ARGUMENT

n contextul actual, capitalul reprezint principalul factor de producie, dezvoltarea

afacerilor devenind practic imposibil fr a lua n considerare piaa financiar i resursele pe
care aceasta le pune la dispoziia agenilor economici. Orice afacere, indiferent de gradul su de
dezvoltare, implic un contact direct cu piaa financiar, mai exact cu instituiile care
intermediaz mobilizarea resurselor de capital i cu serviciile oferite de acestea.
nelegerea modului de funcionare a sistemului financiar, a mecanismelor financiare
specifice prin care capitalurile economisite sunt alocate pentru susinerea investiiilor precum i a
costurilori riscurilor implicate devine esenial pentru dezvoltarea pe baze solide a unei afaceri.
Sistemul financiar este la rndul su supus schimbrilor permanente, adaptndu-se la noile
cerine ale agenilor economici, oferind resursele financiare de care acetia au nevoie n condiii
de eficien maxim n termeni de risc i cost.
Consider c alctuirea acestui proiect, culegerea de materiale necesare realizrii, efortul
depus pentru buna structurare, mi vor fi de folos.
Acesta este primul meu proiect pe care l-am realizat privitor la cele studiate la materia
Finantarea afacerii i mi doresc sa fi ndeplinit toate standardele cerute.
Am lucrat cu mult atenie, plcere i devotament deoarece mi-a plcut foarte mult tema
dezbtut n aceast lucrare.
M bucur ca am avut placuta ocazie s studiez aceast materie i s colaborez cu
profesori bine pregtii.

Capitolul I
Surse proprii si straine in finantarea unei afaceri
1.1.

Identificarea tipurilor de
surse de finantare: proprii si
straine
Realizarea cu succes a oricarei

afaceri necesita existenta si utilizarea unor

resurse financiare care sa permita firmei
mentinerea si apoi afirmarea pe piata.
De modul cum sunt administrate
aceste resurse, dar si de nivelul acestora depinde in mare masura evolutia ulterioara a activitatii
economice desfasurate. De aici rezulta interesul deosebit pe care agentii economici il acorda
problemei finantarii afacerii.
Finantarea afacerii reprezinta totalitatea modalitatilor prin care agentul economic reuseste
sa dispuna in timp util de resurse financiare necesare realizarii proiectelor propuse in conditii de
eficienta maxima.
Scopul oricarei activitati economice il constituie maximizarea profitului. In acest sens, se
procedeaza la analiza financiara a activitatii, stabilindu-se punctele tari si punctele slabe ale
gestiunii financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare intrun mediu concurential.
Astfel, devine de mare importanta identificarea tipurilor de surse de finantare care sustin
activitatea economica respective.
Analizand datele din documnetle contabile se sinteza, rezulta ca pasivul bilantier, prin
componenta sa, evidentiaza modul de finantare sau de sustinere financiara a activului si
exigibilitatea surselor de finantare.
Astfel, categoria de pasiv corespunzatoare finantarii proprii a activului, asigurata de
proprietar, ca investitor, este denumita capitaluri proprii.

Capitalurile proprii cuprind:

Aporturi de capital;
Prime de capital;
Rezervele;
Rezultatul reportat;
Rezultatul exercitiului financiar.
Sursele proprii sunt nerambursabile si se utilizeaza conform legislatiei in vigoare
asigurand finantarea permanenta a intreprinderii.
Finantarea straina a activului se regaseste in categoria datoriilor. In aceasta situatie se
afla:
Creditele bancare si de alte institutii de credit;
Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni;
Datoriile comerciale fata de furnizori;
Datoriile fiscale, salariale si sociale;
Datoriile catre asociati rezultate din operatiuni de capital si dividende;
Alte datorii.
Avand in vedere termenul de scadenta al datoriilor, acestea pot fi:
Pe termen lung: imprumuturi, datorii fata de terti;
Pe termen scurt: credite comerciale, credite bancare pe termeb scurt.
Sursele straine au caracter rambursabile si sunt de regula purtatoare de dobanzi,
asigurand finantarea temporala a intreprinderii.
In functie de sursele utilizate, exista doua cai de finantare a afacerii:
Finantarea prin fonduri proprii;
Finantarea prin angajamente la temen.
Caile de finantarea ale unei afaceri in functie de sursele utilizate:

Autofinantare

Noi aporturi in numerar

Prin fonduri proprii

Cresteri de capital Incorporarea rezervelor

Conversiune a datoriilor

Finantarea unei afaceri

Credite bancare

Prin angajamente la termen

Imprumuturi obligatare

Datoriile comerciale

Datorii fiscale, salariale si sociale

Rezulta ca activitatea oricarei firme se desfasoara pe baza surselor proprii si a surselor

straine. Pentru ca acesta activitate sa se poate mentine in parametrii de rentabilitate si pentru ca
valoarea acestora sa fie intr-o continua crestere se procedeaza periodic la analiza activitatii si din
punct de vedere al schilibrului financiar.
Astfel, se vor analiza anumiti indicatori financiari, daca realizarea necesitatilor
permanente ale firmei (numite si alocari permanente sau cu caracter permanent) se realizeaza pe
seama surselor permanente, pe de o parte, iar pe de alta parte daca alocarile temporare
(necesitatile de finantare a ciclului de exploatare) se realizeaza pe seama surselor temporare, a
datoriilor pe termen scurt.
In figura urmatoare este prezentata sctructura necesarului brut de finantare.

Termen lung

ImobilizariNecorporale corporale financiare

Necesarul brut
de finantare

Termen scurt

Stocuri creante lichiditati

Capitolul II
Selectarea surselor proprii de finantare ale
agentului economic si caracteristicile acestora
2.1.

Structura financiara a unei intreprinderi

Avand in vedere finantarea unei afaceri, devine

importanta cunoasterea structurii financiare a intreprinderii. Prin structura financiara a unei

intreprinderi se intelege raportul existent intre finantarile pe termen scurt si cele pe termen lung.
Aproape in toate cazurile intreprinderile nu se finanteaza 100% din surse proprii, ci
apeleaza concomitant si la surse externe.
Selectarea mijloacelor de finantare externa si ponderea acestora in raport cu finantarea
interna reprezinta un aspect de maxima importanta al politicii financiare a intreprinderii. Astfel,
se decide asupra ponderii creditelor de trezorerie fata de capitalul permanent, dar si asupra
structurii capitalului permanent.
Capitalul permanent se compune din fonduri proprii ale intreprinderii si din imprumuturi
pe termen lung si mijlociu si acopera activele imobilizate si o parte a stocurilor de exploatare
(active circulante) sub denumirea de fond de rulment.
Resursele de trezorerie sunt formate din credite bancare pe termen scurt, precum si din
creditele comerciale, adica datorii fata de furnizori.
Acest surplus de surse permanente poate fi folosit pentru reinnoirea stocurilor si
creantelor, fiind cunoscut sub numele de fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului
5

financiar pe termen lung si a cpntributiei acestuia la realizarea echilibrului finantarii pe termen

scurt.

Fond de rulment = surse permanente alocari permanente

Structura simplificata a bilantului financiar al unei firme:
Capital propriu
Active imobilizate
Datorii la termen
(lung si mijlociu)
Credite comerciale
Active circulante

Credite bancare pe termen scurt

Rezulta ca fondul de rulment se mai poate calcula si astfel:

Fond de rulment = (capitaluri proprii + datorii financiare)

Un fond de rulment negative reflecta faptul ca o parte din sursele termporare au fost
folosite pentru acoperirea unor necesitati permanente, contrar regulilor fundamentale ale
echilibrului financiar (enuntate mai jos).
Alocarile permanente (in imobilizari) sunt, de regula, acoperite din surse permanente
(capitaluri proprii di datorii financiare). Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat
necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat firma dispune de o marja de
securitate, care o protejeaza de evenimente neprevazute.
Regulile fundamentale ale echilibrului financiar:
Nevoile permanente pentru constituirea activelor fixe trebuie finantate din surse
permanente mobilizate pe termen lung sau pe termen nelimitat;

 Nevoile temporare trebuie acoperite din surse termporare, iar fondul de rulment
trebuie sa fie mai mare decat neboia de fond de rulment pentru a degaja o
trezorerie neta pozitiva.
In vederea finantarii afacerii, principala alegere se face intre sursele prorii si cele
imprumutate. Criteriul de selectie in reprezinta constul procurarii capitalului, urmarindu-se ca
acesta sa fie cat mai mic.
In cadrul surselor proprii, destiunea financiara a afacerii are de ales intre autofinantare
(capital intern) si aporturi noi la capital (surse proprii externe).

2.2.

Autofinantarea activitatii economice

Valoarea amortizarilor si provizioanelor calculate si neconsumate inca;

Capacitatea de autofinantare este determinate de:

Valoarea profiturilor nerepartizate inca;

Veniturile din dezinvestitii.

Amortizarea reprezinta recuperarea treptata a capitalului alocat in active fixe. Ca urmare

a deprecierii ireversibile, mijloacelor fixe sunt supuse amortizarii. Amortizarea se calculeaza pe
toata durata de folosire a mijlocului fix, pana la recuperarea integrala a valorii lui.
Asa cum si la contabilitate, in tara noastra sunt admise trei metode de amortizare:
Amortizarea liniara;
Amortizarea degresiva;
Amortizarea accelerate.
Amortizarea liniara presupune repartizarea uniforma a valorii de intrare a mijloacelor fixe
pe toata durata de functionare a acestora.

Amortizarea degresiva presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu

coeficientii prevazuti de lege.
Coeficientii dregresivi normali sunt:
1,5
2,0
2,5

Pentru o durata de viata de 2-5 ani

Pentru o durata de viata de 5-10 ani
Pentru o durata de viata mai mare de 10 ani

Amortizarea accelerate presupune urmatoarele:

Calcularea in exercitiul in care mijloacele fixe intra in activul unitatii

patrimoniale a unei amortizari de pana la limita prevazuta de lege din valoarea de
intrare a acestora (50% din valoarea de intrare a mijlocului fix);

In anii urmatori pana la sfarsitul duratei normale de utilizare, amortizarea se

calculeaza dupa regimul amortizarii liniare.

Amortizarea liniara anuala se calculeaza dupa urmatoarea relatie:

A = Vi/ N
A=amortizare anuala;
Vi=valoarea de intrare a mijlocului fix
N=timpul de functionare
Amortizarea liniara se calculeaza pe toata duarata de folosire a mijlocului fix, pana la
recuperarea integrala a valorii lui.
Amortizarea si provizioanele sunt cheltuieli calculate care sunt exonerate de la plata
impozitului pe profit. Economiile fiscale rezultate din acesta deductibilitate duc la scaderea
costului autofinantarii.
Profitul net (profitul ramas dupa calcularea si retinerea din profitul brut a impozitului)
este o sursa gratuita de finantare pana la incorporarea in capitalul social a rezervelor astfel
costituit.
Autofinantarea presupune un cost mai mic decat cel mediu din acesta cauza este
considerate a fi cea mai buna solutie de acoperire a nevoilor permanente de capitaluri.
Datorita coturilor mici, autofinantarea este cel mai raspandit principiu de finantare si
presupune ca firma isi asigura dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse de finantare o

parte a profitului obtinut, si fondului de amortizare acoperind atat nevoile de inlocuire a activelor
imobilizate, cat si cresterea activului economic.
Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica a firmei,
sursa financiara generata de activitatea economica desfasurata dupa scaderea tuturor cheltuielilor
platibile la o anumita scadenta.
Capacitatea de autofinantare ( CAF ) se poate determina prin doua metode:
Metoda deductive;
Metoda aditionala.
Determinarea capacitatii de autofinantare dupa metoda deductive:

CAF = venituri incasabile cheltuieli platibile

Rezulta:
CAF= productia exercitiului
-

consumuri externe ( de la terti)

+ subventii de exploatare
-

cheltuieli de personal

impozite, taxe, varsaminte assimilate

+ alte venituri din exploatare incasabile

-

alte cheltuieli din exploatare platibile

+ venituri financiare si exceptionale incasabile

- cheltuieli financiare si exceptionale platibile
-

impozitul pe profit

pariciparea salariatilor la profit

( daca acesta cheltuiala se va inregistra ca fiind deductibila din materia impozitului pe

profit) .
Determinarea capacitatii de autofinantare dupa metoda deductive porneste de la rezultatul
net al aexercitului la care se adauga cheltuielile calculate ( amortizari, provizioane, ect.),
neplatibile la o anumita scadenta dup ace s-au scazut din acestea veniturile calculate ( reluarile
asupra provizioanelor):
9

CAF = rezultatul net + cheltuielile calculate veniturile calculate

Rezulta:
CAF= rezultatul net al exercitului
+ amortizari si provizioane calculate
-

reluari supra provizioanelor

cota parte a subventiilor virate in contul de rezultate

+ (valoarea neta contabila a activelor cedate venituri din cedarea activelor)

2.3.

Surse proprii externe

(Aporturi noi la capital)
Avand n vedere ca acesta capacitate de autofinantare este deseori insuficienta fata de

nevoile afacerii se apeleaza si la surse externe de capital. Acestea se refera la:

Propii, prin noi aporturi de capital sau prin subventii de la bugetul de stat;
Imprumutate, prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni si/sau prin contractarea de
credite bancare pe termen mediu si lung
Inchiriate, cu posibilitatea de a le cumpara ulterior, la un prt prestabilit, a
activelor fixe (leasing).
Finantarea afacerii prin fonduri proprii se poate realize prin autofinantare dar si prin
cresteri de capital, astfel:

Cresteri de capital prin noi aporturi in numerar si in natura;

Cresteri de capital prin incorporarea rezervelor;

Cresteri de capiral prin conversiunea datoriilor.

Constituirea de capital social reprezinta prima faza de finantare a unei societatii

comerciale. Acestea se por organiza conform legii sub urmatoarele forme:
Societate cu raspundere limitate;
Societate pe actiuni;
Societate in comandita pe actiuni;
10

 Societate in comandita simpla;

Societate in nume colectiv.
Cea mai intalnita forma de organizare a unei afaceri este cea a societatii pe actiuni.
Capitalul reprezinta toate sursele de finantare stabile, aflate la dispozitia unitatii
patrimoniale. Din cauza ca aceste surse se afla la dispozitia agentilor economici pe o perioada
mai mare de timp ( de obicei mai mult de un an), ele poarta denumirea de capitaluripermanente.
Potrivit Legii contabilitatii nr.82/1991, capitalurile permanente se structureaza astfel:
Capitaluri proprii;
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli assimilate capitalurilor proprii;
Imprumuturi pe termen lung si mediu;
Alte surse cu durata de finantare mai mare de un an.
Capitalul propriu se inscrie in pasivul bilantului si se compune din:
Aporturi sub forma de capital social;
Prime legate de capital;
Reserve din reevaluare;
Reserve si alte fonduri proprii;
Profit nerepartizat reportat din anii precedenti;
Subventii pentru investitii.
Capitalul social este divizat in parti egale, numite actiuni in cazul societatilor de
capitaluri( societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni) si parti sociale in cazul
societatilor de persoan ( societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate cu
raspundere limitata).
Valoarea initiala a actiunilor sau partilor sociale poarta numele de valoare nominala.
Pe parcursul desfasurarii activitatii intreprinderii, capitalul social se poate majora sau
diminua.
Caile de majorare ale capitalului social sunt:
Emisiunea de noi actiuni;
Prin operatiuni interne:
Incorporarea de reserve;
Capitalizarea rezultatului exercitiului precedent;
11

 Conversia obligatiunilor in actiuni etc.

Principalele cai de diminuare a capitalului social sunt:

Rambursarea catre asociati u unei parti din capital;

Rascumpararea de actiuni, urmata de anularea lor;

Acoperirea pierderilor din exercitiile precedente.

Cresterea capitalului social se realizeaza la initiative Adunarii Generale a Actionarilor sau

Consiliului de administratie in urmatoarele situatii:

Dezvoltarea activitatii;

Adoptarea unor proiecte no ice necesita un capital social mai mare in vederea
cresterii rentabilitatii.

Capitalul initial al unei societati pe actiuni este divizat in parti egale, concretizate in
actiuni, a caror valoare nominala se calculeaza ca raport intre capitalul adus de actionari si
numarul de actiuni create.

Vn = capitalul adus de actionar/numarul de actiuni create

Ulterior, numarul de actiuni poate fi sporit prin noi aporturi in numerar, prin
incorporarea rezervelor sau prin conversiunea datoriilor.
Cresterea capitalului se poate realize fie prin multiplicarea numarului actiunilor, fie
prin cresterea valorii nominale a acestora.
Actiunea reprezinta un titlu de valoare care atesta dreptul detinatorului asupra unei
parti dn capitalul social al firmei emitente. Ca document, actiunea este un inscris care prezinta
anumite date de identificare:
Numele firmei emitente;
Data emiterii;
Numarul de identificare al actiunii ( ascociat fiecarei actiuni);
Valoarea nominala a actiunii;
Semnatura perosanei autorizate din partea firmei care a emis actiunea;
Elementele de securitate ale documentului ( pentru a impiedica falsificarea sa).

12

In momentul emiterii actiunea are o valoare nominala, care este inscrisa pe titlu. Daca
firma care a emis actiunea este cotata la Bursa de valori, atunci valoarea la care va fi
tranzactionat acest titlu de valoare se numeste valoarea reala. Acesta valoare poate fi mai mare,
mai mica sau egala cu valoarea nominala si rezulta din jocul liber al cererii cu ofera de titluri la
Bursa de valori.
Actiunea aduce celui ce o detine un venit numit dividend. Acesta depinde atat de
situatia economica-financiara a afacerii dar si de politica firmei in ceea ce priveste acordarea de
dividende. Rezulta ca actiunea adduce detinatorului un venit variabil.
Cresterea de capital prin incorporarea rezervelor nu aduce resurse financiare noi
pentru societatea comerciala. Aceasta este o operatiune fara flux financiar pentru ca firma
dispunea de sumele respective contabilizate la reserve si pana in momentul in care s-a realizat
incorporarea acestora la capital.
Dupa incorporarea rezervelor la capital, fiecare actionar dispune de
mai multe actiuni, dar profitul net (ce urmeaza a fi distribuit sub
forma de dividende actionarilor) se ca imparti in functie de
numarul actiunilor. Rezulta ca valoarea dividentului/actiunea
depinde de marimea totala a profitului net de repatizat actionarilor
sub foarma de dividende.
Cresterea capitalurilor prin conversiunea datoriilor este specifica marilor societati
comerciala pe actiuni care, anterior, au realizat imprumuturi obligatare, emitand actiuni
convertibile in actiuni. Obligatiunile convertibile au o remuneratie mai redusa decat alte tipuri de
obligatiuni. Emitentul poate sa le lanseze pe piata la o rata a dabanzii mai mica tocmai ca urmare
a clauzei de conversiune. Cei ce subscriu asemenea obligatiuni pot sa castige mai mult decat
valoarea unei dibanzi acordate in mod obisnuit pentru o obligatiune clasica daca firma realizeaza
profit mare ( cei ce detin obligatiuni convertibile vor primi in schimb actiuni la respective firma
emitenta).
Conversiunea obligatiunilor in actiuni provoaca o crestere a capitalului fara flux
financiar pozitiv. Pe ansamblu, sursele societatii raman aceleasi, dar imprumutul obligatar devine
capital social.

\
13

Capitolul III
Selectarea surselor straine de finantare dupa natura si scadenta
Sursele straine au caracter rambursabil si sunt
de regula purtatoare de dobanzi, asigurand finantarea
temporara a intreprinderii. Acestea imbraca de regula
forma datoriilor.
Datoriile reprezinta resurse straine atrase de
unitatea patrimoniala pe o perioada mai mare sau mai
mica. Datoriile se pot clasifica dupa mai multe criterii.
Dupa perioada in care trebuie sa fie rambursate, datoriile pot fi pe termen scurt si
termen lung.
Datoriile pe termen scurt reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada de pana la
un an ( creditul commercial, creditul bancar pe termen scurt).
Datoriile pe termen lung reprezinta sune ce trebuie platite intr-o perioada mai muare
de un an.
Majoritatea datoriilor sunt purtatoare de dobanzi.
Sursele straine de finantare a facerii sunt:
Creditul bancar (pe termen lung, mediu si scurt);
Imprumutul obligatar;
Leasing-ul;
Alte datorii pe termen scurt.

3.1.

Creditul bancar
Creditul este operatiunea prin care se pot obtine

schimbul unei primisiuni de rambursare in viitor. Rambursarea

se face esalonat si este insotita de plata unei dobanzi.
14

resurse, in
creditului

Dobanda este suma de ban ice remunereaza pe imprumutator. In relatia de creditare

sunt implicate doua parti principale:
Imprumutatorul (institutia financiara) care poarta denumirea de creditor;
Imprumutatul, adica debitorul.
Partile implicate, tipul de instrument utilizat si conditiile in care creditul este acceptat
sunt foarte diverse si intr-o continua evolutie. In momentul acordarii unui credit, institutiile
financiare (in principal bancile) iau in considerare si existenta unor prosibile riscuri.
In raporturile de credite, riscurile probabile sunt:
Riscul de nerambursare;
Riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de
plata datorita diferentelor conjuncture nefavorabile la un moment dat pentru debitor.
Ca urmare, banca va proceda mai inainte de acordarea creditului la analiza atenta a
posibilitatilor reale pe care le are debitorul sub diverse aspecte:
Umane (competenta, moralitate);
Economice (situatia internationala, nationala, cadrul profesional);
Financiare (situatia financiara a debitorului, gradul de indatorare existent la momentul
solicitarii creditului, capacitate de rambursare);
Juridice (forma juridical, legaturile juridice cu late intreprinderi- in cazul in care
debitorul este o persoana juridical).
Prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare a imprumutului.
Pentru anumite tipuri de credite sunt solicitate si garantii materiale.
Riscul de imobilizare apare la banca in situatia in care acesta nu reuseste sa gestioneze
coresct depozitele pe care le costituie si creditele pe care le acorda. Rezulta necesitatea ca banca
sa-si intareasca pozitia sa de creditor pe piata in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce ii sunt
incredintate. Acest lucru se realizeaza prin solicitarea si obtinerea de garnatii personale si reale.
Garantia personala este un angajament pe care si-l ia o terta persoana ( numita si
girant) de a plati in locul debitorului in cazul in care la un moment acesta se afla in incapacitatea
de plata.
Garantiile reale cuprind:

15

 Retinerea;
Gajul;
Ipoteca;
Privilegiul.
Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retne un bun corporal
apartinand debitorului, atat timp cat el nu a fost achitat in intregime, in anumite conditii: bunul
detinut de creditor sa aiba legatura cu creanta, iar aceasta sa fie certa si exigibila.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia creditului.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil,
fara deposedare si cu publicitate. Aceasta poate fi legala ( prevazuta de lege), convenita
(consimtita prin contract) si judiciara (acordata de organele judecatoresti).
Privilegiul este dreptul pe care il acorda legea unor creditori de a fi mai intai platit
atunci cand ispun de o garantie asupra unei parti sau asupra intregii averi a debitorului.
In momentul in care agentul economic solicita un credit de la o institutie financiara
trebuie sa aiba in vedere si durata pe care se acorda acesta.
In functie de termenul de rambursare se diferentiaza o serie de tipuri de credite:

Credite pe termene foarte scurte (24 ore, termen practicat intre banci pe pietele
monetare);

Creditele pe termen scurt;

Creditele pe termen mijlociu sau lung ( pe o perioada de peste 5 ani).

Dobanda este o caracteristica esentiala a creditului. Aceasta este mentionata expres in

contractul de creditare si poate sa fie fixa sau variabila.

Dobanda fixa presupune pastrarea nivelului rate dobanzii convenit la acordarea
creditului pe toata perioada de rambursare a acestuia, indiferent de evolutia ce se va inregistra pe
piata nationala sau internationala monetara.
Dobanda variabila presupune modificarea periodica a ratelor de dobanda ( de regula
semestrial) in functie denivelul dobanzii pe piata. Ca modalitate de calcul, dobanda se poate
determina ca dobanda simpla si ca dobanda compusa.
Formulele de calcul sunt urmatoarele:
Dobanda simpla:
16

D= C*d*n
Unde: D=dobanda
d=rata de dobanda cu care se acorda creditul
n=perioada de timp pe care se acorda creditul
Dobanda compusa:
D= C (1+d)n - C
Unde: D=dobanda
d=rata de dobanda cu care se acorda creditul
n=perioada de timp pe care se acorda creditul

3.2.

Imprumuturile obligatare
Imprumuturile obligatare reprezinta o alta sursa straina de finantare a afacerii alaturi

de creditul bancar ( pe termen lung, mediu sis curt), leasing-ul si alte datorii pe termen scurt.
Imprumuturile obligatare se realizeaza prin emisiunea de obligatiuni.
Obligatiunea este un titlu de valoare care atesta un imprumut pe temen lung. Cel ce
detine obligatiunea are dreptul de a primi un venit cert numit dobanda, indifferent de situatia
economico-financiara a emitentului.
Obligatiunile pot fi:
La purtator;
Nominative.
Cea mai mare parte a obligatiunilor sunt la purtator. Asemenea actiunii, obligatiunea
este un document care contine urmatoarele date:
Numele firmei emitente;
Rada dobanzii (rata cuponului);
Scadenta data la care obligatiunea va fi rascumparata;
Valoarea nominala a obligatiunii;
Semnatura persoanei autorizate de emitent;
Imprimari speciale pentru a impiedica falsificarea.

17

Rata cuponului ( rata dobanzii) reprezinta o cota procentuala din valoarea nominal ace
urmeaza sa fie platita in mod regulat detinatorului obligatiunii.
Daca firma este autorizata legal sa emita obligatiuni, decizia pentru emisiunea acestor
titluri este luata de Adunarea Generala a Actionarilor.
Emisiunea si vanzarea obligatiunilor se face prin institutii de credit care poate sa actioneze ca
intermediary, in nume propriu sau ca garant al emisiunii. Daca actioneaza in nume propriu,
institutiile de credit cumpara obligatiunile respective.
Avand in vedere necesitatile de finantare ale afacerii, dar si gradul de lichiditate al
pietei financiare, se stabileste marimea imprumutului obligatar.
Valoarea de emisunea a obligatiunilor poate fie gala cu valoarea nominala ( la
paritate) sau mai mica decat aceasta (subpari) pentru a face imprumutul mai atractiv in vederea
mobilizarii rapide se surse de finantare.
Daca valoarea de emisune este mai mica decat valoarea nominala a obligatiunii, in
urma vanzarii acesteia, emitentul primeste efectiv valoarea de emisiune, dar urmeaza sa acorde
dobanda sis a rascumpere titlu la valoarea nominala.
Diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune formeaza prima de
emisiune, care actoneaza ca posibilitate de ajustare a conditiilor de emisiune, specifice unei
obligatiuni, cu cele ale pietei de capital.
Exista, de asemenea, posibilitatea emisiunii unei obligatiuni supari si rambursarii ei
suprapari, care ar inregistra ata o prima de emisiune, cat si o prima de rambursare.
Rambursarea unui imprumut obligatar se poate face in mai multe modalitati, in
functie de ceea ce prevede contractul de emisiune, astfel:
Prin amortizari constante si anuitati variabile;
Prin anuitati constante si amortizari variabile;
Integral la scadenta;
Prin rascumparari la Bursa.
In cazul in care contractul de emisiune prevede rambursarea prin amortizari constante
si anuitati variabile, societatea imprumutata va rambursa, in fiecare an, transe egale din
imprumut.

18

Rambursarea se face prin tragerea la sorti a obligatiunilor. In scopul respectarii

egalitatii intre detinatorii de titluri, sunt concepute sisteme de repartitie proportionala a
obligatiunilor trase la sorti.
Anuitatile se calculeaza adunand dobanda datorata in fiecare an cu valoarea
amortizarii anuale constante.
In cazul in care contractul de emisiune prevede rambursarea prin anuitati constante si
amortizari variabile, trebuie ca rambursarile anuale ale imprumutului sa varieze crescator si
compensator cu variatia descrescatoare a dobanzii anuale. In acest caz se folosesc metode
matematice consecrate de calcul al anuitatii constante.
Astfel, anuitatea constanta (a), se calculeaza folosind urmatoarea formula de calcul:
a= I0 * d/ 1 - ( 1+d )-n
I0= marimea imprumutului obligatar;
d= rata dobanzii;
n= duarta imprumutului.
Amortizarea anuala se calculeaza ca diferenta intre anuitatea constanta si dobanda
calculate la imprumutul nerambursat.
Retragerea din ciculatie a obligatiunilor la nivelul amortizarilor anuale de capital
se face, de asemenea, prin tragere la sorti.
Rambursarea integrala a imprumutului in ultima zi a duratei acestuia este cea mai
folosita din motive de simplificare a gestiunii finaciare.
Rascumpararea la Bursa prezinta interes pentru societatea emitenta de obligatiuni,
atunci cand cursul bursier al acestora este mai mic fata de valoarea de rambursat (formata din
valoarea nominala + prima de rambursat). Exista insa limite legale privind numarul de
obligatiuni ce pot fi rascumparate la Bursa.
Societatea imprumutata poate sa lanseze la Bursa o oferta publica de schimb sau de
cumparare. Aceasta este o alta modalitate de rascumparare la Bursa a obligatiunilor emise.

3.3.

Leasing ( CREDIT-BALL)

19

Leasingul este o forma speciala de inchiriere a bunurilor

imobilizate (sau mobiliare), prin care chiriasul exercita posesiunea

asupra

bunului inchiriat, in timp ce finantarea achizitiei acestuia este

facuta

de catre societatea de leasing.

Societatea de leasing ramane proprietara a bunului pana la scadenta contractului.
Acesta se incheie, in general pe o perioada lunga de timp (aproximativ 70-80% din durata de
viata economica a bunului achizitionat prin acest sistem), dar se poate conveni si asupra unei
durate mai scurte.
In schimbul obtinerii avantajelor legate de posesiunea bunului achizitionat prin
sistemul de leasing, firma plateste societatii de leasing o chirie care cuprinde:
Amortizarea bunului;
Dobanzi aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru
cumpararea bunului respective;
Marja de profit a societatii de leasing.
Pe durata contractului, la nivelul firmei care a achizitionat un bun
in leasing, chiria se inregistreaza ca o cheltuiala de exploatare, iar
la incheierea acestuia valoarea reziduala se inregistreaza la active.

20

Capitolul IV
Studiu de caz: S.C. OMV Petrom S.A.

OMV Petrom S.A. este cea mai mare companie romaneasca de petrol si gaze, cu activitati
in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale
si Energie.
Compania face parte din grupul international OMV Petrom, cel mai mare grup petrolier din
Europa de Sud-Est, cu activitati in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Marketing, Gaze
Naturale si Energie. Grupul exploateaza in Romania si Kazakhstan rezerve dovedite de petrol si
gaze. Grupul Petrom este prezent prin intermediul unei retele de circa 800 statii, operata sub
doua branduri, Petrom si OMV in Republica Moldova, Bulgaria si Serbia.
Structura actionariatului Petrom:

51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft);

21

20,64% Ministerul Economiei;

20,11% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administreaza diverse participatii in cadrul mai
multor companii din Romania, creat de Statul Roman pentru a despagubi persoanele
expropriate abuziv in urma nationalizarilor din perioada regimului comunist);

2,03% BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare);

6,21% Alti actionari (aproximativ 500.000 de persoane fizice si juridice din Romania si din
strainatate),

1.Indicatori de piata:

Pret :0,43 lei (31 martie, 2014)

Pret/Valoare contabila: 1,06

Nr. Actiuni: 56.644.108.335

Free-float: 9,3572 % ( termen care defineste proportia din capitalul social al unei societati
comerciale, disponibila pentru a fi tranzactionata in mod public in cadrul unei burse de valori)

Lichiditatea medie zilnica (12 luni): 3,7 mil. Lei

Pret mediu (12 luni) : 0,4473 lei

2. Cele 5 criterii de analiza calitativa a societatilor:

22

Societate mare si proeminenta

OMV Petrom (SNP) are o capitalizare de piata de aproximativ 7,6 miliarde USD care o
incadreaza in categoria mid caps- societati cu o capitalizare mai mare de 2 miliarde USD.

Situatie financiara solida ( Capitalurile Proprii, Activele Curente)

Capitalurile Proprii au o pondere de 66,53% din capitalurile totale (active totale), cu mult peste
nivelul minim cerut de 50%.
Activele circulante reprezinta 1,05 din Datoriile curente; un nivel inferior celui recomandat de
catre Graham de minim 2.

Stabilitatea profiturilor
In ultimii 10 ani a inregistrat pierderi doar in anul 2004.

Istoricul dividendelor
In ultimii 15 ani a acordat dividend de 10 ori .

Cresterea profitului net pe actiuni

Profitul net pe actiune a crescut cu 174,9% in perioada 2004-2013, fiind cu mult mai mare decat
nivelul minim cerut de 30%. Mai prcis, media profiturilor inregistrate in perioada 2004-2006 a
crescut cu 174,9% ( in USD) fata de media profiturilor inregistrate in perioada 2011-2013.

3.Cele 3 criterii de analiza cantitativa / analiza de pret :

Pretul platit pentru activele nete

Indicatorul Pret/ Valoare contabila este 1,06; mai mic decat nivelul de 1,5 indicat de catre
Graham.

23

Valoarea contabila a unei actiuni este determinata prin impartirea Capitalurilor Proprii la numarul
de actiuni.
Pretul platit pentru profiturile nete pe actiune

Utilizam rata cuponului pentru obligatiunile de stat romanesti, pe 9 ani , de 5,3% pentru a
aproxima randamentul obligatiunilor corporative high yield (AA) si a determina PER Maxim
(lei) = 18,9.
(PER: pret/profit net pe actiune.)
De asemenea mai putem utiliza randamentul obligatiunilor corporative emise in USD de 2,39%
care ne conduce la un PER Maxim ($) =41,8.

Profit net
Profit/actiu
ne

2011

2012

2013

37297877

39460000

48240400

11

00

00

0,0658

0,0698

0,0851

Pret

0,43

Profit mediu/3 ani

0,0736

PER (3 ani)

5,84

PER (3ani) = 5,84 este mai mic decat PER Maxim Lei. Acest indicator a fost calculat pe
baza profitului curent si a mediei profiturilor in lei realizate in ultimii 3 ani.

Anul

Profit net/actiune

USD/RON
24

EPS

(RON)

medie

USD

2007

0,0314

2,4383

0,01288

2008

0,0173

2,5189

0,00687

2009

0,0152

3,0493

0,00498

2010

0,0389

3,1779

0,01224

2011

0,0663

3,0486

0,02175

2012

0,0698

3,4682

0,02013

2013

0,0851

3,3279

0,02557

Pret (Lei)
Profit net/actiune (7
ani)
PER (7 ani)

0,43
0,0463
9,3

Un indicator cu o greutate mai mare este PER (7 ani, lei) calculat pe baza mediei profiturilor
nete in lei pe actiune inregistrate in ultimii 7 ani, care inregistreaza nivelul de 9,3, fiind mai
mic decat PER Maxim (lei) .

Pret (USD)
Profit net/actiune (7
ani)
PER (7 ani) (USD)

0,13311
0,01492
8,9

25

PER (7 ani, USD) calculat pe baza mediei profiturilor nete in dolari pe actiune inregistrate in
ultimii 7 ani are nivelul de 8,9, fiind mai mic decat PER Maxim (USD).

Indicatorul mixt: PER x Pret/Active Nete

PER x Pret/Active Nete = 9,3 x 1,06= 9,858 este mai mic decat nivelul de 22,5 stabilit de catre
Graham.

4. Pretul de cumparare
PER Maxim ne ofera nivelul fata de care vom stabili pretul de cumparare al unei actiuni
OMV Petrom care trebuie sa fie cu cel putin 20% mai mic decat PER Maxim.
Cu alte cuvinte, pretul de cumparare va fi la un nivel al PER de cel mult 15 (Lei) si 33,44 ($).
Asta inseamna ca in acest moment actiunile OMV Petrom sunt tranzactionate la un pret care le
face eligibile pentru achizitia intr-un portofoliu al investitorului pasiv, daca si celelalte criterii ar
fi indeplinite.

5.Concluzii
Criteriile de analiza aplicate OMV Petrom au fost indeplinite partial, nefiind indeplinit
criteriul cu privire la echilibrul financiar pe termen scurt, a fost inregistrat un an cu pierderi in
ultimii zece ani si nu s-au acordat dividende decat in zece din cei cinsprezece ani raportati.
Criteriile de analiza cantitativa ( a pretului) au fost satisfacute deoarece pretul la care se
tranzactioneaza societatea este la un nivel cu mult mai mic decat discountul de 20% fata de PER
Maxim (Lei sau $).
In ciuda nivelului de pret mai mult decat favorabil, achizitia actiunilor OMV Petrom in
portofoliul unui investitor pasiv poate fi discutabila nu atat din cauza neindeplinirii criteriului
26

echilibrului financiar pe termen scurt , a pierderilor inregistrate in 2004 sau a anilor in care n-a
acordat dividende, ci mai ales din cauza incertitudinii care planeaza asupra modelului de
business al OMV Petrom care poate fi afectat de diminuarea resurselor petroliere, competitia
crescanda in domeniul productiei de energie electrica din resurse regenerabile sau schimbarile
tehnologice care pot afecta consumul de produse pretroliere al industriei de automobile prin
aparitia si utilizarea pe scara larga a automobilului electric.

27

BIBLIOGRAFIE

Finantarea afacerii-manual clasa a-XII-a si a XIII-a ruta progresiva, editura Akademos,

Bucuresti, 2006

Finantarea afacerii-clasa a XII-a, filiera tehnologica,profilul servicii, editura Oscar Print,

Bucuresti,2007

http://facultate.regielive.ro

http://google.ro

http://wikipedia.ro

http://conso.ro

http://woedpress.com

28