / 1
2 2
d a x
2
r
2
c p
k
]
]
]
]

Φ

+ β +

,
`

.
|
α
+
· ∆
(6.19)
unde E
cp
reprezintaeroarea cumulatade pas; b
ax
- bataia axiala; β
d
- unghiul de inclinare a
danturii; Φ - amplitudinea oscilatiei de rasucire, ca efect dinamic al erorii angrenajului.
Aspectul fundamental care trebuie avut in vedere la determinarea preciziei cinematice a
masinilor-unelte consta in identificarea abaterilor cinematice generatoare care se manifestala
ultimul mecanism al lantului cinematic (mecanismul surub - piulitapentru lantul cinematic de
filetare, angrenajul melc - roatamelcatapentru lantul cinematic de rulare). Identificarea
abaterilor de naturacinematicanu este o actiune simpladeoarece acestea coexistacu alte abateri
care sunt provocate de efectele dinamice ale abaterilor geometrice, de actiunea maselor
neechilibrate aflate in miscare de rotatie sau de translatie, de fortele de frecare si de aschiere cu
caracter variabil, de fenomenele de rezonantadatorate rigiditatii limitate a lanturilor cinematice
etc.
4.3 Metodologii si instalatii de verificare a preciziei cinematice
Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte presupune masurarea marimii
abaterilor unghiulare sau liniare de pozitie a elementului condus, in functie de pozitia
elementului conducator sau de marimea erorii pozitiei relative a elementelor finale ale lanturilor
cinematice generatoare.
Instalatiile de masurare a preciziei cinematice trebuie sainregistreze pozitia elementelor
finale ale lanturilor cinematice generatoare in mod neintrerupt in timpul functionarii masinilor-
unelte, masurând valoarea erorilor pozitiei relative ca o functie continuaa pozitiei elementului
considerat canducator (de obicei scula aschietoare ca purtatoare a elementului generator), ceea
ce echivaleazacu determinarea functiei abatere cinematica.
Abaterile cinematice se pot obtine prin masurari directe sau indirecte. Masurarea
directapresupune utilizarea unor instalatii in componenta carora exista traductoare de
inregistrare a deplasarilor mici ale elementelor finale din structura lanturilor cinematice
generatoare. Deoarece valorile absolute ale erorilor de pozitie ale elementelor finale sunt foarte
mici, precizia instalatiei de masurare trebuie sa fie extrem de inalta. Exista totodata si
dificultatea impusade masurarea preciziei cinematice in cazul unei sarcini pulsatorii,
specificaprocesului real de aschiere. De aceea, se utilizeazade obicei metode de determinare
periodice ale pozitiei absolute sau relative a elementelor finale prin masurarea la curse in gol
sau la opririle periodice ale masinilor-unelte.
Instalatiile experimentale de determinare a erorii cinematice pentru un lant cinematic
permit efectuarea de masuratori dupacum urmeaza:
a) masurarea periodica in conditii de repaus pentru masina-unealta;
b) masurarea periodicala functionarea in gol a masinii-unelte (se obtin o serie de valori
particulare ale abaterii cinematice, pe baza carora se stabilesc legile de variatie ale functiei
eroare, in intervalele dintre punctele in care s-au efectuat masuratorile);
c) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in sarcina(in
conditiile unor frecvente mici de rotatie);
d) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in gol si/sau
sarcina.
Dintre instalatiile ce efectueazamasuratori conform primei grupe, reprezentativaeste
verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului (fig. 4.5). Teodolitul 1
(cu precizie de pânala o secunda) se fixeaza orizontal in planul diametral al mesei. Ulterior,
acesta se regleaza dupa reticolul colimatorului 2, fixat pe batiul sau pe montantul masinii-
unelte. Arborele principal 3 se roteste cu 360
o
, determinând rotirea arborelui port-piesacu
unghiul (teoretic):
,
K
1
D
C
B
A
f
e
360
R R
R
R
R o
p
· γ
(6.20)
unde constanta K
R
a lantului cinematic de rulare include si raportul de transfer al angrenajului
melc - roatamelcata(k
m
/ z
rm
).
Dupa rotire, teodolitul se regleaza din nou pe reticolul colimatorului, inregistrându-se pe
scala teodolitului unghiul de rotire real al arborelui port-piesa care se compara cu cel teoretic.
Diferenta defineste valoarea erorii unghiulare relative. Rotirea arborelui principal se
continuasuccesiv cu 2, 3, ... , n rotatii complete, din aceeasi pozitie initiala, pânacând se obtin
erorile arborelui port-piesapentru o rotatie completaa acestuia. Dacase aleg rotile de schimb
(A
R
/B
R
) (C
R
/D
R
) astfel incât unghiul γ
p
= 360
o
/z
rm
, se identificaerorile angrenajului melc -
roatamelcataca ultim mecanism al lantului cinematic.
Cinematometrul prezentat in figura 4.6 este un aparat destinat masurarii periodice a
valorilor instantanee ale erorii pozitiei unghiulare ale arborelui port-piesain raport cu pozitia
arborelui principal, la functionarea in gol a masinii.
Pricipial, aparatul este constituit din urmatoarele elemente: 1 - disc divizor montat pe
masa rotativa; 2 - cepuri (in numar de 18, 20 sau 42) dispuse pe suprafata frontalaa discului; 3 -
contacte fixe (diametral opuse, fixate pe bara 7 aflatadeasupra discului1; 4 - cilindru exterior al
dispozitivului de citire (nerotitor) pe care existao fantadispusape generatoare, de-a lungul careia
se afladiviziunile scalei (o diviziune a acesteia corespunde unei abateri unghiulare egalacu
1200/

i
T
secunde de arc; i
T
reprezentând raportul de transfer total al lantului cinematic); 5 -
cilindru interior solidarizat de arborele pricipal 8 si prevazut cu o fanta elicoidala; 6 – lampa cu
neon amplasata in cilindrul 5 care se aprinde in momentul inchiderii contactelor discului 1.
Aprinderea lampii 6 depinde de erorile unghiulare inregistrate la masa rotativa. Când eroarea
este zero cele douafante de pe cilindrii 4 si 5 coincid pe pozitia de zero a scalei.
Aparatul poate fi folosit si pentru verificarea preciziei cinematice a unei portiuni a
lantului cinematic, in functie de pozitia efectiva in care este amplasat.
Un alt tip de aparat este acela care are la baza ipoteza de interconditionare cinematica a
lanturilor inchise, prin intermediul unei functii de inchidere cinematica determinate de un
mecanism fictiv. Abaterile cinematice sunt masurate continuu, la functionarea in sarcina a
masinii. Imprecizia miscarii relative dintre elementele mecanismului fictiv modifica pozitia
unghiulara a arborelui port-piesa in raport cu pozitia teoretica. Marirea decalarii intre cele doua
miscari caracterizeaza erorile cinematice ale lantului cinematic inchis. Bazat pe acest principiu
de masurare este si aparatul cu mecanism fictiv, materializat si brevetat de prof. dr. doc. ing. E.
Botez. Mecanismul fictiv este reprezentat de melcul etalon 1 (fig. 4.7) si o roatacilindricaetalon
cu dinti drepti 2 (executate in clasa de precizie a IV-a, conform ISO 1328-75, precizie
consideratasuficientapentru verificarea masinilor de danturat din clasa a 5-a sau a 6-a de
precizie) prin care se simuleazaactiunea dintre freza melc si roata piesa, cu deosebirea caroata
etalon este montatape dornul 3, liber fatade masa masinii 4. Roata etalon, antrenatade melcul
etalon, se consideracaare o miscare de rotatie ideala(cu viteza unghiularaω
2T
) comparativ cu
miscarea de rotatie a mesei pentru care viteza unghiularaeste ω
2R
. Un dispozitiv cu traductoare
tensometrice are rolul de a compara cele douamiscari. Pentru aceasta, pe masa masinii se
aflabratul 5 care deformeazalamela elastica6, fixatarigid de roata etalon.
Fig. 4.5 Verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului.
Fig. 4.6 Instalarea cinematometrului pe o masinade frezat.
Fig. 4.7 Aparatul de masurare cu mecanism fictiv.
Deformatia elasticaa lamelei 6 este proportionalacu diferenta ω
2T
- ω
2R
, masuratacu
ajutorul a douatraductoare tensometrice montate in semipunte, semnalul rezultat fiind
amplificat printr-un tensometru electronic si apoi inregistrat.
Alte aparate pentru determinarea preciziei cinematice a masinilor de danturat cu
freazamelc, prin masurare continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in
sarcinasunt cele care folosesc discurile de frictiune, discurile magnetice sau captorii seismici.
Metoda de masurare folosind discuri magnetice constain determinarea defazajului
introdus de eroarea raprotului de transfer al lantului cinematic de rulare asupra unui semnal
inregistrat pe o bandamagnetica. Schematic, un aparat de acest tip este constituit din
urmatoarele elemente (fig. 4.8): 1 - disc montat pe arborele frezei melc (2), pe care este
inregistrat un semnal etalon citit de capul de redare (3); 4 - disc magnetic fixat coaxial cu roata
piesa(5); 6, 7 - capete de inregistrare/redare fixate pe masasi respectiv pa batiu; 8 - fazmetre; 9 -
comparator si analizor de frecventa; 10 - inregistrator; 11 - motor electric pentru rotirea
separataa discului magnetic 4.
Datoritaerorilor din lantul cinematic, pe discul magnetic 4 se inregistreaza un semnal
neuniform. In faza urmatoare discul 4 este decuplat de masa masinii si rotit de motorul 11.
Semnalele inregistrate pe acest disc sunt citite de capetele 6 si 7 (in acest caz cu rolul de
redare). Semnaleledefazate vor fi comparate cu semnalul dat de discul etalon 3 si inregistrate de
inregistratorul 10.
Fig. 4.8 Masurarea erorilor cinematice folosind discuri magnetice.
In cazul montajelor experimentale, utilizând captori seismici, se compara miscarile
elementelor mecanismului fictiv, existând deosebiri doar in modul de masurare a miscarilor si
de interpretare a rezultatelor.
Astfel, pentru masurarea variatiilor celor douamarimi Y
i
si Y
e
ale lantului cinematic de
rulare se folosesc captorii seismici T
1
si T
2
(fig. 4.9), montati coaxial cu arborele port-sculasi
respectiv cu arborele port-piesa. Aceste traductoare capteaza numai semnale cu frecventamai
mare decât frecventa proprie, masurând variatiile unghiulare ∆ ϕ si nu variatiile vitezei sau
acceleratiei.
Fig. 4.9 Masurarea erorilor cinematice utilizând captori seismici.
Variatia celor douamarimi preluate de captorii seismici sunt transmise ca semnale in
instalatia de masurare care indeplineste functia de transformare, amplificare si inregistrare a
acestora (puntile amplificatoare PA
1
si PA
2
si aparatul de inregistrare A
1
). Prin intermediul
aparatului de insumare A
Σ
, pe hârtia de inregistrare H
1
apar trei diagrame. Cele exterioare (in
opozitie de faza) redau legea miscarilor suplimentare oscilatorii inregistrate la arborele port-
piesa(C
AP
), respectiv la arborele port-scula(C
AS
). Diagrama rezultanta(C
Σ
) reda diferenta
vectorialaa amplitudinilor celor douamiscari si reprezintalegea miscarii suplimentare oscilatorii
relativadintre sculasi piesain raport cu elementele macanismului fictiv.
Inainte de inceperea efectivaa masuratorilor se face echilibrarea dinamicaa captorilor,
prin verificarea identitatii curbelor C
AP
si C
AS
. Curba rezultantaC
Σ
este o linie dreapta. Reglarea
instalatiei de masurare constain echilibrarea celor douapunti (determinarea punctelor de zero) si
micsorarea de z
p
ori a semnalului inregistrat la arborele port-scula(tensiunea masuratala iesirea
din puntea PA
1
trebuie safie de z
p
ori mai micadecât cea masuratala iesirea din puntea PA
2
).
Baza de timp se inregistreazaprin montarea pe arborele port-sculaa unei came. Aceasta
actioneazaun microintrerupator normal deschis când arborele port-sculaface o rotatie, inchizând
circuitul de inregistrare a bazei de timp pe cea de a patra pista(C
T
) dispusadeasupra celorlalte
trei. Distanta dintre doua vârfuri determina timpul unei rotatii a sculei.
Actiunea simultanaa erorilor pe care le are o roatadintatadintr-un lant cinematic poate fi
asimilataunei excentricitati ce are marimea egalacu suma patraticaa erorilor. Evidentierea
acestui lucru s-a facut efectuând masuratori la functionarea in gol a masinii-unelte Pfauter-400
cu lantul cinematic de rulare reglat pentru z
p
= 20; 28; 47 si 140. Rotile de schimb e/f, A
R
/B
R
si
C
R
/D
R
din lantul cinematic de rulare au fost montate in diferite combinatii, iar excetricitatile
rotilor e si f au fost obtinute montând in alezaje bucse excentrice cu valori ale excetricitatilor de
0,1; 0,15; 0,2; 0,3; 0,4 mm.
In figura 4.10 sunt exemplificate inregistrarile facute pentru cazul reglarii lantului
cinematic de rulare: pentru z
p
= 47 (fig. 4.10.a) rotile de schimb utilizate sunt cele din dotarea
masinii-unelte (cu excentricitati necunoscute), iar inregistrarea din figura 4.10.b corespunde
unei excentricitati de 0,2 mm a rotii e din angrenajul e/f. Se constatacadublul amplitudinii
miscarii suplimentare oscilatorii rezultante relative (2∆ a"
en,c
) este mai mic decât cel al miscarii
suplimentare oscilatorii (2∆ a"
pn
). inregistratala arborele port-piesa.
Fig. 4.10 Inregistrari experimentale pe masina Pfauter-400.
Miscarea suplimentara oscilatorie inregistrata la arborele port-sculanu isi
schimbaamplitudinea (2∆ a"
sn,c
- roata e este montatape ramura piesei lantului cinematic de
rulare). Miscarea suplimentara cauzata de excentricitatea rotii e se suprapune celorlalte miscari
suplimentare oscilatorii din lantul cinematic, insumându-se cu acestea.
Cu toate ca s-a realizat o aparatura complexa pentru verificarea preciziei lanturilor
cinematice generatoare complexe, pe baza masurarilor si prelucrarii rezultatelor nu se poate
stabili clasa de precizie a masinii-unelte sau a piesei-semifabricat (de exemplu roata-dintata
pentru masinile de danturat). Exista totusi posibilitatea de a compara rezultatele obtinute pe
diferite masini-unelte de aceeasi constructie in scopul evaluarii calitatii mecanismelor din
structura lanturilor cinematice generatoare, cu deosebire a celor complexe.
Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte, in special a celor de danturat, se
poate realiza si indirect folosind piese de proba, in acest caz fiind eliminate influentele
impreciziei piesei-semifabricat. In acest fel, se obtin informatii rapide si sigure asupra
amplitudinii unor componente ciclice ale abaterii cinematice.
In cazul masinilor de danturat, prin prelucrarea piesei de probase urmareste, in principal,
evidentierea impreciziei cinematice a angrenajului melc - roatamelcata, ca ultim mecanism al
lantului cinematic de rulare. In acest sens, in literatura de specialitate se indicarelatii de calcul a
numarului de dinti z
p
al piesei de proba, in raport cu numarul de dinti z
rm
ai rotii melcate, ca de
exemplu:
. . . ; 2 ; 1 ; 0 p ;
) 2 . . . 1 ( k ) 1 p 2 (
z 2
z
rm
p
·
t −
·
(6.21)
; z
5
2
3
2
2 z
rm p

,
`

.
|
− − ·
(6.22)
. . . ; 2 ; 1 ; 0 p ;
) 1 p 2 (
z 2
z
rm
p
·
+
·
(6.23)
,
11
z
z z
rm
rm p
− · (6.24)
unde k este numarul de inceputuri ale melcului. Se consideracapentru aceste valori ale lui z
p
abaterea ciclicacu pulsatia relativaegalacu cea a melcului se regaseste pe piesa de probasub
forma abaterii cumulate de pas.
La receptia masinilor-unelte de danturat cu frezamelc se recomandaca piesa (roata
dintata) de probasaaibaun numar z
p
cât mai mic si de modul cât mai mare. Din punct de vedere
al utilizarii acestor masini-unelte este mai avantajos de prelucrat roti dintate cu z
p
cât mai mare.
Cu cât raportul de transfer al angrenajului melc - roatamelcatak/ z
rm
este mai mare cu atât
numarul de dinti z
p
de la care prelucrarea devine mai avantajoasaeste mai mic.
Verificarea preciziei cinematice utilizând piese de proba ofera informatii indeosebi
calitative cu privire la marimea erorilor cinematice. Totusi, metoda nu trebuie neglijata fiind
oricând disponibila fara investitii deosebite.
4.4 Metode si mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice
Componenta principalaa erorii cinematice este o eroare ciclicasi este functie de erorile
anumitor angrenaje din structura lanturilor cinematice generatoare. Asigurarea unei precizii
cinematice ridicate a masinilor-unelte se poate realiza prin douametode distincte:
a) obtinerea unei precizii de executie si montaj cât mai bune, pentru mecanismele din
structura lanturilor cinematice generatoare;
b) utilizarea unor dispozitive de corectie speciale, cu rolul functional de a diminua
erorile cinematice care se cumuleazala mecanismul final al lanturilor cinematice inchise.
In cadrul primei metode existaurmatoarele posibilitati:
- asigurarea preciziei necesare si suficiente a ultimului mecanism al lantului cinematic
de rulare (angrenajul melc - roatamelcata) folosind diferite solutii constructive care se referala
executia acestuia in clasele de precizie 1
sau 2;
- asigurarea preciziei ridicate a celorlalte angrenaje din structura lanturilor cinematice
generatoare si, in special, a rotilor de schimb;
- evitarea utilizarii angrenajelor conice, utilizarea unui numar redus de angrenaje in
structura lanturilor cinematice, dispunerea punctului de asociere a celor douaramuri ale lantului
cinematic de rulare cât mai aproape de scula; utilizarea, pânala lira rotilor de schimb, a
rapoartelor de transfer egale cu unitatea; pastrarea aceluiasi aens al miscarii in lantul cinematic
pe tot timpul generarii suprafetelor; utilizarea de dispozitive ce permit eliminarea influentei
jocurilor din lantul cinematic (a se vedea fig. 4.14).
Referitor la angrenajul melc - roatamelcata, cercetarile au confirmat faptul caprincipala
cauzaa erorii cinematice inregistratala piesa semifabricat o constituie excentricitatea rotii
melcate care intervine in bilantul total de erori cinematice cu o pondere de 50...80%.
Principalele posibilitati de reducere a acestor erori sunt urmatoarele:
- utilizarea de roti melcate cu diametrul D
rm
mai mare decât diametrul piesei -
semifabricat D
rp
, datoritafaptului caerorile angrenajului sunt proportionale cu raportul D
rp
/ D
rm
;
- alegerea mecanismului melc - roatamelcatacu un raport de transfer k/z
rm
cu o valoare
cât mai redusa(k = 1 si z
rm
cât mai mare posibil);
- executarea melcului si a rotii melcate in conditii tehnologice care saasigure in
angrenare precizie ridicatasi durabilitate mare;
- dispunerea unui angrenaj cilindric interior, de precizie ridicata, intre angrenajul melc -
roatamelcatasi masa port-piesa(fig. 4.11) care saasigure repartizarea uniformasi convenabilaa
erorilor cinematice ale masinii-unelte, pe fiecare dinte al rotii-piesa; pentru aceasta se va
impune si respectarea relatiei (z
rm
- z
p
)/z
p
≠ p, unde p este un numar intreg, astfel incât erorile
nu vor fi transmise la acelasi dinte;
- utilizarea unor solutii eficiente de preluare a jocurilor dintre flancuri, utilizând melci
duplex, roti melcate din douabucati (fig. 4.12), angrenaj cu doi melci care actioneazaasupra
unei roti melcate, melcii fiind dispusi in paralel (fig. 4.13.a) sau perpendicular (fig. 4.13.b);
Fig. 4.11 Angrenaj cilindric interior. Fig. 4.12 Roatamelcatadin
douabucati.
Fig. 4.13 Angrenaje cu doi melci.
- adoptarea de solutii constructive pentru uniformizarea uzurii angrenjului melc -
roatamelcatautilizând douaangrenaje melcate (fig. 4.14) care functioneazaseparat dupacum
urmeaza: k
1
/z
rm1
si z
p
< 50 pentru prelucrarile de degrosare, k
2
/z
rm2
pentru prelucrarile de
finisare.
In cadrul metodelor de asigurare a unei precizii cinematice utilizând dispozitive de
compensare, in cele ce urmeazavor fi prezentate posibilitatile cu aplicatii recunoscute.
Fig. 4.14 Solutie constructivacu douaangrenaje melcate.
a) Utilizarea unor dispozitive de corectie pasive, cu actiune asupra angrenajului melc -
roatamelcataprin intermediul unei came disc, pe care este materializata eroarea cinematica a
lantului cinematic de rulare. Miscarea suplimentarade rotatie, prin care se reduce sau se
eliminaeroarea cinematica, se transmite melcului printr-o deplasare axialasau printr-o miscare
de rotatie. Transmiterea unei miscari de rotatie suplimentara melcului este de preferat deoarece
existapentru aceasta mai multe solutii cinematice. Una dintre ele este exemplificatain figura
4.15, in care semnificatiile notatiilor sunt: 1 - camadisc pentru corectie, 2 - tachet, 3 -
cremaliera.
b) Utilizarea unor dispozitive de corectie active prin care sase masoare continuu eroarea
cinematica (la functionarea cu sau farasarcina), prin compararea miscarilor arborilor port-
sculasi port-piesa. Corectia ce se impune va fi transmisa mesei port-piesa. Specifice acestor
dispozitive sunt sistemele de masurare si cele de comparare a erorii dupacum rezultadin figura
4.16. Semnificatiile notatiilor sunt urmatoarele: 1 - traductor de fecventajoasa, 2 - traductor de
fecventainalta, 3 - bloc electronic pentru comparare si amplificare de semnal, 4 - servomotor
hidraulic.
Fig. 4.15 Dispozitiv de corectie pasiv. Fig. 4.16 Dispozitiv de corectie activ.
Dispozitivele de corectie pasive si active prezinta o serie de neajunsuri dintre care
majore sunt dificultatile de integrare in structura cinematicaa masinii-unelte. Acestea sunt
executate formând si ansambluri de sine statatoare care constituie accesorii in cazul masinilor
de danturat, la care se pot atasa faram odificari constructive. Prin intermediul acestora, la
masinile de danturat cu freza-melc, erorile cinematice au fost micsorate in medie cu 50...90%,
amplitudinea acestor erori reducându-se de la 26"...35" la 2,5"...3,5".
O posibilitate de crestere a preciziei cinematice a masinilor-unelte, ce poate fi tratatain
mod distinct, este rationalizarea alegerii si montarii rotilor de schimb, ca mecanism de
reglare din structura lanturilor cinematice generatoare. Ponderea acestor erori, introduse de
mecanismul cu roti de schimb, in eroarea cinematicatotalaa lantului cinematic, este de 23...25%.
Studii aprofundate au fost efectuate in special in cazul lantului cinematic de rulare din structura
masinilor de danturat cu freza-melc. Pentru acelasi numar de dinti z
p
al rotii de prelucrat,
numarul variantelor de montare a rotilor de schimb variazaintre câteva sute (z
p
numar mare si
prim) si câteva mii (z
p
numar mic). De exemplu, pentru masina de danturat FD500, in cazul z
p
=
67 exista650 de posibilitati de reglare, iar pentru z
p
= 21 numarul variantelor este de 2500 (s-au
considerat numerele z
p
= 21 si z
p
= 67 intrucât acestea reprezintanumere critice pentru piesele
de probain cazul masinilor-unelte de danturat, conform STAS 8010-74 si DIN 8642). In aceste
conditii, eroarea cinematicaintrodusade lira rotilor de schimb, variazain limite foarte largi, iar
stabilirea reglajului optim devine justificata.
Pentru diminuarea erorilor ciclice se impun urmatoarele masuri:
- utilizarea rotilor de schimb de diametru cât mai mare posibil (mai ales pentru roata
D
R
), executate precis si corect centrate pe arbori;
- obtinerea unui numar minim de roti de schimb;
- montarea rotilor de schimb pe cât posibil in ordine crescatoare a numerelor de dinti;
- pentru rotile e si f, folosite pentru schimbarea sensului de rotatie al piesei-semifabricat
si modificarea constantei lantului cinematic de rulare (a se vedea fig. 4.10) se adoptain general
rapoartele 1:1 sau 1:2 (dintre acestea este de preferat raportul 1:2 deoarece contribuie la
micsorarea erorilor cinematice care se transmit ultimului mecanism);
- utilizarea unor valori pentru unghiurile α si β (fig. 4.17) care sunt apropiate de 40
o
,
devenind posibila montarea unei roti D
R
cu numar maxim de dinti;
Fig. 4.17 Pozitia relativaa rotilor de schimb. Fig. 4.18 Lira cu roti de schimb
farae si f.
- limitarea bataii radiale a rotilor de schimb pentru reglarea lanturilor cinematice de
rulare si de filetare la valoarea maximade 0,08 mm, iar bataia frontalala 0,1 mm; conditii
riguroase de precizie si de rigiditate pentru arborii rotilor e, f, A
R
si D
R
si pentru bucsele pe care
se monteazarotile B
R
si C
R
;
- impunerea unor constructii cât mai rigide pentru ansamblul de lire pentru rotile e, f si
A
R
... D
R
.
O solutie de montare a rotilor de schimb A
R
... D
R
este reprezentatain figura 4.18, undes-
a renuntat la rotile e si f, existând posibilitatea montarii rotii A
R
pe unul din arborii I, cu sens de
rotatie diferit.
Pornindu-se de la constatarea caerorile cinematice ale tuturor angranjelor din structura
unui lant cinematic generator complex se compun geometric rezultând un vector rotitor, se
poate realiza un dispozitiv de corectie utilizând roti de schimb cu excentricitate
reglabilacontinuu. Se obtine astfel un alt vector rotitor, cu aceeasi frecventade rotatie, dar
defazat fatade primul cu 180
o
, suma lor vectorialadevenind nula.
Având la bazaprincipiul descris anterior, devine posibilacompensarea erorii cinematice
introdusade angrenajul melc - roatamelcata(ultimul mecanism in lantul cinematic de rulare) prin
utilizarea unei roti de schimb D
R
cu excentricitate reglabila. O constructie posibilaa acestei roti
este reprezentatain figura 4.19. Semnificatia notatiilor este urmatoarea: 1 – coroana dintata, a -
guler de control, b - alezajul rotii dintate, c - alezaj excentric, 2 - bucsa, 3 - bucsade legatura, 4,
5, 6 - suruburi de fixare, 7 - arbore melc, 8, 9 - elemente de fixare ale dispozitivului pe arbore,
10 – pana paralela de antrenare, 11 - stift cilindric de blocare.
Marimea excentricitatii rotii dintate 1 se masoara cu un comparator, suprafata controlata
fiind gulerul a.
Montând un dispozitiv de aceeasi constructie pe arborele rotii de schimb e se pot
compensa simultan si erorile angrenajelor situate intre punctul de asociere al lantului cinematic
(L - fig. 4.9) si lira rotilor de schimb.
Fig. 4.19 Roata dintata cu excentricitate reglabila.
Prin utilizarea rotilor dintate cu dinti inclinati in structura lanturilor cinematice
generatoare complexe, se imbunatateste continuitatea angrenarii, dar creste influenta bataii
radiale asupra preciziei angrenajului o data cu cresterea unghiului β de inclinare a danturii. De
aceea, folosirea acestor danturi inclinate este permisanumai in situatia in care este
asigurataabsenta bataii axiale si roata nu executaun numar intreg de rotatii in timpul procesului
de generare.
In cazul utilizarii angrenajelor conice se recomandaurmatoarele masuri de diminuare a
erorilor introduse de acestea:
- cresterea preciziei de executie a rotilor dintate (de la clasa 8, la clasa 5 sau 6) si
diminuarea jocului din angrenare, pânala 0,003...0,06 mm;
- utilizarea in cadrul structurii lantului cinematic a unor elemente cu momente de inertie
reduse, pânala 0,06 daN⋅ cm⋅ s
2
.
Cercetarile teoretice si experimentale referitoare la verificarea preciziei cinematice a
masinilor-unelte evidentiaza complexitatea acestei activitati si fundamenteaza necesitatea ca
functia de abatere cinematica sa fie definitaca o suma de componente ciclice cu pulsatii si
frecvente diferite, fiecare componenta ciclica avându-si locul sau definit in structura lantului
cinematic generator inchis.

conferă produsului valoarea de întrebuinţare, în timp ce calitatea indică gradul în care proprietăţile (caracteristicile) aceluiaşi produs corespund nevoilor beneficiarului, adică măsura în care îndeplineşte un anumit serviciu sau o anumită misiune. Produsele au, în general, însuşiri numeroase, dar numai unele dintre ele pot determina, la un moment dat, calitatea, iar acestea poartă denumirea de caracteristici de calitate. 1.2 Caracteristici de calitate Caracteristicile de calitate ale produselor se împart în: - caracteristici atributive, care se exprima printr-un indice calitativ (suprafaţă lucioasă sau mată, membrană elastică sau rigidă, etc.); - caracteristici cantitative, care sunt determinate prin mărimi concrete, măsurabile (dimensiuni, compoziţie chimică, parametri mecanici, electrici, termici, etc.). Caracteristicile de calitate au apărut ca o consecinţă a cererii univoce a beneficiarilor în aprecierea calităţii produselor, a modului în care acestea corespund destinaţiei lor. In funcţie de aceste fenomene se pot diferenţia următoarele caracteristici de calitate: caracteristici funcţionale; caracteristici psihosenzoriale; caracteristici sociale; fiabilitate si mentenabilitate. Caracteristicile funcţionale reprezintă suma parametrilor care se referă la utilizarea nemijlocită a unui produs (viteza si puterea unui autovehicul, precizia de prelucrare a diferitelor masini-unelte, etc.). Caracteristicile psihosenzoriale sunt acele proprietăţi ale produselor care pot fi determinate cu ajutorul simţurilor omeneşti sau a senzaţiilor produse de acestea (gust, miros, văz, frig, cald, moale, etc.). Caracteristica socială reprezintă însuşirea unui produs ca în timpul utilizării sale să nu producă modificări negative asupra mediului înconjurător. Fiabilitatea este probabilitatea ca un produs , în condiţii bine determinate, să îndeplinească funcţia pentru care a fost creat, în decursul unui interval de timp. Mentenabilitatea este proprietatea unui produs de a fi menţinut în stare de funcţionare (de folosire) si se referă la uşurinţa de întreţinere a acestuia. Toate aceste caracteristici calitative ale produselor, pentru a fi reliefate, trebuie măsurate, comparate si determinate. Din acest punct de vedere, caracteristicile calitative ale produselor se grupează astfel: - direct măsurabile (lungime, grosime, masă, etc.); -indirect măsurabile (putere, fiabilitate, etc.); -comparabile obiectiv cu mostra etalon (grad de acoperire. de vopsire, etc.); - determinate organoleptic (gust, miros, etc.); - numărabile. 1.3 Indicatori si metode pentru controlul calităţii Pentru stabilirea nivelului tehnic si calitativ al produselor s-a elaborat o metodologie unitară pe economie, prin care se poate stabili nivelul tehnic al oricărui produs, prin compararea indirectă a caracteristicilor tehnice si calitative ale acestuia cu caracteristicile a 5-6 produse similare, realizate în momentul respectiv de firme de prestigiu pe plan mondial sau si cu cele din standardele si normele naţionale si internaţionale recunoscute. Metodologia permite să se calculeze cele 3 forme ale indicativului nivelului tehnic si calitativ "Q":

Qc - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de conformanţă (performanţele produsului se compară cu parametrii caracteristicilor prevăzuţi în documentaţia de fabricaţie omologată a acestuia); Qm - indicatorul nivelului tehnic si calitativ mondial (performanţele produsului se compară cu media parametrilor caracteristicilor produselor străine luate ca bază de comparaţie) ; Qv - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de vârf (performanţele produsului se compară cu cel mai bun parametru al caracteristicilor produselor străine luate ca bază de comparaţie). In acest caz, produsul considerat ca bază de comparaţie este un produs IDEAL si IREAL, nerealizat încă de nici o firmă până la momentul respectiv, însă ajută la stabilirea strategiei de dezvoltare si îmbunătăţire a nivelului tehnico-calitativ al acestui produs. Acţiunea controlului începe din momentul alegerii procesului de producţie, continuă cu instalarea echipamentului de producţie sau cu pregătirea acestuia pentru realizarea optimă a fluxului de fabricaţie, cu calificarea forţei de muncă folosite si cu achiziţionarea de materii prime si materiale corespunzătoare, se desfăşoară pe tot parcursul fabricaţiei si expedierii produselor si se încheie cu asistenţa tehnică acordată (service) de întreprinderea respectivă în perioada de garanţie. Acest sistem de control poartă denumirea de control total al calităţii. Acest sistem de control are o caracteristică modernă deoarece, folosind un număr mic de personal, obţine o stabilitate a procesului de producţie care garantează o calitate superioară a produselor. Sistemul de Asigurare a Calităţii ( S.A.C ) este o formă superioară a controlului total, rezultat din combinarea acestuia cu următoarele două axiome: - calitatea se cercetează, se proiectează, se produce, si apoi se controlează; - calitatea este problema tuturor si a fiecăruia. Pe plan mondial Sistemul de Asigurare a Calităţii s-a implicat iniţial la echipamentele nucleare, echipamente ce prezintă un înalt grad de tehnicitate si la care se pretinde o siguranţă totală în funcţionare. In acest sens s-a elaborat norma republicana de asigurare a calităţii, AQ- 04. Norma conţine cerinţe specifice, pe categorii de asigurare a calităţii, pentru produsele si serviciile destinate obiectivelor si instalaţiilor nucleare, precum si metodologia de clasificare pe categorii de asigurare a calităţii acestora, atât la unităţile executante cât si la furnizor. Autocontrolul sau controlul executantului, este cea mai veche metodă de control, dar, totodată, dacă este executată corect, este cea mai eficientă metodă de control. Controlul în lanţ constituie o formă a autocontrolului evoluată care se poate aplica numai într-un proces de fabricaţie în bandă. Controlul integral sau controlul bucată cu bucată, sau controlul 100%, este o metodă de control care se aplică curent în foarte multe unităţi economice din ţara noastră. Acest tip de control, deşi are mari avantaje la producţia de unicate sau de serie mică, prezintă la producţia de seria mare o serie de neajunsuri: - este un control neeconomic deoarece implică un număr mare de controlori si un volum mare de mijloace de măsurare, verificatoare si standuri de probă. - este neaplicabil în cazul controlului distructiv; - este un control nefiabil deoarece puterea de percepere a controlorului este diminuată de oboseală si rutină, conducând la acceptarea unor repere neconforme sau chiar la respingerea unor repere corespunzătoare; -este neantrenant pentru executant deoarece scade preocuparea acestuia pentru execuţia unor piese de calitate, în dorinţa cantităţii. Controlul prin sondaj empiric se aplică la loturile mari si mijlocii de produse, în special atunci când nu există posibilitatea controlului bucată cu bucată. El constă în extragerea unui eşantion din lot şi controlarea acestui eşantion bucată cu bucată. In multe unităţi controlul prin

Există două greşeli posibile în aprecierea unui reglaj: de a dezaproba un reglaj corect. care se controlează în totalitate. Această metodă. atunci xmin si xmax ar putea fi considerate ca limite de control. fapt ce duce la decizii discutabile. sau se pot admite la control loturi necorespunzătoare. aceasta conducând la un proces situat în limitele specificaţiei. în acest mod obţinându-se valorile limită ale mediilor procesului ( xmax si xmin). calibrarea în limite modificate ( strânse ) si metoda PRE-control. mai mult sau mai puţin arbitrare si nu răspund la nici o regulă comună.4 Operaţii corespunzătoare prevenirii rebuturilor Operaţii la care reglarea are rolul dominant In acest caz procesul de reglare trebuie stabilit şi însuşit înainte de începerea producţiei. Cum eşantioanele mici asigură întotdeauna o evaluare precisă a mediei procesului. Astfel pentru evitarea apariţiei defectelor. pot fi nesemnificative sub aspect economic. sau dintr-un lot de produse finite se extrage o cantitate mică (mostră.( fig. Cu ajutorul diagramelor convenţionale este posibilă determinarea schimbărilor semnificative din punct de vedere statistic. în caz contrar. se pot respinge loturi corespunzătoare calitativ. spre deosebire de controlul prin sondaj empiric. Controlul statistic al calităţii este tot un control prin eşantionare unde din procesul de fabricaţie. dacă abaterea găsită este identică cu cea prescrisă si dacă procedeul este centrat precis. să aibă o valoare mică.limitele de control efective se vor situa la nivelul limitelor specificaţiei produsului şi vor avea valoarea (3σ + -3σ. se produc din timp în timp sau în mod întâmplător. sau ambele. şi de care s-a ţinut seama la întocmirea documentaţiilor de control sau a contractelor economice. Operaţii la care maşina are rolul dominant In această situaţie chiar dacă reglajul iniţial este satisfăcător. Principiul metodei este bazat pe ipoteza celei mai rele condiţii care se poate accepta pentru un proces de bună calitate. astfel încât unul din aceste riscuri. eşantion).sondaj se aplică la bunul plac al întreprinderii sau controlorului.1.1) . cunoscută. schimbări care provoacă defecte. Metoda precontrol este un alt caz al principiului etalonării unui proces în limite severe. de multe ori. se aplică numai după o analiză statistico-matematică prealabilă asupra stabilităţii procesului de fabricaţie şi a riscurilor rezultate prin aplicarea ei deoarece. însă. prin urmare. Statistica si calculul probabilităţilor permit cu ajutorul anumitor ipoteze. 1. atunci orice schimbare conduce la apariţia de produse cu defecte. Pentru determinarea schimbărilor semnificative în ceea ce priveşte scopul sau extensia unui proces de producţie care ar putea conduce la creşterea producţiei cu defecte. Dacă variaţia mediei eşantioanelor mici este definită ca -3σ. In cazul acestui procedeu sunt necesare numai trei piese pentru obţinerea informaţiilor necesare. sau de a aproba un reglaj incorect.). iar în funcţie de rezultat se trage concluzia asupra întregului proces de fabricaţie sau lot de produse finite. probă. Procedeul permite identificarea modificărilor care pot conduce la executarea unei piese în afara limitelor prescrise. între media procesului şi limita specificaţiei trebuie menţinut un decalaj de cel puţin 3σ. metoda utilizează curba distribuţiei normale. să se calculeze aceste riscuri şi mai precis să se determine regulile de aplicare şi selecţie. selecţie. care. Aceste greşeli se pot defini prin riscurile eşantionării cantitative si a procedeelor de eşantionare elaborate în vederea prevenirii rebuturilor. Sistemele de control tipice aplicate în acest caz sunt diagramele convenţionale ale mediilor si amplitudinilor.

nare psiho-senzoriale) (pret de cost (caracteristici Reparatii sortiment.volum) Nivelul tehnic al conceptiei (cercetare proiectare) tehnico functionale) Nivelul tehnic al fabricatiei (pregatire de fabricatie si fabricatie) . Operaţii la care componentele au rolul dominant . Defectele ce pot să apară referitoare la materiale sau subansambluri.Metoda PRE-control evidenţiază schimbările ce au loc în obiectivele si variaţia procesului şi este în măsură să garanteze un procent de defecte determinat dacă corecţiile se efectuează ori de câte ori este necesar. Cauza primordială a deficienţelor produsului rezidă în nivelul de îndemânare. De regulă defectele apar întâmplător. aparate de masura ) Estetica industriala Configuratie Configuratie Organizare. pot fi epidemice (un lot de materiale cu defecte sau un material necorespunzător) sau întâmplătoare (lot format din materiale cu defecte parţiale). Ipotezele metodei "PRE-control" si localizarea limitelor metodei Operaţii la care lucrătorul are rolul dominant. 1.1. Sub forma sintetica activitatea si factorii esentiali de care depinde competitivitatea produselor este: Competitivitate ( masini. utilaje. Aprovizio(inclusiv aspecte economica calitativa întretinere. în capacitatea de decizie si în gradul de conştiinţă privind calitatea pe care le posedă lucrătorul. Fig.

atentia si gradul de constiinta ale reglorului sau lucratorului. neuniformitatea duritatii materialului.tensiuni interne ale pieselor. dispozitivelor. apreciere morala si sociala. ergonomice si de utilizare.deformatii elastice ale sistemuli MUDPS prin: adâncime de aschiere neuniforma.a. de forma geometrica si de pozitie reciproca. .imprecizia bazarii piesei. 1. al metodelor si mijloacelor de control asigurarea calitatii Precizia dimensiunilor Precizia pozitiei suprafetei suprafetelor Plane Exterioare (arbori s. . . . Prin imprecizia sistemului tehnologic (MUDPS) în procesul de prelucrare se genereaza abateri dimensionale.deformatii termice ale sistemulii MUDPS.) Precizia macro si microgeometrice a suprafetelor Complexe Totalitatea acestor factori confera produselor un ansamblu de caracteristici care privite ca un tot unitar asigura satisfacerea conditiilor de cerere.5 Precizia de materializare Precizia de materializare stabileste gradul de concordanta dintre produsul finit si modelul sau geometric sub aspect geometric si fizic. jeturi de lichid. variabila sau corelatia este mai precisa si invers.influente calorice. magnetice electrice.imprecizia metodelor si mijloacelor de control.) Cilindrice Interioare (alezaje s. Indiferent de tipul variabilei sau corelatiei. . .uzura masinilor unelte si a dispozitivelor. Materiale. prin fiabilitate functionala.calificarea. toleranta se separa în doua componente: Tfunctionala = Texecutie si masurare + Tuzare Cu cât marimea tolerantei de executie este mai mica.Caracteristici tehnice. tratamente termo-chimice Precizia si forma dimensiunilor Proiectarea si organizarea procesului tehnologic Nivelul tehnic al masinilor unelte.forte de strângere. . . competitivitate economica. modificarea geometriei partii active a sculei. Principalele surse de erori ale impreciziei de materializare geometrica sunt: .a. . vibrasii.

. Fig. 1. Fig. caracterul intensiv al controlului la fabricarea componentelor. Proprietatea unei piese sau subansamblu ca în stare finita sa fie montata fara o selectionare prealabila si fara prelucrari suplimentare se numeste interschimbabilitate. Un alt mijloc este potrivirea la asamblare sau exploatare. Din punctul de vedere al proiectarii. Interschimbabilitatea este numai un mijloc pentru obtinerea unui rezultat final.2 Problema stabilirii tolerantelor Efectul determinant al tolerantei asupra performantei produsului ete ilustrat în fig. In cazul a) la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu circa 3%. masinile unelte si dispozitivele.3 Efectul tolerantei componentei asupra performantei produsului a) efect redus. 1. planificarea productiei. Forma curbei de performanta este concludenta în privinta importantei economice a valorii preciziei (fig.Alegerea calitatii (valoarea preciziei ) functional si tehnologic este conditionata de relatia dintre variabile si valoarea performantei produsului. In cazul b . 1. b) efect marit Pe de o parte costa proiectarea.3. Sunt împrejurari în care potrivirea reprezinta o cale mai economica decât interschimbabilitatea. timpul asamblarii si presupune costuri reduse de întretinere. iar pe de alta parte interschimbabilitatea reduce nivelul calificarii pentru potrivirea componentelor. Aceasta este vitala pentru existenta unei civilizatii industriale.2). mijloacele de masura si control. 1. problema nu este numai de a realiza interschimbabilitate cu orice pret. la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu circa 27 %.

Aceste criterii se împart în doua categorii: a) criterii de adaptabilitate: . De aici rezulta: . In general datele furnizate de orice tip de control. conditionate de tipul procesului tehnologic de prelucrare si control. procesele tehnologice trebuie sa asigure o calitate corespunzatoare pieselor prelucrate. sau presupun utilizarea unor mijloace prea costisitoare în raport cu rezultatele obtinute. controlul. Intre diversele posibilitati de control "în afara procesului".controlul nu micsoreaza productivitatea normala a prelucrarii si nici nu introduce perturbatii proprii. si STAS 10705-76). . .acces facil la piesa în timpul prelucrarii. Dar în cazul controlului în afara procesului sau prin selectie. în cursul dezvoltarii lor. în esenta.controlul trebuie efectuat cu o productivitate cel putin egala cu cea a prelucrarii. Se considera posibila clasificarea metodelor si mijloacelor de control-masurare a preciziei dimensiunilor. nu numai ca o determina ci o si garanteaza. nu sunt totdeauna posibil de aplicat.în conditii specifice. este vorba de modificarea formei si înfatisarii materialelor solide ceea ce implica dificultati considerabile ce uneori nu pot fi solutionate decât cu masini si scule complicate. circulatia informatiilor este mai înceata si anevoioasa. La produsele tehnicii de fabricatie. pe primul plan sta masurarea dimensiunilor geometrice. au fost elaborate metode si metodologii de masurare standard si specifice. "în proces" si "prin selectie". de forma si de pozitie a suprafetelor ca în fig. pe care. In tehnica de fabricatie.1. diferitele marimi determinate ale produselor tehnicii de fabricatie pot fi verificate înainte de. Prin cerinte de obiectivizare si de automatizare a supravegherii calitatii pentru prevenirea sigura a executarii de piese necorespunzatoare. .4 (v. Procedeele de control "în" sau cu implicatii în proces. . prin masurare. . pentru determinarea înfatisarii micro si macro geometrice. 1.simpla. în contextul severitatii calitative si a unei elasticitati tehnologice cât mai mari.precizia masurarii în timpul prelucrarii este suficienta. . . ceea ce presupune pentru mijloacele folosite îndeplinirea unor caracteristici specifice. în timpul si dupa prelucrare. se pot utiliza pentru reglarea sau corectarea procesului.parametrii necesari prelucrarii corecte pot fi controlasi în timpul prelucrarii. limitele despartitoare nu sunt rigide. Principial. precizia de masurare a mijlocului cât si a sistemului în ansamblu trebuie sa corespunda obiectiv procesului de prelucrare si destinatiei pieselor prelucrate. pot fi împartite în doua moduri fundamental diferite ale tehnicilor: tehnica procedeelor si tehnica de fabricatie. în ultimii ani controlul din constructia de masini s-a deplasat pregnant de la formele în afara procesului la cele "în" sau cu implicatii asupra procesului.forma suprafetei piesei. Pe baza cerintelor diferite si a conditiilor deosebite de utilizare a mijloacelor de masurare în procesele de fabricatie.6 Tehnica de fabricatie si procedeele de control Diferitele procede pentru fabricare produselor.pentru asigurarea economicitatii fabricatiei.

.

procedeul de prelucrare este stabil (calitatea materialului. fiind determinata si de considerente economice. în decursul timpului au dat rezultate bune diferite sisteme de automatizare ca solutii optime pentru diversele conditii de productie.masurare semi sau complet automatizate în tehnica fabricatiei nu poate depinde numai de calitatea solutiei tehnice.costul piesei este mare în raport cu costul controlului. Câteva modele de automatizare a controlului se dau în schema de mai jos. . raspunsul negativ decide controlul în afara procesului statistic. ating productivitati ridicate. Astfel. Fig. Aplicarea aparatelor si sistemelor de control . In ultimii ani s-au realizat multe masini unelte universale care.piesa este importanta în ansamblu sau necesita siguranta maxima în functionare.lotul de piese este prea mic pentru mostre. . adaosuri tehnologice. regimuri de eschiere.5 Metodele automatizarii în tehnica controlului dimensiunii. . Automatizarea completa nu este economica pentru serii mici si 2 mijlocii care apar cu preponderenta în domeniul tehnicii fabricatiei. ceea ce nu exclude însa automatizarea unor procedee si a anumitor faze de munca.asamblarea selectiva este procedeul cel mai economic. Pentru ultimile doua criterii. 1.timpul necesar pentru controlul piesei este mai mic decât pentru prelucrare. formei si pozitiei suprafetelor . . starea masinii unelte si a sculei).b) criterii de eficienta: . . prin echiparea cu sisteme de masurare si control.

considerata unitate si exprimarea masurii prin raportul lor. Ca mijloc de cunoastere. sa fie independente de operatorul uman. in limitele unor abateri acceptate. pe care se bazeaza efectuarea unei masuratori in scopul ca rezultatul obtinut sa reprezinte cât mai corect valoarea marimii masurate si sa satisfaca cerintele de utilizare. Aceasta masura. Masurarea prin comparatie 1:1 se poate efectua direct sau cu ajutorul unui aparat de comparatie intermediar. Progresele inregistrate in stiinta creaza premisele perfectionarii tehnicii masurartorilor. Apare astfel notiunea de aparat ca mijloc tehnic de masurare. intre marimea de masurat si organele de perceptie ale operatorului uman se interpun anumite dispozitive care actionate de marimea respectiva determina efecte ce pot fi percepute. Masurarile directe se realizeaza prin comparatie simultana sau prin comparatie succesiva. METODE SI INSTALATII DE MASURARE 2. Totodata. masurarea uneia sau mai multor marimi fizice ale unui proces. de necesitatea prezentarii rezultatelor sub o forma accesibila prelucrarii pe calculatoare. de metoda de masurare adoptata. Masurarea unei marimi fizice presupune compararea si cu o alta de aceeasi natura. masurarea oglindeste in mod determinant stadiul atins de stiinta. Dar.1 Metode de masurare Masurarea este un proces de cunoastere prin excelenta a laturilor calitative si cantitative ale fenomenelor si legilor de desfasurare a acestora.2. Masararea prin comparatie simultana se distinge prin aceea ca in procesul de masurare intervine in acelasi timp cu marimea de masurat si marimea de comparatie. aparatele de msura capata o complexitate relativ mare si pentru care mult mai potrivita ar fi denumirea de instalatie de masurare. Totodata exista si influente inverse. Masurarea directa se efectueaza prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva. in marea majoritate a cazurilor. modalitatea de realizare a ei reprezinta principalul criteriu de clasificare a metodelor de masurare. la comparatia simultana transferul de informatii se face de catre operatorul uman concomitent de la marimea de masurat si de la cea de referinta. masurarea reprezinta singura modalitate obiectiva de stabilire a datelor stiintifice. Prin metoda de masurare se intelege ansamblul de principii. ale stabilirii unor noi metode de evaluare a marimilor ce caracterizeaza desfasurarea fenomenelor.1. . Din necesitatea de a satisface aceste conditii. Din acest punct de vedere se disting metode directe si indirecte de masurare. Schema de principiu a metodei directe de masurare prin comparatie simultana este prezentata in figura 2. . in functie de performantele ce sunt impuse. trebuie sa indeplineasca doua conditii: .sa fie sigura si comoda. Deci. deoarece cu cât tehnica masurarilor are un nivel mai inalt cu atât stiinta are realizari mai numeroase si mai valoroase.sa asigure o precizie cât mai ridicata. Deci. Acest lucru este evident. Cum operatia de comparare cu unitatea este esentiala in procesul de masurare. masurarea constituie o etapa deosebit de importanta in desfasurarea oricarei faze de cercetare. fie cu un etalon de valoare diferita. de destinatia si conditiile de utilizare. Marimea de masurat poate fi comparata cu un etalon de valoare egala si apropiata.Rezulta astfel masurarile prin comparatie 1:1 sau prin comparatie 1:n. ce apare ca rezultat al unei experiente trbuie. in ultima instanta. Structura instalatiilor de masurare este foarte diversa si depinde. Deci. ale unui fenomen.

tensiunea electrica etc. I directa consta in masurarea nemijlocita a diferentei dintre marimea de masurat si cea de referinta. Adica se masoara: ∆ = x .2) si aparatul de masurat stabileste doar egalitatea celor doua marimi. Prezinta insa dezavantajul ca necesita marimi de referinta cu valori apropiate de cele ale marimiii de masurat sau marimi de referinta cu valori variabile. rezultatul exprimându-se printr-o relatie de forma: x = kx0 (2.1 Comparatia 1:1 directa poate fi aplicata numai marimilor fizice care au polaritate (sunt pozitive sau negative). numita si metoda efectelor egale. Marimea de masurat si cea de referinta sunt comparate pe rând cu o marime auxiliara xa . Astfel.reprezinta un caz particular al metodei diferentiale. deci x = x0 (2. x .Marimea de masurat X X = X0 X0 Comparator Indicator de nul sau diferenta Y Operator Marimea de referinta Fig.valoarea marimii de masurat x0 valoarea de referinta cunoscuta. deoarece incertitudinile introduse de instalatiile de masurare sunt minime. Rezulta: x0 = kxs . in care marimea de referinta este egala cu marimea de masurat. diminueaza eroarea aparatului intermediar printr-o masurare dubla.x0 (2. Masurarile prin comparatie 1:1 direct sunt cele mai precise. Masuratorile se efexctueaza in trei variante: prin comparatie 1:1 indirrecta simpla.1) unde ∆ reprezinta diferenta marimilor. apare o sursa importanta de incertitudine. Masurarile prin comparatie 1:1 cu aparat intermediar se aplica indeosebi marimilor fizice cu valori strict pozitive (mase . capacitati. Cum k = 1 + ε .este un factor introdus de aparatul intermediar.). x = kxa . Metoda de zero (directa) . rezulta ca in acest caz . Masararea prin comparatie 1:1 directa se efectueaza prin metoda diferentiala sau metoda zero. momentele de incovoiere sau rasucire. presiunile.4) . rezistente electrice. incertitudinea de masurare devine chiar mai mica decât in cazul anterior. Masuratorile prin comparatie 1:1 indirecta simpla consta in compararea marimii de masurat cu cea de referinta. dar trebuie sa fie stabilita pe durata masurarii. etc. x = x0 (2. Comparatia prin substitutie (metoda Borda) . comparatie prin substituire si comparatie prin permutari. Ca urmare.3) unde k . care nu trebuie cunoscuta cu precizie ridicata. cum sunt : fortele. eroarea de masurare devine neglijabila si incertitudinea rezultatului este egala cu cea a marimii de referinta. Daca diferenta ∆ este suficient de mica fata de x0. 2. masurata direct. de valoare foarte apropiata primei marimi.

Eroarea de masurare este eliminata dat fiind ca in relatia finala (1. informatia de calibrare este utilizata pentru efectuarea comparatiei cu marimea de masurat. generata in interiorul instalatiei de masurare..5) unde x0 si x0' sunt cele doua valori de referinta necesare . consta in posibilitatea efectuarii masuratorilor intr-un domeniu larg de valori. Comparatia prin permutare (metoda Gauss). Interventia sa este insa efectiva in operatia de calibrare si de verificare periodica a acesteia. Generator al marimii U0 Marimea de masurat X Convertor X U Comparator U U0 Fig. in care se realizeaza combinarea mai multor marimi de masurat cu cu o fractiune din cea de referinta (sau invers). Masurarea prin comparatie succesiva este specifica instalatiilor si aparatelor in care au loc una sau mai multe transformari ale marimii de masurat. metodelor de comparatie succesiva le este caracteristica convertirea marimii de masurat x intr-o marime intermediara U. aceasta operatie [poarta denumirea de calibrare sau etalonare. Caracteristic pentru aceasta metoda este schimbarea intre ele a marimilor comparate. 2. Pe de alta parte. In acest caz. Avantajul esential al metodei prin comparatie 1:n . dificil sau incomod de realizat marimea de referinta. Mai departe. deoarece ea intervine la fel in ambele masurari. Intrucât operatia se efectueaza automat. de la prima la a doua masurare. astfel incât sa fie posibila comparatia 1:1 si prin multiplicare (de raport). 2. in care se realizeaza combinarea mai multor marimi. calitatea masuratorilor prin metoda comparatiei succesive este conditionata de aparatul de masurat intr-un grad mai ridicat decât la comparatia simultana si in . numita si metoda transpozitiei permite eliminarea erorii prin acelasi procedeu al dublei masurari. operatorul nu intervine in procesul masurarii. marimea de referinta se aplica anterior operatiei de masurare (la constructia si gradarea scarii aparatului sau instalatiei) si informatia cu privire la efectele ei este memorata de catre anumite elemente componente ale instalatiei.2 Metoda comparatiei succesive prezinta avantaje importante prin simplificarea operatiei de masurare.se efectueaza comparând marimea de masurat cu cea de referinta. Metoda se aplica in doua variante distincte: prin aditionare (insumare). folosind un singur etalon cu valoare fixa. U0. activitatea sa constând in citirea corecta a indicatiilor aparatului de masurare si asigurarea conditiilor de functionare. x0' = kx rezulta x = x 0⋅ ⋅ x 0' (2.2 Convertor U0 Y Y Operator Deci. a carei valoare este sensibil diferita de prima. electronica sau de alta natura. Masurarile prin comparatie 1:n . care este comparata cu o marime de aceeasi natura. ori de câte ori este nevoie. Schema de principiu a metodei de masurare prin comparatie succesiva este prezentata in fig. Memoria instalatiilor de masurare poate fi mecanica. Metoda comparatiei succesive se aplica cu precadere la masurarea marimilor fizice pentru care este imposibil.5) nu apare factorul k.In acest fel eroarea aparatului este eliminata. Acesta este principalul motiv pentru care metoda are o aplicabilitate extinsa. Deci: x = kx0 .

temperat.Compa. Elementul sensibil are rolul de a detecta marimea de masurat si de a furniza un semnal de o asemenea natura incât sa fie posibila determinarea valorii acesteia. sau rezistivi Masurarea fortelor cu trad.1.se aplica acelor marimi pentru care nu este posibila sau nu este realizabila prin mijloace avantajoase. comparatia directa cu o marime de referinta apartinând aceleeasi clase.conditionare directie 1 : n Prin multiplicare (raport) ta cu memorie mecanica Comparatie succesiva Metode cu memorie electrica cu alte tipuri de memorie cu relatii explicite de masurare indirecta cu relatii implicite Metode de Tabelul 2. temp. Masurarea indirecta . se desprinde concluzia ca primele sunt aplicabile in conditii de laborator. piezoel Mas. Pentru sintetizare principalele metode de masurare sunt prezentate in tabelul 2. Semnalul trebuie sa . puterii electrice cu watmetrul Mas. prin comparatie simultana si prin comparatie succesiva.1 Exemple Masurarea deplasarilor cu rigla Mas. pe masini si utilaje.prinsubstitu tie masu. Masuratorile indirecte asupra marimilor mecanice si hidraulice au o aplicabilitate relativ restrânsa. etc. Rezultatul marimii indirecte se obtine in urma operatiilor de calcul efectuate cu o relatie de dependenta intre o astfel de marime si alte marimi direct masurabile. cu termorezistente Mas. majoritatea aparatelor se concep pe baza principiului metodei comparatiei succesive. turatiei cu stroboscopul Masurarea maselor cu balanta cu brate egale Masurarea rezistentelor electrice cu punte comparatoare Masurarea maselor cu balanta cu brate inegale Masurarea deformatiilor cu tensometru electronic Masurarea presiunii cu manometru cu element elastic Masurarea fortelor cu dinamome tru avand traductoare ind. având un rol functional bine precizat.2 Structura instalatiilor de masurare Independent de metoda adaptata. iar cele din a doua categorie in hale industriale. Principalele metode de masurare: masurare direc diferentiala ta cu indicatie Compade zero Meto. Dar.general precizia corespunzatoare acestei metode este inferioara celei anterioare.ratie simpla da de ratie 1:1 indi. analizând caracteristicile principale ale metodelor de masurare directa. Datorita avantajelor privind operativitatea masurarii. 2. temperaturii cu termocuplu Mas.simulrecta prin permutare rare tana Prin Compara. presiunii cu manometrul cu coloana de lichid Variatia rezistentei electr. instalatiile de masuarare au o structura compusa din elemente. cu temperat. cu termometru cu lichid Mas.

traductorul are rolul de a prelua energia mecanica de la fenomenul supus studiului si de a converti in energie electrica. In cadrul adaptorului se efectueaza si operatia de baza a masurarii: comparatia cu marimea de referinta in conformitate cu metoda de masurare adoptata. In acest caz.4. Adaptorul este un alt element component din structura instalatiei de masurare. 2. 2. In lucrarea de fata se vor evidentia posibilitatile de evaluare a marimilor uzuale ca: dimensiuni. 2. de a asigura transmiterea semnalului intre ele elementele instalatiei de masurare si de a converti semnalul in concordanta cu necesitatile transmiterii acestuia. In acest sens. aceste variatii sunt relativ mici si nu pot fi sesizate direct de catre instrumentele de masura. deplasari.3 Schema . viteze unghiulare. Elemente auxiliare.aiba o anumita energie care poate fi preluata de la marimea de masurat sau de la o sursa auxiliara.4 utilizeaza traductoare care sunt alimentate cu energie electrica printr-o intrare secundara. 2. Pentru usurinta amplificarii se procedeaza la modulatia in amplitudine care presupune ca sursa de energie . de inregistrat sau de prelucrat prin calcul. momente de forte. Au rolul de a furniza energia folosita de traductoare si modulele adaptorului. Instalatia de masurare a carei structura este redata in fig. presiuni. o schema mai detaliata este prezentata in fig. tensiuni specifice. Pentru masurarea marimilor fizice. Precizarile de mai sus sunt exhaustive. debite. dar pe baza lor se poate stabili structura cea mai generala a unei instalatii de masurare electrica a unei marimi neelectrice (fig. Deci. De obicei. Aceasta modificare de masurare electrica a marimilor neelectrice acopera un domeniu vast in tehnica masurarilor. forte. utilizarea deosebit de extinsa o au procedeele de transformare a energiei neelectrice in energie electrica.3) Marimea de masurat Marimea de referinta X Circuit electric de masurare si transmitere a semnalului Sursa de energie Traductor Adaptor Y Marimea masurata Fig. Adaptoarele cuprind o serie de module standars care sunt comune diferitelor instalatii de masurare. iar variatia energiei mecanice a sistemului de masurat produce variatii ale energiei electrice. acceleratii. deformatii. de masurat. cuprinzând aproape intreaga gama a marimilor fizice care servesc la aprecierea fenomenelor si proceselor din domeniul mecanic. elementul sensibil poarta denumirea de traductor. care are rolul de a primi semnalul furnizat de traductor si de a-l prelucra in asa fel incât sa devina sesizabil de catre operatorul uman sub forma valorii marimii de masurat sau de catre unitatile de calcul.bloc prezentata evidentiaza elementele functionale tipice cu care se efectueaza procesul de masurare dar in conditiile concrete ale masurarii marimilor fizice cu elemente sensibile de tipul traductoarelor pot fi facute precizari importante asupra modalitatilor de transmitere a semnalului in cadrul instalatiei de masurare. Modalitatea de obtinere a energiei necesare are rol esential in definirea caracteristicilor elementului sensibil. viteze liniare. usor de amplificat.

.6). 2. 2. inregistra sau tipari de catre imprimanta unui calculator. Schemele instalatiilor de masurare bazate pe modulatia in amplitudine au o utilizare mult mai larga decât cele cu modulatie prin impulsuri sau decât cele in cadrul carora nu se produc transformari ale semnalului de masurare. având amplificatoare in curent continuu.3. Caracteristicile calitative ale instalatiilor de masurare Instalatiile de masurare formeaza sisteme complexe a caror marime de iesire Y este determinata de marimea de intrare X (fig. c. Elementele componente ale adaptorului si sursei de energie din instalatia prezentata in fig. 2. se afla inglobate in tensometrele electronice cu frecventa purtatoare. t Fig. fiind totodata influentata si de marimile de .jos". se poate vizualiza. 2. iar pentru inlaturarea semnalului artificial introdus in schema se prevede un demodulator sub forma unui filtru "trece .electrica sa alimenteze circuitul de masurare cu curent alternativ perfect sinusoidal. Rezultatul masurarii se poate citi pe cadranul unui instrument de masura. au o perspectiva deosebita.5 Evident. b. dupa amplificator se introduce un detector de faza pentru stabilirea semnalului de masurare. 2. a carui frecventa sa fie de 5. Cum este posibila aparitia fenomenului de supramodulare.. d. Aplicând modulatia in amplitudine semnalul de masurare sufera câteva transformari.5. M\rimea de masurat X Traductor Comparator Generator al marimii de referinta Amplificator Demodulator Aparat de inregistrare Instrument de masurare Interfata pentru calculator Calculator Detector sensibil de faza Sursa de energie Y Marimea masurata Fig. transformarile respective determina structura instalatiei de masurare.4 x Intrare X Frecventa purt\toare Semnal modulat Semnal modulat amplificat y Iesire Y Solicitare static\ t y x t Solicitare dinamica t a. forma sa in diferite faze fiind redata in fig. furnizate de catre firmele specializate.4.10 ori mai mare decât a fenomenului studiat. 2. Ultimele.

. functia (1) va reprezenta caracteristica statica a instalatiei de masurare. . X 1.11) care reprezinta raportul dintre variatia relativa a marimii de iesire si variatia relativa . dX / X ∆X / X (2. xn ) . . caracteristica generala a unei instalatii de masurare se poate descrie printr-o functie de forma: Y = f (X. 2. Deci. (2. .6) x (t) i w (t) i Xi(t) Instalatie de masurare Y Marime de iesire X Marime de intrare Fig. intre care ∂f/∂X reprezinta sensibilitatea utila. In cazul caracteristicilor neliniare se defineste sensibilitatea diferentiala sub forma: Si = dY dx ≅ x=xi dY ∆X = = tg . cu o anumita incertitudine numai de marimea de masurat. atunci când au domenii diferite de masurare se foloseste si notiunea de sensibilitate relativa: Sr = dY / Y ∆Y / Y ≅ . . . wn . rezultatul masurarii ar fi influentat.Xmin reprezinta domeniul de masurare al instalatiei.10) X max − X min unde Xmax . sensibilitatea reprezinta coeficientul unghiular al dreptei caracteristice. sensibilitatea unui aparat sau a unei instalatii de masurare reprezinta raportul dintre variatia marimii de iesire si variatia corespunzatoare a marimii de masurare. . Prin definitie. . .Ymin domeniul corespunzator al marimii de iesire.9) sau sensibilitatea medie. Pentru compararea calitativa a aparatelor si instalatiilor. ce se exprima prin: Y − Y min S = max . variatia marimii de iesire ∆ Y poate fi exprimata in functie de variatiile ∆ X. ceea ce ar insemna ca marimea de intrare are rol definitoriu asupra marimii de iesire. X 2 . Pentru anumite marimi de reglare wi(t).6 Daca marimea de intrare X este constanta in timp. Daca aceasta variaza. α dx ∆x (2. adica: S= unde α este unghiul dintrem dreapta caracteristica si axa absciselor. In cazul instalatiilor de masurare cu caracteristica liniara. (2. . iar sensibilitatile parazite cât mai reduse. . de marimile perturbatoare externe wi(t) si interne xi(t). iar ∂f/∂wi si ∂f/∂xi sensibilitatile parazite.reglare sau comanda Xi(t). x2 . ∂X ∂w1 ∂w2 ∂x1 ∂x2 (2. . w2 . x1. w1. Ideal ar fi ca sensibilitatea utila sa fie cât mai mare. . ∆ wi si ∆ xi astfel: ∆Y ≅ ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∆X + ∆w1 + ∆w2 + . X n . functia (1) se considera a fi caracteristica dinamica. .8) dX dx x=xi (2. + ∆x1 + ∆x2 + . Ymax . In acest fel. .7) Derivatele de ordinul intâi din relatia (2) au semnificatia sensibilitatii instalatiei de masurare.

corespunzatoare a marimii de intrare. exprimata in aceeasi unitate de masura ca si marimea de masurat. Eroarea instrumentala constituie acea parte din eroarea de masurare globala care este datorata componentelor de masurare. erori relative. concordant cu notiunile de rezolutie si sensibilitate. Eroarea raportata este data de relatia: ∆X adm= ± a ⋅ 100 ± c = Xc (2.mai reduse."caracteristica de iesire". egala cu abaterea marimii de iesire a instalatiei de masurare fata de valoarea adevarata. Pragul de sensibilitate este un alt indicator de calitate al instalatiilor de masurare. dar cu semnificatie distincta. Interesant de subliniat ca pentru o instalatie de masurare. Rezoutia reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat care poate fi apreciata la iesirea instalatiei de masurare. Calitatea unei instalatii de masurare se apreciaza si prin intermediul rezolutiei acesteia.13) unde b este un numar adimensional constant. rezolutia este data de valoarea marimii de masurare corespunzatoare unei diviziuni pe scala gradata sau 1/2 diviziuni. In cazul instalatiilor de masurare cu iesire analogica. In afara rezolutiei pragul de sensibilitate este determinat de fluctuatiile electronice datorate perturbatiilor interne si externe in circuitele electronice (asa-numitele zgomote interne). Xc valoarea conventionala a marimii de masurat. La instalatiile cu iesire numerica. Eroarea absoluta se exprima sub forma: ∆X ad = ±a . [%] . egala cu: diferenta algebrica a celor doua limite Xmax .14) in care c este un numar adimensional. iar rezolutia si pragul de sensibilitate . Calitativ. Pragul de sensibilitate este un indicator de calitate indispensabil in cazul masurarilor de precizie ale unor marimi cu valori reduse. rezolutia esta data de o unitate a ultimului rang zecimal. (2. pragul de sensibilitate poate fi considerat ca o "caracteristica de intrare". valoarea nominala a marimii de masurat (când aceasta este indicata). Pentru a caracteriza cantitativ precizia instrumentala se foloseste notiunea de eroare instrumentala.12) unde a este o marime constanta. jocurile. lungimea scarii gradate la instalatiile cu caracteristica neliniara. Eroarea relativa este definita procentual sub forma: ∆X adr = ± ∆X ad X ⋅ 100 ± b = [ %] . care provoaca o variatie certa a marimii de iesire in conditii normale de functionare a instalatiei de masurare. deformatiile articulatiilor etc. erori raportate sau combinatii ale acestora."caracteristica de transfer" iar rezolutia . Precizia unei instalatii de masurare reprezinta calitatea acesteia de a furniza rezultate cât mai apropiate de valoarea reala a marimii de masurat. instalatiile de masurare vor fi cu atât mai bune cu cât sensibilitatea este mai mare. Indicatorul de calitate cu semnificatiile cele mai cuprinzatoare fiind precizia instalatiei de masurare sau precizia instrumentala. (2. Eroarea raportata are cea mai larga utilizare deoarece permite compararea calitativa a unor instalatii cu domenii diferite de masurare si este obligatoriu a fi consemnata in cazul in . Pragul de sensibilitate defineste valoarea minima care poate fi masurata si eroarea sistematica necontrolabila a instalatiei de masurare. presupunând ca operatorul poate aprecia corect aceasta fractiune a diviziunii.Xmin. sensibilitatea . de frecarile. Pragul de sensibilitate reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat. Erorile admisibile ale instalaltiilor de masurare se exprima sub una din urmatoarele forme: erori absolute.

0.005. 2. Deci. Valorile obisnuite ale rezistentei electrice R a traductorului sunt: 120. 2. Utilizarea larga o au traductorii rezistivi cu fir metalic si cu semiconductori. 500. el se numeste a fi cu transformare directa. se impune a se converti energia mecanica. 0.5. Valoarea minima este determinata de . 0. 2. 240. 0. hidraulica sau termica in energie electrica.05. In scopul aprecierii calitative a instalatiilor de masurare. a. 360. R . caracterizate prin alungiri specifice ε min = 2⋅ 10-6 si ε max = 5⋅ 10-3. iar variatia energiei mecanice sau termice produce variatii ale energiei electrice. iar daca in acest proces intervine o alta marime (optica.2. In cercetarea experimentala a masinilor unelte.1. se foloseste notiunea de clasa de precizie. (2. Traductoarele rezistive cu fir permit masurarea deformatiilor pieselor. traductoarele au rolul de a transforma o forma de energie intr-o alta forma de energie.7 in care s-au subliniat tipurile utilizate frecvent in cercetarea experimentala a marimilor mecanice si hidraulice. Elementele componente ale instalatiilor de masurare Traductoare.9. Traductoare parametrice. iar cele mai mari instalatiilor utilizate in masurarile uzuale. Clasa de precizie reprezinta eroarea admisibila exprimata sub forma erorii relative sau raportate. acustica.001. 0. Daca traductorul transforma energia de intrare in energie electrica. In cadrul instalatiilor de masurare. 5. Eroarea admisibila se exprima sub forma de combinatii de eori relative si erori raportate atunci când eroarea absoluta are o componenta independenta de valoarea masurata (eroarea de decalaj) si o componenta proportionala cu aceasta (eroarea de sensibilitate).15) unde notatiile au semnificatiile prezentate anterior. Traductoare energetice sau generatoare care transforma energia de intrare mecanica.. independent de modul in care se exprima eroarea admisibila.care eroarea absoluta este constanta numai intr-un domeniu restrâns de masurare. 0. Din aceasta grupa vor fi descrise traductoarele rezistive.alungirea relativa a elementului sensibil al traductorului (marimea de intrare). O clasificare mai detaliata a traductoarelor se prezinta in schema din fig. Expresia erorii combinate este urmatoarea: X   ∆ X adc= ±  b + c m ax X   [ %] . valorile sale uzuale (numite si indice al clasei de precizie) fiind: 0. Constanta traductoarelor rezistivecu fir k este cuprinsa intre 1. Traductoarele pot fi cuprinse in doua mari grupe: 1. Caracteristica de transfer linearizata a traductorilor rezistivi se exprima astfel: ∆R = k ⋅ R ⋅ ε .3. 2. Traducotul rezistiv transforma marimea de intrare decanica intr-o variatie a rezistentei electrice.5 valorile mici fiind recomandate in studiul solicitarilor statice.) traductorul este cu transformare indirecta. 0. termica etc. ε .4. Traductoare parametrice care sunt alimentate printr-o intrare secundara cu energie electrica. 0. k .rezistenta electrica a traductorului. clasa de precizie se exprima in procente. (2. hidraulica sau termica in energie electrica.16) unde ∆ R reprezinta variatia rezistentei electrice (marime de iesire).constanta traducorului. inductive si capacitive.01..02. iar cele mari in cel al solicitarilor dinamice. Valorile mici sunt indicate instalatiilor destinate masurarilor de inalta precizie. in general. 1.002.

sensibilitatea traductoarelor.d) si a celor tangentiale si radiale (fig. cele in rozete cu doua grile (fig. 2. variatia rezistentei traductoruluieste neliniara. etalonare etc. Traductoarele cu o grila plana (fig. 2. 2.. e ..8.la stabilirea directiilor delta Element conexiune principale de deformatie. latimea de pâna la 0. cele cu trei grile . Baza exista o mare traductorului d. in fig.9) având drept element sensibil un policristal de siliciu cu grosimea de 20.12 mm.5 mm si lungimea cuprinsa intre 2.8. Pentru traductoarele cu folie.. k este functie si de rezistivitatea materialului semiconductor.a) se aplica in studiul deformatiilor pe directie perpendiculara. Aceste traductoare au acelasi principiu de functionare ca si traductoarele rezistive cu fir numai ca valoarea constantei k este cu mult mai mare. 2. ∆R = R(k ⋅ ε + β ⋅ ε2 ) . specialitate asupra tensometriei electrice se dau detalii referitoare la intreaga gama constructiva a traductoarelor rezistive. 2. tehnologia lipirii. proprietatile lor. Traductoare rezistive cu semiconductori se prezinta sub forma unor bastoane paralelipipedice (fig.tip Fire de (fig.c) . (2. generatoare cu transformare directa Energetice cu transformare indirecta Traductoare cu transformare directa Parametrice cu transformare indirecta bolometrice acustice radioactive fotoelectrice rezistive capacitive inductive electrodinamice piezoelectrice termoelectrice fotoelectrice Fig.e). 2.50 µ m.8. fiind cuprinsa intre 50 si 200. aceasta apreciindu-se pe baza relatiei: c.. 2.2 6 se prezinta tipurile uzuale.17) in care β reprezinta factorul de neliniaritate. Ultimele doua sensibil forme au destinatie speciala: pentru masurarea deformatiilor radiale (fig. Deoarece constantab.8.b) se recomanda la masurarea deformatiilor Suport pe doua directii perpendiculare. iar valoarea maxima de erorile de masurare apreciabile datorate accentuarii fenomenului de histerezis si marimii abaterilor de la liniaritate. varietate de traductoare rezistive.7 l Din punct de vedere a formei.8. In lucrari de a.

de asemenea. Dinamica evolutiei calitative a traductoarelor rezistive cu semiconductori este rapida si domeniul lor de utilizare se extinde continuu. curba de variatie a rezistentei nominale Ru = f(t) pentru traductorul nelipit si nesolicitat (in cazul ε = 0) si curba de variatie Rm = f(t) pentru traductorul montat pe piesa nesolicitata.8 Traductoarele cu semiconductori prezinta. 1. In acest sens se recomanda consultarea literaturii . utilizându-se astfel marea lor sensibilitate la deformatie. traductoarele cu semiconductori se folosesc numai atunci când se masoara deformatii foarte mici (ε < 10-8) sau marimi care provoaca astfel de deformatii. Traductoarele rezistive cu semiconductori sufera in urma lipirii o contractie care modifica valoarea constantei k. pentru astfel de traductoare se indica in afara unor caracteristici comune traductoarelor cu fir si valoarea factorului de neliniaritate β la 20 oC.8 Suport cristal Fire de conexiune Semiconductor Fig. De aceea. dezavantajul unei variatii puternice a rezistentei specifice cu temperatura. Datorita dezavantajelor mentionate mai sus. motiv pentru care nu sunt utilizate in cazul masuratorilor la care temperatura variaza in limite largi.Fig. 2.

a) sunt foarte raspândite..4) δ ∆δ 1 0 0 ∆ z=z δ ∆δ 2 1 - δ 0 z δ 2 b. inductanta L este direct proportionala cu lungimea l pe care miezul .10 Fig.10. 2. Caracteristica capata o portiune cvasisimilara. z z 1 z 1 ∆δ = (0.4) δ 0.11 Pentru masurarea deplasarilor mari (mm si chiar zeci de mm) se foloseste un alt tip constructiv de traductor inductiv (fig.unelte. In general. Caracteristica este evident neliniara (fig. Aceste traductoare sunt formate dintr-o bobina in interirorul careia se deplaseaza un miez de fier..15)δ 0.4.1.10) si traductoare inductive diferentiale (fig. z δ 2 0 δ 0 z 2 b. u3 3 δ 0 ∼U a. 4 a. ale tensiunii si frecventei sursei de alimentare). traductoarele inductive se recomanda a fi utilizate numai in schema diferentiala (fig. armatura este constituita chiar de piesa feromagnetica a carei deplasare se studiaza..0. 2. 0. Traductoare inductive transforma parametrii miscarii care se studiaza. unde δ 0 este intrefierul initial.a). P armatura δ 0 z 1 z P z armatura z z 2 3 ∼U jug . 2.12). Fig. traductoarele inductive se utilizeaza la masurarea deplasarilor foarte mici care nu depasesc 0. Schema diferentiala se realizeaza si cu doua traductoare inductive fara contact.0.11). 2.. In aceasta forma. utilitatea ei fiind probata prin numeroase exemple din domeniul masinilor .. In scopul largirii domeniului de masurare. domeniul de masurare fiind redus la ∆ δ = (0.. domeniul de masurare devenind ∆ δ = (0. Constructiv...15)δ δ 0 ∆δ = (0.3. mai ales sub forma traductoarelor fara constact. 2.0.0..11. 2. intr-o variatie a impedantei Z a unei bobine care este conectata la o sursa de curent alternativ. ca si pentru diminuarea erorilor datorate factorilor externi (variatiile temperaturii mediului. acestea pot fi traductoare inductive simple (fig.de specialitate si documentarea pe baza datelor furnizate de firmele producatoare. se regleaza δ 0 = 0. In acest caz. In acest caz.b). Traductoareleinductive simple cu jug (fig.10.6 mm.1 mm.3. 2..1. 2.

18) unde µ 0 este permeabilitatea magnetica a materialului miezului. smV/v⋅ mmt Frecventa curentului de 5000 alimentare. Tabelul 2. L P l ∼ U Fig. L = µ0 N2 ⋅ s⋅ l L [ H] . sHzt Tensiunea de alimentare. d . . d (2. De mentionat insa ca sensibilitatea este mai mica decât la variantele anteriore. 2.suprafata unei placi.cursa miezului. l .1 TIFC 14. Datorita relatiei liniare L = f(l) rezulta avantajul acestui tip de traductoare pentru masurarea deplasarilor mari. S .1 TIFC 14. Traductorul capacitiv este un condensator plan sau cilindric la care una din placi poate fi facuta mobila.5 0. smmt ± 1 ± 10 ± 100 ± 1 Abaterea de la liniaritate. Capacitatea unui traductor este data de relatia: C= ε⋅S .lungimea bobinei. s%t 0. s .02 TIC 16.sectiunea transversala a bobinei.distanta dintre placi.10 TIC 35.2 Caracteristicile traductoarelor inductive produse la IAUC Bucuresti Cod TIC 14.5 80 80 62. (2. N . Caracteristicile de baza ale acestora sunt indicate in tabelul 2. sVt 4 Toate tipurile de traductoare prezentate sunt conectate in schema diferentiala sau apte a fi conectate in aceasta schema.numarul de spire al bobinei.5 1 0.5 80 Sensibilitatea.19) in care ε reprezinta permeabilitatea electrica a mediului.patrunde in bobina.12 Traductoare inductive furnizeaza Intreprinderea de aparate si utilaje pentru cercetare (IAUC) Bucuresti in varianta celor cu contact (TIC) sau fara contact (TIFC).3 Tipul traductorului Cu contact Fara contact Domeniul de masurare.100 Caracteristici TIC 16. L .

13. Traductoarele capacitive. .13. Totusi se poate considera o relatie liniara atunci când distanta d si variatia ei sunt foarte mici. Pe acest principiu se bazeaza constructia traductoarelor capacitive. la un condensator având d = 0. rezulta o variatie de 14% a capacitatii când dielectricul este aerul (∆ C/C = 14%). 2.3 Tipul Schema x Relatia de calcul Caracteristica Cu variatia distantei dintre placi d d C Diferential cu variatia distantei dintre placi C= ε ⋅ ε0 ⋅ S d d C Cu variatia suprafetei d C Diferential cu variatia suprafetei α C= ε −α ⋅S δ α H h Cu variatia dielectricului ε C = b[ Hε 0 + h(ε − ε 0 )] C ε 0 b h Seobserva in relatiile de mai sus. ca C variaza hiperbolic in functie de d ceea ce constituie un dezavantaj deloc neglijabil in utilizarea acestui tip de traductor.b). ε .a) si diferentiale (fig.3. Asa.025 mm. pentru o variatie ∆ d = 0. pot fi intâlnite in doua variante constructive: simple (fig.2 mm. spre exemplu. Tabelul 2. la care variaza distanta dintre placi. schemele cele mai utilizate fiind prezentate in tabelul 2. d variaza si capacitatea condensatorului. 2.Se observa ca variind sub efectul unei actiuni mecanice una din marimile S.

Acesta este principalul considerent ce limiteaza sfera de utilizare a traductoarelor capacitive. Fig. valorile coeficientului k sunt urmatoarele: cuart . Daca forta px actioneaza pe directia axei electrice a cristalului.20) unde k este coeficientul piezoelectric fundamental al materialului piezoelectric. 12. traductorul piezoelectric este prezentat in fig.0.23⋅ 10-11 C/N. Din acest motiv. Schematic.d d 1 d 2 a. electrodinamice si termoelectrice. Pentru marirea sarcinii electrice.14. care se conecteaza intr-un circuit electric. la variatii mici de capacitate (20.a. alimentate la frecvente ridicate (20 kHz). zirconat de plumb . Asezarea placutelor se face astfel incât o folie metalica sa aiba pe ambele suprafete aceeasi polaritate. iar pentru largirea domeniului de liniaritate se introduc placute dielectrice intre armaturile condensatorului. Materialele piezoelectrice utilizate sunt : cuartul. titanat de bariu . Totusi. Traductoarele capacitive au o mare sensibilitate.13 b.19⋅ 10-11 C/N. in constructia aparatelor seismice pentru cercetarea vibratiilor si a microfoanelor destinate studiului zgomotului. b. se monteaza o serie de placute piezoelectrice 1. (2. titanolul de bariu si zirconstul de plumb.. Pentru materialele mentionate. Pentru constituirea traductoarelor se selecteaza cristalele materialelor piezoelectrice in paralelipipede. incapabila a pune in miscare instrumente de masura obisnuite.. amplificatoarele lor trebuie sa aiba la intrare o impedanta de minim 20 MΩ . X P 1 2 e C t R t C e R a C a A Traductor P Cablu Intrare amplificator a.Traductoare energetice. Dintre traductoarele energetice vor fi prezentate cele piezoelectrice.200pF). intercalate intre folii metalice 2.9⋅ 10-11 C/N. Traductorul piezoelectric functioneaza pe baza efectului polarizarii electrice a cristalelor unor materiale. 2. de obicei. b. Caracteristici traductoarelor capacitive este faptul ca ele absorb de la sursa de energie o putere foarte mica. . respectiv densitatea de sarcina electrica pe unitatea de presiune. Pe fetele perpendiculare pe axa electrica se aplica folii metalice. De asemenea. atunci cand sunt solicitate la compresiune. acestea se folosesc frecvent la masurarea deplasarilor foarte mici. rezulta la iesirea traductoarelor capacitive impedante foarte mari. sarcina electrica qx ce apare pe suprafetele normale acesteia se exprima prin : qx = k ⋅ px . ce indica cantitatea de electricitate generata la actiunea unitatii de forta.

capacitatea parazita a cablului Cc si capacitatea de cuplare a amplificatorului Ca. Deci. scaderea tensiunii la bornele traductorului piezoelectric este foarte lenta deoarece rezistenta traductorului are valori ridicate. cablul sau de legatura si sistemul de cuplare al aparatului de masura formeaza un circuit electric complex. cu conditia de a fi bine izolat prin rezistente inalte de intrare in primul etaj de amplificare si de izolare a cablului de legatura. Traductorul poate fi utilizat si pentru masurari cvasistatice. Inlocuind capacitatea condensatorului prin expresia cunoscuta: Ct = ε ⋅ S/d. a carui schema este reprezentata in fig. ∆ d = ∆ d0 = constant. Aplicând legea lui Kirchhoff se obtine ecuatia diferentiala: τ dUe K dδ + Ue = τ ⋅ . Aceasta conditie este indeplinita de etajele de amplificare care au la intrare rezistente mari.14 Intrucât materialele piezoelectrice sunt izolate. In cadrul acesteia din urma. Constanta ku este numita sensibilitatea in tensiune a materialului piezoelectric.22) in care τ = R⋅ C constanta de timp a circuitului. de ordinul 1011 Ω .deformatia pastilei piezoelectrice.016 Vm/N. ∆ δ . pentru masurarea tensiunii la bornele traductorului sunt necesare instalatii la care sa nu se piarda din sarcinile care apar ca urmare a efectului piezoelectric. In principiu. τ r si sensibilitatea ku nu mai depind de parametrii R si C ai traductorului si cablului de legatura. intre care apare diferenta de potential U = q/C. in conditiile de solicitare statica a traductorului piezoelectric. capacitatea echivalenta C insumeaza capacitatea traductorului Ct. dt C dy (2. pentru care τ r = 107 s. Din cele aratate rezulta ca un traductor piezoelectric poate fi considerat drept un generator de sarcini electrice posedând o anumita capacitate.14.Fig. p .1018 Ω .presiunea aplicata asupra placutei. . se obtine urmatoarea relatie a diferentei de potential creata: F U = k ⋅ x = ku ⋅ p⋅ d . iar pentru zirconat de plumb ku = 0. totusi pierderile pot fi mentinute in limite restrânse. pentru cuart având valoarea ku = 0..21) Ct in care d reprezinta grosimea placutei de cuart.. rezistenta R este echivalenta rezistentei traductorului Rt si a rezistentei de intrare Ra in amplificator. de ordinul Ra ≈ 1014. In timp. Similar. In plus. .0126 Vm/N. Studiul acestui circuit electric se efectueaza mai usor pe schema echivalenta. Astfel. pentru traductoarele din cuart se utilizeaza un amplificator de sarcina cu Ra = 1014 Ω si Ca = 105 pF. aceasta cerinta nu poate fi indeplinita in totalitate. pentru titanat de bariu ku = 0.23) Scaderea tensiunii se datoreaza pierderilor inevitabile de sarcina prin elementul piezoelectric.b. foliile metalice formeaza niste electrozi ce se comporta ca si armaturile unui condensator. Traductorul piezoelectric. Rezultate foarte bune se obtin de asemenea prin conectarea traductorului piezoelectric la un amplificator de sarcina. (2. Potrivit acestei ecuatii.055 Vm/N. 2. rezulta o tensiune la bornele traductorului care scade progresiv dupa relatia: u = u 0 • e −t / π = k ∆d o C (2.

de ordinul a 15. ( (2. S N e(t) v(t) N Fig.50 kHz. iar dupa circuitele de integrare corespunzatoare si pentru masurarea vitezelor si deplasarilor. 2. Domeniile de utilizare ale traductoarelor electrodinamice sunt urmatoarele: .cu element mobil având miscare de translatie sau de rotatie. datorita sensibilitatii relativ scazute a lor. Traductoarele electrodinamice se intâlnesc in diferite variante constructive: .cu bobina fixa sau mobila. constând din doua metale diferite A si B (fig.masurarea acceleratiilor. Traductoarele electrodinamice nu sunt recomandate a fi utilizate pentru masurarea vitezelor mici. in care caz se numesc vitezometre. . la care marimea neelectrica (de obicei mecanica) masurata este transformata intr-o tensiune electromotoare de inductie. care de obicei. . nu mai necesita amplificare. in circuitul bobinei se induce o tensiune electromotoare e(t). fiind legata rigid cu obiectul de cercetat.15 este prezentat un traductor la care bobina mobila are miscare de translatie. Traductoarele piezoelectrice se utilizeaza in instalatiile de masurare a acceleratiilor. furnizând la iesirea din circuitul integrator o tensiune proportionala cu deplasarea). 2. Traductoarele piezoelectrice functioneaza bine sub actiunea unor sarcini relativ mari. in acest caz sunt denumite acceleratoare. circula un curent electric . Traductoarele electrodinamice functioneaza pe baza inductiei electromagnetice.masurarea valorilor absolute ale deplasarilor liniare sau unghiulare fiind denumite vibrometre (in acest caz schema poseda un circuit de integrare a tensiunii electromotoare a traductorului.16.astfel incât sa nu afecteze precizia de masurare.24) Relatia de mai sus evidentiaza faptul ca aceasta categorie de traductoare este indicata pentru masurarea vitezelor de deplasare. 2. Principiul lor de functionare se bazeaza pe efectul de termocuplu. care poate fi masurata. care consta in aceea ca printrun circuit inchis. Traductoarele piezoelectrice se remarca prin frecvente proprii ridicate. Traductoarele electromagnetice prezinta avantajul ca produc o tensiune electromotoare destul de mare. Tensiunea electromotoare indusa este proportionala cu viteza elementului mobil: e t) = k ⋅ v(t) . Pentru a se masura sarcini in ambele sensuri. de obicei elementele piezoelectrice utilizate in constructia traductoarelor se pretensioneaza.. care ramâne fix.. In fig.a). Traductoarele termoelectrice au cea mai larga aplicatie pentru masurarea temperaturii. fapt care le face deosebit de utile in conceperea dinamometrelor si aparatelor pentru masurarea presiunilor.masurarea vitezei. iar in constructia aparatului este necesar a fi introdus un circuit de diferentiere a tensiunii electromotoare.15 Ca urmare a deplasarii bobinei in câmpul magnetului permanent. .

Schema de masurare a temperaturii cu traductorul termoelectric este prezentata in fig. de obicei. Tensiunea de dezechilibru a puntii Wheatstone este amplificata. Traductoarele parametrice rezistive. modul pentru masurarea valorii de vârf. Pe schema se disting capetele 1 si 4 ale conductorilor 2 si 3. 2. 2. modalitatea de alegere a traductoarelor pentru masurarea diferitelor marimi fizice este prezentata in tabelul 2.b.. Metoda permite masurarea temperaturii in domeniul 200. Fig. ce formeaza termocuplul. dupa care este transmisa instrumentului de masura. inductive sau capacitive se conecteaza intr-un circuit de masurare sub forma unei punti Wheatstone.. termoelectrice si electrodinamice (cu adaptoare speciale). in cadrul Intreprinderii de aparate electronice de masura si industriale (IEMI) Bucuresti a fost conceput si executat un sistem modular de elemente adaptoare si auxiliare.3 Alegerea traductoarelor pentru masurarea marimilor fizice Masura Domeniul de Regimul Tipul traductoarelor . legatura cu aparatul de masurare (milivoltmetrul 6) se realizeaza cu conductorii 5. numai ca utilizare lor ridica dificultati sporite. ce furnizeaza un semnal sinusoidal de frecventa si amplitudine bine precizate. A T 1 T (T 2 2 > T 1) B a. necesar constituirii instalatiilor de masurare destinat a functiona cu traductoare rezistive. Sistemul are in componenta sa urmatoarele: amplificator N 2314 cu frecventa purtatoare de 5000 Hz. Sintetic. de la o sursa de frecventa purtatoare. Puntea este alimentata. modul de comutare pentru 12 puncte N 2362. In tara noastra. 2. modul de alimentare si afisare analogica N 2322 sau numerica N 2323. T T 2 1 1 2 3 4 5 6 b.1200 oC cu sensibilitate 40 µ V/ oC.3. medii si eficace N 2334.16 Imbinarea ce se afla la temperatura T2 se numeste jonctiune de masurare sau elementul sensibil al traductorului.16.17. 2.5 Adaptoarele si elementele auxiliare ale instalatiilor de masurare Structura elementelor adoptate si auxiliare ale instalatiilor de masurare se diferentiaza in functie de tipul traductoarelor conectate: parametrice si energetice. modul de conectare si echilibrare N 2351. Schema de conectare a adaptoarelor si elementelor auxiliare din instalatia de masurare este prezentata in fig. iar imbinarea de la temperatura T1 poarta numele de jonctiune de referinta. aparatelor inregistratoare sau unitatii de calcul pentru prelucrare. modul de etalonare N 2338.daca imbinarile celor doua fire sunt la temperaturi diferite T1 si T2. Prezentarea nu este exhaustiva si pentru masurarea fiecarei marimi fizice mai pot fi indicate si alte tipuri de traductoare. trecuta printr-un detector de faza si demodulata. Tabelul 2. inductive.

10 KNm de rasucire rezistive Dinamic inductive termoelectrice Temperaturi 200 .50⋅ 10 Forte piezoelectrice daN Dinamic inductive capacitive rezistive Static inductive rezistive 0 .1200o Instrument termorezistive de m\sur\ T Prin combinarea acestor module rezulta un numar de variante de instalatii de masurare. Acest sistem modular este supus unor perfectionari continue. având abaterea de la de curent sensibil Demodulator alternativ la faza liniaritate de 0.5200 rot/min electrodinamice electrodinamice (tahogeneratoare) piezoelectrice capacitive Acceleratii 0 . 4 T 1 care poarta denumirea de tensometre electronice.03%.5⋅ 10-3 specifice capacitive Dinamic piezoelectrice inductive rezistive Static inductive -3 rezistive 0 .marimilor masurare ± 1 mm Deplasarea ± 100 mm Viteza liniara Viteza unghiulara 0 . capabile a efectua Amplificator Detector masuratori in regim static sau dinamic cu frecventa maxima de 1000 Hz. 2 sau 6 canale. T 2 de masurare v<2 m/min v>2 m/min v<2 m/min v>2 m/min - recomandate inductive rezistive capacitive piezoelectrice inductive cu miez mobil fotoelectrice T 3 Sursa cu frecventa purtatoare Element de echilibrare Element de etalonare Osciloscop . cu 1 canal.100 m/s2 inductive rezistive rezistive Static inductive rezistive Deformatii 0 .750 Presiune daN/cm piezoelectrice Dinamic capacitive inductive rezistive Static inductive Momente 0 .10 m/min 0 .

Aparatura care realizeaza indicarea valorica a marimii semnalelor electrice.6 Aparate de vizualizare si inregistrare folosite in instalatiile de masurare Rezultatul oricarei masurari trebuie sa poata fi exprimat sub forma cantitativa.18 Elementul specific al adaptorului este constituit de catre preamplificatorul PA. 2. atunci când rezultatul masurarii este vizibil numai atât timp cât asupra aparatului actioneaza semnalul masurat. obtinute de la traductoare.Fig. semnalul trece prin integratoarele I necesare obtinerii unor semnale proportionale cu viteza sau deplasare. Voltmetrul analogic este unul dintre cele mai raspândite aparate de vizualizare. blocul ce furnizeaza valoarea eficace (BVE) si blocul de filtre BF care selecteaza anumite domenii de frecventa pentru prelucrarea ulterioara a semnalului pâna la iesire. poarta denumirea de aparatura de vizualizare. el realizeaza si o amplificare a semnalului furnizat de traductor. 2. Structura instalaltiei se completeaza cu modulul amplificatorului de masura. in acest scop este necesar ca el sa fie prezentat sub o forma accesibila simturilor omenesti. destinat .18). corespunzatoare acceleratiei sesizate de traductor. Aparatura de inregistrare permite inscrierea pe hârtie sau banda magnetica a rezultatului masurarii acesta fiind accesibil pe o perioada indelungata dupa disparitia actiunii semnalelor electrice. 2.17 Particularitatile adaptoarelor destinate a functiona cu traductoare capacitive au fost prezentate in paragraful anterior. ori. care are rolul de a adapta impedanta de iesire de valoare mare a traductorului intr-una convenabila pentru masurare si analiza. mai precis organelor vizuale. 2. Traductorele piezoelectrice impun o structura tipica a adaptorului si elementelor auxiliare (fig. BF Traductor piezoelectric PA I AM BVE Fig. Dupa preamplificare. Evident.

rezultate suficient de precise si cu o constructie mai simpa (fig. realizat prin cuplarea unui amplificator electronic cu un voltmetru obisnuit. acul indicator nu o va putea urmari si el se va stabiliza pe o pozitie corespunzatoare valorii medii a tensiunii redresate. U RS M Fig. U i U U i e C U e U u e u U b. Masurarea valorii radacinii medii patratice (valorii eficace).19. 2. a. Un voltmetru capabil sa masoare valoarea adevarata a radacinii medii patratice este un instrument complex. Masurarea valorii de vârf. care poate fi cea a aparatului de masura sau rezistenta inversa a diodelor puntii (fig. U U i e U m U i U m a. Functionarea lui se bazeaza pe interactiunea electromagnetica a unui câmp magnetic fix.b). produs de un magnet permanent.masurarii tensiunilor continue si a unor parametri caracteristici ai tensiunilor variabile in timp. tensiunea de intrare este aplicata unei punti de redresare cu dioda. deoarece descarcarea lui nu este posibila decât printr-o rezistenta foarte mare. astfel incât aparatului ii este prezentata o variatie corespunzatoare tensiunii redresate. Daca variatia este suficient de rapida.19. In acest caz.a.c).19 c. i U U i e U RS M C c. 2. Se pot obtine insa. Valoarea medie a tensiunii. Când tensiunea aplicata voltmetrului este variabila. variabila. aparatul poate masura anumiti parametri caracteristici ai variatiei respective. insa la iesirea din punte este cuplat in paralel un condensator C. Realizarea unei dependente parabolice intre tensiunea aplicata aparatului de masurare si tensiunea de intrare se aproximeaza prin intermediul unui generator de functii cu trei diode. In cele ce urmeaza va fi prezentata modalitatea de obtinere a celor mai uzuali parametri. Schema aparatului este prezentata in fig. Masurarea valorii medii. 2. aplicata diodelor generatorului. b. Se obtine pe aceasta cale o valoare . Ca si in cazul precedent.19. Pentru masurarea tensiunilor foarte mici se foloseste milivoltmetrul. Acesta se incarca la valoarea maxima a tensiunii redresate si ramâne ca atare. tensiunea de intrare este aplicata unei punti de redresare. cu câmpul electromagnetic produs de curentul care strabate infasurarea mobila a aparatului. 2. la care se incarca condensatorul C serveste drept tensiune de polarizare inversa.

. Timpul necesar pentru convertirea si afisarea rezultatului variaza. un aparat cu cinci casute de afisaj va avea o eroare de rotunjire a rezultatului de ± 0. E 0 403 ± 1% in 19 trepte rezistente si 5 mVvârf .jos a sistemului mecanic al aparatului..1% .5 100 mVef .5 mVef .3%) in 5 trepte intensitati din citire ± 1 unitate 0.5 Voltmetre numerice fabricate de catre I. Tipul Domeniul Precizia Observatii voltmetrului de masurare E 0 302 0.. de la o secunda pâna la câteva secunde.I...5 mV .. 1000 V (cc) in 7 trepte Masoara tensiuni E 0 401 2. 300 Vef (ca) si poate fi utilizat ± 1. Eroarea de masurare in % Tipul Domeniul din valoarea maxima a Observatii voltmetrului de masurare sculei 100 mV . 1000 V (cc) in 19 trepte Masoara tensiuni. (+ 0.5% Milivoltmetru in 14 trepte ca amplificator Osciloscopul este instrumentul cel mai folosit pentru vizualizarea variatiei de timp a marimilor masurate.. viteza de raspuns a acestui aparat este foarte buna...E. 1000 V (cc) Masoara tensiuni.M.M. Medierea semnalului este realizata prin caracteristica de filtru trece .. ± 0. iar radacina patratica se obtine prin constructia corespunzatoare a scalei acestuia. trasarea curbei de variatie se realizeaza cu ajutorul unui fascicul de electroni..I. 350 Vef (ca) si rezistente ..1 mVef .. Tabelul 2... Intrucât aceste aparate se folosesc si pentru masurarea altor marimi electrice ele poarta denumirea curenta de multimetre.. 10 Vvârf capacitati in 5 trepte Masora tensiuni E 0 402 0. Precizia voltmetrului numeric depinde de precizia sursei interne a tensiunii de referinta si de numarul casutelor de afisaj.. 0. in raport cu valoarea maxima ce poate fi masurata. Detalii privind constructia si utilizarea osciloscoapelor in cercetarea experimentala pot fi consultate in literatura de specialitate. Voltmetrul numeric accepta la intrareo tensiune variabila analogic si dupa convertire o prezinta sub forma numerica. 1000 Vef (ca) si rezistente in 6 trepte 0.1 mVef .. Astfel. 700 Vef (ca) intensitati.001%. domeniul frecventelor de lucru putând fi extins pâna la valori de ordinul gigahertzilor (109 Hz).mai precisa decât prin utilizarea polarizarii constante. in functie de tipul aparatului. Tabelul 2. In tabelul 2.4 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre analogice fabricate in tara noastra de catre IEMI.1 mV .5 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre numerice fabricate in tara noastra de catre IEMI.E. Intrucât.4 Voltmetre analogice fabricate de catre I. In tabelul 2.

in 5 trepte E 0 303 E 0 306

(± 0,2% ... ± 1,5%) din citire ± 1 unitate Masoara tensiuni Masora tensiuni si rezistente

0 ... 1000 V (cc) 0,05% din citire ± 1 unitate in 5 trepte 0,01 mV ... 1000 V (cc) Comutarea automata a 0,01% din citire ± 1 unitate treptelor

In ultimii ani constructia osciloscoapelor a evoluat foarte mult urmarindu-se, indeosebi, largirea domeniului lor de utilizare. Osciloscoapele care poseda flexibilitatea cea mai mare in utilizare sunt cele la care, accesul catre placile deflectoare atât pe verticala cât si pe orizontala, este posibil prin echiparea lor cu sertare interschibabile. Astfel, pentru canalul vertical este posibila echiparea cu amplificator obisnuit sau cu amplificator electronic care permite reprezentare simultana sau alternativa, a doua pâna la patru semnale distincte. Pentru canalul orizontal este posibila echiparea cu baza de timp simpa sau dubla, precum si cu un amplificator de tipul celor utilizate pentru canalul vertical. In acest ultim caz, prin introducerea câte unui semanl pe fiecare din canalele osciloscopului, se obtine un mod de reprezentare a variatiei in coordonatele X - Y. In afara amplificatoarelor si bazelor de timp mai pot fi introduse sertare egalizoare de spectru, traductoare de curbe etc. care confera osciloscopului posibilitati multiple de utilizare. Un aparat care ocupa o pozitie intermediara intre clasa aparatelor de vizualizare si cea a aparatelor inregistratoare, in sensul ca permite retinerea pe timp limitat a imaginii pe ecran, in vederea analizarii ei, este osciloscopul cu remanenta. Tubul catodic al osciloscopului cu remanenta are o constructie speciala. In tabelul 2.6 sunt prezentate osciloscoape executate de catre IEMI (România). Tabelul 2.6 Osciloscoape fabricate de catre I.E.M.I. Tipul osciloscopul ui E 0 102 M E 0 103 E 0 106 cu memorie E 0 107 Suprafata de masurare 50 × 70 mm2 80 × 100 mm2 80 × 100 mm2 80 × 100 mm2 Banda de frecvente 0 ... 10 MHz 0 ... 5 MHz 0 ... 25 MHz 0 ... 15 MHz Baza de timp Observatii

20 trepte de baleiaj (0,2 µ s ... 0,5 s)/div 20 trepte de baleiaj Echipat cu sertare (0,2 µ s ... 0,5 s)/div interschimbabile 20 trepte de baleiaj Echipat cu sertare (0,2 µ s ... 0,5 s)/div interschimbabile 20 trepte de baleiaj (50 ns ... 50 ms)/div

Prin fotografierea imaginii, obtinute pe ecranul osciloscopului, aceasta se transforma dintr-un aparat de vizualizare intr-un aparat inregistrator. Se poate utiliza, fie un aparat fotografic obisnuit, care permite fotografierea imaginii obtinute pe ecran, fie un echipament special care permite deplasarea filmului fotografic cu viteza constanta prin fata ecranului. In acest ultim caz exista posibilitate de a efectua inregistrarea semnalului la o scara convenabila a timpului pe o durata mai indelungata. Deplasarea filmului se face cu ajutorul unui motor sincron si o cutie de viteze care asigura viteze de translatie de 1,5 pâna la 700 mm/s. Când se lucreaza cu un asemenea echipament, spotul luminos este deplasat numai in plan

vertical, esalonarea pe orizontala fiind asigurata prin deplasarea filmului fotografic. Pentru a putea marca o scara a timpului pe aceste foto-inregistrari, se foloseste o baza de timp speciala care moduleaza intensitatea luminoasa a spotului (se modifica tensiunea de grila a tubului catodic). In acest fel, pe inregistrarea fotoelectrica curba apare intrerupta la intervale egale de timp. Acest procedeu poarta denumirea de modulatie Z. Fotografierea pe ecranul osciloscopului se recomanda a se face cu un film de format mic cu sensibilitate mare (minim 21/10oDIN). Masurarea fenomenelor dinamice cu frecventa peste 5 Hz nu se poate face prin citire directa, ci numai utilizând aparate inregistratoare. Diagrama inregistrata cu un astfel de aparat se "traduce" apoi, utilizând etalonarea prealabila a intregului circuit de masurare. Exista tipuri foarte variate de aparate inregistratoare. Elementele care stau la baza alegerii tipului de inregistrare sunt urmatoarele: domeniul de frecvente, cuplarea electronica si comoditatea in utilizare. Factorul hotarâtor in alegerea unui aparat inregistrator este acela al gamei de frecvente in care da rezultate bune, apoi se impune a se urmari corespondenta parametrilor electrici ai iesirii puntii tensonometrice cu cei de la intrarea aparatului inregistrator; alegerea nepotrivita a impedantei aparatului inregistrator poate duce la o micsorare insemnata a sensibilitatii intregului circuit de masurare. Din punctul de vedere al comoditatii in utilizare, principala calitate a unui inregistrator consta in posibilitate pentru cercetator de a obtine cât mai rapid inregistrarea, gata de a fi folosita. Aparatele inregistratoare se impart in urmatoarele grupe: - inregistratoare cu penita; - oscilografe magnetice (cu bucla); - inregistratoare cu banda magnetica. Inregistratoarele cu penita sunt aparate simple ce permit obtinerea imediata a diagramelor pentru fenomene variind intr-un domeniu de frecventa restrâns. Ele pot inregistra fenomene cuprinse intre 0 Hz (static) si 150 Hz. Inregistratoarele de acest tip se construiesc cu 1, 4 sau 6 canale. Sunt prevazute cu 8 viteze de derulare a hârtiei, intre 0,25 mm/min si 150 mm/s. Oscilograful magnetic numit si oscilograf cu bucla, este un aparat foarte raspândit in tehnica masurarii si cercetarii fenomenelor. Elementul sensibil al oscilografului sau galvanometrul, care transforma variatiile de curent electric primite de la amplificatorul instalatiei de masurare, intr-o miscare de rotatie vibratorie a unei oglinzi. O raza de lumina trimisa pe aceasta oglinda este deplasata proportional cu curentul ce parcurge galvanometrul prin fata unei pelicule foto sensibile pe care se face inregistrarea. In ultimii ani au fost aduse perfectionari substantiale oscilografelor magnetice. Drept sursa de lumina a fost introdus un tub cu vapori de mercur care produce raze ultraviolete ce impresioneaza, dupa reflexia pe oglinda buclei, o hârtie fotografica speciala (sensibila la radiatii ultraviolete). Oscilogramele apar imediat putând fi vizualizate direct fara a mai fi necesar vreun tratament chimic. Se creaza astfel posibilitatea de a se repeta imediat masurarile la care s-au obsertvat defecte de inregistrare. Oscilografele magnetice sunt cele mai indicate aparate de inregistrare in cazul masurarilor dinamice in mai multe puncte simulta, a mai multor parametri, a caror frecventa se afla in domeniul 0...5000 Hz. Inregistrarea pe banda magnetica are, fata de metodele aratate anterior, unele avantaje printre care cele mai importante sunt: inregistrarea se poate interpreta imediat dupa imprimare. Aceasta se poate face introducând semnalul imprimat la intrarea unui osciloscop si urmarind imaginea pe ecran; se pot fotografia partile importante pentru a fi studiate s.a.m.d.; reincarcarea semnalului se poate repeta de foarte multe ori, fara distrugerea benzii, banda poate

fi imprimata, apoi stearsa si utilizata din nou; inregistrarile pot servi pentru modelarea unor fenomene; se pot face inregistrari de foarte lunga durata, din care sa se extinda ulterior numai anumite parti, care intereseaza in studiu. Acest lucru este foarte util atunci când nu se cunoaste exact momentul declansarii unui fenomen ce trebuie inregistrat. In prezent se construiesc aparate pentru inregistrarea magnetica cu aplicatii foarte numeroase si cu performante deosebite din punct de vedere al calitatii imprimarii si al domeniului de frecventa. Caracteristicile de baza ale inregistratoarelor magnetice, numite magnetografe sau magnetofoane de masura, sunt determinate de parametrii benzii magnetice: lungimea, latimea si viteza ei de deplasare. Aceasta din urma variaza intre 2,37 si 304 cm/s dupa o progresie geometrica cu ratia 2. Uneori, la aceste caracteristici se adauga si numarul de procese independente, ce pot fi inregistrate concomitent pe banda. In câteva constructii de magnetografe numarul maxim de piste de inregistrare este 14. Magnetografele pot sa functioneze, de regula, in regim de inregistrare directa sau utilizând modulatia de frecventa. Magnetografele ce functioneaza in regim de inregistrare directa au o constructie analoga magnetofonului obisnuit. Frecventa minima a semnalelor ce se pot i\de inregistrare depasesc 5%, atingând 10...15%.

3. PERFORMANTELE GENERALE ALE INSTALATIILOR DE MASURARE

Performantele unui aparat sau ale unei instalatii de masurare se impart in doua mari categorii: statice si dinamice. Performantele statice sunt evaluate atunci când in aparatul de masura s-a atins echilibrul static. Ele corespund cazurilor când variatiile parametrilor de masurat se fac foarte lent. Performantele dinamice sunt definite ca performante suplimentare specifice cazurilor când marimea de masurat inregistreaza variatii rapide. Se are in vedere inertia (mecanica, termica, electrica) si fenomenul de disipare a energiei. Performantele dinamice definite in aceste conditii, daca se asociaza cu performantele statice, pot sa dea o imagine concludenta asupra comportarii aparatului. 3.1 Performante statice Etalonarea statica urmareste stabilirea unei relatii de legatura intre o marime de intrare si o marime de iesire. Marimea de intrare trece succesiv printr-o serie de valori care acopera domeniul de masurare, determinându-se in conditii statice valorile corespunzatoare ale marimii de iesire. Toate celelalte marimi ce intervin in sistemul masurat trebuie mentinute la valori constante. Prezenta unei marimi interferente sau modificatoare poate modifica substantial precizia masurarii. Etalonarea se realizeaza in functie de precizia ceruta acestei operatii, astfel: - aparatele de inalta precizie se etaloneaza cu ajutorul etaloanelor secundare sau facând apel la o lege fizica; - aparatele cu precizie mai scazuta se etaloneaza cu aparate de precizie mai inalta prin comparatie; - in cazul productiei de serie sau de masa, etalonarea se aplica statistic, numai unor probe din lot. Domeniul de masurare este una din primele caracteristici de care se tine seama la alegerea unui aparat de masura. Acestea sunt concepute sa lucreze intr-un domeniu limitat de valori pentru marimea fizica de intrare, la care masurarea se poate efectua in conditii normale. Depasirea domeniului de masurare are ca efect reducerea preciziei sau chiar distrugerea aparatului. De aceea, la alegerea domeniului de masurare trebuie sa se cunoasca cu aproximatie valoarea marimii ce urmeaza a fi masurata. ~n caz contrar, este necesara utilizarea unui aparat cu domeniul de masurare acoperitor. Sensibilitatea S se evidentiaza prin aceea ca o aceeasi marime de intrare poate fi tradusa prin deplasari diferite la diferite aparate de masura. Aceasta caracteristica se poate evalua prin raportul dintre variatia raspunsului xe (exprimata prin deplasarea sistemului indicator) si variatia de marimii de intrare xi. Daca caracteristica de raspuns este liniara, sensibilitatea se defineste pe un interval (fig. 3.1.a), iar daca caracteristica are o forma oarecare, sensibilitatea se defineste in fiecare punct al domeniului de masurare (fig.3.1.b). Tendinta generala este de crestere a sensibilitatii aparatelor de masura. Dezavantajul este ca o data cu aceasta crestere cresc costurile acestora, precum si sensibilitatea fata de semnalele perturbatoare. De aceea, alegerea sensibilitatii trebuie facuta judicios.

a)

b) Fig. 3.1 Metode de definire a sensibilitatii.

Liniaritatea se refera la forma relatiei de dependenta dintre marimile de intrare si de iesire. Tendinta generala in constructia aparatelor este realizarea liniaritatii intre aceste marimi, simplificându-se in acest fel conversia deplasarii sistemului indicator. Daca curba de etalonare trece prin origine, conversia se face prin simpla inmultire a marimii de intrare cu o constanta. Citirea intre doua diviziuni consecutive este mult mai usoara daca se poate aplica o interpolare liniara. La aparatele cu caracteristica nominala normala, se specifica abaterile caracteristicii reale fata de linia dreapta de referinta. Exista doua modalitati de definire a abaterii liniare: - ca raport dintre abaterea maxima si domeniul de referinta, considerate dupa directia aceleiasi axe de coordonate (fig. 32.a); - ca valoare maxima a raportului dintre abatere si valoarea corespunzatoare a marimii masurate (fig. 2.2.b). a) b)

Fig. 2.2 Modalitati de definire a abaterilor de la liniaritate. Dupa prima definitie, abaterea absoluta este constanta pe intreg domeniul de masurare, astfel ca la valori mici ale marimii masurate abaterea poate deveni foarte importanta. De exemplu, daca aparatul are o abatere de 2%, iar valoarea maxima a marimii masurate este de 100 unitati, la masurarea unei valori de 10 unitati abaterea este de 20%. Cea de a doua definitie semnifica o precizie mai severa. Reluând exemplul aparatului cu abaterea de la liniaritate de 2% si valoarea maxima masurata de 100 de unitati, la masurarea unei valori de 10 unitati abaterea este tot de 2%. Rezolutia si pragul de mobilitate sunt doua performante ce caracterizeaza indicatiile aparatelor de masura la variatia lenta a marimii de masurat. La cresterea sau descresterea lenta a marimii masurate, se constata ca numai dupa depasirea unei anumite limite are loc o indicatie sesizabila la aparatul de masura. Rezolutia se defineste ca variatia minima a marimii de intrare care produce o variatie ce poate fi detectata la aparatul indicator. Pragul de mobilitate se considera valoarea minima a marimii de intrare ce poate fi masurata. Ambele performante se raporteaza, in general, la domeniul de masurare. Limitele reale ale unui aparat sunt date de discontinuitatile de functionare ale acestuia, datorate frecarilor, jocurilor intre elementele mobile etc. Frecarea uscata este principalul factor al

Daca marimea de intrare este. in general.elemente acumulatoare de energie. iar marimea secundara este sarcina y = q. una principala notata cu x si alta secundara notata cu y. vibratiile sistemului indicator etc. la sistemele electrice se regasesc condensatoarele (care sunt elemente acumulatoare de energie a câmpului magnetic) si inductantele (care sunt elemente acumulatoare de energie a câmpului magnetic). rezolutia. variatia necontrolata a unor conditii externe. modelul se bazeaza pe constatarea ca in cele mai variate componente ale aparatelor sau sistemelor de masurare coexista doua categorii de elemente: . justetea. actiunea unei bobine este caracterizata din punct de vedere energetic prin relatia . Pentru clasificarea aparatelor din punctul de vedere al preciziei se defineste clasa de precizie ca eroarea absoluta maxima in domeniul de masurare. elementele racitoare sau rezistentele electrice. dt x= c d2y dt2 . La baza erorilor de fidelitate stau erorile de mobilitate si de histerezis. in aceleasi conditii. 3. raportata la domeniul de masurare. Operatia de masurare permite sa se determine o valoare care reprezinta o aproximare a adevaratei valori a marimii fizice masurate care ramâne in cele din urma necunoscuta. Actiunea fiecarui element din aceste categorii poate fi caracterizata printr-o relatie intre doua marimi asociate fizic din semnalul metrologic. rezultata in conditiile recomandate de lucru. care trebuie sa exprime cele mai importante efecte fizice. Fidelitatea se evidentiaza prin determinarea valorii unei marimi fizice prin masurari repetate la intervale diferite de timp. ~n prima categorie se inscriu elementele elastice din sistemele mecanice (care sunt acumulatoare de energie potentiala) si elemente inertiale (care sunt acumulatoare de energie cinetica). ~n forma sa generala. Prezenta acestor elemente deriva din insasi natura energetica a semnalului metrologic transmis si ea este inevitabila. tensiunea x = U. . eroarea de paralaxa. pragul de mobilitate. Cu cât dispersia rezultatelor este mai mica. relatiile de legatura exprimându-se avantajos prin derivate sau integrale de forma: x = ay .defectului de mobilitate. Elementele disipatoare de energie sunt date de frecarile din elementele mecanice. x = f ∫ ∫ dt2 (3. cu atât masurarea este mai precisa. Ea se datoreaza. Justetea reflecta apropierea unui grup de masuratori repetate fata de adevarata valoare a marimii masurate.elemente disipatoare de energie. Precizia este o performanta principala a unui aparat. cu atât fidelitatea este mai inalta. dar ea sintetizeaza alte caracteristici: fidelitatea. unei erori de etalonare.2 Performante dinamice 3. Prin analogie. eroarea de histerezis etc. Cu cât se aproximeaza mai bine valoarea adevarata a marimii fizice. x = e∫ y dt .1 Modelul matematic general al aparatelor de masura Performantele dinamice ale unui aparat sau sistem de masurare se pot definiteoretic pe baza modelarii matematice a relatiei dintre semnalul de iesire si semnalul variabil de intrare. Modelul matematic. x= b dy .1) y in care factorii de proportionalitate sunt constanti. Rezultatul global al tuturor erorilor formeaza eroarea de masurare. Eroarea de justete se defineste ca diferenta intre valoarea adevarata si media aritmetica a grupului de valori.2. eroarea de interpolare. este diferit in functie de caracteristicile aparatului si ale semnalului masurat. rezistentele hidraulice sau pneumatice. de exemplu. ~n conditii dinamice aceste marimi sunt functie de timp.

semnalul de intrare. de la zero la o valoare constanta si variatia in rampa (fig. Marimea de iesire inregistreaza. 3. comportarea dinamica a unei componente a lantului de masurare poate fi definita de o singura ecuatie de legatura intre semnalul de intrare. ~n absenta elementelor acumulatoare de energie cinetica (sau daca aceste elemente se pot neglija). al doilea capacitatea acestuia de disipare a energiei.U =L dq 1 d2i . variatii complicate. Prin natura relatiilor de legatura ecuatia poate fi de tip diferential. ecuatia diferentiala devine de ordinul intâi. Din categoria variatiilor neperiodice se studiaza variatia in treapta (fig. iar a unui condensator prin U = q . Daca lipsesc si elementele de disipare ale energiei. fara intârzieri sau distorsiuni. in general. la scara k. iar marimea secundara este deplasarea x.3. ce implica o variatie instantanee a marimii masurate. standard. β . Legatura intre marimile de intrare si iesire se stabileste facând apel la o lege generala. Sistemul de ordinul zero reprezinta comportarea dinamica ideala. si semnalul de iesire exprimat prin marimea secundara.3. integrodiferential sau integral. atunci actiunea unui element acumulator de energie cinetica se exprima printr-o relatie de forma F=m d2x dt 2 . ~n consecinta.b) care implica o variatie liniara. dt C dt Daca marimea principala este forta F. a unui rezistor prin relatia U = R .3 Tipuri de variatii neperiodice ale marimii de intrare. Coeficientii α . Din acest motiv. intrucât semnalul de iesire reproduce perfect. Ecuatia se particularizeaza functie de componentele sistemului (care definesc ordinul ecuatiei) si de legea de variatie a marimii de intrare exprimata de membrul drept. sistemul este de ordinul zero. actiunea unui element disipator de energie mecanica prin relatia F = a dx . Daca aparatul sau o parte a lui are un comportament dinamic descris de ecuatii diferentiale de ordinul al doilea. iar sistemul este denumit sistem de ordinul intâi. iar dt actiunea unui element acumulator de energie potentiala cu relatia F = k ⋅ x .2) Primul termen al membrului stâng al relatiei arata capacitatea sistemului de acumulare a energiei cinetice. care se pot reduce la câte un element echivalent pentru fiecare din cele trei categorii. γ se numesc parametri echivalenti caracteristici. ecuatia degenerând intr-una de forma ye = k ⋅ xi . Forma obisnuita este cea diferentiala: α d2y dt 2 +β dy + γy = λxi (t) dt (3.a). exprimat prin marimea principala.3. a) b) Fig. de variatie a marimii de intrare. . acesta este denumit sistem de ordinul al doilea. Fiecare componenta a lantului de masurare poate cuprinde mai multe elemente de acumulare a energiei (potentiala sau cinetica) si mai multe elemente de disipare. 3. iar al treilea capacitatea de acumulare a energiei potentiale. iar in electricitate la legile lui Kirchhoff. in mecanica la legea echilibrului dinamic. analiza comportarii dinamice se studiaza pentru câteva legi simple. adesea aleatoare.

8) Notând RC = τ si C = K rezulta o relatie de forma (3. k k a (3.6). Când marimea de intrare variaza sinusoidal. Considerând forta drept marime principala si deplasarea drept marime secundara.a. iar sarcina electrica marimea secundara. = K rezulta o relatie de forma (3.7) Exemplu analog din domeniul electric este reprezentat in figura 2. 3.2. Un exemplu de sistem de ordinul intâi din domeniul mecanic este prezentat in figura 3. se ajunge la concluzia ca studiul functiei periodice de tip sinusoidal permite aflarea raspunsului la variatii periodice ale marimii de intrare. γ = K rezulta: τ dy + y = kx i ( t ) dt (3. care este componenta stationara a raspunsului. cunoscând ca functiile periodice ce indeplinesc conditiile lui Dirichlet pot fi descompuse in serii Fourier formate din termeni in sinus si cosinus de diferite frecvente.b. iar ycs reprezinta o solutie particulara a ecuatiei neomogene. aplicând legile lui Kirchhoff: R dq 1 + q = U i (t) dt C (3. Raspunsul la variatia in treapta. in general.6) devine: . a) b) Fig.6) Constanta τ se numeste constanta de timp a sistemului. rezulta: dx + kx = Fi ( t ) dt a 1 Notând = τ .Studiul comportarii la variatii periodice se abordeaza. intereseaza numai componenta stationara.4. 3.5) Notând γ = τ . aplicând legea echilibrului dinamic. iar K se numeste sensibilitate statica. Cunoscând faptul ca o pereche de termeni in sinus si cosinus. Solutia generala a ecuatiei (3.4) in care yct reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene atasate. Pentru t > 0 ecuatia (3.4 Sisteme de ordinul intâi. xi = A i sinωt .6). de aceeasi frecventa pot fi exprimati printr-o armonica de aceeasi frecventa in sinus. care este componenta tranzitorie a raspunsului. dupa amortizarea raspunsului tranzitoriu.2 Sistemul de ordinul intâi Comportarea unui astfel de sitem este descrisa de ecuatia: β β dy + γy = λx i ( t ) dt λ (3. pentru functii de tip sinusoidal. Daca tensiunea este marimea principala. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul t = 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0'.2) se prezinta ca suma a doi termeni: y = yet + yes (3.4. x i creste la valoarea xiT.

respectiv RC. ~nlocuind in relatia (2. solutia generala are forma: ye = C t e−1/ τ + Kc(t − τ) (3. Raspunsul la variatia in rampa.14) este data in figura 3. rezulta in final: y e = Kct − Kc τ(1 − e −1 / τ ) (3. Se observa ca in originea curbei este inversa constantei de timp. in coordonate adimensionale ye/yes. se obtine solutia finala: y e = Kx π (1 − e −1 / τ ) 3. ye = 0 se determina constanta Cl. Se observa ca cel de al doilea termen contine. Se mai observa ca micsorarea constantei de timp este avantajoasa atât pentru reducerea erorii tranzitorii. cât si pentru reducerea erorii stationare. Constantele A si B se determina prin identificare si se obtine yes = Kc(t . Revenind la exemplele din mecanica si din electricitate.13) Daca se impune conditia initiala.9) Solutia ecuatiei omogene atasate este de forma yet = C l e−t / T .11) este data in figura 2. cu atât curbele de raspuns se apropie mai mult de limita raspunsului static. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul t = 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0'.5. iar al doilea eroarea in regim tranzitoriu.5.b. t/τ . pe lânga o eroare ce dispare cu cresterea timpului. Cu cât aceste constante sunt mai mici.τ ). ~n conditii dinamice. Reprezentarea grafica a relatiei (3.6) devine: τ dy + y = Kct dt (3. ~ntrucât solutia generala a ecuatiei omogene este aceeasi ca in cazul precedent.. Pentru cercetarea raspunsului sistemului la variatia sinusoidala a marimii de intrare este avantajoasa exprimarea marimii de intrare sub forma de numar complex xi = A i ejωf t . solutia generala a ecuatiei este: y e = C1e −1 / τ + Kx π 3.14) In aceasta relatie primul termen al membrului drept reprezinta raspunsul static. iar o solutie particulara este yes = K ⋅ xiT . Pentru t > 0 ecuatia (2.a.11) K ⋅ xlT = yes reprezinta raspunsul static al sistemului la marimea de ~n aceasta relatie intrare. Prin urmare.10) Punând conditia initiala ca la momentul t = 0. Reprezentarea grafica a relatiei (3. raspunsul sistemului tinde catre aceasta valoare pentru t → ∞. si o componenta constanta Kcτ . Raspunsul la variatia sinusoidala.5 Raspunsurile sistemelor de ordinul intâi la variatiile in treapta si rampa. aceste constante sunt a/k. .12) Solutia particulara este de forma yes = At + B.10). a) b) Fig.32.τ dy + y = Kx π dt (3. xi creste dupa o lege liniara xi = ct.

2. singurul care intereseaza in cazul unei variatii periodice.6) devine: τ dy + y = KA i e jωf t dt 3. In figura 2. a) b) Fig.3.6.16) devine: A t = KA i 1 2 1 + ωf τ 2 At = KA i 1 + jωf τ sau A t = KA i 1 − jω f τ e jϕ 3.15) Solutia particulara este de forma yes = A eejωf t .a).18) cu modulul amplitudinii. a β 2 ay =ζ (3.2. relatia (2.6 Raspunsul sistemelor de ordinul intâi la variatia sinusoidala. exprimat adimensional.17) Raspunsul stationar al sistemului. se observa ca el se poate scrie: 2 unde ϕ = arctg ( −ωf τ) 1 − jωf τ = 1 + ωf τ2 e jϕ Tinând seama de aceasta. Daca se introduc notatiile y = ωn .19) Atât amplitudinea cât si faza sunt functii de pulsatia (frecventa) semnalului de intrare.16) 2 1 + ωf τ 2 Reprezentând grafic numarul complex de la numarator (fig. ~nlocuind in relatia (3.2). este: y es = KA i 2 1 + ωf τ 2 e 1+ϕ f (ω ) f (3. sub forma adimensionala ω fτ /2π .3 Sistemul de ordinul al doilea Un sistem de ordinul al doilea este definit de relatia (3. At 1 = 2 KA i 1 + ωf τ 2 (3.6. 3.20) ecuatia devine: .15) se obtine amplitudinea complexa a raspunsului stationar al sistemului: 3.b este reprezentata variatia modulului amplitudinii A e / KA i si a fazei ϕ in functie de frecventa.Relatia (2.

pentru: ωn = si ζ= (3. 3.21) rezulta: wn = si z= R 2 L /C (3. iar ζ raportul de amortizare. a) b) Fig. forta de amortizare a⋅ dx/dt. cu un factor de amortizare vâscoasa a (fig.21).1 d2y ω2 n dt 2 + 2ζ dy = Kx i ( t ) ωn dt (3. forta elastica din arc k⋅ x.24). Un element mecanic care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este format dintr-o masa m.27) Solutia ecuatiei omogene se stabileste pe baza radacinilor trinomului caracteristic: r1.2 = −ζ ω ± ζ2ω2 − ω2 (3. un arc cu constanta elastica k si un amortizor. când sistemul este deplasat cu marimea x din pozitia de echilibru (deplasarea este considerata semnalul de iesire). Aceste forte se afla in echilibru dinamic cu forta de inertie m⋅ d2x/dr2: m d2x dx +a + kx = F 2 dt dt k m (3. Inlocuind in relatia (2.b). pentru t > 0. se obtine ecuatia: L di 1 + Ri + ∫ i dt = ui dt C d2q dq 1 +R + q = ui 2 dt C dt 1 LC (3. exista trei cazuri posibile: a) ζ < 1 (sistem subamortizat): . un condensator de capacitate C si o bobina de inductanta L (fig.23) Un exemplu de circuit electric care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este format dintr-un rezistor de rezistenta R. i = dq/dt.25) Comparând cu expresia (2. Exprimând legea a doua a lui Kirchhoff pentru acest circuit.21) Constanta ω n se numeste pulsatie proprie. Prin urmare.22) a 2 km ecuatie care se reduce la forma generala (2.a). Intr-un moment oarecare. Se considera ca la timpul t = 0 marimea de intrare este nula si la o crestere infinitezimala a timpului marimea de intrare atinge instantaneu valoarea constanta xiT.28) n n In consecinta. 3. asupra acestuia actioneaza urmatorul sistem de forte: forta exterioara F (semnalul de intrare).7 Sisteme mecanic si electric de ordinul doi.26) Raspunsul la variatia in treapta. 3.21) devine: 1 d2y w2 n dt 2 + 2z dy + y = Kx iT wn dt (3.7. se obtine: L (3. ecuatia (2.24) Prin definitie.7.

yet = C1e− ζ ωt n sin( 1− ζ 2 ω nt + ϕ) (3. (2. Ecuatia diferentiala (3.21) are forma particulara: ν = (ζ + ζ2 −1)2 1 d2y w2 n dt 2 + 2z dy + y = Kct wn dt Kc ωn (3.32) se poate scrie solutia generala.30).31) Solutia particulara este: (3. iar la valorile ζ mai mari raspunsul este prea lent. Asadar.33) (3. ωn 1− ζ2 .31). Raspunsul sistemelor subamortizate tinde sa devina egal cu raspunsul static prin oscilatii amortizate. pentru toate valorile lui τ se apropie de raspunsul static.60÷ 0. (2. Cele mai bune performante in regim tranzitoriu se obtin pentru valorile ζ = 0.30) c) ζ > 1 (sistem supraamortizat): r1. (2.8. Constantele se deduc impunând conditiile y = 0 si dy/dt = 0 la t = 0. y → yes.2 = ωn (−ζ ± ζ2 −1) yet = C1e−(ζ+ yes = Kx iT ζ2−1)ωnt + C 2e−(ζ− ζ2−1)ωnt (3.75. raspunsul sistemului atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. raspunsul sistemului atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. pulsatia proprie ω n este mai mare. Se observa ca raspunsul. l/τ .35) ϕ= a s rc in 1−ζ2 b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica): y = 1− (1+ ωnt)e−ωnt Kx iT ν c) ζ > 1 (sistem supraamortizat): y ν  −ωnt = 1− e Kx iT ν − 1 − 1 − e ν ν ωnt    (3.r1.38) Solutia particulara a ecuatiei neomogene va fi: yes = Kct − 2ζ (3. De exemplu. care se intâlnesc la multe instrumente de masura.2 = −ζω . a unui sistem de ordinul intâi. 1 n yet = (C1 + C 2t)e−ζ ωt n (3. ω nt/2π . fiind corespunzatoare astfel inversei constantei de timp.29). Asadar.34) (3. cu o pulsatie apropiata de pulsatia proprie.39) . prin dublarea pulsatiei proprii. in unitatile adimensionale y/yes. prin dublarea pulsatiei proprii. Se obtine: a) ζ < 1 (sistem subamortizat): y 1 n = 1− e−ζ ω t sin( 1− ζ2 ωnt + ϕ) Kx i 1− ζ2 (3. Valorile ζ mai mici conduc la o depasire initiala importanta si o lunga perioada tranzitorie de oscilatii. cu atât mai repede cu cât ω n este mai mare.36) (3. Raspunsul la variatia in rampa.37) Rezultatele obtinute sunt reprezentate in figura 3.2 = ωn (−ζ ± j 1− ζ2 ) .29) b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica): r .32) Pe baza relatiilor (2. pulsatia proprie ω n da indicatii asupra vitezei de raspuns. De exemplu.

47) ca si in cazul relatiei corespondente (3. Se observa ca eroarea constanta poate fi redusa prin marirea pulsatiei proprii ω n si la o valoare constanta a acesteia. ecuatia (3.47) in care β = ω f/ω n. eroarea constanta se stabileste prin oscilatii amortizate a caror amplitudine poate fi redusa prin marirea pulsatiei proprii.43) sunt reprezentate in figura 3.43) conduce la expresia amplitudinii complexe a raspunsului sistemului in regim stationar: A e = KA i .16) de la sistemul de ordinul intâi.40).Solutia generala. este: a) ζ < 1 (sistem subamortizat): n yeωn e−ζ ω t = ωnt − 2ζ + sin( 1− ζ 2 ωnt + ϕ) 2 Kc 1− ζ (3. (3.48) . 3. (1− β ) + 2jζ β 2 1 (3.9. Raspunsul la variatia sinusoidala (raspunsul in frecventa). ( )   (3.45) O solutie particulara a ecuatiei este: yes = A eejωf t (3. La sistemele subamortizate.46) care prin inlocuire in ecuatia (2. Daca marimea de intrare este de forma xi = Aejωf t .42) ϕ=a s 2ζ 1−ζ2 rc in b) ζ = 1 (sistem cu amortizare critica): yeωn = ωnt − 2 + (ωnt + 2) e−ωnt Kc c) ζ > 1 (sistem supraamortizat): yeω n 1+ ν ν ν  −ωnt / ν 1 − = ω nt − + − 2e e Kc ν − 1 ν ν ν = ζ + ζ2 −1 ν ω nt  Ecuatiile (3.44) 2 Fig.43) (3.21) devine: 1 d2y w2 n dt 2 + 2z dy + y = KA i ejwf t wn dt (3.42) si (3.9 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia in rampa. cu conditiile de limita y = dy/dt = 0 la t = 0.40) (3.41) (3. se ajunge la expresia raspunsului sistemului de ordinul al doilea in regim stationar: yes = KA i (1− β ) + (2ζ β ) 2 2 2 ej(ωf t+ϕ) (3. prin reducerea raportului de amortizare. Procedând cu relatia (3.

VERIFICAREA PRECIZIEI GEOMETRICE 4. flansa si alezajul arborilor principali sau portpiesa etc. unor suprafete de referinta (mese. rotatia etc.lagar. Conform unor norme de verificare.10 in coordonatele adimensionale A e / KA i . . [ ϕ = arctg− 2ζβ/(1− β)] Fig. coincidenta. perpendicularitatea.1 Componentele preciziei geometrice Precizia geometrica este evaluata prin verificarea pozitiilor relative ale elementelor de structura ale masinilor-unelte in stare de functionare fara sarcina si caracterizeaza calitatea cu care se realizeaza traiectoriile generatoare plane (rectilinii sau circulare) ale miscarilor de generare simple materializate prin cuplurile cinematice inferioare sanie . planeitatea. Precizia geometrica a masinii-unelte este influentata de precizia geometrica a elementelor de structura.) verificari prin care se stabileste precizia parametrilor geometrici pentru traiectoriile generatoare.ghidaj si fus .1. β . 3.β si respectiv ϕ . paralelismul.10 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia sinusoidala. ghidaje.49) Variatia modului amplitudinii si fazei in functie de pulsatia marimii de intrare (raspunsul in frecventa) este reprezentata in figura 3. 4. la mai multe valori ζ .1 Definirea preciziei geometrice 4. precizia geometrica se apreciaza prin rectilinitatea.(3.

deplasarea ϕ z(x) a ramas aproape constanta. iar abaterea de la perpendicularitate in planul yz. pentru patru masini de frezat similare pentru care s-au facut incercarile inregistrându-se variatii δ θ ij = -23. spre exemplu. care modifica pozitia relativa dintre elementul generator si traiectoriile generatoare teoretice. pentru exemplificare. au relevat ca. modifica paralelismul dintre planul mesei si planul de rotatie al frezei. 4. metoda de verificare a perpendicularitatii traiectoriilor miscarilor de avans wx si wy in cazul unei masini de frezat universale pentru scularie.3 este exemplificata.. dar nu si suficienta. desi are valori reduse.. deplasarea unghiulara ϕ x(x) s-a dublat. .. Aceste abateri pot sa difere de la o masina-unealta la alta. precum si a celor termice.42%.dar si de o serie de factori functionali prezentati sugestiv in figura 4.1. iar deplasarea ϕ y(x) s-a redus cu 26. Fig.1 Componentele preciziei geometrice si factorii de influenta.. la miscarea in jurul axei x (fig. a solicitarilor termice si dinamice de proces. sub actiunea greutatii piesei semifabricat. Deplasarile unghiulare ale mesei. In figura 4. Pe baza rezultatelor masuratorilor s-au reprezentat abaterile δ x si δ y. deoarece sub influenta solicitarilor statice de greutate.3. Se constata ca variatia paralelismului dintre mesei si axa y este de circa 75 µ m (masa inclinându-se spre fata).71%.2 este data. elementele de structura ale masinilor-unelte capata deplasari elastice si termice. Incadrarea in normele de precizie geometrica este o conditie obligatorie pentru asigurarea preciziei tehnologice. 4. influenta greutatii piesei semifabricat asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare. In figura 4.e).

asigurând precizia de 20/1000 mm si sensibilitatea de 30. . ceea ce echivaleaza cu stabilirea unui plan de referinta. Astfel.50 mm deplasare a bulei de aer pentru o inclinare de 1/1000.. fiind determinate de ghidajele verticale sau imaginare. 4.2 Conditii generale de desfasurare a verificarii preciziei geometrice Verificarea preciziei geometrice incepe cu realizarea orizontalitatii masinilor-unelte. echidistanta si coincidenta. aceeasi la producator pe durata incercarilor dinaintea livrarii si la beneficiar pentru receptia acesteia..Fig. paralelism. 4.04 mm/1000 mm. cu lungimi corespunzatoare si care indeplinesc conditiile de precizie si sensibilitate optime. verificarea preciziei geometrice a masinilor-unelte se refera la determinarea experimentala a nivelului unor abateri. Conform standardelor. planeitate. se prevede admiterea unei abateri maxime de la orizontalitate de 0. rotatie. Pe planul de referinta orizontal se stabilesc celelalte doua plane verticale ale triedului de referinta. Orizontalitatea masinilor-unelte este obligatorie pentru efectuarea verificarilor de precizie. perpendicularitate. intersectare a axelor. In STAS 1670-74.1. Verificarea orizontalitatii masinilor-unelte se face cu ajutorul nivelelor cu bula de aer.. referitoare la: rectilinitate. care se refera la conditiile tehnice generale de calitate. pe care oricând se poate fixa un sistem de referinta tridimensional. Una din axele apartinând planului orizontal va fi paralela cu ghidajele masinilor-unelte sau perpendiculara pe acestea.. prin STAS 6679-85 se recomanda ca lungimea nivelelor sa fie cuprinsa intre 200.2 Verificarea perpendicularitatii miscarilor de avans la o masina de frezat.300 mm.

4. rectilinitatea unui organ de masina. Planele de referinta vor fi alese in asa fel. in vecinatatea extremitatilor portiunii pe care se face verificarea. situata pe linia supusa verificarii. Instrumentele necesare acestei verificari sunt: . rectilinitatea unei deplasari.1 Rectilinitatea unei linii in doua plane Se considera ca o linie este dreapta pe o lungime data.3 Influenta greutatii piesei semifabricat asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare. 4. pentru fiecare plan in parte.2. daca variatia distantelor de la punctele liniei pâna la doua plane perpendiculare cu directia generala a liniei se mentine sub o valoare data.Fig.2 Verificarea rectilinitatii Verificarile geometrice ale rectilinitatii cuprind: verificarea unei linii in doua plane. incât intersectia lor sa fie paralela cu linia dreapta ce uneste doua puncte oarecare. 4.

O si m fiind doua puncte de pe linia supusa verificarii.4 Masurarea rectilinitatii cu rigla de verificare. mm' etc. In felul acesta exista toate elementele necesare pentru trasarea profilului liniei Omm'm"A. apoi mm' etc. Rigla se aseaza pe doua cale reglabile.Bn se citesc direct (fig. m'm" etc.. având valoarea d stabilita in functie de lungimea totala OA pe care se face masurarea (in mod uzual d = 100..a) ca valori (AiBi . Fig. in pozitia initiala. m'm" etc.4. b) Masurarea cu nivela. 4. in aceleasi puncte si se stabileste media rezultatelor obtinute. a) Masurarea rectilinitatii cu ajutorul riglei de verificare. microscop si fir intins etc.6).nivela de precizie sau aparate optice (autocolimator.).. distantele Om. Dupa parcurgerea intregii distante OA. 4. In cazul in care nivela este prevazuta cu un sistem de reglaj. Dreapta de referinta initiala este linia Omx (fig. 4. pentru lungimi pâna la 1600 mm.. 4.b). intre punctele ce delimiteaza dreapta a carei rectilinitate se verifica. pentru lungimi de peste 1600 mm.nivela de precizie sau rigla de verificare. in felul acesta se obtin ulterior indicatii directe asupra pozitiei relative a liniilor mm'. iar in lungul riglei. Indicatiile nivelei in pozitiile mm'. Fig. nivela nu va . sunt comparate cu indicatiile nivelei in pozitia initiala Om. bula de aer poate fi adusa la zero. fata de Omx. Variatia distantei dintre punctele A si B se citeste la comparator in lungul liniei de verificat. ca in figura 4. se repeta masuratorile in sens invers.5. .A0B0) in cazul in care calele au fost reglate incât A0B0 = AnBn sau prin calcule geometrice simple in cazul in care A0B0 ≠ AnBn (fig. urmând a fi trasate graficele corespunzatoare. 4. Nivela este asezata in punctele Om. Fig. sunt egale intre ele. se deplaseaza un suport care poarta un palpator B (care urmareste suprafata supusa masurarii) si un comparator cu palpatorul A (care urmareste rigla).5.6 Masurarea cu nivela. 4. Planul de referinta fata de care se masoara abaterile este planul orizontal determinat de nivela..5 Determinarea abaterilor de la linia teoretica. Abaterile de la linia teoretica B0 .5000 mm). In vederea verificarii erorilor locale.

10). 4. 4. La verificarea in alte plane se va evita aceasta metoda. in cazul unei linii MN.suport. cu diametrul de circa 0.f .b). d) Masurarea cu ajutorul firului intins si al microscopului. de exemplu cu ajutorul riglei de ghidare.7 Masurarea cu autocolimator. egal cu unghiul de inclinare a liniei fata de planul orizontal. Un fir de otel. sau pe un suport cu doua picioare.7). De exemplu. Atunci când se doreste verificarea rectilinitatii unei linii inclinate. In cazul ghidajelor cu profil in forma de V. Orice rotire a oglinzii in jurul unei axe orizontale determina o deplasare pe verticala a reperelor reticulare in planul focal. Dintre numeroasele metode optice de care se dispune pentru verificarea rectilinitatii. situate intr-un plan orizontal: un microscop asezat vertical si prevazut cu un dispozitiv micrometric de deplasare pe orizontala. La aplicarea metodei autocolimatiei se utilizeaza o luneta.fi asezata pe liniile respective cu toata baza ei. permite citirea in planul orizontal AA a distantelor de la linia supusa verificarii pâna la firul intins. se face reducerea prin utilizarea unui suport pentru nivela. se poate utiliza o nivela asezata pe un cilindru sau pe o piesa intermediara. 4. Fig. 4. Metoda firului intins este recomandata numai pentru verificarea rectilinitatii in plan orizontal. ci pe doua cale de aceeasi inaltime.9. asezate coaxial (fig.in fiecare punct considerat (fig.a). In cursul masurarii se va mentine o orientare constanta a ansamblului nivela . . masurarea acestei deplasari. situate la distanta d.8) marimea denivelarii a (in plan orizontal sau vertical) corespunde distantei de la axa optica a lunetei pâna la reperul de pe mira care se citeste cu ajutorul micrometrului ocular. un microscop si o oglinda. care se face cu ajutorul micrometrului ocular. 4. 4. este intins in asa fel incât sa fie paralel cu linia supusa verificarii (fig. deoarece impune cunoasterea sagetii firului . inclinat cu un unghi α . permite determinarea devierii unghiulare a suportului oglinzii (α ). c) Masurarea prin metode optice. cele mai raspândite sunt metoda autocolimatiei si metoda vizarii directe. adaptata la forma geometrica a ghidajului (fig. Prin metoda verificarii directe (fig.1 mm.8 Metoda verificarii directe. 4.9. Verificarea rectilinitatii unei linii in doua plane se aplica in special in cazul ghidajelor masinilor-unelte. Fig.

Deplasarile rectilinii se clasifica in modul urmator: . Expresia de rectilinitate a deplasarii se refera la traiectoria unui punct al unui organ de masina care efectueaza o miscare de generare sau reglaj.2 Rectilinitatea unei deplasari Prin rectilinitatea deplasarii unui organ de masina se intelege paralelismul dintre traiectoria unui punct al organului respectiv si odreapta de referinta paralela cu directia generala a deplasarii. Fig. De la caz la caz. 4. Fig. . precum si a pozitiei câmpului de toleranta fata de dreapta (sau planul) de referinta. Fig. Toleranta la rectilinitatea unei linii reprezinta abaterea maxima admisa dintre punctele liniei si o dreapta de referinta care uneste extremitatile liniei (linia xy din fig.2.11 Determinarea rectilinitatii ghidajelor cu profil in "A" sau "V" 4.Tolerantele sunt identice cu cele definite la rectilinitatea unei linii.10 Toleranta la rectilinitate. 4. . oricare punct al organului se mentine la o distanta constanta fata de linia data (sau fata de planul . in deplasarea ei axa nu iese din cele doua plane care o contineau in stare de repaus.deplasarea unei suprafete plane in planul ei.9 Masurarea cu fir intins si microscop. deoarece numai in felul acesta se tine seama de toate elementele care ar putea exercita o influenta asupra miscarii respective. in deplasarea ei suprafata se mentine tot timpul in planul respectiv.11). este necesara precizarea lungimii la care se refera toleranta. 4.deplasarea unei axe de-a lungul ei. Considerarea rectilinitatii traiectoriei este mai indicata decât considerarea rectilinitatii ghidajelor respective. in timpul deplasarii. 3.deplasarea unui organ paralel cu o linie sau cu o suprafata data.

4.14.12). Abaterea de la rectilinitate se determina ca fiind: ∆ = max(Y'i) . Fig.b).Y0)( Xi . iar Y'i reprezinta indicatia comparatorului in punctul i (fig. In cadrul acestei metode. exista doua posibilitati: . Verificarea rectilinitatii deplasarilor se reduce la verificarea paralelismului sau a perpendicularitatii in modul descris la punctele care se refera la aceste verificari.a). 4.(YL . Rigla de verificare se aseaza cu ajutorul unor reazeme reglabile pe partea fixa a masinii-unelte.verificarea cu comparatorul fixat de organul de lucru (fig.verificarea cu comparatorul asezat pe partea fixa a masinii-unelte (fig. a) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul riglei si al comparatorului cu cadran. c) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu luneta si tinta. 4. iar comparatorul cu cadran pe organul de lucru care verifica (fig. 4. 3. 4. Fig. In ambele cazuri se procedeaza ca si la punctul a). Luneta se fixeaza prin intermediul unui suport pe partea fixa a masinii-unelte (fig.deplasarea unui organ. . oricare punct al organului descrie o traiectorie perpendiculara pe planul dat.13). Metodele de verificare a rectilinitatii deplasarii sunt descrise in STAS 6679/3-85. 4.Y0)/L. 4. perpendiculara pe un plan dat.dat).14 Verificarea cu dorn si comparator a rectilinitatii deplasarilor.13).0.3) din lungimea de referinta L (fig.05..14.min(Y'i). in cursul deplasarii. .12 Verificarea rectilinitatii deplasarilor grafica cu rigla si comparator.13 Exemplu de reprezentare a rezultatelor. 3. b) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul dornului de verificare si al comparatorului cu cadran. Abaterea de la rectilinitatea deplasarii organelor de lucru se determina pornind de la reprezentarea grafica a traiectoriei descrise de punctul functional al organului de lucru fata de partea fixa a masinii. Fig.15). Reprezentarea grafica se realizeaza prin inregistrarea valorilor date de comparator in puncte distantate cu un pas t = (0. in care: Y'i = Yi . iar tinta cu ajutorul suportului ..

Aceasta repartitie trebuie sa fie uniforma pe toata suprafata considerata si . dreapta de referinta poate fi materializata printr-un fir subtire de otel. dupa care se deplaseaza usor placa de control inainte si inapoi. 4. d) Verificarea cu interferometru cu laser presupune folosirea unui laser ca si a unui traductor fotoelectric cu ajutorul carora se pune in evidenta abaterea deplasarii organului de lucru fata de raza laser rectilinie (fig.17 Verificarea rectilinitatii cu microscop si fir intins. a) Verificarea cu ajutorul placii de control. se mentine sub o valoare data.16 Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu interferometru cu laser si traductor fotoelectric. iar precizari in legatura cu tolerantele de rectilinitate sunt cuprinse in STAS 7384-85. Toleranta la rectilinitatea unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a traiectoriei unui punct al organului care se deplaseaza fata de o linie dreapta de referinta. Abaterile se determina in acelasi mod ca la punctul a). in urma prelucrarii rezultatelor citite prin luneta. Fig.3 Verificarea planitatii Se considera ca o suprafata este plana pe o portiune data daca variatia distantelor de la punctele suprafetei pâna la un plan geometric. bine intins. cu ajutorul unei nivele sau cu ajutorul unor raze de lumina. Aceasta consta in ungerea cu vopsea speciala (de exemplu oxid de crom diluat in ulei fin) si aplicarea suprafetei unse cu vopsea pe suprafata piesei supuse verificarii. Se deplaseaza apoi placa de control si se examineaza repartitia petelor de contact pe unitatea de suprafata. Prelucrarea si inregistrarea rezultatelor se efectueaza ca si in cazurile precedente. 4. Fig.special se aseaza pe organul de lucru.17). cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin deplasarea unei rigle. 4.16). paralel cu directia generala a suprafetei.15 Fixarea lunetei si tintei la verificarea rectilinitatii deplasarilor. Abaterile se citesc direct pe scara ocularului (fig. In cazul curselor mari. 4. Comparatorul cu cadran este inlocuit printr-un microscop. Fig. O prezentare succinta a metodelor de verificare a planitatii va fi facuta in continuare. 4. Planul geometric de referinta se va afla in afara suprafetei supuse verificarii si va putea fi materializata cu ajutorul unei placi de control. e) Verificarea cu ajutorul microscopului si al firului intins. 4.

m si O' sunt trei puncte ale suprafetei supuse verificarii. determina profilul liniilor OA si OC. c. Conform acestei metode. Pentru a obtine cotele punctelor situate in interiorul dreptunghiului sau patratului creat prin punctele a. Fig. Se poate utiliza de asemenea un dispozitiv de tipul celui din figura 4. 4. De preferinta dreptele Ox si Oy vor fi perpendiculare si paralele cu liniile care limiteaza suprafata supusa verificarii. Se aleg in acest scop trei puncte a. plan.18). 4. In acelasi mod se determina cotele punctelor situate intre a. este suficient sa se aseze de exemplu in punctele f si g . distanta de la suprafata supusa verificarii pâna la rigla. In consecinta. d) Verificarea prin metode optice. Se Fig. Verificarea suplimentara de-a lungul liniilor mM. Prin asezarea riglei in punctele a si b. b. d. 4. .19). b) Verificarea cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin deplasarea unei rigle. Verificarea propriu-zisa se face in modul descris la verificarea prin metode optice a rectilinitatii unei linii in doua plane.cu cote cunoscute . procedându-se in felul urmator: dupa ce s-a asezat o rigla in punctele a si c se aseaza in punctul e o cala intermediara. se recomanda si efectuarea masurarilor in diagonala.4. Verificarea se incepe intr-unul din colturile suprafetei (O) pe directia liniei Ox.18 Verificarea planitatii alegând suprafetele superioare ale cotelor a. In cazul in care latimea suprafetei este mare in raport cu lungimea. Metoda este aplicabila numai in cazul suprafetelor mici. se determina mai intâi planul ideal fata de care se va face masurarea. Se alege apoi un punct d situat in planul de referinta. c si d. Se aseaza apoi in aceste puncte trei cale de aceeasi inaltime.cale reglabile pe care se dispune rigla. care difera intre ele de preferinta printr-un unghi de 90o. b si c de pe suprafata considerata care vor constitui punctele cu cota zero (fig. aplicânduse metoda descrisa la masurarea cu ajutorul nivelei a rectilinitatii unei linii in doua plane. O"A" si BC pânala acoperirea intregii suprafete. Asezând apoi rigla in punctele b si e se poate determina cota punctului d asezându-se in acest punct o cala reglabila a carei suprafata superioara este adusa in planul determinat in prealabil de suprafetele superioare ale calelor asezate anterior. permite controlarea determinarilor precedente. Punctele O. b. 4.19 Verificarea planit\]ii cu ajutorul nivelei. m'M' etc. dupa care se masoara cu ajutorul altor cale. apoi c si d. b. c si e sunt in acelasi punctelecu cota zero.trebuie sa prezinte o anumita valoare data. Toleranta la planeitatea unei suprafete reprezinta abaterea maxima admisa in µ m/mm sau µ m/m a distantei de la diferitele puncte ale suprafetei la un plan de referinta. iar apoi se determina profilul liniilor longitudinale O'A'. pot fi determinate cotele punctelor intermediare ale suprafetei situate intre a si b.. Dreptele Ox si Oy care definesc planul de referinta sunt determinate de axa optica a lunetei pentru doua pozitii ale acesteia. de rugozitate relativ mica (finisate prin razuire sau rectificare). c) Verificarea cu ajutorul nivelei. Fetele superioare ale calelor determina planul de referinta cu care va fi comparata suprafata. Planul de referinta este determinat de doua drepte Omx si OO'y (fig.

4. masurate in diferite puncte si cel putin in cele doua directii. la verificarea paralelismului se va face masurarea intr-o pozitie oarecare a dornului si apoi se va repeta masurarea dupa rotirea dornului cu 180o. Se considera ca doua plane sunt paralele intre ele daca abaterea maxima a distantei dintre plane. se va tine seama de sageata cilindrului cauzata de masa aparatului si a suportului acestuia. acestea din urma trebuie sa fie materializate prin suprafete cilindrice cu o precizie mare a formelor geometrice. palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul cilindrului care materializeaza cea de-a doua axaa (fig. paralelismul deplasarilor.20).). Media aritmetica a celor doua rezultate va da abaterea de la paralelism in planul respectiv.4. a) Paralelismul a doua plane.4. aparatul va fi balansat usor in directie perpendiculara pe cele doua axe. echidistanta. pe anumite lungimi date (de exemplu pe 300 mm sau pe toata lungimea sa). coincidenta. Pentru toate verificarile de paralelism care se refera la axe. Acest tip de verificare se face in doua plane: intr-un plan care trece prin ambele axe. intre vârfuri etc. De la caz la caz. intr-un plan perpendicular pe suprafata supusa verificarii etc. In cazul in care asemenea suprafete nu sunt disponibile. 4. Doua linii sunt paralele intre ele daca una dintre linii este paralela cu doua plane care trec prin cealalta linie (nu este obligatoriu ca abaterile admise sa fie identice pentru ambele plane). pe o anumita portiune de masurare. echidistantei si coincidentei Verificarile din aceasta categorie cuprind: paralelismul liniilor si planelor. Datorita acestui lucru. de preferinta perpendiculare intre ele. . se vor utiliza dornuri de verificare fixate si centrate in capul arborilor. in plan vertical. Pentru verificarea intr-un plan care trece prin ambele axe. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport prevazut cu o baza plana si se deplaseaza pe unul din plane.1 Paralelismul liniilor si planelor Se considera ca o linie este paralela cu un plan daca abaterea maxima a distantei de la diferitele puncte ale liniei pâna la plan nu depaseste o valoare data pe o anumita lungime de masurare. 4.22). Verificarea se face in doua directii. intr-un al doilea plan perpendicular pe primul plan. aparatul de masurat se fixeaza pe un suport prevazut cu o baza prismatica si se deplaseaza de-a lungul cilindrului care materializeaza prima axa. pe lungimea prevazuta. b) Paralelismul a doua axe. Pentru a determina distanta cea mai mica in fiecare punct.21). In cazul utilizarii dornurilor de verificare se va tine seama de faptul ca centrarea perfecta a acestora fata de axa de rotire nu este posibila si ca in timpul rotirii axa dornului va ocupa doua pozitii extreme B si B'. cu o netezime corespunzatoare si cu o lungime suficienta.4 Verificarea paralelismului. 4. continute in planul de verificare (fig. Masurarea se face in plane determinate (de exemplu in plan orizontal. daca acest lucru este posibil. nu depasesc o valoare data. Palpatorul trebuie sa alunece de-a lungul celui de-al doilea plan (fig.

cu planul care trece prin cele doua axe. d) Paralelismul dintre o axa si intersectia a doua plane.Fig. . 4.060 mm/300 mm pentru lungimea data). un echer fix sau reglabil (fig. Rezultatul masurarii va fi raportat la distanta dintre axe (de exemplu: 0. daca este posibil.b). obtinut cu ajutorul unei nivele reglabile. in cazul denivelarilor mici. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport prevazut cu o baza plana si se deplaseaza de-a lungul planului pe lungimea prevazuta. perpendicular pe cel de la verificarea anterioara.23 Verificarea paralelismului axelor situate in plane orizontale diferite. paralela cu cele doua axe.23. In cazul in care una dintre axe nu se gaseste in acelasi plan orizontal se va utiliza. 4. 4. se va verifica in mod separat paralelismul fiecareia dintre cele doua axe si planul respectiv. iar in cazul denivelarilor mari. In cazul in care un asemenea plan exista sub forma unei suprafete a masinii.24). Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza axa. se va utiliza un plan de referinta imaginar.a). Aparatul de masurat va fi fixat pe un suport prevazut cu o baza cu forma corespunzatoare celor doua plane considerate. distanta cea mai mica va fi determinata prin deplasarea usoara a suportului cu aparatul in directia perpendiculara pe axa considerata.21 Verificarea axelor cu dorn. 4. de exemplu un dorn de control (fig. o punte corespunzatoare (fig. In fiecare punct de masurare. paralel. Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza axa. Aparatul va fi deplasat de-a lungul intersectiei celor doua plane. Nivela va fi deplasata de-a lungul axelor pe distanta prevazuta si se vor citi indicatiile. In acest scop. c) Paralelismul dintre o axa si un plan. este necesar un plan auxiliar.20 Verificarea paralelismului Fig. Fig. Pentru verificarea in al doilea plan. In caz contrar.23. pe distanta prevazuta. Fig. 4. nivela va fi asezata pe cele doua suprafete cilindrice care materializeaza axele si se va aduce bula de aer in pozitia zero. Verificarea se va face pe cât posibil in doua plane perpendiculare.22 Verificarea paralelismului intr-un plan care trece prin ambele axe. 4.25). 4. Metodele si conditiile de verificare a paralelismului dintre axa si un plan sunt prevazute in STAS 6679/7-85. 4. corespunzând cu planele cele mai importante pentru functionarea masinii-unelte (fig. paralelismului a doua plane.

4. 4. 4. se indica si lungimea respectiva (de exemplu. In cazul in care prescriptia se refera la o anumita lungime. .26). Fig. 4. perpendicular pe acesta (fig. palpatorul aparatului alunecând de-a lungul celui de-al treilea plan. De la caz la caz. 4. Verificarea se poate face identic cu cea de la verificarea paralelismului dintre axa si intersectia a doua plane. capatul liber al dornului indreptat numai in jos. obtinute fiecare prin intersectia a doua plane. . este necesara indicarea abaterii (de exemplu. Verificarea se poate face cu o nivela cu ajutorul unei punti (fig. Verificarea se face identic cu verificarea precedenta.25 Verificarea paralelismului dintre o axa si intersectia a doua plane. intersectia a doua plane).2 Paralelismul deplasarilor Prin paralelismul deplasarii se intelege.27). palpatorul aparatului atingând suprafata unei prisme care aluneca de-a lungul planelor care formeaza cea de-a doua intersectie. 4.28). fata de suprafata mesei).un plan (o suprafata de sprijin.26 Verificarea paralelismului dintre Fig. un ghidaj). Abaterile de la paralelism ale liniilor drepte sau ale suprafetelor plane se indica in µ m sau mm.27 Verificarea paralelismului a doua drepte intersectia a doua plane si un al treilea plan.24 Verificarea paralelismului dintre o axa si un plan. in cazul masinilor-unelte. insa pentru verificarea paralelismului numai in plan vertical. Fig.Fig. 4. Fig. 0. 4. f) Paralelismul a doua drepte determinate fiecare de intersectia a doua plane.28 Verificarea paralelismului in plan vertical.4. 4.o dreapta (o axa. Verificarea se face in doua plane perpendiculare (fig. pozitia traiectoriei unui organ mobil al masinii in raport cu: .02 mm pe 300 mm). e) Paralelismul dintre intersectia a doua plane si un al treilea plan.

b) Paralelismul dintre o traiectorie si o axa.29. Pozitia dreptei de intersectie se deduce din pozitia . In principiu. 4. 4. in asa fel incât palpatorul acestuia sa atinga suprafata supusa verificarii. In cazul planului situat in afara planului mobil. Fig.b).29. In toate cazurile in care este necesara deplasarea aparatului de masurat. metodele de masurare sunt identice cu cele din cazul verificarii paralelismului liniilor si planelor.29 Verificarea paralelismului dintre o traiectorie si un plan. a) Paralelismul dintre o traiectorie si un plan. Deplasarea organelor mobile se va face intr-un mod cât mai apropiat de conditiile reale de functionare. 4. 4.a). Organul mobil va fi deplasat pe distanta prevazuta (fig. se va utiliza o prisma de forma corespunzatoare (fig. 4.30). In cazul planului situat pe organul mobil. 4. aparatul de masurat se fixeaza pe organul mobil si se deplaseaza impreuna cu acesta pe distanta prevazuta. perpendicular pe aceasta. Paralelismul dintre traiectorie si fiecare dintre cele doua plane se verifica in mod separat. Palpatorul operatorului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza axa (fig. 4. Fig.c). c) Paralelismul dintre traiectorie si intersectia a doua plane. Verificarea se va face in doua plane de referinta perpendiculare intre ele. aparatul de masurat va fi fixat pe un element fix al masinii. Aparatul de masurat va fi fixat pe organul mobil si va fi deplasat impreuna cu acesta. acesta va fi fixat pe organul mobil care va inlocui suportul aparatului..29. corespunzând cu planele mai importante pentru functionarea masinii. Palpatorul aparatului trebuie sa alunece pe suprafata planului supus verificarii. perpendicular pe acesta (fig.o traiectorie a unui punct al altui organ mobil al masinii. Fig. In cazul in care palpatorul nu poate aluneca direct pe suprafata supusa verificarii.31 Verificarea paralelismului a doua traiectorii.30 Verificarea paralelismului dintre o traiectorie si o axa. pe distanta prevazuta. conform verificarii paralelismului dintre traiectorie si un plan.

acest lucru va fi indicat (de exemplu. Toleranta pentru echidistanta nu va fi precedata de un semn si va fi valabila in general pentru toate directiile paralele cu planul de referinta. in asa fel incât palpatorul aparatului sa atinga un anumit punct al celuilalt organ mobil. 4. asezat pe planul de referinta. La masini-unelte echidistanta are in vedere distanta de la doua sau mai multe drepte simbolizând directiile uno axe. 4.4. In cazul in care planul de pivotare al organului care poarta una dintre axe este greu accesibil. Cele doua organe vor fi deplasate impreuna in acelasi sens si pe aceeasi distanta prevazuta. suprafetele cilindrice care materializeaza cele doua axe (fig. daca planul care trece prin axe este paralel cu planul de referinta. Dupa ce s-a verificat in mod separat paralelismul dintre fiecare axa si planul de referinta.b). Toleranta la paralelismul unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a distantei celei mai scurte de la un punct dat al organului mobil pâna la un plan. Aparatul de masurat se fixeaza pe unul dintre organele mobile ale masinii.32. axa 1 numai deasupra axei 2).3 Echidistanta Proprietatea de echidistanta se refera la o multime de puncte care se afla la distante egale fata de un punct. de preferinta perpendiculare intre ele.a). 4. de o dreapta sau de un plan. d) Paralelismul a doua traiectorii. 4.32 Verificarea echidistantei. Fig. Echidistanta se poate referi la mai multe axe sau la aceeasi axa care ocupa diferite pozitii in spatiu. Indicarea tolerantelor se face conform cu cea de la paragraful in care este tratata abaterea de la paralelism a liniilor drepte sau a suprafetelor plane. ce corespund cu planele mai importante pentru functionarea masinii.planelor. Se considera ca axele sunt echidistante fata de planul de referinta. prin pivotarea ei. In cazul in care abaterea nu este admisa decât intr-un singur sens. citindu-se indicatiile comparatorului (fig.32. Verificarea se va face in doua plane. pâna la un plan de referinta. se verifica distanta de la cele doua axe pâna la planul de referinta. se va utiliza un plan auxiliar. Dupa verificarea paralelismului dintre planul auxiliar si planul de pivotare (cu ajutorul unei nivele) se va verifica echidistanta celor doua axe fata de planul auxiliar (in pozitie mijlocie. . Verificarea echidistantei se reduce la verificarea paralelismului dintre o axa si un plan. 4.31). precum si in pozitiile extreme ale axei pivotante). pe o lungime data. de exemplu. o dreapta sau o alta traiectorie. paralel cu planul de pivotare (fig. atingându-se cu palpatorul aceluiasi aparat de masurat.

perpendicularitatea deplasarilor.c). 4. Reglarea comparatorului cu cadran se face inainte de inceperea verificarii (fig.33). iar rigla de verificare rotativa se aseaza pe suprafata cu lungime mica a piesei de proba (fig. Aparatul de masurat va fi fixat pe un brat care face o rotatie de 360o in jurul uneia dintre axe. 4. 4. Dispozitivul special de verificare se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe placa de verificare.1 Perpendicularitatea dreptelor si planelor Se considera ca doua plane. masurarea se va face cu doua aparate situate la 180o. 4. daca abaterea de la paralelism fata de un echer de referinta se mentine sub o valoare data. 3 .4. sunt perpendiculare intre ele.4.b). De la caz la caz este necesara indicarea pozitiei tolerante (de exemplu axa 1 numai deasupra axei 2). in asa fel incât palpatorul aparatului sa atinga suprafata cilindrica. masurata in mai multe puncte. Toleranta pentru coincidenta se prescrie indicându-se abaterea maxima si lungimea pe care se face verificarea (de exemplu 0. 4. se mentine sub o valoare data. doua drepte sau o dreapta si un plan.34. a) Verificarea cu dispozitiv special de verificare care se aseaza pe placa de verificare (fig.33 Verificarea coincidentei a doua axe. o nivela cu cadru sau poate fi format din linii sau plane cinematice.perpendicularitatea dreptelor si planelor. pentru a elimina influentele sagetilor. care materializeaza cea de-a doua axa intr-o sectiune A. Echerul de referinta poate fi un echer metrologic. perpendiculara pe suprafata cilindrica (fig. pe o anumita lungime. Dispozitivul special de verificare se compune din: 1 . . Variatia indicatiilor aparatului reprezinta dublul abaterii de la coincidenta.rigla de verificare rotativa.5. Fig. 2 suport unghiular pentru comparator cu cadran.5 Verificarea perpendicularitatii Verificarile geometrice ale perpendicularitatii cuprind: . 4. In cazul in care se cere o precizie deosebita.005 mm/300 mm). Piesa de proba se aseaza cu suprafata de lungime mare pe placa de verificare. cu masa cât mai mica. . paralela cu sectiunea A. 4.4 Coincidenta Se considera ca doua axe coincid daca distanta dintre ele.34).comparator cu cadran.34. Verificarea se va repeta intr-o a doua sectiune B.

la verificarea piesei de proba a aratat in sectiunea medie 42 µ m.8 µ m = 34 µ m pe lungimea de 300 mm).34 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe placa de verificare.35. 4. Dispozitivul special se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe suprafata de verificat. 4. 4. comparatorul cu cadran se regleaza cu ajutorul etalonului de perpendicularitate (fig. Abaterile se interpreteaza similar ca si la metoda anterioara.a). Pentru a exclude influenta abaterii de la paralelism a suprafetelor de lucru (active) ale riglei de verificare se face rotirea acesteia cu 180o. comparator cu cadran. 4.suport unghiular pentru comparator cu cadran. Constructia dispozitivului: 1 comparator cu cadran.35. lunga a piesei. b) Metoda de verificare cu dispozitiv special care se aseaza pe piesa de proba (fig.35. De exemplu.Fig.b).rigla de verificare rotativa. rigla de verificare si placa de verificare. iar pentru a exclude influenta Fig. iar rigla de verificare rotativa este asezata pe suprafata de verificat scurta a piesei (fig. Masuratorile se efectueaza succesiv la sectiunile stabilite. Piesa de proba si echerul cilindric se aseaza pe placa de verificare. 4. Abaterea de la cilindric. Inaintea inceperii verificarii piesei de proba.c). Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se determina facând diferenta algebrica maxima dintre valoarea initiala (de baza) a indicatiei comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare data.36). perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba .35 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe piesa de proba. c) Metoda de verificare cu echer cilindric. un dispozitiv special cu lungimea de masurare de 300 mm. Rigla de verificare se aseaza pe suprafetele supuse verificarii ale piesei de proba (fig. 3. Fig. 2 . 4. Indicatia initiala a comparatorului cu cadran dupa verificarea cu ajutorul etalonului de perpendicularitate fiind de 8 µ m (42 µ m . 3 .36 Metoda de verificare a abaterii de la perpendicularitate a echerului cilindric se perpendicularitatii cu echer admite rotirea acestuia cu 180o.

4. Paralelismul dintre traiectorie si latura libera a echerului se va verifica in conformitate cu paralelismul dintre traiectorie si un plan.in cazul rotirii riglei de verificare si a cilindrului cu 180o. Deplasarea organelor mobile se va face in conditii cât mai apropiate de conditiile reale de functionare ale masinii-unelte. . prin intermediul unui echer de verificare corespunzator. a) Perpendicularitatea unei traiectorii pe un plan. In cazul unei axe de rotatie. suprafata de ghidare). Tabelul 4.1 Determinarea abaterii de la perpendicularitate a doua suprafete plane Diferenta Media Sectiunea Pozitia Pozitia Indicatia algebrica aritmetica verificata riglei echerului comparatorului a indicatiei a indicatiilor 0o +21 µ m 0o +4 µ m o rotit cu 180 +17 µ m A 11 µ m 0o +14 µ m o 180 +18 µ m 180o -4 µ m 0o +18 µ m 0o +10 µ m 180o +8 µ m B 15 µ m 0o +8 µ m o 180 +20 µ m 180o -12 µ m 4. . .o dreapta (axa sau intersectia a doua plane).traiectoria unui punct al altui organ mobil. se determina diferenta algebrica dintre valoarea indicatiilor comparatorului si valoarea obtinuta pentru fiecare pozitie a riglei si a echerului de verificare.37. pentru fiecare sectiune care se verifica se face diferenta algebrica dintre valoarea initiala a indicatiilor comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare.se stabileste in doua moduri distincte: . Pe suprafata cilindrica care materializeaza axa se aseaza un echer de verificare prevazut cu o talpa prismatica (fig. Pe planul considerat se aseaza un echer de verificare (fig. pentru fiecare sectiune transversala.b). Verificarea perpendicularitatii deplasarilor se reduce la o verificare a paralelismului. b) Perpendicularitatea unei traiectorii pe o axa. Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se determina ca media aritmetica maxima pe lungimea data.a).2 Perpendicularitatea deplasarilor Perpendicularitatea deplasarilor se refera la pozitia traiectoriei unui punct al unui organ mobil al masinii. 3.un plan (suprafata de fixare.la verificarea fara rotirea riglei de verificare si a echerului cilindric de verificare. in raport cu: . dornul de verificare care o materializeaza va fi adus in pozitia corespunzatoare valorii medii a bataii radiale.37.1). Rezultatele obtinute pot fi incluse intr-un tabel conform modelului de mai jos (tabelul 4. Paralelismul dintre traiectoria si latura libera a echerului se va verifica in conformitate cu paralelismul dintre o traiectorie si un plan (cazul planului situat in afara organului mobil). .5.

1 Verificarea bataii frontale Aceasta componenta a preciziei de rotatie stabileste daca suprafetele plane perpendiculare pe axa de rotatie ramân in acelasi plan in timpul miscarii de rotatie. c) Perpendicularitatea a doua traiectorii.b). in asa fel incât una din laturile echerului sa fie riguros paralela cu una din traiectoriile supuse verificarii.6.37 Verificarea perpendicularitatii pe un plan sau pe o axa. 4. Verificarea se face si prin metode optice (fig.38.a. Cele doua traiectorii sunt comparate cu laturile unui echer de verificare.39.neplaneitatea suprafetei (fig. asezat pe cale si rigla.6 Verificarea preciziei de rotatie Verificarile geometrice ale rotatiei cuprind: bataia frontala a suprafetelor. 4.38. 4. 4. Fig.neperpendicularitatea suprafetei pe axa de rotatie (fig.c). in limitele unei lungimi date. Paralelismul dintre cealalta traiectorie si cea de-a doua latura a echerului se verifica in conformitate cu paralelismul deplasarilor. 4. 4.38 Verificarea perpendicularitatii a doua traiectorii.Fig. pâna la latura libera a echerului de verificare.deplasarea (bataia) axiala a axei de rotatie (fig. Bataia frontala a unei suprafete poate fi cuprinsa de: .a). 4. Toleranta pentru perpendicularitatea unei deplasari este abaterea maxima admisa (precedata de semnul ± ) a distantei celei mai mici de la traiectoria unui punct al organului mobil al masinii. in modul aratat in figura 4.b).39. . 4. . bataia radiala si bataia axiala ale elementului controlat fata de o axa de rotatie sau un plan de referinta normal pe axa de rotatie. .39.

6. 3. Bataia frontala a unei suprafete plane a piesei de proba reprezinta diferenta dintre distanta maxima si distanta minima de la aceasta suprafata la un plan perpendicular pe axa de rotatie a piesei. b) Metoda de verificare cu dispozitiv cu vârfuri de centrare si comparator cu cadran (fig. Fig. Atentie speciala se va acorda eliminarii jocului axial. 4. pe un diametru numit de referinta.40 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu prisme si comparator. 4. cu gauri de centrare. Piesa de proba tip bucsa se fixeaza pe dornul de verificare care are gauri de centrare. pentru proba. 4. 4.39 Bataia frontala a unei suprafete. Conform schemelor de verificare. a) Metoda de verificare cu dispozitiv cu prisme si comparator cu cadran. iar palparea se face pe cel mai mare diametru posibil. Bataia frontala a suprafetei piesei de proba este egala cu diferenta algebrica maxima a indicatiilor compratorului cu cadran. 4.40).2 Verificarea bataii radiale . masurate pe o circumferinta specificata. Palpatorul comparatorului va fi paralel cu axa de rotatie a piesei de verificat.41). piesa poate fi de tip bucsa sau de tip arbore (fig.41 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu vârfuri de centrare si comparator. Fig. iar piesa de proba de tip arbore va fi prevazuta.Fig.

43). Prin excentricitatea unei axe intr-un punct al acesteia se intelege distanta dintre proiectiile axei geometrice si axei de rotatie a piesei. perpendicular pe generatoarea suprafetei. b) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor interioare. Aparatul de masurat va fi fixat in asa fel incât palpatorul acestuia sa atinga suprafata de revolutie supusa verificarii. In cazul suprafetelor conice cu conocitati mari este necesara verificarea preliminara a bataii radiale. 4. se va fixa in alezajul respectiv un dorn de verificare. 4. luându-se drept rezultat media aritmetica a rezultatelor obtinute.43 Verificarea bataii radiale a suprafetelor exterioare.In cadrul acestei verificari se stabilesc abaterile de la forma circulara a sectiunilor radiale ale pieselor cilindrice si excentricitatea axelor de rotatie. abaterii de forma a piesei si defectelor lagarelor. situate la o distanta data unul fata de celalalt (fig. insa in doua plane A si B. dupa scoaterea si rotirea dornului fata de alezaj cu câte 90o. Fig. 4. pâna la stabilirea regimului de ungere. in conditii cât mai apropiate de conditiile normale de functionare.42 Excentricitatea unei axe. 4. 4. iar arborele respectiv va fi rotit lent (fig. stabilite intr-un plan perpendicular pe axa piesei. eroarea de forma este data de diferenta dintre diametrul cercului inscris si diametrul maxim determinabil al alezajului. Verificare se va face in conformitate cu verificarea unei suprafete exterioare. cu comparatorul. in planul considerat. In cazul unui alezaj. bataia radiala a unei piese este rezultanta excentricitatii axei. Ovalitatea constituie un caz particular al abaterii de la forma circulara. Pentru a evita influenta impreciziei imbinarii dintre alezaj si dorn se recomanda repetarea verificarii de patru ori. arborele respectiv va trebui sa se roteasca un anumit timp. Inaintea efectuarii verificarii. a) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor exterioare. In cazul unui arbore. perpendiculare pe axa alezajului. Fig.42). valoarea abaterii de la forma circulara este data de diferenta dintre diametrul cercului circumscris si diametrul minim determinabil al arborelui in planul considerat. Verificarea se va face intr-un plan axial vertical si intr-un plan axial orizontal (C1 si C2 . In cazul in care suprafata cilindrica sau conica a alezajului nu permite masurarea directa.44). In cazul general. pe un plan perpendicular pe axa de rotatie (fig. Abaterile de la forma circulara se exprima prin erorile unei piese de la circulara. a temperaturii. deoarece aceasta influenteaza rezultatele masurarii bataii radiale.

Toleranta va fi indicata fara sa fie precedata de un semn.46 Verificarea bataii axiale. Toleranta inglobeaza abaterile de forma ale suprafetei de revolutie. Fig. In cazul in care organul rotativ (arborele) este prevazut cu o gaura de centrare. 4. Organul supus verificarii va fi rotit aplicându-se o forta axiala in vederea eliminarii jocului. . a suprafetei de revolutie. deplasarea si neparalelismul axei acestei suprafete fata de axa de rotatie si deplasarea axei de rotatie datorita unor fusuri sau alezaje neperfect circulare.46). 4. In acest din urma caz.b). 4. se va utiliza un aparat de masurat prevazut cu un palpator plan (fig. Toleranta pentru bataia radiala reprezinta abaterea admisibila a traiectoriilor punctelor situate intr-o sectiune perpendiculara data. 4. a unui organ rotativ in timpul rotirii acestuia. de du-te vino in directia axiala.6.45 Eliminarea jocurilor la a bataii verificarea bataii axiale.44). Aparatul de masurat va fi fixat in asa fel incât palpatorul sau sa atinga suprafata frontala a organului supus verificarii in centrul acestei suprafete si coaxial cu axa de rotatie (fig.45).44 Stabilirea planelor de verificare radiale. prevazut cu o suprafata frontala plana. dupa eliminarea jocurilor axiale. Fig.46. 4. 3. perpendiculara pe axa dornului. 4. eliminarea jocurilor axiale se realizeaza prin aplicarea unei forte axiale F intr-un sens dat (fig. Fig.46.din fig. 4.a) sau un dorn de verificare prevazut cu un vârf rotunjit. pe care se sprijina un palpator sferic (fig. 4.3 Verificarea bataii axiale Aceasta verificare stabileste amplitudinea miscarilor alternative. In cazul unui organ rotativ (arbore) cu alezaj se va introduce in alezaj un dorn de verificare cu lungime mica. De regula.

este necesara indicarea sensului in care trebuie sa fie aplicata forta si eventual a valorilor diferite a tolerantelor in ambele sensuri. 4. adica pozitia acestuia la deplasarea i in pozitia programata j. 4.1) Notându-se: ↑ . ↓ pozitionarea in sens negativ al aceleiasi axe. Diferenta dintre valoarea pozitiei reale si valoarea pozitiei programate a organului de lucru.47). urmând a se face semidiferenta valorilor indicate pe cadranul comparatorului. intersectare a axelor. Toleranta pentru bataia axiala reprezinta deplasarea axiala maxima a organului rotativ. Valoarea abaterii de la intersectare a axelor se determina facând media aritmetica a semidiferentelor algebrice ale indicatiilor comparatorului cu cadran inainte si dupa rotirea cu 180o a dornului de verificare si a dornului cu brat. in cursul unei rotatii lente complete a acestuia.c). Arborele care materializeaza axa 1 se deplaseaza axial sau arborele cu dornul de verificare se deplaseaza transversal pâna când se obtine indicatia maxima la comparatorul cu cadran. se pot scrie relatiile: Xj ↑ = 1 n ∑ X ij ↑ n i =1 (4. sub o forta axiala mica. (4. i reprezentând numarul de ordine al deplasarii. Metoda si conditiile de verificare a abaterii de la intersectare a axelor sunt descrise in STAS 6679/20Fig.verificarea se poate face cu ajutorul unei bile si al unui aparat de masurat. 4.47 Verificarea abaterii de la 86.1 Precizia de pozitionare a organelor de lucru mobile Aceasta verificare se impune obligatoriu in cazul masinilor-unelte cu comanda numerica. determinata prin masurare. In vederea eliminarii influentei bataii radiale a axei 2. prevazut cu un palpator plan (fig.2) .pozitionarea in sens pozitiv a organului mobil dupa una din axe.pozitia reala a unui organ de lucru mobil. va fi data de relatia: X ij = Pij −Pj . Un comparator cu cadran se monteaza pe dornul cu brat astfel incât palpatorul sa atinga generatoarea dornului de verificare. De la caz la caz.7 Verificarea abaterii de la intersectare a axelor Abaterea de la intersectare a axelor se determina prin masurarea deviatiei unui dorn de verificare montat pe una din axe in raport cu cealalta axa (fig. Xij. iar dornul de verificare dupa axa 2. 4. Fie Pij .46.8 Verificari speciale pentru masini-unelte 4. dornul cu brat se va roti impreuna cu organul de lucru cu 180o (din A in A').8. Un dorn cu brat se fixeaza dupa axa de baza 1. 4.

= Abaterea medie patratica Sj de la pozitia programata pentru n deplasari ale organului de lucru mobil. R jmax = 6Sj ↓ . Pentru masinile-unelte care permit pozitionarea in ambele sensuri. pentru n deplasari. (4. Repetabilitatea de pozitionare pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului de lucru in ambele sensuri de deplasare. R jmax este: R jmax = 3Sj ↑ +3Sj ↓ + B j Si ↑ Wj ↑ an . (4.6) Wj ↓ X jj ↓max −X jj ↓min .Xj ↓ = 1 n ∑ X ij ↓ n i =1 (4. Precizia de pozitionare A de-a lungul sau in jurul unei axe reprezinta diferenta maxima intre valorile limita si se calculeaza cu relatia: Rj ↑ .4) Insensibilitatea Bj este diferenta dintre abaterile medii ale pozitiei programate pentru cele doua sensuri de deplasare: B j = X j ↑ −X j ↓.9) Aceasta valoare se dispune simetric fata de curba abaterilor madii ale pozitiei ± 3Sj pentru fiecare sens de deplasare.7) ∑ ( X ij ↑ − X j ↑) n − 1 i =1 Sj ↓ = 1 n ∑ X ij ↓ − X j ↓ n − 1 i =1 ( ) 2 (4. se calculeaza cu relatiile: 2 1 n Sj ↑ = (4.8) unde an este un coeficient de corectie static si se ia din STAS 6679/19-85 in functie de numarul de deplasari n. se stabileste prin media aritmetica a abaterilor de la pozitia programata Pj. Repetabilitatea de pozitionare intr-un singur sens de deplasare R j ↑ si R j ↓ pentru fiecare pozitie programata se exprima cu relatiile: Pj ⇒ R j ↑ 6Sj ↑ .5) Amplitudinea abaterii de pozitionare Wj este diferenta algebrica dintre abaterea maxima si minima de la pozitia programata pentru n deplasari: Wj ↑ X jj ↑max −X jj ↑min = (4. indiferent de pozitia programata. 2 ( ) (4. este valoarea maxima a repetabilitatii de pozitionari. abaterea medie a pozitiei programate X j este: Xj = 1 X j ↑ +X j ↓ . intr-un singur sens de deplasare. ∑ 2n  j=1  j=1   (4.10) R jmax = 6Sj ↑ . Pentru masinile-unelte care permit pozitionarea organului de lucru mobil intr-un singur sens. = (4. = ( ). = Si ↓ Wj ↓ an . = R j ↓ 6Sj ↓ . Repetabilitatea de pozitionare R pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului de lucru mobil in ambele sensuri de deplasare se determina cu relatia: R= n  1 n R j ↑ + ∑ R j ↓ .3) unde X j ↑ sau X j ↓ reprezinta abaterea medie a pozitiei programate.11) Repetabilitatea de pozitionare pentru deplasari ale organului de lucru intr-un singur sens sau R j ↓ si pentru deplaari in ambele sensuri Rj.

iar numarul N se alege astfel incât sa se asigure o repozitionare uniforma a pozitiilor programate. n j=1 (4. pentru fiecare pozitie Pj si pentru minim cinci deplasari in fiecare directie de deplasare. astfel incât in fiecare pozitie programata Pj organul de lucru sa se seplaseze de n ori.abaterea medie a pozitiei programate pentru pozitionarea organului mobil in ambele sensuri de deplasare X j : Xj = 1 X j ↑ +X j ↓ .18) . r .pasul maxim al deplasarii pe axa.14) in care: N .13) Insensibilitatea medie este media aritmetica a valorilor individuale: B= 1 n ∑B j n j=1 Insensibilitatea maxima B jmax este valoarea maxima a intensitatii Bj.abaterea medie patratica de la pozitia programata: 2 1 n Sj ↑ = ∑ ( X ij ↑ −X j ↑) . Metodele de verificare a preciziei de pozitionare a organelor de lucru mobile sunt numeroase. 4. a) Cu rigla gradata. Verificarea pozitiei presupune parcurgerea mai multor etape de calcul.numar intreg.A = X j + 3Sj [ ] m ax − X j + 3Sj [ ] m in (4. n i =1 (4. Pozitia unui organ mobil care se deplaseaza se calculeaza cu relatia: Pj = (N + r) p (4.abaterea medie a pozitiei programate pentru fiecare sens de deplasare X j ↑= 1 n ∑ X ij ↑ .17) . se determina: .fractie zecimala aleatoare. Rigla gradata se aseaza pe organul de lucru paralel cu distanta de deplasare a acestuia. ( ) (4. etalon si microscop (fig. Microscopul cu suportul sau se fixeaza pe partea fixa a masinii-unelte cu axa optica perpendiculara pe suprafata de masurare a riglei etalon (operatia poate fi si invers).12) (4.insensibilitatea medie B si insensibilitatea maxima B jmax: B= 1 n ∑ Bj .16) . Se masoara pozitia reala Pij in urma deplasarii organului de lucru in mod automat din pozitia initiala in cea finala pe intervale egale cu lungimea intervalului de masurare in conformitate cu ciclul ales. indiferent de pozitia programata. Conditiile tehnice ale verificarii preciziei de pozitionare a organelor de lucru mobile se refera la precizarea pozitiilor organului mobil si la definirea intervalelor de masurare. 2 B jmax = X j ↑ − X j ↓ . pasul cremalierei etc. Intervalele de masurare trebuie sa aiba valoriaproximativ egale si sa nu fie multiplu intreg al uneia dintre caracteristicile periodice ale elementului de generare a deplasarii (pasul surubului conducator.).abaterea pozitiei X ij = Pij − Pj . p . cu reazeme mobile. se fixeaza in plan vertical si orizontal.48). Functia r va lua valori diferite pentru fiecare pozitie programata. n − 1 i =1 (4. (4. Astfel. Mai jos vor fi prezentate numai cele mai utilizate.15) . n i =1 X j ↓= 1 n ∑ X ij ↓ .19) .

Rigla de verificare se aseaza pe organul de lucru. 4. Fig.54).Sj ↓ = 1 n ∑ X ij ↓ −X j ↓ n − 1 i =1 ( ) 2 . In fiecare pozitie se citeste Pij.51). Autocolimatorul este fix. . in plan vertical si orizontal (fig. in plan vertical si orizontal.52). 4. Organul de lucru se fixeaza in pozitia programata (fig. c) Cu rigla de verificare si traductor parametric. 4. Fig. m ax m in A = X j + 3Sj [ ] − X j + 3Sj [ ] . Traductorul se aseaza pe organul mobil.50). 4. 4.21) b) Cu rigla de verificare si aparat de masurat lungimi. Verificarea se face dupa fiecare rotire a organului de lucru mobil.48 Verificarea preciziei de pozitionare cu rigla gradata.precizia de pozitionare: (4. 4. Fig. 2n  j=1  j=1   (4. 4. Oglinda se aseaza pe organul de lucru mobil al masinii-unelte. . g) Cu comparator cu cadran (fig. paralel cu directia de deplasare a acestuia. Rigla se aseaza pe organul de lucru.53). 4. e) Cu autocolimator cu oglinda plana sau poligonala (fig. f) Cu traductor rotativ (fig.20) . 4. etalon si microscop. paralela cu directia de deplasare a acestuia.repetabilitatea medie si maxima de pozitionare: R= n  1 n ∑ R j ↑ + ∑ R j ↓ .49).50 Verificarea preciziei de pozitionare cu rigla si traductor parametric. 4.51 Verificarea preciziei de pozitionare cu interferometru cu laser si oglinda plana.49 Verificarea preciziei de pozitionare cu rigla si aparat de masurat lungimi. Valorile obtinute se prelucreaza identic ca la metoda precedenta. d) Cu interferometru cu laser si oglinda plana (fig. Fig.

verificarea cu interferometru cu laser. 4. . x a (4. in aceleasi directii de lucru: ∆ = m x l ij −l nom . .53 Verificarea preciziei de pozitionare cu traductor rotativ.8. dintre valoarea nominala si valorile reale efective ale pozitiilor fixarilor succesive care se realizeaza prin deplasari directe minime ale unui organ de lucru mobil. in valoare absoluta. .22) Metodele si conditiile tehnice de verificare sunt prevazute in STAS 6679/19-85.verificarea cu traductor rotativ. Fig.verificarea cu microscop si rigla gradata.Fig. 4.2 Verificarea abaterii deplasarilor minime la fixari succesive Abaterea deplasarilor minime la fixari succesive ∆ x reprezinta diferenta maxima. .54 Verificarea preciziei de pozitionare cu comparator cu cadran.verificarea cu traductor si rigla de verificare.verificarea cu comparator cu cadran. .52 Verificarea preciziei de pozitionare Cu autocolimator. 4.verificarea cu autocolimator. Principalele mijloace de verificare sunt: . . Fig. 4.

Modificarea caracterului legaturilor cinematice exprimainterdependenta dintre precizia cinematicasi precizia dinamicaa lanturilor cinematice generatoare.). "Stabilitatea" acestor legaturi se apreciazaprin raspunsul sistemului elastic al masinii-unelte.1 Definirea preciziei cinematice Precizia cinematicaa unei masini-unelte poate fi definite ca fiind fidelitatea cu care sunt realizate traiectoriile generatoare si directoare cinematice in raport cu traiectoriile teoretice. Cauzele principale ale acestora sunt erorile geometrice ale mecanismelor din structura lanturilor cinematice generatoare care modificacaracterul legaturilor cinematice prin variatia marimilor cinematice de iesire (deplasari liniare sau unghiulare. viteze. acceleratii etc. exprimat de vibratiile de rasucire. Lanturile cinematice generatoare ale masinilor-unelte sunt in majoritatea cazurilor asociate in paralel. intre marimile de iesire ale acestora existând fie legaturi pseudorigide (pentru lanturile cinematice generatoare tehnologice). acestea masurându-se la functionarea farasarcinasi respectiv la functionarea in sarcina. pentru lanturile cinematice generatoare complexe. se modificaconditia de (pseudo)rigidizare cinematicaa lanturilor cinematice asociate.4.). acestea exprimând raportul unor marimi variabile in timp corespunzatoare unor vibratii armonice (ye1 (t) / ye2 (t) ≠ const. Prin precizia cinematicaa unei masini-unelte se stabilesc parametrii de calitate pentru traiectoriile generatoare reale fatade cele teoretice prin evaluarea caracterului invariabil al parametrilor cinematici cu care se realizeazatraiectoriile amintite pentru lanturile cinematice generatoare tehnologice sau a invariabilitatii legaturilor cinematice impuse de caracteristica de rigidizare cinematica. VERIFICAREA PRECIZIEI CINEMATICE 4. fie legaturi rigide (pentru laturile cinematice generatoare complexe). Abaterea de la marimea vitezelor componentelor miscarii de aschiere si de la mentinerea raportului de . Ca urmare.

1) i TT unde i TT = i 1T ⋅ i 2T ⋅ .stabilirea unor metodologii si instalatii experimentale pentru verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte. 4. . ⋅ i kR ⋅ .conditionare cinematicaa acestor viteze.rigiditatea staticaa masinilor-unelte este suficient de mare.raportul de transfer total real.temperatura mediului ambiant poate fi considerataconstanta. . angrenajului melc . se pot face urmatoarele ipoteze simplificatoare: . Principalele probleme care trebuie rezolvate in cadrul efortului de asigurare a preciziei cinematice a masinilor-unelte sunt urmatoarele: . cupluri cinematice inferioare fus-lagar si sanie-ghidaj etc.sunt asigurate conditiile de exploatare impuse tipului de masina-unealtasi tipului de prelucrare (lubrifiere.determinarea unor mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice prin utilizarea unor dispozitive pasive si/sau active de compensare. (6. devine evident faptul ca precizia cinematicaeste o functie de mai multi factori care sunt dependenti de erorile de executie si de montaj ale mecanismelor din structura lanturilor cinematice. . i TR = i 1R ⋅ i 2R ⋅ .piulita. mecanisme surub-piulita.roatamelcataetc. Aceasta se transpune in abateri dimensionale. preluarea jocurilor din imbinarile fixe si mobile. . . ⋅ i nT = ∑ i kT reprezintaexpresia raportului de transfer total k=1 n teoretic. astfel incât pentru prelucrarile de finisare deformatiile elastice influenteazanesemnificativ precizia tehnologicaa masinii. . . Astfel. precizia cinematicaa unei masini-unelte se apreciazaprin precizia cinematicaa mecanismelor din structura lanturilor cinematice generatoare (angrenaje. .). Cuantificarea preciziei cinematice a unui lant cinematic generator se face prin intermediul abaterii absolute ∆ iT sau a abaterii relative (∆ iT)r a raportului de transfer total teoretic iTT.2 Precizia cinematicaa lanturilor cinematice generatoare Erorile de naturacinematicaale unei masini-unelte au drept cauzaprincipalafunctionarea defectuoasaa angrenajelor si a mecanismelor surub . .determinarea impreciziilor geometrice ale elementelor componente ale lanturilor cinematice si a influentei acestora asupra parametrilor cinematici ai angrenajelor si mecanismelor surub . .piulitadin structura lanturilor cinematice generatoare. .). In aprecierea preciziei cinematice.determinarea influentei abaterilor cinematice ale mecanismelor lanturilor cinematice asupra preciziei de realizare a traiectoriilor generatoare (generatoarea si directoarea). imbinari cu panasau caneluri. (∆ i T )r = T . in functie de raportul de transfer total real iTR: ∆i ∆ i T = i TR − i TT . .obtinerea pe cale analiticasi experimentalaa preciziei cinematice a lanturilor cinematice generatoare (in special a celor complexe. ⋅ i nR = ∑ i kR . . o atentie aparte fiind acordatalantului cinematic de rulare). . Ca urmare. k=1 n . . ⋅ i kT ⋅ . in special din lagarele arborelui principal. ale mecanismului surub-piulita. de formasi de pozitie a suprafetelor generate. iar stabilirea influentei si a ponderii exacte a fiecarui factor de influentanu pot fi evaluate cu exactitate. in timpul functionarii fara sarcina. corespunde impreciziei cinematice.parametrii de precizie geometricase incadreazain limitele admise si/sau pot fi corectate prin metode si mijloace simple.

. α R . (6. . . Factorul de eroare Ek este dat de relatia: [1+ ε′k cos(′k + α R + β k + ϕ′k )] θ Ek = . Rkb raza cercului de baza. Fig. (i nT + ∆i n ) .5) k=1 i kT k=1 n Eroarea absoluta∆ ik indicatade relatia (6. . ϕ k . ⋅ ∆tk ⋅ . 4. . (i kT + ∆i k ) . (6. i nT . 4.   j=1  k=1− j  (∆i T )r = ∑ n ∆i k = ∑(∆i k )r . . n (6.3) Efectuând calculele si neglijând produsele de forma: ∆t1 ⋅ ∆t2 ⋅ . + ∆i j k=1 k=2 n k=1−j ∏i kT .excentricitatea cercului de baza. ⋅ ∆tn .4) Eroarea absoluta∆ iT si abaterea relativa(∆ iT)r a raportului de transfer al lantului cinematic se pot scrie sub forma: n n   ∆i T = ∑ ∆i j ∏i kT  . . ek .Dacaeroarea raportului de transfer al unui mecanism de rang k se scrie sub forma ∆i k = i kR − i kT = i kT ⋅ ε k − i kT (ε k − 1) .unghiul de angrenare real (variatia fiind nesemnificativafatade valoarea teoreticaα T). .unghiul de inclinare al liniei centrelor. fiind dependentade factorul de eroare Ek.1).unghiul de defazare a pozitiei excentricitatii. .6) ′k cos(′k + α R + β k + ϕ′k )] ′ ′ ′ [1+ ε θ in care ε k = ek / Rkb reprezintaexcentricitatea relativa.2) exprimavariatia raportului de transfer real ikR al angrenajului de rang k fatade valoarea teoreticaa acestuia ikT. i kR = . β k .1 Angrenarea rotilor dintate excentrice. (6. eroare care are drept cauzaexcentricitatile e'k si e"k ale centrelor de rotatie ale celor douaroti dintate (fig. θ k unghiul de rotire al rotii. . n ∆i j ∆i k i 1T i 2T . expresia raportului de transfer total real devine: i TR = ∏i kT + ∆i 1∏i kT + . .2) atunci raportul de transfer total real devine i TR = (i 1T + ∆i 1)(i 2T + ∆i 2 ) . . (6.

ω 'kR / ω "kR.6) devine: Ek = 1+ ε′k cos ′k θ . ′ 1ε ′k (6. Similar se poate obtine si cea mai micavaloare dintre minime. ∆ i ⋅ i + ∆i TD ⋅ i TA (∆i T )r = TA TD .10) In figura 4. Este de remarcat caparametrii ∆ ik. (6. eroarea totalarelativa(∆ iT)r determinându-se cu ajutorul relatiei (6.e"k).max si ikmin.T⋅ Ek.raportul de transfer total real al lantului cinematic.fractie primaraexactaa raportului de transfer.min (linia de Fig.9) i kR.max si ik.max = ik. conform expresiilor urmatoare: 1± ε ′k (6.max = ik. ikR si ω "kR = ω kT⋅ ε k depind de legea de variatie a expresiei Ek.13)  i TT    .T⋅ Ekmax.12) i TT In functie de erorile ∆ iT sau (∆ iT) r se pot exprima si urmatoarele marimi: .β k).12). ′ 1ε ′k ′ ′ ′ ω′k. max= ′ 1− ε ′k Pentru un ciclu de variatie egal cu 2jπ Bk cea mai mare dintre valorile expresiei Ek este Ek max. Ak / Bk . lim = i kT . lim = ω′kT ∆i k.8)  . lim = ω′kT E k. Ultimul mecanism al lantului cinematic are o influenta insemnata asupra preciziei cinematice. lim = i kT E k.7) având valoarea maximapentru θ "k = 2jπ ikT. adica: ϕ 'k = − (α + β k). 6.11) (6. lim = ± i kT ′ ε ′k ± ε ′k . Analiza expresiei Ek se poate face mai usor in cazul particular in care defazarea totalaeste nula. ϕ "k = = − (α . max = (1 + e'k)/(1 . adicaEk min. realizabil in mod practic prin montarea in angrenare a rotilor dintate cu defazarile corespunzatoare.2 Varia]ia raportului de origine reprezintavaloarea ikT).e'k)/(1 + e"k). iTR:  ∆i  i TR = i TT + ∆i T = i TT  1+ T  = i TT [ 1+ (∆i T )r ] . relatia (6. transferreal ikR .  B   1+ ε ′k cos 2jπ k   Ak  (6.T⋅ Ekmin. Astfel. Raportul teoretic de transfer iTT se poate scrie ca produs intre rapoartele teoretice adimensionale iTA si dimensionale iTD.min= ik. E k.min cu valorile limitasuperioare si inferioare ikmax. Aceste douavalori extreme limiteazaun câmp de variatie pentru marimile reale ikR. min = (1 . ′ 1ε ′k 1± ε ′k .min = = ik. ω "kR si ∆ ik. Ca urmare.2 este reprezentata variatia raportului de transfer ikR in functie de variatia expresiei Ek si rezultacavalorile acestui raport se incadreazaintre cosinusoidele ik. ′ 1− ε′k cos kTθ′k i (6. ω k viteza unghiulara. ikT = θ "k / θ 'k = ω "kT / ω 'kT = = ω "k / ω 'k = z'k / z"k = Ak / Bk.T⋅ Ek. indicii superiori ( ' ) si ( " ) se referala roata dintataconducatoare si respectiv condusa. raportul de transfer al acestuia fiind de obicei dimensional. (6.

T = ye. aceastaprecizie este definitaprin eroarea cinematicasi evaluata(teoretic si experimental) prin variatia raportului de transfer real fatade valoarea sa teoretica(iT).. i TT .marimea de iesire realaa lantului cinematic.T (∆i T )r .14)  i TT    . ye. pentru lantul cinematic de avans. pentru distanta intre axe la valoarea nominala. precum si elementele danturii ale caror erori o determinape aceasta. indicii de precizie sunt: 1) Eroarea cinematica(Ecn) reprezintavariatia maximaa unghiului de rotire completala antrenarea pe un singur flanc cu roata etalon.T [ 1+ (∆i T )r ] . c) Criteriul de contact al dintilor care se referala precizia de executie a flancurilor dintilor prin valoarea minimaa suprafetei de contact raportatala suprafata flancului. prin stabilirea clasei de precizie in functie de angrenarea cu roata etalon. in mm/min. In concluzie.15) (6. precizia unui lant cinematic generator este determinatade precizia mecanismelor din structura acestuia.R:  ∆i  ye. acesta constituind un instrument de evaluare a preciziei ansamblului lantului cinematic.14) . b) Criteriul de functionalitate linacare stabileste valorile componentelor erorii totale ale unghiului de rotatie.T T = ye. pentru lantul cinematic principal si ye = w.T (∆i T )r = C pnas.eroarea absolutaa marimii de iesire. Ca urmare.T (∆i T )r (6. (6.16) confirma faptul ca precizia unui lant cinematic este direct influentata de eroarea relative a raportului de transfer total.R = yi ⋅ i TR = yi ⋅ i TT  1+ T  = i e. ye. in mm/rot. . s avansul. erorile absolute ale acestora sunt: ∆vas = vas. reprezintao valoare medie a amplitudinilor oscilatiilor pentru o rotatie completaa rotii de verificat in angrenare pe un flanc cu roata etalon.16) unde yi reprezintamarimea de intrare a lantului cinematic. precum si elementele danturii ale caror erori determinaaceste componente ciclice.18) unde Cp si Cw reprezinta constantele lanturilor cinematice principale si respectiv de avans.eroarea relativaa marimii de iesire. precum si la elementele danturii ale caror erori determina marimea petei de contact. precizia cinematicaa unui angrenaj se exprimain functie de excentricitatea relativaε k si de pozitia acestor excentricitati. Pentru un angrenaj.R = ye..17) ∆w = wT (∆i T )r = C wsnas. Marimile de iesire ale lanturilor cinematice generatoare tehnologice fiind ye = vas in m/min..T (∆i T )r (6. Relatiile (6. componentaa erorii cinematice. Dependenta in principal de calitatea rotilor dintate. evaluarea preciziei cinematice a unui angrenaj se atribuie direct acestuia si nu fiecarei roti dintate in parte. Corespunzator celor trei criterii. (∆ ye)r: (∆ye )r = ∆ye = (∆i r )r . repetabile in timpul unei rotatii. Normele de control prevad pentru roti dintate si angrenaje urmatoarele criterii de precizie: a) Criteriul de precizie cinematicaprin care se defineste eroarea maximatotalaa unghiului de rotire pentru o rotatie completaa rotii de verificat. considerataconstanta. dar si a ponderii influentei fiecarui mecanism.T = yiT⋅ iTT marimea de iesire teoretica. (6. ∆ ye: ∆i ∆ye = ye.T (6. ye. 2) Eroarea ciclica(Ecl).

eroarea de rulare (componenta erorii cinematice obtinutaprin eliminarea bataii radiale b r din eroarea cinematicaEcn .b). iar cea de-a doua miscare. 4. asigurarotii conduse o miscare de rotatie uniforma. . peste carem se suprapun. Fig. La functionarea farasarcinaa unui lant cinematic generator.reprezentatain figura 4. 4. Fig. in principal.3. in conditiile de functionare normala a angrenajului.3 Definirea erorilor Ecn.indicatain figura 4. jocul dintre flancuri jn (jocul dintre dintii rotilor in angrenare care asigurao rotire liberaa uneia din roti. ale carui roti sunt executate cu erori. Prima miscare suplimentara. când cealaltaeste fixa). angrenajul de rang k.3) Pata de contact reprezintasuprafata de contact efectivaa flancului dintelui pe care se aflaurmele de contact cu flancurile dintilor rotii conjugate. 4. Semnificative sunt si alte erori. de amplitudine ω "kC are ca origine efectele cinematice ale erorilor angrenajului k.4 Reprezentarea miscarilor suplimentare de rotatie oscilatorii ale angrenajului.4). cu viteza unghiulara ω "k (fig. care contureazaprofilul efectiv in limitele profilului utilizabil . ca de exemplu: eroarea formei de profil Efp (distanta masuratape normala dintre douaprofile teoretice in evolventaa dintelui rotii.3. doua miscari suplimentare oscilatorii. Ecl si Efp. de amplitudine ω "kD este provocatade efectul dinamic al acelorasi erori.a).

bataia axiala.19) .roatamelcatapentru lantul cinematic de rulare). Instalatiile de masurare a preciziei cinematice trebuie sainregistreze pozitia elementelor finale ale lanturilor cinematice generatoare in mod neintrerupt in timpul functionarii masinilorunelte. de actiunea maselor neechilibrate aflate in miscare de rotatie sau de translatie. Instalatiile experimentale de determinare a erorii cinematice pentru un lant cinematic permit efectuarea de masuratori dupacum urmeaza: a) masurarea periodica in conditii de repaus pentru masina-unealta. bax . precizia instalatiei de masurare trebuie sa fie extrem de inalta. determinao miscare oscilatorie (proprie numai unui angrenaj) a carei amplitudine este: unde Ecp reprezintaeroarea cumulatade pas. De aceea.piulitapentru lantul cinematic de filetare. Deoarece valorile absolute ale erorilor de pozitie ale elementelor finale sunt foarte mici.3 Metodologii si instalatii de verificare a preciziei cinematice Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte presupune masurarea marimii abaterilor unghiulare sau liniare de pozitie a elementului condus. 4. angrenajul melc . β d . masurând valoarea erorilor pozitiei relative ca o functie continuaa pozitiei elementului considerat canducator (de obicei scula aschietoare ca purtatoare a elementului generator). Exista totodata si dificultatea impusade masurarea preciziei cinematice in cazul unei sarcini pulsatorii.amplitudinea oscilatiei de rasucire. Masurarea directapresupune utilizarea unor instalatii in componenta carora exista traductoare de inregistrare a deplasarilor mici ale elementelor finale din structura lanturilor cinematice generatoare. Φ . de fenomenele de rezonantadatorate rigiditatii limitate a lanturilor cinematice etc.Cele douamiscari suplimentare oscilatorii. de fortele de frecare si de aschiere cu caracter variabil. Identificarea abaterilor de naturacinematicanu este o actiune simpladeoarece acestea coexistacu alte abateri care sunt provocate de efectele dinamice ale abaterilor geometrice. Aspectul fundamental care trebuie avut in vedere la determinarea preciziei cinematice a masinilor-unelte consta in identificarea abaterilor cinematice generatoare care se manifestala ultimul mecanism al lantului cinematic (mecanismul surub . 2 2 1/2 (6. se utilizeazade obicei metode de determinare periodice ale pozitiei absolute sau relative a elementelor finale prin masurarea la curse in gol sau la opririle periodice ale masinilor-unelte. 2b 2 2 r  Ec + p  + (ba t xβ dg) + 4Φ ′    c α o s  ∆ xk = . ca efect dinamic al erorii angrenajului.unghiul de inclinare a danturii. ceea ce echivaleazacu determinarea functiei abatere cinematica. in functie de pozitia elementului conducator sau de marimea erorii pozitiei relative a elementelor finale ale lanturilor cinematice generatoare. Abaterile cinematice se pot obtine prin masurari directe sau indirecte. specificaprocesului real de aschiere. actionând simultan.

determinând rotirea arborelui port-piesacu unghiul (teoretic): 1 o e A R CR γ p = 360 . ing. conform ISO 1328-75. la functionarea in gol a masinii. doc. in intervalele dintre punctele in care s-au efectuat masuratorile). Un alt tip de aparat este acela care are la baza ipoteza de interconditionare cinematica a lanturilor inchise. 4. Marirea decalarii intre cele doua miscari caracterizeaza erorile cinematice ale lantului cinematic inchis. inregistrându-se pe scala teodolitului unghiul de rotire real al arborelui port-piesa care se compara cu cel teoretic. 2 .6 este un aparat destinat masurarii periodice a valorilor instantanee ale erorii pozitiei unghiulare ale arborelui port-piesain raport cu pozitia arborelui principal. Aparatul poate fi folosit si pentru verificarea preciziei cinematice a unei portiuni a lantului cinematic. Rotirea arborelui principal se continuasuccesiv cu 2. fixat pe batiul sau pe montantul masiniiunelte. Când eroarea este zero cele douafante de pe cilindrii 4 si 5 coincid pe pozitia de zero a scalei. acesta se regleaza dupa reticolul colimatorului 2. teodolitul se regleaza din nou pe reticolul colimatorului.disc divizor montat pe masa rotativa. 4. Imprecizia miscarii relative dintre elementele mecanismului fictiv modifica pozitia unghiulara a arborelui port-piesa in raport cu pozitia teoretica. Aprinderea lampii 6 depinde de erorile unghiulare inregistrate la masa rotativa. 3 contacte fixe (diametral opuse.. aparatul este constituit din urmatoarele elemente: 1 . Mecanismul fictiv este reprezentat de melcul etalon 1 (fig. Dupa rotire. pânacând se obtin erorile arborelui port-piesapentru o rotatie completaa acestuia. Diferenta defineste valoarea erorii unghiulare relative. prin intermediul unei functii de inchidere cinematica determinate de un mecanism fictiv. Botez. Dintre instalatiile ce efectueazamasuratori conform primei grupe. E.b) masurarea periodicala functionarea in gol a masinii-unelte (se obtin o serie de valori particulare ale abaterii cinematice.20) f BR DR K R unde constanta KR a lantului cinematic de rulare include si raportul de transfer al angrenajului melc . pe baza carora se stabilesc legile de variatie ale functiei eroare. dr. Ulterior. se identificaerorile angrenajului melc roatamelcataca ultim mecanism al lantului cinematic. fixate pe bara 7 aflatadeasupra discului1. reprezentativaeste verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului (fig. Arborele principal 3 se roteste cu 360o. n rotatii complete. la functionarea in sarcina a masinii.cepuri (in numar de 18. . iT reprezentând raportul de transfer total al lantului cinematic).roatamelcata(km / zrm). 5 cilindru interior solidarizat de arborele pricipal 8 si prevazut cu o fanta elicoidala. Bazat pe acest principiu de masurare este si aparatul cu mecanism fictiv. Pricipial. Abaterile cinematice sunt masurate continuu. Teodolitul 1 (cu precizie de pânala o secunda) se fixeaza orizontal in planul diametral al mesei. c) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in sarcina(in conditiile unor frecvente mici de rotatie). materializat si brevetat de prof. precizie consideratasuficientapentru verificarea masinilor de danturat din clasa a 5-a sau a 6-a de .cilindru exterior al dispozitivului de citire (nerotitor) pe care existao fantadispusape generatoare. in functie de pozitia efectiva in care este amplasat.7) si o roatacilindricaetalon cu dinti drepti 2 (executate in clasa de precizie a IV-a. d) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in gol si/sau sarcina.5).. de-a lungul careia se afladiviziunile scalei (o diviziune a acesteia corespunde unei abateri unghiulare egalacu 1200/ iT secunde de arc. Dacase aleg rotile de schimb (AR/BR) (CR/DR) astfel incât unghiul γ p = 360o/zrm. 6 – lampa cu neon amplasata in cilindrul 5 care se aprinde in momentul inchiderii contactelor discului 1. . 4 . 3. 20 sau 42) dispuse pe suprafata frontalaa discului. (6. din aceeasi pozitie initiala. Cinematometrul prezentat in figura 4.

Roata etalon. 4. cu deosebirea caroata etalon este montatape dornul 3.precizie) prin care se simuleazaactiunea dintre freza melc si roata piesa. pe masa masinii se aflabratul 5 care deformeazalamela elastica6. Fig.6 Instalarea cinematometrului pe o masinade frezat. liber fatade masa masinii 4. Pentru aceasta. antrenatade melcul etalon. Un dispozitiv cu traductoare tensometrice are rolul de a compara cele douamiscari. Fig.5 Verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului. 4. fixatarigid de roata etalon. se consideracaare o miscare de rotatie ideala(cu viteza unghiularaω 2T) comparativ cu miscarea de rotatie a mesei pentru care viteza unghiularaeste ω 2R. .

Metoda de masurare folosind discuri magnetice constain determinarea defazajului introdus de eroarea raprotului de transfer al lantului cinematic de rulare asupra unui semnal inregistrat pe o bandamagnetica. se compara miscarile elementelor mecanismului fictiv.Fig. 4. semnalul rezultat fiind amplificat printr-un tensometru electronic si apoi inregistrat. 4 . 10 . pe care este inregistrat un semnal etalon citit de capul de redare (3).capete de inregistrare/redare fixate pe masasi respectiv pa batiu. 4.8 Masurarea erorilor cinematice folosind discuri magnetice. pe discul magnetic 4 se inregistreaza un semnal neuniform. In cazul montajelor experimentale. 8 . 7 . Semnalele inregistrate pe acest disc sunt citite de capetele 6 si 7 (in acest caz cu rolul de redare). existând deosebiri doar in modul de masurare a miscarilor si de interpretare a rezultatelor. .7 Aparatul de masurare cu mecanism fictiv.8): 1 .disc montat pe arborele frezei melc (2).motor electric pentru rotirea separataa discului magnetic 4. In faza urmatoare discul 4 este decuplat de masa masinii si rotit de motorul 11. utilizând captori seismici. 11 . discurile magnetice sau captorii seismici.fazmetre. Fig.ω 2R. Schematic. prin masurare continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in sarcinasunt cele care folosesc discurile de frictiune. 6.inregistrator. 9 comparator si analizor de frecventa. Datoritaerorilor din lantul cinematic. Semnaleledefazate vor fi comparate cu semnalul dat de discul etalon 3 si inregistrate de inregistratorul 10. un aparat de acest tip este constituit din urmatoarele elemente (fig.disc magnetic fixat coaxial cu roata piesa(5). 4. masuratacu ajutorul a douatraductoare tensometrice montate in semipunte. Deformatia elasticaa lamelei 6 este proportionalacu diferenta ω 2T . Alte aparate pentru determinarea preciziei cinematice a masinilor de danturat cu freazamelc.

Inainte de inceperea efectivaa masuratorilor se face echilibrarea dinamicaa captorilor. 0.1.10. 0.9 Masurarea erorilor cinematice utilizând captori seismici.10. 28. 0. pentru masurarea variatiilor celor douamarimi Yi si Ye ale lantului cinematic de rulare se folosesc captorii seismici T1 si T2 (fig. Curba rezultantaCΣ este o linie dreapta. 47 si 140.3. Fig. prin verificarea identitatii curbelor CAP si CAS. iar inregistrarea din figura 4. 4.2 mm a rotii e din angrenajul e/f. 4. Aceasta actioneazaun microintrerupator normal deschis când arborele port-sculaface o rotatie. Evidentierea acestui lucru s-a facut efectuând masuratori la functionarea in gol a masinii-unelte Pfauter-400 cu lantul cinematic de rulare reglat pentru zp = 20. Baza de timp se inregistreazaprin montarea pe arborele port-sculaa unei came. masurând variatiile unghiulare ∆ ϕ si nu variatiile vitezei sau acceleratiei. 0. Rotile de schimb e/f. Actiunea simultanaa erorilor pe care le are o roatadintatadintr-un lant cinematic poate fi asimilataunei excentricitati ce are marimea egalacu suma patraticaa erorilor. Se constatacadublul amplitudinii .4 mm. Aceste traductoare capteaza numai semnale cu frecventamai mare decât frecventa proprie. montati coaxial cu arborele port-sculasi respectiv cu arborele port-piesa.10 sunt exemplificate inregistrarile facute pentru cazul reglarii lantului cinematic de rulare: pentru zp = 47 (fig. iar excetricitatile rotilor e si f au fost obtinute montând in alezaje bucse excentrice cu valori ale excetricitatilor de 0.15. Variatia celor douamarimi preluate de captorii seismici sunt transmise ca semnale in instalatia de masurare care indeplineste functia de transformare.b corespunde unei excentricitati de 0. Reglarea instalatiei de masurare constain echilibrarea celor douapunti (determinarea punctelor de zero) si micsorarea de zp ori a semnalului inregistrat la arborele port-scula(tensiunea masuratala iesirea din puntea PA1 trebuie safie de zp ori mai micadecât cea masuratala iesirea din puntea PA2). Cele exterioare (in opozitie de faza) redau legea miscarilor suplimentare oscilatorii inregistrate la arborele portpiesa(CAP). 4. In figura 4. inchizând circuitul de inregistrare a bazei de timp pe cea de a patra pista(C T) dispusadeasupra celorlalte trei.Astfel. Distanta dintre doua vârfuri determina timpul unei rotatii a sculei. Diagrama rezultanta(CΣ ) reda diferenta vectorialaa amplitudinilor celor douamiscari si reprezintalegea miscarii suplimentare oscilatorii relativadintre sculasi piesain raport cu elementele macanismului fictiv. amplificare si inregistrare a acestora (puntile amplificatoare PA1 si PA2 si aparatul de inregistrare A1). respectiv la arborele port-scula(CAS).9). AR/BR si CR/DR din lantul cinematic de rulare au fost montate in diferite combinatii.a) rotile de schimb utilizate sunt cele din dotarea masinii-unelte (cu excentricitati necunoscute). Prin intermediul aparatului de insumare AΣ .2. pe hârtia de inregistrare H1 apar trei diagrame.

23) (6. in special a celor de danturat. 3 5  2zrm zp = . p = 0. In cazul masinilor de danturat. se obtin informatii rapide si sigure asupra amplitudinii unor componente ciclice ale abaterii cinematice. insumându-se cu acestea. Miscarea suplimentara oscilatorie inregistrata la arborele port-sculanu isi schimbaamplitudinea (2∆ a"sn. 11 zp = (6.c) este mai mic decât cel al miscarii suplimentare oscilatorii (2∆ a"pn). prin prelucrarea piesei de probase urmareste. Fig. . Se consideracapentru aceste valori ale lui zp abaterea ciclicacu pulsatia relativaegalacu cea a melcului se regaseste pe piesa de probasub forma abaterii cumulate de pas. In acest sens. 2. . ca ultim mecanism al lantului cinematic de rulare.24) unde k este numarul de inceputuri ale melcului. (2p −1 k ± (1. pe baza masurarilor si prelucrarii rezultatelor nu se poate stabili clasa de precizie a masinii-unelte sau a piesei-semifabricat (de exemplu roata-dintata pentru masinile de danturat). evidentierea impreciziei cinematice a angrenajului melc . Cu toate ca s-a realizat o aparatura complexa pentru verificarea preciziei lanturilor cinematice generatoare complexe. .roata e este montatape ramura piesei lantului cinematic de rulare).miscarii suplimentare oscilatorii rezultante relative (2∆ a"en. in acest caz fiind eliminate influentele impreciziei piesei-semifabricat. in literatura de specialitate se indicarelatii de calcul a numarului de dinti zp al piesei de proba. . Miscarea suplimentara cauzata de excentricitatea rotii e se suprapune celorlalte miscari suplimentare oscilatorii din lantul cinematic. ca de exemplu: 2zrm . Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte. .21) (6. In acest fel. 2. . in principal. (2p + 1 ) z zp = zrm − rm . 4. in raport cu numarul de dinti zrm ai rotii melcate. .c .10 Inregistrari experimentale pe masina Pfauter-400.22) (6. cu deosebire a celor complexe. Exista totusi posibilitatea de a compara rezultatele obtinute pe diferite masini-unelte de aceeasi constructie in scopul evaluarii calitatii mecanismelor din structura lanturilor cinematice generatoare. 1. . 2) ) 2 2  zp =  2 − −  zrm . inregistratala arborele port-piesa. 1. . se poate realiza si indirect folosind piese de proba.roatamelcata. p = 0.

alegerea mecanismului melc . metoda nu trebuie neglijata fiind oricând disponibila fara investitii deosebite. pentru mecanismele din structura lanturilor cinematice generatoare. 4. .asigurarea preciziei ridicate a celorlalte angrenaje din structura lanturilor cinematice generatoare si. b) utilizarea unor dispozitive de corectie speciale. a rotilor de schimb.evitarea utilizarii angrenajelor conice.roatamelcata) folosind diferite solutii constructive care se referala executia acestuia in clasele de precizie 1 sau 2. astfel incât erorile nu vor fi transmise la acelasi dinte. In cadrul primei metode existaurmatoarele posibilitati: .. Totusi. dispunerea punctului de asociere a celor douaramuri ale lantului cinematic de rulare cât mai aproape de scula.14). utilizarea. utilizarea unui numar redus de angrenaje in structura lanturilor cinematice. pânala lira rotilor de schimb.4 Metode si mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice Componenta principalaa erorii cinematice este o eroare ciclicasi este functie de erorile anumitor angrenaje din structura lanturilor cinematice generatoare. . utilizând melci duplex.roatamelcatacu un raport de transfer k/zrm cu o valoare cât mai redusa(k = 1 si zrm cât mai mare posibil).80%. Asigurarea unei precizii cinematice ridicate a masinilor-unelte se poate realiza prin douametode distincte: a) obtinerea unei precizii de executie si montaj cât mai bune.dispunerea unui angrenaj cilindric interior.utilizarea de roti melcate cu diametrul Drm mai mare decât diametrul piesei semifabricat Drp.roatamelcata. pentru aceasta se va impune si respectarea relatiei (zrm . cu rolul functional de a diminua erorile cinematice care se cumuleazala mecanismul final al lanturilor cinematice inchise. 4. angrenaj cu doi melci care actioneazaasupra . Din punct de vedere al utilizarii acestor masini-unelte este mai avantajos de prelucrat roti dintate cu zp cât mai mare.zp)/zp ≠ p.12). . pe fiecare dinte al rotii-piesa. 4. pastrarea aceluiasi aens al miscarii in lantul cinematic pe tot timpul generarii suprafetelor. Referitor la angrenajul melc .. Verificarea preciziei cinematice utilizând piese de proba ofera informatii indeosebi calitative cu privire la marimea erorilor cinematice. a rapoartelor de transfer egale cu unitatea.La receptia masinilor-unelte de danturat cu frezamelc se recomandaca piesa (roata dintata) de probasaaibaun numar zp cât mai mic si de modul cât mai mare. unde p este un numar intreg. in special. datoritafaptului caerorile angrenajului sunt proportionale cu raportul Drp/ Drm.roatamelcatak/ zrm este mai mare cu atât numarul de dinti zp de la care prelucrarea devine mai avantajoasaeste mai mic.11) care saasigure repartizarea uniformasi convenabilaa erorilor cinematice ale masinii-unelte. cercetarile au confirmat faptul caprincipala cauzaa erorii cinematice inregistratala piesa semifabricat o constituie excentricitatea rotii melcate care intervine in bilantul total de erori cinematice cu o pondere de 50. . 4. roti melcate din douabucati (fig. .utilizarea unor solutii eficiente de preluare a jocurilor dintre flancuri. Principalele posibilitati de reducere a acestor erori sunt urmatoarele: .executarea melcului si a rotii melcate in conditii tehnologice care saasigure in angrenare precizie ridicatasi durabilitate mare. . utilizarea de dispozitive ce permit eliminarea influentei jocurilor din lantul cinematic (a se vedea fig. de precizie ridicata.asigurarea preciziei necesare si suficiente a ultimului mecanism al lantului cinematic de rulare (angrenajul melc . Cu cât raportul de transfer al angrenajului melc . intre angrenajul melc roatamelcatasi masa port-piesa(fig.

13. Fig. 4. 4. Fig. 4.unei roti melcate. k2/zrm2 pentru prelucrarile de finisare. melcii fiind dispusi in paralel (fig. .13.b). 4. In cadrul metodelor de asigurare a unei precizii cinematice utilizând dispozitive de compensare. in cele ce urmeazavor fi prezentate posibilitatile cu aplicatii recunoscute.a) sau perpendicular (fig.13 Angrenaje cu doi melci.12 Roatamelcatadin Fig.11 Angrenaj cilindric interior. douabucati.adoptarea de solutii constructive pentru uniformizarea uzurii angrenjului melc roatamelcatautilizând douaangrenaje melcate (fig. 4.14) care functioneazaseparat dupacum urmeaza: k1/zrm1 si zp < 50 pentru prelucrarile de degrosare. 4. .

in care semnificatiile notatiilor sunt: 1 .tachet. Transmiterea unei miscari de rotatie suplimentara melcului este de preferat deoarece existapentru aceasta mai multe solutii cinematice. a) Utilizarea unor dispozitive de corectie pasive. pe care este materializata eroarea cinematica a lantului cinematic de rulare.servomotor hidraulic.traductor de fecventainalta. 4 . b) Utilizarea unor dispozitive de corectie active prin care sase masoare continuu eroarea cinematica (la functionarea cu sau farasarcina). 4. cu actiune asupra angrenajului melc roatamelcataprin intermediul unei came disc. Miscarea suplimentarade rotatie.16.Fig. prin care se reduce sau se eliminaeroarea cinematica.camadisc pentru corectie. Corectia ce se impune va fi transmisa mesei port-piesa. se transmite melcului printr-o deplasare axialasau printr-o miscare de rotatie. 3 cremaliera. Semnificatiile notatiilor sunt urmatoarele: 1 . 2 . 2 . prin compararea miscarilor arborilor portsculasi port-piesa. 3 . Specifice acestor dispozitive sunt sistemele de masurare si cele de comparare a erorii dupacum rezultadin figura 4.traductor de fecventajoasa. .bloc electronic pentru comparare si amplificare de semnal.15. Una dintre ele este exemplificatain figura 4.14 Solutie constructivacu douaangrenaje melcate.

iar stabilirea reglajului optim devine justificata.obtinerea unui numar minim de roti de schimb. Pentru acelasi numar de dinti zp al rotii de prelucrat.montarea rotilor de schimb pe cât posibil in ordine crescatoare a numerelor de dinti. O posibilitate de crestere a preciziei cinematice a masinilor-unelte. De exemplu.utilizarea rotilor de schimb de diametru cât mai mare posibil (mai ales pentru roata DR). Ponderea acestor erori.. introduse de mecanismul cu roti de schimb.15 Dispozitiv de corectie pasiv. erorile cinematice au fost micsorate in medie cu 50..25%. pentru masina de danturat FD500.3. in cazul zp = 67 exista650 de posibilitati de reglare.. in eroarea cinematicatotalaa lantului cinematic. variazain limite foarte largi. este de 23.17) care sunt apropiate de 40o. iar pentru zp = 21 numarul variantelor este de 2500 (s-au considerat numerele zp = 21 si zp = 67 intrucât acestea reprezintanumere critice pentru piesele de probain cazul masinilor-unelte de danturat. la care se pot atasa faram odificari constructive. 4.pentru rotile e si f. In aceste conditii. .utilizarea unor valori pentru unghiurile α si β (fig. folosite pentru schimbarea sensului de rotatie al piesei-semifabricat si modificarea constantei lantului cinematic de rulare (a se vedea fig. Pentru diminuarea erorilor ciclice se impun urmatoarele masuri: . la masinile de danturat cu freza-melc.. . amplitudinea acestor erori reducându-se de la 26". Prin intermediul acestora.35" la 2. Studii aprofundate au fost efectuate in special in cazul lantului cinematic de rulare din structura masinilor de danturat cu freza-melc... Acestea sunt executate formând si ansambluri de sine statatoare care constituie accesorii in cazul masinilor de danturat. . eroarea cinematicaintrodusade lira rotilor de schimb.16 Dispozitiv de corectie activ. executate precis si corect centrate pe arbori. 4.10) se adoptain general rapoartele 1:1 sau 1:2 (dintre acestea este de preferat raportul 1:2 deoarece contribuie la micsorarea erorilor cinematice care se transmit ultimului mecanism). numarul variantelor de montare a rotilor de schimb variazaintre câteva sute (zp numar mare si prim) si câteva mii (zp numar mic).. . 4.Fig. ca mecanism de reglare din structura lanturilor cinematice generatoare. Dispozitivele de corectie pasive si active prezinta o serie de neajunsuri dintre care majore sunt dificultatile de integrare in structura cinematicaa masinii-unelte.5". devenind posibila montarea unei roti DR cu numar maxim de dinti. Fig.90%. este rationalizarea alegerii si montarii rotilor de schimb.. conform STAS 8010-74 si DIN 8642). ce poate fi tratatain mod distinct. 4. .5".

a guler de control. farae si f. 11 .limitarea bataii radiale a rotilor de schimb pentru reglarea lanturilor cinematice de rulare si de filetare la valoarea maximade 0. . iar bataia frontalala 0. suprafata controlata fiind gulerul a. 8. b . DR este reprezentatain figura 4. 4..impunerea unor constructii cât mai rigide pentru ansamblul de lire pentru rotile e.9) si lira rotilor de schimb. Fig. 7 . Montând un dispozitiv de aceeasi constructie pe arborele rotii de schimb e se pot compensa simultan si erorile angrenajelor situate intre punctul de asociere al lantului cinematic (L . DR. dar defazat fatade primul cu 180o.1 mm.19. Fig. Semnificatia notatiilor este urmatoarea: 1 – coroana dintata. O constructie posibilaa acestei roti este reprezentatain figura 4.19 Roata dintata cu excentricitate reglabila. 6 .. devine posibilacompensarea erorii cinematice introdusade angrenajul melc . Se obtine astfel un alt vector rotitor. 4. Marimea excentricitatii rotii dintate 1 se masoara cu un comparator.fig. cu sens de rotatie diferit.08 mm. 9 .elemente de fixare ale dispozitivului pe arbore. conditii riguroase de precizie si de rigiditate pentru arborii rotilor e.alezaj excentric.bucsade legatura. 3 . 4. 2 .suruburi de fixare. f.18 Lira cu roti de schimb .. Pornindu-se de la constatarea caerorile cinematice ale tuturor angranjelor din structura unui lant cinematic generator complex se compun geometric rezultând un vector rotitor. c . 5.Fig. f si AR .roatamelcata(ultimul mecanism in lantul cinematic de rulare) prin utilizarea unei roti de schimb DR cu excentricitate reglabila. AR si DR si pentru bucsele pe care se monteazarotile BR si CR. se poate realiza un dispozitiv de corectie utilizând roti de schimb cu excentricitate reglabilacontinuu.alezajul rotii dintate. 10 – pana paralela de antrenare. cu aceeasi frecventade rotatie.stift cilindric de blocare.bucsa. undesa renuntat la rotile e si f. O solutie de montare a rotilor de schimb AR .18. existând posibilitatea montarii rotii AR pe unul din arborii I.17 Pozitia relativaa rotilor de schimb.. . 4. suma lor vectorialadevenind nula. Având la bazaprincipiul descris anterior. 4.arbore melc.

pânala 0. folosirea acestor danturi inclinate este permisanumai in situatia in care este asigurataabsenta bataii axiale si roata nu executaun numar intreg de rotatii in timpul procesului de generare. la clasa 5 sau 6) si diminuarea jocului din angrenare. De aceea. . pânala 0.06 daN⋅ cm⋅ s2. fiecare componenta ciclica avându-si locul sau definit in structura lantului cinematic generator inchis.utilizarea in cadrul structurii lantului cinematic a unor elemente cu momente de inertie reduse..cresterea preciziei de executie a rotilor dintate (de la clasa 8.Prin utilizarea rotilor dintate cu dinti inclinati in structura lanturilor cinematice generatoare complexe.06 mm. Cercetarile teoretice si experimentale referitoare la verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte evidentiaza complexitatea acestei activitati si fundamenteaza necesitatea ca functia de abatere cinematica sa fie definitaca o suma de componente ciclice cu pulsatii si frecvente diferite. dar creste influenta bataii radiale asupra preciziei angrenajului o data cu cresterea unghiului β de inclinare a danturii. se imbunatateste continuitatea angrenarii. In cazul utilizarii angrenajelor conice se recomandaurmatoarele masuri de diminuare a erorilor introduse de acestea: .0.. .003.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful