1

V +Cuprins

1. Considerații generale privind contractul internațional de factoring…………….2

1.1 Definiție. Sediul materiei…………………………………………………....2
1.2. Funcțiile contractului internațional de factoring…………………………....3
1.3.Caracterele juridice ale contractului internațional de factoring……………..3
1.4. Participanții la operațiunea de factoring…………………………………....4
1.5. Clasificarea operațiunilor de factoring……………………………………..4
2. Încheierea, derularea și încetarea contractului internațional de factoring……....6
2.1. Încheierea contractului de factoring……………………………………......6
2.2. Derularea contractului internațional de factoring………………………......6
2.3. Încetarea contractului internațional de factoring……………………………7
3. Clauze specifice contractului de factoring……………………………………...7
4. Operațiile pe care le poate genera contractul de factoring……………………...8
5. Contractul de factoring în raport cu alte contracte……………………………...8
6. Avantajele contractului de factoring…………………………………………...10
7. Efectele contractului internațional de factoring………………………………..11

Bibliografie………………………………………………………………………...13
 2

1. Considerații generale privind contractul internațional de factoring

1.1 Definiție. Sediul materiei.
În literatura juridică de specialitate s-au evidenţiat mai multe definiţii.
O primă definiție este dată de doctrina franceză, aceasta definind contractul de
factoring ca fiind contractul prin care o persoană, numită aderent, care poate fi vânzător de
bunuri sau furnizori servicii, cedează creanţele pe care le are împotriva cumpărătorilor săi
unei alte persoane, numită factor, care se obligă să încaseze aceste creanţe, subrogându-se în
acest scop în toate drepturile pe care cedentul le are împotriva debitorilor săi.
Într-o altă opinie, contractul de factoring este o convenţie prin care o parte, cedentul
denumit aderent, cesionează către cealaltă parte (instituţie de credit sau un alt finanţator)
denumită factor creanţe pe care le deţine din activităţi comerciale față de un debitor (client),
în scopul finanţării de către factor integral sau parţial a activităţii aderentului, imediat sau la o
data ulterior stabilită, în limita creanţelor cesionate.1
În Legea nr. 469/2002 s-a conferit contractului de factoring o definiţie menită să-i
statueze natura sa specifică de mecanism de mobilizare a creanţelor:
„Factoringul este contractul încheiat între o parte denumită aderent, furnizoare de
mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau oinstituie financiară specializată,
denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi
prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului cu titlu de vânzare
creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.”2
Aceasta constituie singura definiție legală în vigoare care definește în mod corect operațiunea
de factoring ca fiind o preluare de creanțe născute din vânzarea de mărfuri sau prestarea de
servicii către terți în proprietate de către factor de la aderent, respectiv o cesiune de creanță, și
nu drept garanție a unei obligații de plată,asumată anterior.3
Sediul materiei.
Pe plan internațional sediul materiei se regăsește în:
 Convenția UNIDROIT privind contractul internațional de factoring încheiată la
Ottawa în 1988;
 Convenția de la Roma1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale;

1
A se vedea A. Calotă Ponea, Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a Facultăţii de Drept "N.
Titulescu" Craiova nr. 30/2004.
2
Art. 6 pct. (2) din Legea nr. 469/2002.
3
Pentru o analiză detaliată cu privire la legislația natională în acest domeniu, a se vedea Brândușa Vartolomei,
Contractul de factoring, Ed. Lumina Lex, București 2006, cap. VI, p. 224.
 3

 Convenția ONU de la New York 2001 privind cesiunea de creanță în comerțul

internațional;
În legislația națională, urmatoarele acte normative cuprind mențiuni referitoare la
contractul de factoring :
 Ordonanța de Urgență 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar și a
pierderilor din economie;
 Legea nr. 151/1997 pentru aprobarea Ordonanței de urgenșă a Guvernului nr.
10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din
economie;
 Anexa la Ordinul 1418/1997 al ministrului de stat,al ministrului finanțelor și al
guvernatorului BNR privind planul de conturi pentru societățile bancare și
normele metodologice de utilizare a acestuia;
 Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
1.2. Funcțiile contractului internațional de factoring
 Este un mijloc de finanţare pe termen scurt. Prin intermediul acestui contract,
aderentul transmite creanţele sale unei alte persoane, realizând o încasare
imediată a valorii nominale a facturilor, ceea ce îi permite să aibă capitalul
necesar pentru continuarea afacerilor sale. În această situaţie factorul apare faţă
de aderent ca un finanţator.
 Este un instrument de gestiune comercială care s-a impus prin simplificarea
evidenţelor şi contabilităţii deoarece aderentul nu trebuie să se mai ocupe de
încasarea facturilor e la un număr mare de clienţi, ci primeşte valoarea acestora
de la factor, cu consecinţa unor economii directe în sensul că gestiunea unor
facturi numeroase se reduce la ţinerea unui singur cont şi, pe de altă parte,
sporeşte eficienţa economică, aderentul având posibilitatea de a concerta asupra
activităţii sale: producţia şi comercializarea.
1.3.Caracterele juridice ale contractului internațional de factoring
Contractul internațional de factoring prezintă următoarele caracteristici:
 Este un contract cu titlu oneros, întrucât factorul percepe pentru fiecare
operaţiune de factoring un comision de finanţare la valoarea plafonului stabilit
între factor și aderent (de regulă la nivelul finanţării pe termen scurt ) și un
comision de factoring stabilit de comun acord cu aderentul;
 Este contract cu executare succesivă, în general stabilindu-se un plafon între
factor și aderent, acesta din urmă cesionează primului creanţele pe care le are
 4

asupra debitorului in cuantulmul respectiv, creanțe dovedite de regulă prin

facturi acceptate de debitor;
 Este un contract sinalagmatic în sesul că ambele parți își asumă obigații
reciproce pe toată perioada de derulare a contractului de factoring;
 este un contract de adeziune factorul având tendița permanentă de a determina
existența contractului de clauze iminente fără de care finanțarea nu s-ar putea
realiza, clauze la care aderentul achiesează fiind constrâns de necesitatea
permanentă de lichidități;
 consensual în sensul că presupune validitatea consimțământului; acordul de
voințe al părților contractante . În practică nici o banca nu va încheia un contract
de factoring decât în forma scrisă;
 este un contract accesoriu existența acestuia fiind determinată de raporturile
preexistente dintre aderent și debitor, raporturi din care iau naștere creanțele ce
sunt cesionate în favoarea factorului.
1.4. Participanții la operațiunea de factoring
Participanții la operațiunea de factoring sunt: aderentul, factorul si debitorul
cedat.
Aderentul4 reprezintă un comerciant (persoană fizică sau persoană juridică) care
efectuează acte de comerț constând în producerea și comercializarea de mărfuri, sau numai
comercializarea de marfuri – în nume și pe cont propriu, sau prestări de servicii.
Majoritatea aderenților sunt societăți comerciale.
Factorul – poate fi numai o persoană juridică având calitatea de comerciant. Factorul
trebuie să fie o institutie de credit sau o societate comercială specializată, autorizată conform
condițiilor legislației naționale.
Debitorul cedat poate sa fie orice comerciant, persoană fizică sau persoană juridică.
Nu este debitor cel care-și procură mărfurile și serviciile în calitate de consumator final cu
titlu personal,pentru uz personal și nici cel care nu are calitatea de comerciant.
1.5. Clasificarea operațiunilor de factoring
În practică se întâlnesc mai multe tipuri de factoring.
Din punctul de vedere al momentului achitarii creanțelor cumpărate de
la aderent și a serviciilor suplimentare oferite acestuia există:
 factoring tradițional, clasic(old line factoring)- plata creanțelor cesionate de
aderent se face de către factor în momentul acceptării acestora, în momentul în
4
Brândușa Vartolomei, op. cit., p. 48-53.
 5

care factorul intra în posesia lor; astfel, îsi asumă finanțarea și gestionarea
creanțelor preluate, precum și asumarea riscului de neplată
 factoring la scadență (maturity factoring)- factorul plătește facturile la
momentul scadenței acestora, asumându-și gestionarea facturilor și riscul de
neplată a acestora de către debitorii cedați;
 factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără creanțele
aderentului, dupa ce le acceptă le plătește anticipat, preia riscul de neplată din
partea debitorilor; gestiunea creanțelor ramâne însă în sarcina aderentului.
Acesta va urmări plata facturilor și o va încasa de la debitori, în nume propriu,
remițând-o de îndată factorului.
Din punctul de vedere al confidențialității operațiunii există:
 factoring închis (scontare confidențială a facturilor) –acest tip de factoring
oferă clientului posibilitatea de a pastra confidențialitatea cu privire la faptul că
a apelat la un factor;
 factoring deschis prin intermediul căruia aderentul cedează factorului toate
creanțele, notificând debitorii în acest sens.
Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra
aderentului, există:
 factoring cu regres (factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îți va
recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres,
prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garanției;
 factoring fără regres (non-recourseactoring) - factorul plătește aderentului
contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, o parte imediat după emitere
și restul în termen de un anumit număr de zile de la data scadenței facturii,
chiar dacă nu încasează (total sau parțial) una sau mai multe dintre facturi.
Din punctul de vedere al participanților la operatiunea de factoring, putem deosebi
între:
 factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial
internațional; acesta se desfășoară pe teritoriul aceleiași țări, în cadrul acestei
operațiuni intervenind un singur factor;
 factoring internațional – acest tip de factoring presupune existența unui
contract comercial internațional, în cadrul operațiunii intervenind doi
factori(factorul de export și cel de import).
Distingem, de asemenea, factoring de tip back-to-back; aceasta constituie o formă
 6

specifică companiilor care își derulează operațiunile de export prin intermediul unor
subsidiare al căror capital și resurse administrative sunt reduse pentru că acestea se bazează
exclusiv pe suportul financiar și administrativ al companiei mama/exportatorului.5
2. Încheierea, derularea și încetarea contractului internațional de factoring
2.1. Încheierea contractului de factoring
De regulă, contractul de factoring se încheie pe durata contractelor dintre aderent și
debitor în urma executarii lor născandu-se creanțele ce sunt cesionate factorului.
Există și siuația în care între aderent și factor se stabilește un plafon de finanțate prin
contractul de factoring, în acest caz cotractul de factoring se incheie pe o perioada de un an,
termenul putând fi prelungit prin acordul părților.
2.2. Derularea contractului internațional de factoring
Exportatorul semnează un contract de factoring,cedând toate creanțele unui factor de
export. Factorul devine, astfel, responsabil de toate aspectele operațiunii de factoring. Factorul
de export alege un factor de import în țara în care bunurile vor fi livrate. Creanțele sunt cedate
factorului de import. În același timp,factorul de import efectuează cercetari cu privire la
reputația cumpărătorului bunurilor exportatorului în ceea ce privește rambursarea datoriilor și
deschide linii de credit. Acest lucru permite cumpăratorului să efectueze o comanda în
termeni de cont curent fără a deschide linii de credit.
În situația în care există o clauza a contractului de factoring care
prevede cesiunea creanțelor existente sau viitoare, aceasta este valabilă, chiar în absența
desemnării individuale a acestora, daca în momentul încheierii contractului sau la nașterea
acestora ele sunt determinabile.6
O clauză a contractului de factoring în virtutea căreia sunt cedate creanțele viitoare
operează transferul acestora către cesionar, din momentul nașterii lor, fără a fi nevoie de un
nou act de transfer. Cesionarea creanței de către furnizor cesionarului poate fi realizată în
pofida oricarei convenții între furnizor și debitor care ar interzice o asemenea cesiune.
Aceste dispoziții nu aduc atingere niciunei obligații de bună-credință care revine
furnizorului față de debitor, sau oricărei răspunderi a furnizorului față de debitor, în baza
unei cesiuni realizate cu încalcarea clauzelor contractului de vânzare de mărfuri.
Totuși,cesiunea menționată nu are efect cu privire la debitorul care, în momentul
încheierii contractului de vânzare de mărfuri, își are sediul într-un stat contractant care a facut
o declaratie conform căreia o cesiune efectuată conform dispozițiilor paragrafului de mai sus
5
Gh. Caraiani, R. Andreica, R. Mustea, Factoringul în comertul international, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2004, p. 50.
6
Art. 5 a), Convenția de la Ottawa.
 7

nu produce efecte cu privire la debitorul care la încheierea contractului de vânzare de

mărfuri își are sediul în acest stat. Numai în raporturile dintre părțile la contractul de
factoring contractul poate să devină valabil, transferul direct sau printr-un nou act, în tot sau
în parte, a drepturilor furnizorului provenind din vânzarea de mărfuri, inclusiv beneficiul
oricărei dispoziții din contractul de vânzare de mărfuri ce-i rezervă acestuia proprietatea
asupra mărfurilor sau îi confera orice altă garanție.
Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a contractului de
vânzare de marfuri nu permite debitorului să recupereze plata pe care a facut-o
cesionarului, daca are la dispoziție o acțiune în restituirea sumelor plătite furnizorului.
Totuși, debitorul care are la dispoziție o astfel de acțiune contra furnizorului poate
recupera plata pe care a facut-o cesionarului în masura în care: a) cesionarul nu și-a îndeplinit
Obligația de a plăti furnizorului creanțele cedate sau, b) cesionarul a plătit la momentul la
care avea cunoștință de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare sau cu întârziere de
către furnizor a contractului de vânzare având legătură cu mărfurile pentru care a primit
plata de la debitor.
2.3. Încetarea contractului internațional de factoring
Încetarea contractului se realizează în condițiile specificate de părți în contractul de
factoring.Încetarea se realizează prin acordul părților dar se permite și denunțarea unilaterală
atunci când între părți s-a stabilit un plafon pentru a se evita calcularea de căre factor a unor
cheltuieli suplimentare intervenite în gestionarea contului de factoring și în situația în care
aderentul renunțând la raporturile contractuale pe care le are cu debitorul nu ar mai putea să
utilizeze sumele din plafonul convenit cu factorul.
3. Clauze specifice contractului de factoring
Clauzele specifice contractului de factoring sunt clauza de exclusivitate și clauza de
globalitate.
Clauza de exclusivitate presupune obligația aderentului de a prezenta numai factorului
toate facturile sale înglobând creanțele asupra debitorilor, factorul având posibilitatea de a
accepta numai facturile care prezintă un grad sporit de certitudine privind plata lor la scadență
de către debitori.
Clauza de globalitate este clauza conform căreia aderentul cedeaza factorului
totalitatea creanțelor sale. Aceasta are ca scop evitarea situației în care aderentul cedează
factorului doar creanțele incerte, cele dificil de recuperate, ți recuperează el însuși creanțele
certe, economisind comisionul de factoring.
4. Operațiile pe care le poate genera contractul de factoring
 8

În mod obișnuit factorul acceptă să-și asume sarcina realizării creanțelor(facturilor)

aprobate în prealabil de către el. În acest caz realizarea creanțelor aprobate comportă
următoarele operații:
a) aderentul este ținut să remită periodic(zilnic ori săptămânal) facturile sau copiile
legalizate de pe acestea, cu mențiunea că au fost cedate și că plata lor trebuie să se
facă în mâinile factorului. În clipa în care factorul încasează o factură, valoarea
nominală a facturii trece la creditul contului aderentului, mai puțin comisionul său, în
vederea acestei reglementări, aderentl remite factorului un borderou recapitulativ al
facturilor aprobate, pe care figurează și o declarație de transmitere a proprietății
creanțelor respective, precum și o cerere de plată în schimbul unei chitanțe
subrogatorii, ce se află adăugată borderoului.
b) Transmisiunea creanțelor către un factor se face pe cale de subrogare convențională.
În temeiul subrogării factorul dobândește proprietatea creanțelor transmise, împreună
cu toate drepturile și garanțiile care sunt atașate acestora. Din acest moment el pierde
orice recurs împotriva aderentului.
Dacă intervine între doi comercianți, această subrogare este un act de comerț opozabil
terților fără nici o altă formalitate.
Subrogarea trebuie să fie notificată debitorului, dar aceasta nu pentru a fi opozabilă
debitorului, căci spre deosebire de cesiunea de creanță, transmiterea creanței(facturii)
este opozabilă terților prin simplul fapt al existenței subrogației.
Notificarea subrogării se face de către aderent, care anunță astfel pe clientul său că va
trebui să plătească direct și numai factorului. Această notificare chiar dacă nu
îndeplinește funcția de a face subrogarea opozabilă debitorului, permite totuși să evite
o plată, cu bună-credință, altei persoane decât factorului. 7
Notificarea către debitor a subrogării nu este supusă nici unei forme speciale, dar
practica cere ca în formula pusă pe factură să figureze și cuvântul „subrogare”.
5. Contractul de factoring în raport cu alte contracte
În dreptul continental, operațiunea prin care un creditor cedează creanța sa spre
încasare altei persoane(factor) s-ar prezenta ca o cesiune de creanță reglementată de Codul
civil (art. 1391-1404 C. civ. român).

7
Liviu- Narcis Pârvu, Dumitru A.P. Florescu, Contractele de comerț internațional, Ed. C.H.Beck, București,
2008, p.186.
 9

În privința opozabilității cesiunii față de debitorul cedat și ceilalți terți, codul civil
impune o notificare a cesiunii către debitor sau o acceptare a acesteia prin act autentic, de
către debitor.
Pe de altă parte, prin „factoring” se realizează mai mult decât o simplă cesiune de
creanță.
La prima vedere, s-ar părea că un contract de factoring ar fi un simplu avans pe facturi,
adică un împrumut pe care l-ar acorda factorul, împrumut ce ar fi garantat ce creanțele date în
gaj. Dar din contractul de factoring factorul nu dobânziște un simplu gaj, ci devine proprietar
al creanțelor aprobate de către el și nu are în principiu nici un fel de acțiune de regres
împotriva vânzătorului, în caz de insolvabilitate a debitorului cedat.
Contractul de factoring ar putea semăna cu un contract de mandat comercial. Dar, în
timp ce în temeiul mandatului, mandatarul se obligă să transmită mandantului numai sumele
efectiv încasate, factorul se obligă să plătească întreaga valoare a creanței vânzătorului asupra
clienților acestuia. Mandatul poate fi o operație izolată, în timp ce factoringul exclude o astfel
de posibilitate.
Contractul de factoring pare a fi o operație de credit cum ar fi scontul, care se
realizează ca și factoringul printr-o transmisiune de creanțe și întocmai ca și acesta implică
încredere și elementul timp, creditul fiind acordat înainte de scadență.
O analogie s-ar putea face între factoring și operația de asigurare-credit, dat fiind că
factorul își asumă obligația fermă de a plăti. Dar în afară de faptul că între aceste operații
există deosebiri în privința întinderii garanției(care e mai întinsă în cazul asigurării-credit),
există o diferență esențială cu privire la efecte, deoarece în cazul factoringului, factorul devine
imediat debitor pentru întreaga valoare a creanțelor acceptate.8
Marea diversitate dintre legislațiile naționale cu privire la transmiterea creanțelor și
mai cu seamă formalitățile cerute pentru a face opozabilă cesiunea, constituie un obstacol în
calea dezvoltării operațiilor de factoring, datorită problemelor conflictuale care se nasc.
Pentru a înlătura asemenea obstacole în calea operațiilor comerciale internaționale,
practica și-a creat unele uzanțe menite să faciliteze operațiile de factoring, mai cu seamă cât
privește opozabilitatea cesiunii. Uzanțele cu aplicabilitatea cea mai răspândită sunt cuprinse în
„Regulile generale privind factoringul internațional” 9 Aceste reguli reprezintă codificarea cea
mai avansată a regulilor aplicabile contractului internațional de factoring.

8
Liviu- Narcis Pârvu, Dumitru A.P. Florescu, op. Cit., p. 188.
9
Traducerea în limba română a acestora poate fi găsită în B. Vartolomei, op. Cit., p. 293-316.
 10

6. Avantajele contractului de factoring

Contractul comercial internaţional de factoring prezintă numeroase şi importante
avantaje.
În cazul aderentului10:
 Prin intermediul factoringului, aderentul, transmiţând creanţele, realizează o
încasare imediată şi irevocabilă a valorilor nominale (concretizate în facturi)
din partea factorului, care apare ca un finanţator al aderentului până la
achitarea efectivă de către client a facturilor. Factoringul permite aderentului să
dispună de capitalul necesar continuării comerţului,
 Eliminarea riscului insolvabilităţii partenerului comercial al aderentului, un
atare risc asumându-şi factorul.
 Aderentul beneficiază din partea factorului de facilităţi curente de trezorerie,
fie prin creditele ce i se acordă, fie prin alimentarea contului curent cu
lichidităţi necesare operaţiunilor de plăţi curente, de servicii bancare de
specialitate, fie pe linia contractului bancar al garanţiei creditelor, fie pe analiza
eficienţei economice a activităţii factorului de export.
 Capital nelimitat. Factoringul este singura sursă de finanţare prin care
finanţările cresc odată cu vânzările
 Nu există limite geografice privind operaţiunile de factoring. Un factor poate
lucra în orice zonă, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde în lume.
 Utilizând factoringul aderentul încetează să mai ofere reduceri pentru plata
imediată. Atâta timp cât exportatorii îşi încasează creanţele imediat, ei nu vor
mai trebui să acorde discounturi pentru plata imediată.
 Operaţiunile de factoring sunt mai puţin costisitoare decât organizarea unui
compartiment propriu de urmărire şi colectare a creanţelor.
 Mobilizarea prin factoring internaţional a creanţelor scadente la termen nu
reprezintă din punct de vedere contabil o datorie. Fiind o operaţiune de
vânzare-cumpărare, creanţa tranzacţionată nu se reflectă în posturile bilanţiere
de datorii ale exportatorului majorând nivelul acestora.

În cazul factorului

10
http://factoring.3x.ro/avantaje.php#exportator
 11

 Este forma cea mai ieftină de finanţare pe termen de 120-180 zile, deoarece toate
cheltuielile de finanţare sunt suportate de exportator.
 Comisioanele sau spezele bancare pentru transferuri de fonduri în interiorul ţării către
factorul de import sunt, de regulă, mai mici decât cele percepute de bănci pentru
transferuri în afara ţării în favoarea exportatorului, importatorul putând astfel realiza
economii cu comisioanele şi spezele bancare.11
7. Efectele contractului internațional de factoring
Trebuie să distingem între efectele pe care le produce contractul de factoring între părți
și efectele între factor și debitorii cedați.
Efectele între părți. Dreptul de creanța se transfera din patrimoniul aderentului în
patrimoniul factorului păstrându-și natura, aderentul având obligația de a remite factorului
la intervalele convenite facturile din perioadele respective, garanțiile și documentele
justificative, precum și declarația prin care aderentul transmite factorului în plină
proprietate creanțele reprezentând prețul mărfurilor sau prestațiilor, furnizate și acceptate de
clienți, cu dispoziția ca plata să se fac direct factorului12.
Data cesiunii creanțelor diferă în funcție de operatiunea de factoring: în cazul
factoringului clasic factorul dobânziște proprietatea creanțelor transmise de aderent împreună
cu toate drepturile și garanțiile aferente, de la data nașterii creanței (sau la câteva zile după
aceasta), în timp ce în situația factoringului la scadență dobândirea dreptului de proprietate
coincide cu data exigibilității creanței.
Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring și, în anumite cazuri,
comisionul de finanțare. De asemenea, factorul este însarcinat cu păstrarea evidenței
operațiunilor de factoring.
Ulterior subrogării, factorul devine singurul creditor, în această calitate putând
intenta acțiunile în plata contra debitorului și fiindu-i opozabile toate excepțiile inerente
creanțelor născute anterior subrogării. Factorul dobânziște concomitent cu proprietatea
creanțelor toate drepturile aderentului față de debitorii săi, pierzând însă acțiunea în regres
împotriva aderentului plătit, cu excepția acțiunii în repetițiune a plății nedatorate pentru
inexistența totală sau parțială a creanței.13
Față de debitorul cedat contractul își produce efectele, le este opozabil numai atunci

11
http://factoring.3x.ro/avantaje.php#importator
12
Oana Ghiță, Adina Calotă Ponea, Contractul de factoring – modalitate specială de mobilizare a
Creanțelor utilizată de instituțiile de credit, Revista de Știinte Juridice, nr. 3/2006, p. 89-94.
13
http://factoring.3x.ro/aspectej.php#Efectele
 12

când se realizează notificare și în anumite cazuri când factorul solicită acceptarea de către
debitor a cesiunii realizate prin contractul de factoring și de asemenea prin menționarea pe
facturile emise de către aderent către debior că acestea sunt cesionate în favoarea factorului. 14
.

BIBLIOGRAFIE

14
Astfel în relațiile comerciale internaționale operațiunile de factoring se realizează cu greutate
datorită diversității de legislații naționale, astfel: dacă într-o țară s-a efectuat o cesiune de creanță prin
transmiterea facturilor prin gir, aceasta nu va fi opozabilă unui debitor cedat dintr-o țară în care legea cere ca
notificarea debitorului cedat să se facă prin act autentic
 13

I. Cursuri, Tratate
1. Caraiani, Gh., Andreica, R. , Mustea, R. , Factoringul în comerțul internațional,
Ed. Lumina Lex,Bucuresti, 2004.
2. Pârvu, Liviu- Narcis, Florescu, Dumitru A.P. , Contractele de comerț
internațional, Ed. C.H.Beck, București, 2008.
3. Vartolomei, Brândușa, Contractul de factoring, Ed. Lumina Lex, București
2006.
II. Reviste, Articole
1. Calotă Ponea, A. , Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a
Facultăţii de Drept "N. Titulescu" Craiova nr. 30/2004.
2. Ghiță, Oana, Calotă Ponea, Adina, Contractul de factoring – modalitate
specială de mobilizare a Creanțelor utilizată de instituțiile de credit, Revista
de Știinte Juridice, nr. 3/2006.

III. Site-uri
1. http://factoring.3x.ro