ASIGURAREA CREDITELOR BANCARE

Riscul de credit presupune asumarea de către bancă a riscului că, la scadenţă, clientul
nu va putea să-şi stingă obligaţiile faţă de ea. In acest scop banca, prin specialiştii săi,
trebuie să-şi formeze o opinie prudentă privind posibilitatea reală de rambursare a
creditului, trebuie să ia in considerare nu numai o primă sursă de rambursare pentru
plata obligaţiei, ci şi o posibilă sursă secundară de recuperare a creanţelor.
Garanţiile bancare reprezintă, aşadar, ultima sursă de rambursare a creditelor şi
se utilizează numai în cazul în care nu mai există alte posibilităţi de rambursare a
acestora şi a plăţii dobânzilor aferente. Recuperarea unui credit prin utilizarea garanţiei
presupune asumarea de către bancă a unui anumit risc, datorat atat unor factori interni ai
garanţiei, cat şi unor elemente conjuncturale (de exemplu, preţul ei de piaţă nu mai acoperă,
in momentul valorificării, valoarea datoriilor faţă de bancă datorită deprecierii in sine a
garanţiei sau deprecierii valorii de piaţă a acesteia).
Drept urmare, pe langă analiza solvabilităţii clienţilor şi a obţinerii certitudinii că
afacerile acestora sunt sigure şi eficiente, banca se mai asigură cu privire la rambursarea
creditelor acordate prin solicitarea unor garanţii.
Părţile implicate in solicitarea unei garanţii sunt:
1. ordonatorul garanţiei – debitorul principal. Oferă o garanţie din patrimoniul său
sau solicită unui terţ (garant) să ofere o garanţie in locul lui.
2. beneficiarul garanţiei – cel care a primit garanţia (banca). Beneficiarul execută
garanţia dacă debitorul nu şi-a onorat obligaţiunile de rambursare a creditului.
3. garantul – debitorul secundar (poate fi o altă bancă, o persoană juridică, statul, o
persoană fizică) care garantează că in cazul neindeplinirii obligaţiilor de către debitorul
principal va indeplini obligaţia de rambursare a datoriei la credit.
Inainte de a accepta o garanţie banca trebuie să ia in consideraţie următoarele aspecte:
 dreptul de proprietate;
 perfectarea contractului de garanţie;
 valoarea garanţiei.
Garantarea creditelor este considerată unul dintre principiile de bază ale creditării
in condiţiile economiei de piaţă, iar garanţiile solicitate cel mai des sunt (fig.4.4.1):
– garanţii reale;
- garanţii personale.

GARANŢIILE REALE reprezintă bunuri mobile sau imobile din patrimoniul

debitorului sau al unui terţ, oferite pentru satisfacerea in mod preferenţial a unui creditor.
Garanţiile reale conferă băncii creditoare următoarele drepturi:
– dreptul de preferinţă, pe baza căruia, in cadrul executării silite, din valoarea bunului
constituit drept garanţie se va asigura mai intai satisfacerea integrală a băncii;
– dreptul de urmărire, in temeiul căruia banca va putea urmări bunul indiferent la cine
se află.
In practică, se utilizează următoarele categorii de gara n ţii rea l e .
a. Ipoteca reprezintă o garanţie reală imobiliară, fără deposedare, prin care se permite
băncii creditoare să-şi recupereze integral sau parţial creditul şi/sau dobanda aferentă, atunci
cand creditul nu a fost rambursat la scadenţă. Obiectul ipotecii il constituie bunurile imobile
(clădirile) de orice fel şi terenurile.
Inainte de a incheia contractul de ipotecă, banca trebuie să verifice dacă bunurile
ipotecate indeplinesc şi alte condiţii, respectiv:
– să fie uşor vandute;
– să fie asigurate la societăţi de asigurare autorizate şi agreate de bancă;
– să fie amplasate in zone de interes pentru cat mai mulţi potenţiali cumpărători;
– cel care constituie ipoteca să aibă deplină capacitate de exerciţiu asupra bunului
ipotecat;
– dacă au fost evaluate in prealabil de experţi agreaţi de bancă. Stingerea ipotecii are
loc, de regulă, o dată cu plata ultimei scadenţe la creditul garantat prin ea, sau prin
renunţarea creditorului la ipotecă prin prescripţie.
Dacă bunurile imobile, obiect al ipotecii, se află in proprietatea mai multor persoane,
acestea se pot ipoteca doare cu acordul tuturor coproprietarilor.
Mecanismul ipotecii permite băncii ca in caz de neplată a imprumutului să urmărească
acest bun, indiferent in posesia cui se află, solicitand scoaterea lui la vanzare şi incasarea cu
prioritate a preţului obţinut.
b. Gajul este un contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau
garantul, in funcţie de caz, remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste
bunuri pot fi corporale (produse, bunuri, mărfuri etc.) sau necorporale (creanţe, titluri,
acţiuni etc.).
Gajul cu deposedare numit şi „amanet”, presupune depunerea lui la bancă. De regulă,
această formă de gajare se adresează bunurilor mobiliare de volum mic şi valoare mare
(metale preţioase, pietre preţioase, tablouri, sculpturi etc.)
Gajul fără deposedare se practică pentru bunurile voluminoase (autoturisme,
congelatoare, utilaje şi maşini etc.) sau care sunt legate de pămant (recolte, utilaje, agregate,
maşini montate etc.).
c. Depozitul bancar reprezintă o garanţie materială sub forma unei sume de bani
depuse de debitor sau de către garant la bancă in favoarea beneficiarului in anumite condiţii
stabilite şi comunicate băncii de către debitor. Valoarea depozitului bancar trebuie să
acopere valoarea creditului solicitat plus dobanda aferentă. In cazul in care suma depozitului
este mai mică decat valoarea creditului, banca solicită alte garanţii suplimentare. Depozitul
bancar poate fi constituit la o societate bancară care acordă creditul sau la o altă societate
bancară, prin semnarea unui contract de depozit (in al doilea caz se va prezenta o scrisoare
de garanţie bancară irevocabilă şi necondiţionată).
Pentru ca un depozit să fie acceptat drept garanţie a creditului este necesar ca
inspectorul să verifice indeplinirea următoarelor condiţii:
 indicarea băncii la care se constituie depozitul;
 in cazul in care aceasta este o altă bancă decat banca creditoare, se vor verifica
documentele prezentate de debitor (contractul de depozit, situaţia depozitului la momentul
actual etc.), precum şi credibilitatea şi reputaţia respectivei bănci;
 valoarea depozitului bancar, care trebuie să acopere valoarea creditului solicitat plus
dobanda aferentă şi comisioanele creditului acordat;
 termenul de valabilitate al depozitului;
 semnăturile autorizate ale agentului economic/persoanei fizice care constituie
depozitul;
 extrasul din cont de la zi de la banca unde s-a constituit depozitul, in cazul cand
aceasta este o altă bancă decat cea care acordă creditul.
GARANŢIILE PERSONALE sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin
care o terţă persoană, fizică sau juridică, se angajează, printr-un contract accesoriu incheiat
cu banca creditoare, să-i plătească datoria debitorului in cazul in care acesta nu o va putea
plăti.
a. Garanţia bancară (scrisoarea de garanţie bancară) reprezintă un inscris prin care o
altă bancă (garant) se angajează necondiţionat şi irevocabil ca, in cazul in care un debitor nu
va plăti creditul şi dobanda aferentă, să plătească suma neachitată in favoarea băncii
creditoare. De obicei, scrisorile de garanţie se eliberează pe un termen de valabilitate de pană
la 12 luni, pentru: aprovizionări cu materii prime, materiale, energie, produse finite,
executări şi prestări de servicii, taxe vamale, TVA, participări la licitaţii pentru achiziţia unor
bunuri sau lucrări, leasing, tranzacţii de export-import etc.
In vederea eliberării garanţiilor bancare, banca-garant va percepe un comision pentru
acordarea acestui serviciu bancar.
Cand agentul economic solicită eliberarea unei scrisori de garanţie, trebuie să anexeze
la cerere:
- un angajament din care să rezulte cedarea incasărilor ce vor fi obţinute din contractele
prezente sau viitoare;
- sumele datorate băncii, ca urmare a eliberării scrisorii de garanţie şi documentele din
care să rezulte obiectul scrisorii garanţiei solicitate;
- părţile contractante şi sediul lor;
- obligaţiile contractuale;
Unitatea bancară la care are deschis cont beneficiarul scrisorii de garanţie, valoarea
garanţiei, termenul de plată a sumei garantate şi valabilitatea inscrisului.
b. Cauţiunea sau fideiusiunea reprezintă un contract accesoriu unilateral, consensual şi
cu titlu gratuit, prin intermediul căruia o persoană numită fideiusor se obligă faţă de bancă să
execute obligaţia asumată de debitorul băncii in cazul in care acesta n-ar executa-o el insuşi.
Cauţiunea implică greutăţi pentru bancă, deoarece banca trebuie să analizeze situaţia
economico-financiară a fideiusorului şi să o supravegheze pe toată perioada creanţei.
In calitate de fideiusor poate fi o persoană fizică, agenţi economici cat şi companiile de
asigurări, care se obligă să achite datoriile debitorului cu intregul său patrimoniu prin
eliberarea poliţei de asigurare.
c. Cesiunea de creanţă constituie o convenţie scrisă prin care un creditor transmite o
creanţă unei alte persoane. Părţile cesiunii sunt:
- cedentul – persoana care transmite;
- cesionarul – persoana către care se transmite creanţa;
- debitorul cedat – debitorul creanţei transmise.
Efectul cesiunii constă in faptul că, din momentul realizării acordului de voinţă a
părţilor, creanţa trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care le conferă
cedentului. La baza cesiunii de creanţă stă contractul de cesiune incheiat intre bancă şi client
şi declaraţia de acceptare a debitorului cedat.
In scopul asigurării creditelor bancare pot fi utilizate, in mod separat, anumite forme de
garanţii, precum şi combinarea mai multora. Toate aceste forme de garantare a creditelor,
pentru a fi acceptate de către bănci, trebuie să indeplinească cumulativ următoarele condiţii:
 să poată fi transformate rapid in lichidităţi;
 să fie materializate intr-un titlu sau inscris autentic;
 bunurile să se afle in proprietatea debitorului sau ale garantului şi să nu fie afectate
de alte creanţe;
 proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le gira sau a le ipoteca;
 bunurile procurate ulterior din contul creditelor să fie noi şi insoţite de documente
de calitate;
 bunurile propuse drept garanţie să aibă piaţă de desfacere sau potenţiali
cumpărători.
Garanţii bancare de la www.maib.md
Garanţia bancară este un angajament irevocabil asumat de o bancă (garant), în favoarea unei persoane, denumită
beneficiar, de a plăti acesteia o sumă de bani, în cazul în care o altă persoană, denumita ordonator, la cererea căreia
se emite garanţia bancară, nu a onorat o anumită obligaţie faţă de beneficiar, asumată printr-un contract comercial
sau de altă natură (obiectul garanţiei).
Moldova-Agroindbank oferă garanţii bancare în lei şi în valută, atât locale (beneficiarul şi ordonatorul sunt
rezidenţi), cît şi externe (beneficiarul sau / şi ordonatorul sunt nerezidenţi).

Principalele tipuri de garanţii bancare oferite de bancă sunt:

1. garanţia de plată (Payment Guarantee). Obiectul acestei garanţii bancare îl constituie acoperirea
obligaţiilor cumpărătorului de a plăti o anumită sumă de bani conform unui contract comercial;
2. garanţia de angajare/garanţia ofertei(Bid Bond,) prin care cumpărătorul se asigură că oferta vânzătorului
nu va fi retrasă după ce el va accepta condiţiile ofertei. Vânzătorul astfel evită cheltuielile băneşti şi de timp
eventuale pentru a face apel la noi oferte şi pentru a le examina;
3. garanţia de bună execuţie (Performance Bond) asigură executarea obligaţiilor contractuale conform
condiţiilor şi termenelor stabilite;
4. garanţia de restituire a avansului (Advance Payment Guarantee) are ca scop garantarea întoarcerii sumei
plătire în avans de către cumpărator, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către vânzător;
5. garanţia vamală se emite în favoarea Departamentului Vamal. Lista mărfurilor (producţiei) pentru care
termenul de plată a taxei pe valoarea adăugată la import poate fi prelungit se stabileşte prin Legea bugetului
de stat pe anul respectiv;
6. garanţia asigurării creditului reprezintă garantarea obligaţiilor de plată ale debitorului faţă de creditor, ce
rezultă din careva contract de împrumut;
7. garanţia-contragaranţie. Moldova-Agroindbank poate fi intermediară în cazul în care beneficiarul solicită
ca garanţia să fie emisă de o bancă străină de prim rang. În acest caz, Moldova-Agroindbank emite o
contragaranţie în favoarea băncii respective.
Avantaje pentru client:
 posibilitatea amânării plăţii ce rezultă din obligaţiile contractuale şi / sau posibilitatea de a finanţa producţia
fără mobilizarea mijloacelor circulante proprii;
 denotă capacitatea ordonatorului de a-şi îndeplini obligaţia asumată prin contractul comercial, deoarece
oferirea garanţiei bancare este condiţionată de verificarea de către bancă a solvabilităţii ordonatorului;
 posibilitatea participării la concurs fără a extrage mijloacele proprii din circulaţie;
 costuri mai mici decât pentru obţinerea unui credit bancar.

Primul fond de garantare a creditelor din Republica Moldova! din 2016http://fgc.odimm.md/

Creat și capitalizat din resursele bugetului de stat!
Gestionat de Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM)

Misiunea fondului
Asigurarea accesului la finanțare pentru întreprinderile autohtone prin emiterea garanțiilor financiare

Beneficiarii eligibili
Întreprinderile autohtone determinate prin legea nr. 179 din 21.07.2016 cu privire la Întreprinderile Mici și Mijlocii
1. ODIMM garantează creditele eliberate de următoarele bănci comerciale: 
2. „FINCOMBANK” SA
3. BC „MOLDOVA-AGROINDBANK” SA
4. BC „VICTORIABANK” SA
5. BC „PROCREDIT BANK” SA
6. BC „MOLDINDCONBANK” SA
7. BC „COMERȚBANK” SA
8. BCR CHIȘINĂU SA
9. BC „Eurocreditbank” SA
 10. BC „Eximbank” SA

ACUM GAJUL NU MAI ESTE O PROBLEMĂ!

     ODIMM garantează credite pentru afaceri!
 
1. Antreprenorul se prezintă la banca parteneră unde depune documentele necesare pentru solicitarea unui credit;

2. Banca analizează viabilitatea activității antreprenorului iar în cazul depistării insuficienții de gaj pentru asigurarea
creditului, la solicitarea antreprenorului, transmite la ODIMM o cerere de garantare a creditului;

3. ODIMM analizează cererea de garantare în termen de 3 zile și informează banca despre disponibilitatea de a emite
o garanție financiară pentru garantarea creditului;

4. Banca și antreprenorul semnează contractul de credit și contractele de gaj/ipotecă;

5. Antreprenorul se prezintă la ODIMM unde semnează contractul de garantare și ridică scrisoarea de garanției
financiară;

6. Antreprenorul se prezintă la bancă cu scrisoarea de garanție financiară și primește creditul solicitat.