Finanele reprezint tiina constituirii i administrrii mijloacelor bneti la dispoziia unui agent

economic sau stat pentru ndeplinirea obiectului su de activitate, a funciilor i sarcinilor sale.
Relaiile financiare sunt relaii bneti de repartiie a produsului global sau a componentelor sale,
relaii reprezentnd transferuri monetare, n dublu sens, ntre buget i firme sau ntre firme.
Caracteristicile relaiilor financiare sunt:
a) Relaiile financiare sunt parte a relaiilor economice.
Apartenena relaiilor financiare la sfera celor economice este determinat de faptul c sunt suportul
bnesc al unor raporturi ntre proprieti i modific patrimoniul partenerilor sau cel puin structura acestuia
b) Relaiile financiare au loc organizat, adic pe baz legal i de regul cu caracter de continuitate.
c) Relaiile financiare au efecte cu caracter definitiv-odat transferul financiar efectuat, modificarea de
structur a patrimoniului este ireversibil
d) Relaiile financiare presupun, n principiu, transferuri bneti fr contraprestaie direct i imediat
i fr titlu rambursabil-cel ce transfer nu poate pretinde contraprestaii directe i imediate i nici restituirea
sumelor..
Relaiile financiare pot fi publice sau private, dup cum statul apare n cadrul lor ca autoritate public
sau nu.
Finanele private
Componenta privat a finanelor are n vedere constituirea i gestiunea resurselor necesare agenilor
economici pentru realizarea obiectului lor de activitate n condiii normale de profitabilitate.
a) Teoria portofoliului, creat de Henry Marcovitz n anii '50 n decizia financiar se ia n considerare n mod
sistematic covariana preurilor marii majoriti a activelor financiare.
b) Modelul preului de echilibru pe piaa financiar, elaborat de William Sharpe CAPM (Capital Asset
Pricing Model) sau MEDAF (Modle dvaluation des actifs financiers) i are ca obiect determinarea preului
de risc pe care se bazeaz analiza valorilor mobilare i evaluarea performanelor administrrii averii.
c) Teoria structurii financiare i a politicii de distribuire a profitului, elaborat de Merton Miller i Franco
Modigliani arat c pe o pia financiar eficient nu exist rat de ndatorare sau rat de distribuie optime.
d) n anii '70 au nceput s se dezvolte i alte probleme (teorii), pornind mai ales de la inovaiile n materie de
active financiare i pia financiar.
Este vorba, n primul rnd, de apariia activelor de tip opiuni (1973), pentru care s-a ncercat
formularea unor principii de evaluare.
Obiectul finanelor private include:
constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului social;
repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea acionarilor);
plasarea eventualelor disponibiliti;
obinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea curent a activitii lucrative;
mobilizarea creanelor;
lichidarea obligaiilor.
Finane publice Finane private; asemnri i deosebiri
Finanele publice sunt indisolubil legate de existena statului, iar finanele private sunt generate de
existena ntreprinderii ca celul economic productoare de profit.
Astfel finanle publice se manifest la nivel macroeconomic pe cnd sfera de manifestare a finanelor
private este de nivel microeconomic.
Scopul principal urmrit de finanele publice const n satisfacerea nevoilor publice prin intermediul
utilitilor publice iar n situaia finanaelor private se urmrete gestionarea fondurilor ntreprinderii n
vederea obinerii profitului.
Finanele publice se supun dreptului public; finanele private sunt generate de dreptul comercial.

La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabilete prin fundamentarea mai nti a cheltuielilor publice
care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfurarea proceselor economice, sociale, politice necesare
existenei statului dup care se stabilesc veniturile necesare efecturii acestor cheltuieli.
La nivel microeconomic bugetul ntreprinderilor se formeaz prin stabilirea n prim faz a veniturilor
pe care ntreprinderea le poate obine dup care se stabilete nivelul cheltuielilor pe care aceasta i le
poate permite.
Att finanele publice ct i finanele ntreprinderii se confrunt cu probleme de echilibru financiar.

BAZELE FINANELOR CORPORATIVE

finane ce desemneaz multiplele fenomene financiare, politici i strategii financiare, decizii financiare pe
termen scurt i finane pe termen lung.
Exist 2 concepte ale finanelor corporative:
n sens larg: se refer la finanele organizaiilor financiare i necomerciale
n sens mai restrns: se refer numai la finanele organizaiilor comerciale pe aciuni ale
ntreprinderilor mari i societi multinaional
Obiectul finanelor corporative este de a alege una sau mai multe surse de finanare dintr/un ansamblu
de resurse financiare rare i de a afecta la una sau mai multe utilizri alese dintre mai multe posibiliti.
Atunci cnd aleg resursele, finanele sunt n legtur cu sistemul financiar al economiei naionale, iar
cnd aleg alocrile, finanele se refer la investiiile ntreprinderii i la strategia sa deoarece natura i
modalitile de investiii alese pot determina coninutul unei strategii.
Tipuri de decizii financiare:
Deciziile de finanare sau de alegere a surselor de finanare.
Deciziile de investiii
Finanele de pia studiaz mecanismele pieelor de capitaluri i deciziile luate de investitori pe diferite
piee.
Finanele corporative se refer la mecanismele financiare n cadrul ntreprinderii, pe cnd finanele de
pia pun accentul pe compartimentul investitorilor i pe evaluarea instrumentelor financiare care circul pe
aceste piee.
Tipuri de unitati corporative si partenerii acestora
In cadrul unitatii corporative tipologia intreprinderi este complexa astfel dupa forma de proprietate:
Intreprindere privata individuala;Intreprindere privata in asociere corporativa;
Intreprindere sau societate privata/publica pe actiuni;Intreprindere mixta, privata si publica, nationala
sau internationala;Intreprindere multinationala.
In categoria de parteneri intervin mult mai direct in luarea deciziilor financiare:
Actionarii sunt proprietarii actiunilor;
Conducatorii gestioneaza patrimoniul intreprinderii si iau deciziile financiare.
Creditorii sunt cei care furnizeaza resurse financiare unitatii corporative.
Definirea conceptuluide corporaii multinationale
Corporaia multinaional este un fenomen economic aflat in plin dinamic,este o societate public
sau privat care prin structura ,performanele si comportamentul ei reueste sa indeplineasc funcii
economice la nivel internaional
Exist urmtoarele tipuri de intreprinderi:
1)Internaionale, 2)Transnaionale predomin actionarii din doua trei ari,3)Multinaionale acionarii
provin din mai multe ari,sediul este inregistrat in una sau doua tari,4)Supranaionale acionarii provin dintr
un numr mare de ri ,fara predominanta unei nationalitati, sediul este deschis de
o organizatie
internationala,repartizare mondiala a activelor si pasivelor.

Companii multinationale care au investit cu succes in Romania

Johnson Controls reprezinta unul dintre cei mai mari producatori din lume in domeniului sistemelor auto.
Wienerberger reprezinta cel mai mare producator de caramizi la nivel mondial.
Yazaki, in valoare de 14 milioane de euro, implica construirea unei fabrici producatoare de cablaje electrice
Holzindustrie Schweighofer reprezinta al treilea mare producator de cherestea din Europa
ALIANELE STRATEGICE MULTINAIONALE
Termenul "alian strategic" este adesea folosit pentru a descrie tipuri de parteneriate i asocieri cu
capital mixt ntre societi din ri diferite.
Alianele strategice au trei caracteristici principale:
Dou sau mai multe entiti se unesc pentru a ndeplini un set de obiective importante.
Partenerii mpart beneficiile alianei i controlul asupra realizrii sarcinilor desemnate.
Partenerii contribuie n mod regulat la una sau mai multe zone-cheie.
Fuzionrile i achiziiile nu sunt considerate aliane strategice.
Tipul final de alian este dizolvarea..
Alianele strategice sunt un mod cheie de a satisface cerinele mondiale ale unei piee concureniale n
continu schimbare.
O posibil alian trebuie s ntruneasc urmtoarele criterii:
a. Aliana trebuie s adauge valoare;;
b. Compania trebuie s nvee ceva din alian;
c. Compania trebuie s i protejeze competenele n timpul interaciunii cu o alian pe o perioad lung
d. Firma trebuie s i pstreze flexibilitatea i s nu fie prea ncreztoare n partenerii si.
Functiunea financiara a firmei in contextul abordarii strategice a afacerii
Functiunea financiara a firmei are ca principal obiectiv implementarea unui sistem de metode si tehnici
de gestiune financiara care sa determine cresterea valorii de piata a organizatiilor mari sau sa asigure
independenta financiara in cazul celor mici si mijlocii.
In plus functiunea financiara este cea care asigura finantarea activitatilor operationale si controleaza
buna utilizare a fondurilor .
Strategia Financiara a organizatiei este aceea prin intermediul careia se stabilesc obiective care sa
asigure rentabilitatea, profitabilitatea si lichiditatea acesteia la nivelul considerat optim.
Finantarea activitatii curente a organizatiei Bugete Operationale
Pentru ca prima functie a conducerii este previziunea si in ceea ce priveste functiunea financiara a
organizatiei pe primul loc trebuie sa fie activitatea de previziune financiara concretizata in bugetare.
Bugetareareprezinta procesul de stabilire si alocare a resurselor si responsabilitatilor pentru fiecare
centru de activitate.
Bugetul in acest context este previziunea explrimata in bani a afectarii de resurse si asumarii de
responsabilitati in vederea realizarii obiectivelor organizatiei in conditii de eficienta.
Controlul bugetar este procesul prin care se monitorizeaza desfasurarea efectiva a costurilor si
veniturilor generate de activitatile de orice natura din organizatie.
Procesul de bugetare prezinta o serie de avantaje:
- are rol de orientare a organizatiei spre un anume scop.
- planificarea financiara este cea care coordoneaza eforturile tuturor compartimentelor in procesul
elaborarii bugetelor firmei.
- bugetul serveste la instituirea unui sistem eficace de control, care se realizeaza prin compararea realizarilor cu
previziunile si corectarea discrepantelor de indata ce s-au produs.
3

Etapele elaborarii bugetelor

I. Identificarea obiectivelor; II. Fundamentarea III. Elaborarea de bugete preliminate;IV. Elaborarea si
aprobarea formei finale de buget
Tipuri de bugete
Buget /Plan financiar de orientare pe termen lung 3-5 ani << Forecast>>
Bugete anuale pe unitati de afaceri sau centre de venituri si cheltuieli << Budget by cost Centers>>
Buget de trezorerie <<Cash flow budget>>
Componentele Bugetului Operational al organizatiei
Bugetul de productie - specific firmelor din domeniul productiei.
Bugetul vanzarilor - specific oricarei firme fie aceasta cu profil de productie, fie comercial sau de
prestari servicii.
Bugetul pentru salarii - cunoscut in literatura straina de specialitate Payroll Budget.
Bugetul activitatilor administrative - includ cheltuielile cu incalzirea, energia electrica, chirie etc.
Bugetul activitatilor IT - asigurarea sumelor necesare pentru suportul activitatilor IT.
Bugetul de trezorerie - are ca obiect previzionarea incasarilor si platilor
Finantarea activitatii investitionale a organizatiei Bugete de Investitii
Decizia de investire determina structura activelor firmei si contribuie direct la gradul lor de lichiditate.
Decizia de finantare indiferent de sursele din care provine (autofinantare sau credite) are impact asupra
structurii pasivelor firmei si al costului mediu al capitalului.
Decizia de repartizare a profitului fie ca este cea de distribuire a dividendelor, fie ca se refera la
reinvestirea profitului impacteaza asupra proiectelor de investitii, a capacitatii de autofinantare si rentabilitatii
adaugata prin realizarea efortului investitional.
Oportunitatea este determinata de necesitatea, eficienta si termenele de realizare a investitiei precum si
cel de operationalizare - utilizarea efectiva a rezultatelor proiectului respectiv
Eficienta se reflecta in gradul de obtinere a rezultatelor urmarite/previzionate in planul de investitii si
reprezinta efectul maxim obtinut cu efort minim.

Conceptul de Investitie
Conceptul de investitie defineste o categorie financiara complexa care se refera la alocarea capitalurilor
economisite sau atrase in vederea cresterii patrimoniului initial al afacerii (cresterea valorii capitalului initial).
In sens financiar, investitia reprezinta schimbarea unei sume de bani prezenta si certa in speranta
obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile.
In sens contabil, investitia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ
fix care va determina fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare.
Tipuri de Investitii
Dupa sectorul din activitatea firmei unde se realizeaza investitia:
1a) tehnica b) umana c) comerciala d) financiara
In functie de riscul implicat pentru organizatie investitiile sunt:
1a) de inlocuire b) de modernizare c) de dezvoltare d) strategice
Fundamentarea deciziilor de investitii
Se poate face in functie de optiunea conducerii organizatiei de a utiliza:
Calculele de eficienta actuariale - cu ajutorul carora se selecteaza varianta de investitie urmarind
obiectivul - maximizarea valorii actuale nete.
Indicatorii utilizati sunt:
4

1. Valoarea actualizata neta (VAN)

2. Rata interna de rentabilitate (internal rate of return - RIR)
3. Termenul de recuperare (payback period -TR)
4. Indicele de profitabilitate (profitability index ip)

Bugetul de Investitii -Include dimensionarea surselor de finantare a cheltuielilor de investitii.

Planul de Finantare -Planul de finantare este planul previzional, strategic pe o perioada de 3-5 ani si
reflecta nevoia anuala de finantare a investitiilor precum si resursele organizatiei.
Planul de Finantare are doua adimensiuni:
NECESAR DE FINANTAT +RESURSE DE CAPITAL
Etapele elaborarii unui plan de finantare
I. Identificarea nevoilor de finantare
II. Identificarea surselor de finantare si integrarea acestora in planul de finantare.
CmpK = Capital propriu + Rentabilitate financiara + Datorii + Rata dobanzii
Capital propriu + Datorii

Finantarea din surse proprii -sunt utilizate autofinantarea sau aporturile noi de capital din partea
actionarilor (surse proprii externe).
Autofinantarea = CAF Dividende platite

Finantarea din surse externe - surse imprumutate obtinute prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni sau
prin credite bancare pe termen mediu; - surse inchiriate

Majorarea capitalului social

majorarea valorii nominale a vechilor actiuni rezultand o noua valoare ,emisiunea de noi
incorporarea rezervelor prin emisiunea de noi actiuni

Sursele imprumutate
Imprumuturile la banci
Imprumuturile obligatare

Repartizarea Profitului
La baza distribuirii profitului sta politica de dividend a firmei.
Politica de dividend reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului
dividendelor ce pot fi distribuite actionarilor.
Modalitati de distribuire a dividendelor
1a) Varsaminte ce constau din varsarea cu anticipatie a uneor pari din sumele ce revin
actionarilor ca urmare a dividendelor de incasat.
2b) Plata dividendelor in actiuni

3
4 RISCUL IN ACTIVITATEA FINACIARA
De ce este importanta identificarea si evaluarea riscului ce poate interveni in activitatea financiara a
firmei?
-pentru a se lua masuri de diminuare sau ocolire a acestuia daca este posibil
-reprezinta pentru eventualii investitori principalul indicator de atractivitate a investitiei
5

Riscul este un eveniment viitor si nesigur a carui aparitie este incerta, dar se poate produce in orice
moment.
Atitudinea indivizilor vis a vis de risc i-ar putea imparti pe acestia in doua categorii: riscofili si
riscofobi.
- Riscofil-ul este cel ce si asuma riscul n schimbul unei remuneratii pe masura riscului asumat;
- Riscofob-ul este cel ce ncearca n orice situatie sa-si diminueze riscul.
Gestionarea riscurilor financiare ale organizatiei pe baza analizei bilantului
Activul net contabil poate fi definit ca indicatorul care ofera informatii privind situatia patrimoniului net
-- Situatia neta = Activ economic Datorii totale contractate
Un alt indicator de analiza a echilibrului financiar pe baza bilantului financiar l reprezinta nevoia de
fond de rulment financiar. NFRF semnifica un surplus de nevoi temporare n raport cu resursele temporare
posibile de mobilizat.
Trezoreria Neta (TN) este un alt indicator al echilibrului financiar care se calculeaza ca diferenta intre
FRF si NFRF.
Analiza rentabilitatii si riscului activitatii unei firme pe baza ratelor financiare
Pentru aceasta ratele se grupeaza in:
a. Rate de profitabilitate - prezinta evolutia activitatii firmei prin prisma activitatii sale comerciale.
b. Rate de risc (solvabilitate si lichiditate)
Solvabilitatea este capacitatea capacitatea organizatiilor de a face fata obligatiilor care rezulta din
angajamente anterioare.
Lichiditatea este capacitatea firmei de a face fata platilor generate de activitatea de exploatare
c. Rate de valoare (sunt rate de trend si vizeaza cresterea sustenabila prin autofinantare)
d. Rata valorii de piata - este gradul de apreciere al performantei organizatiei pe piata bursiera

Strategii de plasamente pe pietele financiare

Bursa inseamna institutia ce gazduieste o piata bursiera .
Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori definea bursa de valori astfel: institutie cu
personalitate juridical asigurand publicului prin activitatea intermediarilor autorizati sisteme, mecanisme,si
proceduri adecvate pentru efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare.
Caracteristicile pietei bursiere:
1. Este o piata de marfuri si de valori.
2.Este o piata dematerializata (simbolica).
3.Este o piata libera.
4.Este o piata organizata.
5.Este o piata
Functiile bursei
1.Organizarea unei piete vaste .2.Formarea unui pret corect.3.Armonizarea preturilor.
4.Acoperirea riscurilor.5.Barometru economic .6.Feed-back economic.
Institutia bursei
Bursa reprezinta o institutie reprezentativa pentru o economie libera cu orientare spre piata.
Din punct de vedere al regimului juridic, o bursa poate fi reglementata sau organizata ca o institutie
publica sau ca o entitate private.
Statutul bursei-reglementeaza urmatoarele probleme:numele, prenumele, sediul, scopul, membrii bursei,.
Regulamentul bursei cuprinde doua mari subiecte:procedura de cotare(listare) respectiv mecanismul
tranzactiilor.
6

Mecanismul bursier
Investitorii bursieri sunt fie cumparatori, fie vanzatori.
I . In prima faza a tranzactiei bursiere(initierea operatiuni) intre investitor si agentul sau de bursa se
realizeaza doua operatiuni:
a) investitorul trebuie sa-si deschida un cont al clientului la broker.
b) ordinul de tranzactionare pe care investitorul il adreseaza firmei de intermediere bursiera solicitata.
Tipuri de ordine
1) ordine de piata .
2) ordinul limita prin care investitorul specifica cel mai mare pret dispus sa-l plateasca
3) ordinul stop este un ordin de cumparare.
II A doua faza licitatia bursiera.
Dupa ce primeste ordinul, brokerul de ring fie ca tranzactioneaza cu ajutorul calculatorului, fie ca
negocieaza cu un specialist, fie cu alt broker, participa la procesul de contractare bursiera simultana cu stabilirea
pretului, proces desfasurat in conditii de concurenta libera.
Tipuri de licitatie bursiera
1) licitatia pe baza de carnet de ordine 2) licitatia prin afisare.
3) licitatie prin anuntare publica a ordinelor 4) licitatia in groapa 5) licitatia electronica
III Ultima faza este executarea contractului bursier.

Tranzactii cu optiuni
In general contractile cu optiuni pot fi definite astfel: optiunile reprezinta contracte prin care o parte
contractuala numita vanzator (writer) cedeaza celeilalte parti, cumparatorul(holder) dreptul dar nu si obligatia
de a vinde respective de a cumpara la un prt(Pret de exercitare) , determinat in momentul incheierii
contractului o marfa, sau un active financiar, contra unui prt numit prima, si pana la o data stabilita in
momentul incheierii contractului.
Utilizarea contractelor de optiune
Optiunile negociabile in bursa sunt contracte standardizate intre vanzatorul optiunii si cumparatorul
optiunii prin care primul vinde celui de-al doilea dreptul darn u si obligatia de a cumpara sau a vinde un
active.Optiunea creaza deci obligatii fata de acest active support.
Clasificarea optiunilor si stilurile de tranzactionare a optiunilor
a)Optiunea de cumparare(Call option) este o forma standardizata de contract care da dreptul dar nu
si obligatia cumparatorului sa cumpere activul support.
b)Optiunea de vanzare(Put option) este un contract standardizat care da cumparatorului
dreptul dar nu si obligatia ca intr-o anumita perioada de timp sa vanda activul suport vanzatorului optiunii
Stiluri de tranzactionare a optiunilor:
a)stilul american permite exercitarea optiunii in orice moment, inainte de expirare.
b)stilul european permite exercitarea numai la data de expirare.
Elementele optiunii
1)Marimea optiunii 2)Durata de viata 3)Pretul de exercitare 4)Exercitarea optiunii 5)Pretul optiunii
Cele 4 pozitii de baza ale unei tranzactii cu optiuni
A.
ca si comparator(pozitia Long)
1)al unei optiuni de cumparare(Call) 2)al unei optiuni de vanzare(Put)
B.
ca si vanzator(pozitia Short)
7

1)al unei optiuni de cumparare(Call) 2)al unei optiuni de vanzare(Put)

I Cumpararea unei optiuni de cumparare(Long call)

Cumparatorul unei optiuni de cumparare dobandeste dreptul de a deveni proprietar asupra unei
unitati de transzactie(cantitate determinate din activul support) la un pret fixat(Pe) in momentul incheierii
contractului.
II Vanzarea unei optiuni de cumparare(Short call)
Vanzatorul unei optiuni de cumparare primeste la semnarea contractului prima, care pentru el
reprezinta un castig daca actiunile de baza nu-si modifica pretul.
III Cumpararea unei optiuni de vanzare(Long put)
Cumparatorul unei actiuni de vanzare plateste prima vanzatorului in schimbul dreptului de a decide
daca exercita sau abandoneaza contractul.
IV Vanzarea unei optiuni de vanzare(Short put)
Vanzatorul unei actiuni de vanzare incaseaza Prima, dar se angajeaza sa cumpere activul support
daca cel ce a cumparat optiunea de vanzare se decide sa vanda.

Operatiuni de acoperire
Hedging
Tranzactiile de hedging constau in luarea la bursa a unei pozitii futures aproximativ egala, dar opusa
in raport cu o pozitie cash(pe marfa fizica) existenta sau anticipate in momentul incheierii contractului
bursier.Scopul acestei tranzactii il constituie limitarea pierderii in situatia unei evolutii nefavorabile de curs.
Exista doua tipuri de hedging:
1)de vanzare sau scurt(Short hedge)
2)de cumparare sau lung(Long hedge)
1.Hedgingul de vanzator(short hedging)
Este initiat de cel care detine, cumpara sau produce anumite marfuri fizice, in scopul de a se proteja
impotriva riscului scaderii preturilor.
2 Hedgingul de cumparator(long hedge)
Cumparatorul de pe piata spot, oricare ar fi aceasta piata spot(piata de marfuri, piata valutara, piata
titlurilor de credit, a eurodolarilor, in general piata monetara, piata de capital) este amenintat de riscul ca
pretul spot viitor sa creasca.

Operatiunile facultative
Intre tranzactiile ferme si cele facultative exista o deosebire foarte importanta: in timp ce
operatiunile ferme nu mai pot fi abandonate, cele facultative permit cumparatorului la scadenta sa faca
diferite optiuni prin care sa-si limiteze pierderea sau sa-si majoreze castigul.Tranzactiile facultative
presupun doua forme:tranzactiile cu prima si stellage.
Tranzactiile cu prima sunt operatiuni bursiere care se practica in scopuri speculative sau pentru
acoperirea impotriva unor riscuri in care cumparatorul, in schimbul unei prime fixata de bursa isi creaza
posibilitatea ca la scadenta sa opteze pentru finalizarea sau rezilierea contractului.
Operatiunile de tip stellage-in locul optiunilor cu prima pentru valori traditionale s-au dezvoltat, foarte mult in
ultimii ani, operatiunile de tip stellage, acestea sunt tot contracte optionale in care cumparatorul, la una din
scadentele fixate, are dreptul de a opta pentru calitatea de cumparator sau vanzator.
8

Paradisurile fiscale
In raportul Gordon realizat la cererea Ministerului Finantelor din Franta, publicat in 1983, paradisul
fiscal este definit ca fiind orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel.
Roger Brunet defineste paradisul fiscal ca fiind un teritoriu in care persoanele fizice si societatile au
impresia de a fi mai putin impuse decat altundeva.Paradisul fiscal reprezinta un mijloc, un instrument prin
care se realizeaza evaziunea fiscala internationala de catre contribuabili care cauta un tratament fiscal mai
avantajos.
Factorii generali ai paradisurilor fiscale:
1)neincrederea in agentiile guvernamentale
2)multi investitori traiesc cu teama ca agentiile guvernamentale de protectie a investitorilor nu sunt suficient de
puternice pentru a le proteja interesele pecuniare.
3)scaderea increderii in institutiile financiare locale
4)Nevoia de securitate financiara proprie.
Clasificarea paradisurilor fiscale
Paradisurile fiscale pot fi impartite in principale si secundare , in cadrul celor principale
identificandu-se sase tipuri de tari, impartite in baza principiului dispozitiilor legale:
1)State care nu aplica niciun fel de impunere asupra veniturilor si cresterilor de capital pentru
persoane fizice:Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Bahrein, Monaco.
2)State in care impozitul pe venit sau profit este stabilit pe o baza teritoriala;aceste tari acorda o
exonerare a profiturilor din operatiuni realizate in afara teritoriului:Costa Rica, Hong Kong, Panama,
Venezuela, Marea Britanie(pentru societati nerezidente).
3)State in care cotele de impunere sunt putin ridicate, nivelul lor redus datorandu-se fie stabilirii lor
ca atare de catre stat, fie ca urmare a aplicarii unei reduceri, datorate acordurilor privind evitarea dublei
impuneri:Liechtenstein, Elvetia, Irlanda.
4)State care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarii exporturilor:Irlanda
pentru societatile create inainte de 1.01.1981.
5)State care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau offshore:Luxemburg, Singapore.
6)State care ofera alte avantaje specifice anumitor societati:Antigua, Jamaica, Barbados.
Caracteristicile paradisurilor fiscale
1)Impozitele reduse
2)Secretul
3)Incurajarea dezvoltarii domeniului bancar
4)Mijloacele de comunicatie moderne
5)Lipsa de control asupra monedei
6)Publicitatea promotionala
Paradisul fiscal este utilizat de un evazionist fiscal, in principal, pentru a face greoaie sau
imposibila evidentierea veniturilor nedeclarate, analiza, circuitul fondurilor, dovedirea existentei surselor
de fonduri neimpozitate.In mod deosebit, paradisurile fiscale sunt utilizate si pentru a crea un apparent
cadru de legitimitate pentru documentele justificative necesare unor companii sau persoane fizice.

Continutul gestiunii financiare a unitatilor corporative si atributiile gestiunii financiare

Gestiunea financiara a intreprinderii retine in mod esential studiul deciziilor financiare si a gestiunii
patrimoniului intreprinderii.
Exista doua categorii de decizii financiare:
Decizii pe termen lung care cuprind decizii de investitii, de finantare, de distribuire de profit
Decizii pe termne scurt vizeaza urmatoarele.
9

1. Una din atributiile gestiunii financiare o constituie asigurarea maximizarii valorii intreprinderii sau a
bogatiei proprietarilor sai.
2. Gestiunea financiara trebuie sa vegheze la mentinerea performantelor intreprinderii la un nivel
satisfacator precum si maximizarea rezultatelor financiare pe termen mediu si lung.
3. Stapanirea riscurilor financiare. Riscul la o intreprindere poate fi definit prin referire la variabilitatea
anticipata a rezultatelor financiare care sunt susceptibile de a fi asigurate.
4. Mentinerea solvabilitatii sau stapanirea echilibrului financiar. Riscul de faliment rezulta din
insolvabilitatea posibila a intreprinderii.
5. Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare Responsabilitatile operationale ale gestiunii
financiare se distribuie intre cele 3 faze ale ciclului de exploatare(diagnostic financiar ,masurile concrete ,
urmarirea si controlul proiectelor).

Functia financiara a unitatilor corporative si locul acestei functii in cadrul acestora

Directiile financiare indeplinesc in mod frecvent numeroare sarcini: administrative, juridice si fiscale
foarte strans legate de preocuparile financiare.
Daca ne referim la locul functiei financiare in organigrama intreprinderii pot fi semnalate trei cazuri:
Un loc subteran unde directia financiara este dependenta de directia administrativa;
Un loc mediu unde directia financiara poseda acelasi rang ca si alte directii; ea regrupeaza gestiunea
fondurilor banesti si controlul fondurilor banesti;
Un loc proeminent unde directia financiara este alaturata directiei generale dar ea supervizeaza si alte
directii.
Trezorierului i s-a incredintat si gestiunea riscului de rate de dobanda si de schimb valutar. In prezent functia
financiara in cadrul unitatii corporative cuprinde doua aspecte principale:
Gestiunea trezoreriei care se ocupa de fluxurile financiare pe termen scurt, de lichiditatea intreprinderii,
de riscurile de rata de dobanda, de schimb valutar;
Gestiunea financiara se ocupa si de alegerea finantarilor pe termen lung, controlul cheltuielilor
fondurilor banesti si de politica de distribuire a profitului si dividendelor.
Atributiile trezorierului: previziunea trezoreriei; creditele de trezorerie; gestiunea excedentelor de
trezorerie; gestiunea riscului valutar si de rata de dobanda.
Atributiile responsabilului financiar: decizia de finantare; afectarea resurselor financiare si alegerea
investirii de capital; achizitii si fuziuni; politica de distribuire de dividende si operatiuni de inginerie economica.

10