Pltinel Marius Neculai

CREDITUL BANCAR 1. Creditul acceptiuni generale 1.1. Definire Creditul 1 reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor (investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in cadrul caruia debitorul promite plata dobanzii pentru a remunera pe debitor. Desi relatiile de credit au existat si in economiile premonetare (schimburi de bunuri actuale contra unor bunuri viitoare cu scopul de a sustine o afacere prezenta, de a asigura consumul actual), in economia actuala creditul ia forma unei relatii banesti intre creditor si debitor. Creditul este un mijloc de corelare a posibilitatilor de finantare existente in societate cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei dintre creditor si debitor este legata de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun de resurse banesti temporar disponibile si a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Astfel, apare o piata a creditului in cadrul careia se confrunta oferta si cererea de credit. 1.2. Caracteristici Esenta raportului de credit se dezvaluie prin prezentarea trasaturilor caracteristice: Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul. Prezinta o mare diversitatein ceea ce priveste apartenenta la structurile social economice, motivele angajarii in raportde credit si durata angajarii sale. O ierarhizare generala presupune urmatoarea structura: agentii economici, populatia si statul. Agentii economici. In calitate de creditori, manevreaza importantedisponibilitati monetare, din fluxul carora au loc considerabile degajari cucaracter temporar ce pot fi angrenate in procesul de creditare. Pe de alta parte, prin repartizarea profitului, constituie fonduri si rezerve, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei nationale. Agentii economici au calitate de debitori prin creditele temporare pentru desfasurarea activitatiii si pentru dezvoltare. Populatia. Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele economice, prin cresterea productivitatii muncii, prin capacitatea de prevedere si economisire, a facut din populatie un factor major in desfasurarea raporturilor de credit. Populatia are calitate de creditor atunci cand resursele disponibile sunt plasate la banci (bancile sunt imprumutate) sau cumpara obligatiuni si titluri lansate de diferite entitati economice guvernamentale (ex. : bonuri de tezaur). In calitate de debitor, populatia imprumuta resurse pentru anumite nevoi: investitii imobiliare, bunuri de consum, bunuri de folosinta indelungata, pentru plata anumitor servicii (studii, sanatate).

Pltinel Marius Neculai

Statul. In calitate de debitor, alaturi de intreprinderi si populatie, se afirma statul, pri n contractarea creditului public2, pentru finantarea deficitelor bugetare. Calitatea statului de creditor (pentru anumite actiuni, dezvoltari) este foarte putin prezenta. Promisiunea de rambursare. Este un element esential al raportului de credit, presupune riscuri si necesita angajarea unei garantii. Riscurile probabile ale raportului de credit sunt: riscul de nerambursare si riscul de imobilizare. Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorata conjuncturii, dificultatilor sectoriale sau deficientelor imprumutatului. Pentru prevenirea riscului trebuie sa se analizeze debitorul prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub urmatoarele aspecte: umane (moralitate, competenta), economice (cadrul economic national si international), financiare (situatia financiara, gradul de indatorare, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte firme). Prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare a imprumutului. Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni precare a creditelor acordate. Creditele care se acorda prin banci angajeaza fonduri care nu apartin bancii. Pentru o gestiune optima a fondurilor proprii, banca trebuie sa isi intareasca pozitia sa de creditor prin garantii. Insa, oricare ar fi garantiile oferite, acestea nu trebuie privite decat ca precautie suplimentara si nu un suport al unui risc mai mult decat probabil. Transformarea garantiilor in bani presupune pentru creditor eforturi si cheltuieli suplimentare si implica imobilizari indelungate a fondurilor. Termenul de rambursare. Ca trasatura a raportului de credit, acesta poate varia de la termene foarte scurte (24 de ore) pana la termene foarte lungi (50 de ani). Pentru creditele pe termen scurt este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mediu si lung implica rambursarea esalonata, fapt ce presupune ca la scadentele intermediare (lunare, trimestriale) o data cu dobanda se ramburseaza si o parte din principalul 3 creditului. Dobanda. Reprezinta pretul creditului. Asimilate costului creditului sunt si comisioanele aferente acestuia. Dobanda reprezinta pretul capitalului utilizat, sau chiria pe care o plateste debitorul pentru dreptul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. In general, nivelul dobanzii se coreleaza cu rata profitului obtinuta de intreprinzator. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite. Un nivel redus al ratei dobanzii antreneaza o cerere sporita de credite, ceea ce determina efecte favorabile asupra productiei si economiei, dupa cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rata a dobanzii ridicata, genereaza diminuarea cererii de credite. Luarea in considerare a ratei inflatiei, comparativ cu rata dobanzii utilizata in contractul de credit, conduce la constatarea faptului, ca in perioadele cu inflatie sporita, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfecta de finantare. In

Pltinel Marius Neculai

functie de acelasi element, inflatia, se utilizeaza in raporturile de credit, doua tipuri de dobanda : Dobanda fixa acelasi nivel pe toata durata creditului Dobanda variabila nivele diferite in functie de conditiile contractuale. Dupa modul de achitare pentru subiect, dobanda poate fi : Dobanda activa - platita de debitor Dobanda pasiva - platita de creditor pentru resursele imprumutate. Acordarea creditului. Creditul poate fi consimtit prin cadrul unei tranzactii unice: acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. Pentru consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului. In acest sens, bancile isi creeaza un cadru propriu de informare si documentare pentru studierea capacitatii de plata si, respectiv, a potentialului economic al firmelor. Consemnarea si transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, in marea lor majoritate, prin inscrisuri, instrumente de credit a caror forma de prezentare implica aspecte multiple si diferentiate. Esential in aceste instrumente este obligatia ferma a debitorului privind rambursarea imprumutului, respectiv dreptul creditorului de a I se plati suma angajata. Transferabilitatea intrumentelor de credit poate avea loc direct intre investitori sau indirect, in cadrul pietelor de capital si financiare. Transferul direct este desfasurat de obicei, in cadrul raporturilor directe de credite privind circulatia cambiei, a cecului, in timp ce obiect al pietelor financiare sunt obligatiile statului (bonuri de tezaur) sau ale intreprinderilor.