Tema I.

Conținutul managementului financiar al entității

1.1. Conceptul și obiectivele managementului financiar

1.2. Asigurarea organizațională și informațională a managementului
financiar
1.3.Particularităţile și funcțiile managementului financiar la entități
Referințe bibliografice
Luca, G. P.; Olariu, N. Elemente de management financiar, Ed. Dosoftei, Iasi,
1994
Bogdan, Ioan (coord.) Tratat de management financiar-bancar, Ed.
Economica, Bucuresti, 2002
Halpern R, Weston J.F., Finante manageriale. Modelul canadian, Editura
Brigham E.F. Economica, Bucuresti, 1998
Gheorghe Manolescu Managementul financiar, Editura Economică, București,
2005
Steve Robinson Management financiar, Editura Teora, București, 2008
 1.1 Conceptul și obiectivele managementului financiar
• Finanțele sunt constituite din trei domenii complementare:

Finanțele

Piețe Finanțe
monetare de manageriale
capital (nivel iInvestiții (implică
macroeconomi managementul
c) entităților)
Noțiunea de ,,MANAGEMENT FINANCIAR”poate fi privită din mai multe
unghiuri de vedere:

- ca știință
- ca activitate importantă la nivel micro și macroeconomic.
• Ca știință, managementul financiar este un sistem de cunoștințe cu
referire la gestiunea eficientă a fluxurilor de numerar și a resurselor
financiare, menite să contribuie la realizarea obiectivelor strategice și
soluționarea unor probleme tactice
• ca activitate mg.fin.se concretizează într-un ansamblu de principii,
metode, tehnici, instrumente şi acţiuni, cu ajutorul cărora se
fundamentează deciziile financiare privind constituirea şi utilizarea
eficientă a resurselor financiare în contextul realizării obiectivelor
activității
Esența mg fin. relevă contradicțiile firmei
dintre:
obiectivele strategice şi posibilităţile financiare (strategia
financiară e menită să stabilească ordinea realizări
obiectivelor, ţinându-se cont de resursele disponibile şi să
găsească surse noi de finanţare);
• profit şi gradul de risc (tendinţa de a obţine căt mai mult
profit, de regulă, face să crească gradul de risc comercial,
pune în pericol lichiditatea activelor, adică capacitatea firmei
de a-şi onora la timp angajamentele financiare externe);
• venitul preconizat şi cel curent (dividendul maximal curent
poate submina perspectivele de renovare şi extindere a
producţiei, iar dividendul redus poate duce la scăderea
cursului acţiunilor şi solvabilităţii creditare a întreprinderii);
• activele fixe şi circulante (majorarea cotei activelor
circulante reduce riscul ca firma să devină insolvabilă, însă,
concomitent, reduce posibilităţile de extindere a capacităţilor
de producţie);
• capitalul propriu şi de împrumut (creşterea datoriei
măreşte cheltuielile pentru plata dobânzilor şi riscul creditar,
însă contând doar pe capitalul propriu, firma va ceda
concurenţilor multe segmente ale pieţei.)
• Dezvoltarea şi diversificarea activităţii, prin care
întreprinderea urmăreşte, fie creşterea puteri sale
competitive - mai mult prin amplificarea propriei mărimi,
decăt prin maximizarea profitului - fie diminuarea riscului
activităţii desfăşurate, prin diversificarea activității pe mai
multe direcţii conform principiului de "a nu pune toate ouăle
într-un coş";
 Reducerea riscului, în concordanţă cu care creşterea
profitului devine un obiectiv secundar, prioritară fiind
siguranţa, stabilitatea organizaţiei respective;
O maximizare pe termen lung a profitului poate duce spre
o activitate neprofitabilă pe termen scurt;
Managementul financiar ca sistem de gestiune include:

Direcția financiară
Subsistemul de (Subdiviziunile )

gestiune (subiectul)
Management

Managerul financiar
financiar

Fluxul de mijloace bănești

Relații financiare
Subsistemul Circulația capitalului
gestionat ( obiectul)
Resursele financiare și
sursele lor
Subiectul gestiunii financiare reprezintă un grup special de persoane (direcția
financiară; managerul financiar, acţionarii, conducătorii, creditorii, statul ș.a.
), care prin diverse modalități realizează funcționarea corectă a obiectului de
gestiune fiind implicate direct sau indirect, în fundamentarea deciziilor financiare.
În literatura de specialitate aceștia mai sunt întălniți sub denumirea de stakeholders.

Obiectul gestiunii financiare – totalitatea condițiilor de realizare a fluxului de

mijloace bănești, circulația monetară, mișcarea resurselor financiare și relațiile între
agenții economici și subdiviziuni în procesul economic.
Subiecţii managementului financiar – Stakeholderii
1.Acţionarii - sunt deţinătorii de titluri de proprietate asupra
întreprinderii, acestea prezentîndu-se sub formă de acţiuni. În calitate
de coproprietari, acţionarii vor elabora analize-diagnostic care să le
permită adoptarea unor decizii pertinente privind vînzarea sau păstrarea
acţiunilor pe care le deţin.
2. Conducătorii întreprinderii, ca şi acţionarii, trebuie să aleagă între
interesele lor pe termen lung (maximizarea valorii, creşterea
economică), cît şi pe cele pe termen scurt (rentabilitate şi lichiditate).
În raport cu ierarhizarea obiectivelor urmărite, în cadrul
managementului financiar interacţionează trei mari categorii de
manageri şi anume:

-Managerii de vîrf (top managerii);

-Managerii de la nivelele medii (Middle managerii, planifică, programe)
-Managerii de la nivelel de bază (first line managerii)

Top managerii (admin.)se află la nivele superioare ale organizaţiei şi

adoptă decizii care privesc obiective fundamentale.Ei se implică direct în
fundamentarea deciziilor privind alocarea resurselor, pornind de la
obiectivele investiţionale ale întreprinderii şi, implicit, a deciziilor de
finanţare şi de repartizare a rezultatelor financiare.
3.Creditorii: creditorii obligatari; băncile sau alte instituţii
financiare; creditorii care închiriază diferite active fixe
(operatori de leasing.Pentru a măsura influenţa riscurilor
generatoare de pierderi, creditorii sunt direct implicaţi în
efectuarea de analize financiare bazate pe indicatorii care
permit evaluarea capacităţii de plată a debitorilor, capacitatea
lor de a rambursa datoriile şi de a plăti dobînzile.
4. Statul intervine la diferite niveluri ale circuitului
financiar şi influenţează ansamblul deciziilor financiare
printr-un șir de acţiuni: modificarea fiscalităţii;
reglementarea preţurilor; intervenţii pe piaţa de capital,
utilizarea instrumentelor de politică financiară printre
care - acordarea de garanţii, facilităţi fiscale şi subvenţii,
asistenţă financiară şi ajutoare financiare, credite în
condiţii avantajoase etc.
Entitatea economică intră în relații cu diverși subiecți pe care îi
întâlnește pe diferite piețe în cadrul cărora are loc schimbul de
bunuri si servicii.
Schimburile se fac pe baza de monedă, dând naștere relațiilor
financiare cu diverși subiecți :
cu - statul; instituțiile financiare ; companiile de asigurări ;
bursele de valori, fonduri de investiții ; furnizori, antreprenori,
clienți ; diferiţi participanţi şi direcţii de activitate în cadrul
grupurilor financiare şi de producţie, corporaţiilor
internaţionale; personalul; cetăţenii
În cadrul relațiilor financiare se particularizează trei categorii:

- relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti cu titlu nerambursabil;

acestea sunt impozite şi taxe;

- relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp

determinată, pentru care se percepe dobîndă; acestea sînt relaţii de credit,
mijlocite în principal de bănci;

- relaţii care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu în schimbul unei

contraprestaţii (achitarea unei datorii sau încasarea unei creanțe).

Orice relație de schimb implică doua tipuri de transfer:

a) transfer de bunuri si servicii; b) transfer de active financiare.

Cantitățile de bunuri și monedă transferate într-o anumită perioadă se numesc

fluxuri.
Flux financiar (de numerar) - mişcarea directionată a resurselor financiare atât în
cadrul entității, cît şi în afara ei.

Fluxurile financiare pot fi divizate în:

- fluxuri de intrare (încasări), adică cele în care entitatea este beneficiarul acestor
fluxuri,

- fluxuri de ieşire, în care entitatea face plăţile respective.

- fluxuri mixte, în cazul în care fluxurile de intrare (încasările) sunt urmate de fluxuri
de plăți, fiind dispersate în timp.
Managementul financiar trebuie considerat a fi o componenta a
managementului general al entității.

Din acest punct de vedere managementul financiar poate fi definit ca

fiind :
,, un subsistem al managementului general al entității, avînd ca scop
asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea și utilizarea lor
profitabilă, cresterea valorii entității și a siguranței patrimoniului
acesteia, îndeplinind un rol activ privind resursele financiare mobilizate
în stabilirea obiectivelor strategice și tactice ale entității, în controlul si
evaluarea îndeplinirii acestora.”
Definiția generală a managementului financiar:

Managementul financiar reprezintă ansamblul corelat de activități

specifice, orientate către alegerea, formarea, dezvoltarea și utilizarea
optimă a resurselor financiare, în scopul asigurării mijloacelor necesare
desfășurării eficiente a unei activităti economice, în contextul
influențelor exercitate de mediu, dar și de celelalte funcțiuni operante
în cadrul organizatiei
Rolul mg.fin.
• managementul financiar este singurul care vizează formarea şi
gestionarea resurselor şi fluxurilor financiare, rezultate din
activitatea proprie sau atrase din afara firmei;

• managementul financiar este implicat şi în activităţile specifice

restului funcţiunilor, cum sunt cele destinate activităţilor de
personal, de producţie, de aprovizionare-desfacere şi de
cercetare-dezvoltare
Ca formă a activității de antreprenoriat Managemenul
financiar trebuie să asigure realizarea următoarelor
obiective majore ale activității entității:
I. Maximizarea profitului
II. Maximizarea averii acționarilor, proprietarilor (
creșterea valorii de piață a acțiunilor, a patrimoniului)
Pentru realizarea obiectivelor principale, trebuie menţionate un
şir de obiective economice, şi anume:
- maximizarea profitului;
- optimizarea procesului economic
- menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii la un nivel acceptabil;
- evitarea falimentului şi pierderilor financiare considerabile;
- ocuparea poziţiei de lider în lupta cu concurenţii;
- creşterea volumului de producţie şi vînzări;
- soluţionarea unor probleme cu caracter social;
- supravieţuirea în condiţii de concurenţă etc.
- minimizarea costurilor
- minimizarea riscurilor
MAXIMIZAREA- profitului
- producţiei
- randamentului
- productivităţii
MINIMIZAREA - cheltuielilor
- costurilor
- normelor
 1.2. Asigurarea organizațională și informațională a managementului
financiar

• Managementul financiar include Strategia și tactica de

conducere
• Strategia- permite realizarea variantelor pentru atingerea
scopurilor și obiectivelor prin diverse direcții și modalități.
• Tactica – presupune deciderea și utilizarea anumitor metode și
procedee concrete de atingere a scopurilor propuse în anumite
condiții ( determinate prin strategie).
Realizarea eficientă a gestiunii financiare se realizează
ținând cont de principiile managementului financiar:

- Integrarea managementului financiar în sistemul unic de

gestiune a entității.
- Caracterul complex de formare a deciziilor financiare
- Existența mai multor posibilități și variante de adoptare a
deciziilor financiare
- Orientarea managementului financiar spre obiective
strategice ale entității.
Managementul financiar al entității se realizează prin intermediul mecanismului
financiar al acesteia .
• Mecanismul financiar reprezintă - totalitatea elementelor ce
influențează procesul decizional al entității privind activitatea
financiară și permit realizarea funcțiilor managementului financiar.
Mecanismul financiar

Metode Asigurarea
(planifica informațională
Pîrghii( Asigurare de
re, ( programe
profit, Instrument drept și
asigurare, inform.,
dividende e( mijloace normativă (
impozitar informatii de la
, dobînzi, bănești, legi, ordine,
e, diverse
prețuri, valori documente
arendare, instituții
curs mobiliare de statut,
leasing, publice,
valutar)
fonduri, ministere,
etc direcții,etc)
Eficiența managementului financiar în mare măsură depinde de asigurarea cu
informațiile necesare pentru fundamentarea deciziilor financiare.

Sistemul informational financiar reprezinta ansamblul datelor, informatiilor,

fluxurilor si circuitelor informationale, menite sa contribuie formularea si
realizarea obiectivelor managementului financiar.

Componentele sistemului informational financiar sunt urmatoarele:

a) Informatii generale pe plan economic, fiscal si monetar;
b) Informatii asupra sectorului/ramurii/domeniului de activitate de care
apartine întreprinderea;
c) Informatii de ordin juridic si economic asupra activității întreprinderii.

Toți indicatorii sistemului de informații pot fi divizați în următoarele grupe:

-Indicatori macroeconomici;
-Indicatori privind situația în ramură/domeniu de activitate
-Indicatori care reflectă conjunctura pieței de capital
-Indicatori din cadrul entității economice:
Managementul financiar al entității asigură gestiunea financiară a
activelor și pasivelor .

•
Gestiunea financiară

Gestiunea financiară pe Gestiunea financiară pe

termen lung ( active , termen scurt (active , surse pe
surse pe TL) TS)
Gestiunea financiară se realizează în timp. Din punct de vedere al
timpului Managementul financiar al entității se împarte în :

• Management financiar strategic – presupune gestiunea investițiilor și

realizarea scopului strategic propus. Deci se referă la :
- evaluarea financiară a proiectelor de investiții
-alegerea criteriilor investiționale
- stabilirea surselor de finanțare
• Management financiar tactic – presupune gestiunea operațională a
mijloacelor bănești, astfel încît să fie acoperite necesitățile financiare
curente și obținută o profitabilitatea maximă cu mijloacele bănești
temporar disponibile
 Prin intermediul managementului financiar putem
răspunde la întrebările:
- Cum se realizează gestionarea eficientă a activităţii
curente a întreprinderii? (politica de management al
capitalului de lucru)
- Care sunt investiţiile pe care întreprinderea ar trebui să
le realizeze? (politica de investitii)
- Care sunt sursele de finanţare la care întreprinderea ar
trebui să apeleze pentru finanţarea activităţii curente,
respectiv a investiţiilor? (politica de indatorare)
- Care este politica de dividend ce ar trebui adoptată de
către întreprindere? (politica de dividend)
 Figura 1.1. Sistemul funcţionării managementului financiar

Selectarea celor Adoptarea deciziei Organizarea

Obiectivul
mai adecvate financiare, elaborarea executării
financiar
metode de programului de măsuri deciziei
gestiune a şi a planului financiar financiare
fluxurilor
financiare

Controlul
asupra
executării
deciziei
Analiza şi aprecierea rezultatelor executării deciziei
financiare
Toate departamentele trebuie să lucreze împreună ca o echipă pentru a
atinge obiectivele unei strategii corporative. Deci, o strategie corporatistă
nu trebuie să încalce obiectivele strategice departamentale sau aspirațiile
clienților. Trebuie să fie aliniată cu strategiile departamentale.
În practica financiară au fost identificate mai multe tipuri de strategii corporative din
mai multe unghiuri de vedere ale diverșilor autori, printre care:
strategia de creștere:
strategia neutrală ;
strategia de restrângere.
strategia de inversare;
strategia de renunțare;
strategia de lichidare (parțială sau totală);
strategii de afaceri;
strategii funcționale.
1.3 Particularităţile și funcțiile managementului financiar în
entități.

Esența managementului financiar ca categorie economică rezidă în

funcțiile pe care acesta le implică.
Funcțiile mg.fin. rezultă din subsistemul gestionat al acestuia și
determină formarea structurii subsistemului gestionat .
Funcţiile pe care le îndeplineşte managementul financiar pot fi divizate
convenţional în 2 grupe:
• funcţii de bază ( generale), care sunt caracteristice oricărui tip de
management;
• funcţii specifice - caracteristice managementului financiar ca activitate
distinctă a sistemului managerial al întreprinderii.
Managementul financiar îndeplinește următoarele funcţii de bază:
-planificarea, (previziunea),
- organizarea,
- coordonarea,
- motivarea
- controlul activității entității prin prisma criteriilor şi mijloacelor specifice finanţelor.
Functiile specifice ale managementului financiar, ca segmente care prelungesc si
completeaza functiile managementului general al firmei, sunt:
- gestiunea activelor (pe TL,TS;
- gestiunea capitalului (Pr,împr;
- gestiunea investiţiilor;
- gestiunea fluxurilor de numerar;
- gestiunea riscurilor financiare şi a situaţiilor de criză financiară (faliment).
 Director

Conducători ai
subdiviziunilor de Contabil șef
producție și comerciale
Figura 1.2. Locul managementului financiar în organigrama
întreprinderilor mici
Figura 1.3. Structura serviciului financiar al întreprinderilor mijlocii

Director

Director financiar Contabil șef

(manager)

Departament
Departament
financiar
contabilitate

Analiza financiară Planificare, prognozare, Control financiar

bugetare
Fig. 1.4. Organigrama unei companii internaționale.