Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE.................................................................................................1
ANEXE..................................................................................................................68
BIBLIOGRAFIE................................................................................................82
2
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Introducere
“Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii economice este sǎ ştii ce nu ştii”
J.K.Galbraith.
1
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
CAPITOLUL I
În antichitate, templele erau nu doar locaşe de cult ci ele erau şi locuri de adǎpostire a
bogaţiilor. Împrumutând aceste bogǎţii, preoţii realizau un dublu scop: obţineau atât recunoştinţǎ
cât şi un mic profit. În cazul în care aceste temple depozitau şi bunuri perisabile, cum sunt de
pildǎ cerealele, singura modalitate de pǎstrare a acestora pe o perioadǎ mai lungǎ era tocmai
împrumutul de consumaţie, care se putea restitui din recolta urmǎtoare. Astfel avantajul era
reciproc, pentru fideli se asigura plasarea bogǎţiei întru-n loc sigur iar pentru preoţi se realiza un
profit substanţial. Ca o dovadǎ cât mai elocventǎ sunt tabelele de contabilitate (acestea erau
confecţionate din argilǎ fiind gravate cu pictograme reprezentând imaginea stilizatǎ a obiectului
pe care îl simbolizau),care au fost descoperite de arheologi în Mesopotamia, sub ruinele
templului Uruc. Acest templu roşu, datând din perioada anilor 3400-3200 î.e.n. este cel mai vechi
edificiu bancar cunoscut.
Pe de altǎ parte, negustorii şi proprietarii de terenuri îşi mǎreau substanţial veniturile
practicând împrumuturi cu dobândǎ. Aceste practici erau controlate de autoritǎţi pentru a se evita
conflicte sociale între bogaţi şi sǎraci. Un rol important îl avea Codul Hammurabi ( cuprinde
norme care reglementeazǎ depozitul şi împrumutul ,în prezent fiind expus la Muzeul Luvru), care
prevedea cǎ toate contractele de împrumut trebuie sǎ fie vizate de funcţionarii regali iar mai
târziu Biblia, în cartea ,, Exodul,, edita porunca potrivit cǎreia: “ Dacǎ vei împrumuta cuiva din
poporul meu, sǎracului de lânga tine, nu te vei purta cu el ca un creditor şi nu-i vei cere dobândǎ”
În secolul VI î.e.n. fiecare oraş comercial şi fiecare sanctuar începe sǎ emitǎ moneda proprie ceea
ce a dat naştere la numeroase schimburi. Zarafii încep şi ei sǎ împrumute şi pentru aceste
împrumuturi ceea mai mare atracţie o exercita Atena, oraş comercial unde legile lui Solomon
liberalizau dobânzile. La început aceşti zarafi îşi instalau o masǎ în pieţe iar mai târziu îşi deschid
prǎvǎlii devenind personaje bogate şi influente fiind numiţi mai târziu trapezişti. Pledoariile
celebrilor avocaţi Socrate şi Demostene ne dezvǎluie şi minuţiozitatea cu care trapeziştii ţineau
conturile, buna cunoaştere a lumii afacerilor, solidaritatea reţelei de corespondenţǎ pe care o
utilizau dar şi discreţia cu care tratau afacerile şi marea lor influenţǎ în societate.
În acelaşi timp preoţii din Delos şi din alte temple fǎceau operaţiuni de bancǎ cu
numerar sau cu bunuri, clientela fiind formatǎ din ţǎrani şi alţi cetǎţeni. Împovǎrarea cu datorii a
populaţiei a generat critici la adresa bancherilor, laici sau preoţi. Chiar Aristotel în ,,Politica”
2
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
contesta însuşi principiul dobânzii, puterea banului trebuie sǎ rǎmânǎ stabilǎ, nu sǎ se multiplice
odatǎ cu trecerea timpului.
Cu scopul de a combate camǎta şi pentru a se sustrage influenţei exercitate de Atena
şi Delos mai multe cetǎţi greceşti au decis, începând din sec. IV sǎ constituie bǎnci publice care
erau administrate sau controlate de funcţionari. Pe lânga rolul propriu-zis bancar, aceste bǎnci
mai aveau sarcina strângerii impozitelor şi dreptul de a bate moneda. În aceste împrejurǎri,
directorul bǎncii publice din Sinope considera cǎ uşurarea monedelor va stimula activitatea
economicǎ. Dar consecinţa a fost alta: creşterea bruscǎ a preţurilor şi un val mare de revoltǎ care
i-a atras concedierea împreunǎ cu fiul sǎu Diogene. Acesta din urmǎ reciclându-se şi venind la
Atena şi-a cucerit faima de filozof.
Romanii, fiind un popor mai degrabǎ de agricultori decât de comercianţi nu s-au lǎsat
atraşi, deodatǎ cu grecii, de activitǎţi bancare, ei preferând sǎ uzeze de forma de credit mutual
fǎrǎ dobândǎ. Cuceririle romane au stabilit contacte între Roma şi popoarele mediteraneene şi au
reînviat curente de schimburi economice care au pus probleme concrete cum ar fi: schimbul de
monede, ridicarea şi transferul impozitelor, întreţinerea armatelor de campanie apǎrând astfel,
dupǎ modelul grecesc, bancheri privaţi şi bǎnci publice.
Bancherii privaţi, cei mai mulţi venind din Grecia şi din sudul Italiei, s-au instalat în
Forum, în mici birouri închiriate de stat. De aici ei s-au rǎspândit în întreaga lume latinǎ
rǎspândirea fiind favorizatǎ de faptul cǎ dobânda, limitatǎ la Roma, era în schimb liberalizatǎ în
provincie.
Bǎncile publice, împrǎştiate în provincie, aveau un birou central la Roma,
colaboratorii lor fiind denumiţi mensarii sau collectari. Clienţii lor puteau uza oricând de extrasul
de cont ca mijloc de probǎ faţǎ de terţi iar bǎncile compensau sistematic creanţele şi datoriile de
aceeaşi naturǎ, relevând numai soldul.
Independent de bancherii privaţi şi de bǎncile publice acţionau mânuitorii de bani
denumiţi negociatores care însoţeau armatele romane în cǎutare de afaceri, practicând
împrumuturi pe termen scurt şi operaţiuni de schimb. Cei mai mulţi erau de origine
orientalǎ:evrei,greci,sirieni.
În Evul Mediu Creştin, adepţii noii religii creştine se ridicau împotriva ideii de
dobândǎ care stǎ la baza bǎncilor şi a finanţelor, inspirându-se din Evanghlia Sfântului Luca:
” Iubiţi-vǎ duşmanii, faceţi numai bine şi împrumutaţi fǎrǎ a pretinde ceva”. În anul 325
conciliul din Niceea a interzis clerului sǎ acorde împrumuturi cu dobândǎ. Aceasta nu a
împiedicat ca bǎncile sǎ cunoascǎ o prosperitate continuǎ în Bizanţ unde, în secolul VI Justinian
codificǎ uzurile romane în domeniul bancar, fixând dobânda la 6% anual, cu unele excepţii
justificate (împrumutul maritim poate urca dobânda pânǎ la 12% pe când cel acordat bisericilor
nu poate depǎşi 3%). Dimpotrivǎ, mai receptiv la poruncile bisericii, Occidentul adoptǎ mǎsuri
drastice. Astfel în anul 789 se extinde asupra laicilor interdicţia de a percepe dobândǎ. Aceastǎ
mǎsurǎ a fost mult mai uşor respectatǎ decât în Bizanţ pentru cǎ Occidentul se caracteriza printr-o
economie naturalǎ în care nevoia de credit se fǎcea resimţitǎ mai puţin. Totuşi asemenea
templelor babiloniene sau elene din antichitate, mǎnǎstirile continua sǎ joace rolul de bancheri.
Bineînţeles cǎ acestea oficial nu au dreptul sǎ perceapǎ dobândǎ, dar pot însoţi creditul de o
3
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ipotecǎ imobiliarǎ, rezervându-se astfel dreptul de a percepe veniturile imobilului. În lipsa unei
ipoteci, pot pretinde participarea la beneficiile pe care debitorul le realizeazǎ cu suma
împrumutatǎ sau pot cere sǎ fie despǎgubiţi pentru folosul pe care l-ar fi putut realiza dacǎ ar fi
pǎstrat suma acordatǎ debitorului.
Societatea medievalǎ va cunoaşte schimbǎri profunde la sfârşitul secolului XI ca
urmare a cuceririi normande şi a cruciadelor. Biserica creştinǎ, divizatǎ de schisma dintre Roma
şi Bizant îşi reafirmǎ opoziţia faţǎ de practicarea dobânzii în Conciliul de la Latran (1179) şi în
cel de la Viena (1311), dar interdicţia poate fi uşor eludatǎ cu ajutorul ideii de risc sau de
prejudiciu: cel care acordǎ împrumutul îşi asumǎ un risc sau pierde un câştig posibil. Aşa se poate
explica renaşterea comerţului bancar în secolele XII –XIV în Europa Occidentalǎ, impulsul
venind din nordul Italiei , din oraşele Genova şi Florenţa. Operaţiunile de schimb, fiind conduse
cu competenţǎ de lombarzi, cunosc o dezvoltare remarcabilǎ odatǎ cu utilizarea cambiei, prin
care posesorul era creditat, pentru o anumitǎ datǎ, într-o anumitǎ monedǎ naţionalǎ sau strǎinǎ,
faţǎ de un anumit corespondent. Tot în aceastǎ perioadǎ se cristalizeazǎ terminologia: bancǎ,
bancrutǎ, bancher.
În secolul XIX, dupǎ exemplul Angliei şi al altor state, toate celelalte ţǎri îşi fixeazǎ
valoarea monedei în metal preţios, adicǎ determinǎ greutatea, titlul şi valoarea facialǎ a
monedelor metalice, apǎrând astfel trei ipostaze ale monedei: moneda metalicǎ, moneda
fiduciarǎ(bancnotele) şi moneda scripticǎ sau scripturalǎ( efectele de comerţ şi conturile în bancǎ
la vedere).
Evoluţia instituţiilor bancare în acest secol va cunoaşte patru direcţii:
dezvoltarea instituţiilor bancare de emisiune care vor monopoliza emisiunea biletelor pe plan
naţional.
multiplicarea caselor bancare denumite şi “ bǎnci private,” consacrate marilor operaţiuni
financiare şi internaţionalizǎrii afacerilor.
constituirea bǎncilor comerciale ca societǎţi pe acţiuni subscrise de public.
naşterea instituţiilor parabancare destinate sǎ satisfacǎ nevoile specifice ale clientelei
populare.
4
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Aceste case, nu se ocupǎ nici de emisiuni monetare, nici de colectarea unor vaste
depozite bancare ci se angajeazǎ în calitate de consilieri, agenţi sau mandatari. Puterea lor se
bazeazǎ mai mult pe notorietatea şi averea personalǎ a fondatorilor decât pe capitatul de care se
pot prevala. De aceea şi rǎmân de cele mai multe ori, constituite ca societǎţi de persoane. În
Germania, Austria, Elveţia şi Olanda sunt denumite : bǎnci private.
c) Bǎncile comerciale.
d)Instituţiile parabancare.
În secolul XIX bǎncile fiind rezervate claselor dominante, s-a evidenţiat necesitatea
de a se crea instituţii bancare la îndemâna claselor populare. În acest scop vor fi constituite trei
tipuri de instituţii: casele de economii, casele de economii pentru construcţii şi cooperativele de
credit.
Casele de economii sunt menite sǎ primeascǎ orice depozit bǎnesc, oricât de mic şi sǎ
utilizeze sumele astfel colectate pentru plasamente fǎrǎ risc. Depunǎtorii îşi pǎstreazǎ astfel
sumele disponibile beneficiind şi de o dobândǎ modestǎ.
Casele de economii pentru construcţii au fost create pentru a rǎspunde necesitǎţilor
specifice ale persoanelor care economisesc în vederea construirii sau cumpǎrǎrii unei locuinţe.
Operaţiunile se desfǎşoarǎ în douǎ etape: în prima etapǎ, clientul îşi depune economiile la casǎ, în
cea de a doua etapǎ clientul îşi retrage economiile, majorate cu dobânzile acordate de casǎ şi ia
împrumut de la casǎ suma necesarǎ pentru locuinţǎ.
Cooperativele de credit sunt case de credit popular care îşi formeazǎ reţele teritoriale.
Calitatea de membru se dobândeşte prin cumpǎrarea unui numǎr de pǎrţi sociale. Indiferent de
numǎrul pǎrţilor sociale deţinute, fiecare membru al cooperativei are dreptul la un singur vot în
adunarea generalǎ, dar fiecare rǎspunde pentru datoriile sociale în limita capitalului subscris.
Beneficiile obţinute sunt parţial reinvestite iar diferenţa se distribuie membrilor.
Cambia, biletul la ordin şi cecul sunt titluri de credit, fiecare cu specificul lui.
Pentru a cunoaşte acest specific care sub aspect normativ este cuprins în dreptul
cambial, este necesarǎ, în prealabil, cunoaşterea sumarǎ a titlurilor de credit.
5
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Astfel, titlurile de credit sunt documente a cǎror posesie este necesarǎ atât pentru a se
putea exercita dreptul ce derivǎ dintr-o operaţie de credit pe care o constatǎ, cât şi pentru a putea
fi investit cu acest drept oricare alt dobânditor ulterior al lor.
Dupǎ cum a spus Savigny, la titlurile de credit dreptul este încorporat în document,
ajungându-se astfel ca acesta sǎ dobândeascǎ o valoare de hârtie, valoare care poate fi obiect de
propietate, de drepturi reale, precum şi de operaţii juridice. Dreptul şi documentul stau într-o
permanentǎ legaturǎ de conexitate, în aşa fel încât dreptul nu poate fi invocat şi exercitat decât de
acela care se gǎseşte într-o anumitǎ legǎturǎ cu documentul şi dacǎ acesta şi-a conservat existenţa
sa materialǎ; dreptul şi documentul se întrepǎtrund.
Apartenenţa dreptului nu determinǎ însǎ şi apartenenţa documentului, deoarece în
materia titlurilor de credit raportul este tocmai contrariu: titularul unui drept real asupra
documentului este titularul implicit al dreptului încorporat în document.
Dupǎ tipul sau modul de circulaţie al titlului de credit documentul capǎtǎ într-o
mǎsurǎ variabilǎ o valoare economicǎ de lucru, amalgameazǎ lucrul şi raportul juridic, utilizeazǎ
siguranţa juridicǎ oferitǎ de posesia şi circulaţia lucrului, precum şi de disciplina juridicǎ a
raportului de drept pur.
Realizându-se întrepǎtrunderea de care am spus mai sus, dreptul de creanţǎ încorporat
în titlul de credit se desprinde de operaţia juridicǎ ce i-a dat naştere, lǎsând impresia cǎ ar izvorî
din document. Din aceastǎ situaţie decurg alte douǎ trǎsǎturi comune titlurilor de credit:
literalitatea şi autonomia.
Dreptul de creanţǎ cuprins în document putându-se exercita numai de acela care în
mod formal se legitimeazǎ ca titular al documentului, existenţa, întinderea, natura şi modalitatea
atât ale dreptului, cât şi ale obligaţiei ce-i corespunde, trebuie determinate prin menţiunile
cuprinse în document (literalitatea titlurilor de credit).
Conţinutul titlului nu poate fi combǎtut sau modificat, invocându-se elemente ce nu
sunt cuprinse în titlu; el poate fi cel mult completat, dacǎ titlul de credit face trimiteri la asemenea
elemente.
Terţul dobânditor primind cu bunǎ credinţǎ titlul de credit în timpul circulaţiei sale,
nu poate fi expus sǎ vadǎ cǎ i se opun de cǎtre debitor excepţii bazate pe situaţii juridice cu
elemente strǎine de titlul de credit şi pe care nu le putea cunoaşte. De aceea fiecare titular
dobândeşte un drept propriu şi autonom, adicǎ invulnerabil faţǎ de excepţiile care ar fi putut sǎ fie
opuse purtǎtorilor precedenţi. Deci circulaţia titlurilor de credit se deosebeşte de cesiunea de
creanţǎ din dreptul comun, în care cesionarul dobândeşte creanţa aşa cum era în patrimoniul
autorului sǎu, acesta neputându-i transmite un drept mai întins sau mai puternic decât avea el.
Posibilitatea ca terţul dobânditor sǎ vadǎ opunându-i-se excepţii bazate pe raporturi
survenite între alte persoane şi pe care el nu le poate cunoaşte în condiţiile vieţii moderne, ar
stânjenii circulaţia titlului.
Cunoscând principiile mai sus expuse, putem defini titlurile de credit ca nişte
documente necesare pentru exercitarea drepturilor literale şi autonome cuprinse în ele.
Pentru a menţine credibilitatea titlurilor de credit ca mijloace de stimulare a creditului
comercial, chiar în cazul nulitǎţilor din împrejurǎri admise de lege, titlul de credit nu-şi pierde
eficienţa juridicǎ specificǎ atunci când posesorul lui este de bunǎ credinţǎ. Aceastǎ bunǎ credinţǎ
a posesorului titlului de credit se bucurǎ de o protecţie specialǎ a legii. Numai atunci când acesta
este în culpǎ sau dol, el pierde aceastǎ protecţie.
6
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Trǎsǎturi specifice:
7
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
1.Instrumente de platǎ.
Titlurile de credit pot fi folosite pentru stingerea unei obligaţii bǎneşti la fel ca şi
biletele de bancǎ, având faţǎ de acestea avantajul evitǎrii unei deplasǎri de numerar.
2.Instrumente de credit.
Titlurile de credit pot fi cedate, fie în deplinǎ proprietate, fie în gaj pentru a se putea
obţine credit, adicǎ o sumǎ de bani, înainte de scadenţa plǎţii. Ca un exemplu concret, banca
poate accepta o cambie înainte de împlinirea termenului menţionat în cuprinsul titlului, plǎtind
posesorului suma prevǎzutǎ în titlu minus taxa scontului. La rândul ei, banca îl poate ceda altei
bǎnci prin rescontare sau poate plǎti cu el o datorie proprie. În acest fel titlul de credit
mobilizeazǎ o creanţǎ bǎneascǎ.
a) Titlurile de credit pot fi emise de orice persoanǎ dar biletele de bancǎ pot fi emise
numai de Banca Naţionalǎ a României.
b) Nimeni nu poate fi forţat sǎ accepte ca instrument de platǎ un titlu de credit, în timp
ce biletele de bancǎ au curs legal şi nu pot fi refuzate drept platǎ.
c) Titlurile de credit reprezintǎ creanţe determinate fiind emise în baza unui raport
juridic fundamental, în timp ce biletele de bancǎ nu reprezintǎ o creanţǎ a Bǎncii Naţionale a
României.
d) Predarea unui titlu de credit nu constituie o platǎ în sensul stingerii obligaţiei, care
subzistǎ pânǎ la încasarea efectivǎ astfel cǎ, în cazul titlului care circulǎ între mai mulţi posesori
succesivi, aceştia sunt ţinuţi solitar de obligaţia plǎţii sumei înscrise în titlu.
e) Titlurile de credit prezintǎ riscul insolvabilitǎţii debitorului, dar biletele de bancǎ sunt
garantate de stat.
f) Valoarea bǎneascǎ a titlurilor de credit este extrem de variatǎ, în timp ce biletele de
bancǎ au valori fixe.
g) Titlul de credit are un efect limitat în timp pentru ca dupǎ scurgerea unei anumite
perioade de timp, titlul nu mai reprezintǎ o valoare. Biletele de bancǎ au putere libertatorie o
perioadǎ de timp nedeterminatǎ, pânǎ la retragerea lor din circulaţie de cǎtre Banca Naţionalǎ a
României.
8
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
S-a arǎtat cǎ funcţia tilurilor de credit este de a uşura circulaţia banilor. Clasificarea
lor poate avea astfel drept criteriu fie modul de circulaţie al titlului, fie conţinutul acestuia.
Titlurile la ordin, spre deosebire de titlurile la purtǎtor, sunt destinate unei anumite
persoane indicate în cuprinsul titlului, primul beneficiar fiind primul titular al dreptului de
creanţǎ.
Transmisiunea titlului împreunǎ cu drepturile încorporate în el se face de cǎtre o altǎ
persoanǎ pe baza declaraţiei titularului inseratǎ în titlu.
Acest mod de transmisiune se numeşte gir. În fiecare gir succesiv girant trebuie sǎ fie
giratarul girului precedent.
9
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
10
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Alǎturi de titlurile de credit expuse mai sus existǎ o altǎ categorie de documente, care
adoptǎ numai unele din trǎsǎturile caracteristice titlurilor de credit. Acestea au eficacitate juridicǎ
limitatǎ, deşi se aseamǎnǎ cu cele dintâi fie prin aparenţǎ, prin structura exterioarǎ, fie prin
termenul prin care sunt denumite, fie prin modul lor de circulaţie.
În prima grupǎ de titluri de credit improprii se deosebesc, în primul rând,
documentele de legitimare, al cǎror efect consistǎ în acea cǎ posesiunea documentului constituie
proba titularitǎţii dreptului; însǎ o asemenea probǎ nu este decât o simplǎ prezumţie, care îşi
produce efectele numai pânǎ la proba contrarie.
Aceastǎ legitimare funcţioneazǎ fie în favoarea creditorului, fie în favoarea
debitorului, în timp ce la titlurile de credit legitimarea funcţioneazǎ în beneficiul ambelor pǎrţi.
În anumite împrejurǎri dreptul poate fi exercitat chiar fǎrǎ existenţa documentului,
putându-se spune cǎ în cazul acestor titluri de credit improprii încorporarea dreptului nu este dusǎ
pânǎ la capǎt. Aşa, de exemplu, dacǎ este pierdut sau furat un astfel de document în care
legitimarea opereazǎ în favoarea debitorului, titularul documentului va trebui sǎ facǎ uz de calea
opoziţiei la platǎ şi nu la calea procedurii de amortizare.
Pe de altǎ parte, nu existǎ numai o legǎturǎ între document şi raportul juridic original,
ci şi o legǎturǎ între drept şi persoana cǎreia îi este atribuit dreptul prin document, dreptul fiind
destinat sǎ fie exercitat de persoana cǎreia îi revine la origine, deoarece ca o regulǎ generalǎ
aceste documente nu sunt fǎcute sǎ circule, forma lor constituind un fel de a fi al documentului
pentru scopul de legitimare.
Legitimarea poate opera în favoarea debitorului sau în favoarea creditorului. Exemple
din prima categorie sunt biletele de tren, autobuze, tramvai iar din cea de a doua categorie sunt
biletele de intrare în teatru, la muzee, la conferinţe. Titlurile aparente constituie a doua categorie
de titluri improprii. Pentru acestea documentul îndeplineşte funcţia de mijloc de dovadǎ al unui
raport contractual.
Deşi forma exterioarǎ a acestor titluri ne aminteşte fie titlurile de credit, fie
documentele de legitimare, în fond titlurile nu îndeplinesc funcţiunea niciuneia din categorii cu
care le-am asemǎnat, ci constituie simple înscrisuri de credit.
11
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
CAPITOLUL II.
ISTORICUL CAMBIEI.
Despre originea cambiei cât şi epoca în care se situeazǎ apariţia acestei instituţii
juridice, nu existǎ încǎ o pǎrere generalǎ.
Este drept cǎ antichitatea greco-romanǎ a cunoscut operaţia care a devenit în urmǎ
conţinutul cambiei- tratatǎ ca circulaţie în Evul Mediu- şi anume remiterea unei sume de bani de
pe o piaţǎ pe alta prin intermediul unui document care atestǎ vǎrsǎmântul.
Exigenţele economice care au dat naştere cambiei le gǎsim şi în antichitate, dar ele au
cǎpǎtat un caracter mai accentuat în Evul Mediu.
Din punct de vedere economic au fost determinaţi pentru crearea cambiei urmǎtorii
factori:
nesiguraţa transporturilor.
interzicerea exportului de capitaluri.
marea densitate de monede.
lipsa de transmisibilitate liberǎ a creditelor şi reprezentare procesualǎ.
Dreptul consuetudinar unificat format în cursul Evului Mediu a fost reprodus în
regulamentele diferitelor târguri, iar dupǎ regulamentul târgului din Lyon a fost redactatǎ
Ordonanţa francezǎ, prin care s-a cǎutat sǎ se simplifice şi sǎ se precizeze formele cambiei.
Apariţia cambiei în relaţiile comerciale este strâns legatǎ de dezvoltarea acestor relaţii
în spaţiu prin extinderea comerţului între diferitele oraşe, provincii, ţǎri şi chiar continente.
Pentru a evita riscurile transportului monedei la mari distanţe, a fost practicat un mijloc de
schimb monetar confirmat printr-un înscris. Comerciantul depunea la plecare la un bancher,
numit cambiator, suma de bani de care avea nevoie la destinaţie; acesta emitea un înscris prin
care corespondentul de la destinaţie, tot un cambiator, primea ordinul(dispoziţia) sǎ înmâneze
acelui comerciant sau altei persoane, indicatǎ de el, suma depusǎ. Funcţia acestui document era
exclusiv aceea de instrument de schimb. Sub aceastǎ formǎ, înscrisul nefiind negociabil, nu avea
încǎ valoarea unui titlu de credit. Abia mai târziu, când pentru a rǎspunde nevoii beneficiarului de
a-şi procura suma înainte de data înscrisǎ în document, s-a creat posibilitatea de al transmite prin
forma simplǎ, numitǎ gir, documentul a devenit astfel un titlu de credit.
Aceastǎ importantǎ fazǎ în evoluţia cambiei a avut o contribuţie esenţialǎ în
dezvoltarea cambiei moderne, care devenind pe lângǎ instrument de schimb şi unul de credit uşor
negociabil şi-a dobândit un loc de primǎ importanţǎ în relaţiile comerciale. Girul a devenit cu
timpul şi un instrument de garanţie a creanţei transmise, conferind astfel cambiei un plus de
credibilitate, ceea ce a contribuit la creşterea creditului comercial.
12
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Petru V. Pǎtrǎşcanu spune cǎ, ”privitǎ sub “specie juris”, cambia poate fi socotitǎ una
dintre cele mai rafinate creaţii ale spiritului juridic. Conceptele de drept, uneori de o totalǎ
originalitate, provocate de varietatea situaţiilor economice la care dreptul trebuie sǎ facǎ faţǎ, sunt
aplicate cu rigoare, dar nu în mod rigid, în concordanţǎ cu însuşirile caracteristice ale titlului
cambial şi ale obligaţiei cambiale. Numai o deplinǎ cunoaştere a armǎturii juridice a cambiei,
care înglobeazǎ toate aceste însuşiri caracteristice, poate oferi posibilitatea soluţionǎrii
problemelor de deosebitǎ diversitate şi dificultate ce se ivesc în practica dreptului cambial.” *2
Titlurile de credit la ordin, prin specificitatea lor, au amplificat caracteristica de
încorporare a dreptului în titlu. În aceastǎ specie de titluri de credit, dreptul este încorporat în
asemenea mǎsurǎ în titlu, încât titlul formeazǎ o unitate cu însuşi dreptul încorporat. Titlul de
credit la ordin devine astfel, un obiect mobil, supus ca atare unor forme şi reguli speciale de
constituire, circulaţie şi valorificare, simple şi operative.
În temeiul caracteristicilor esenţiale ale titlurilor de credit şi ţinându-se seama de
specificitatea titlurilor de credit la ordin s-a creat un sistem propriu de norme juridice, specific şi
adecvat acestora. Acest sistem este un sistem normativ, cunoscut sub numele generic de drept
cambial, a devenit autonom, desprinzându-se din dreptul privat şi conţinând pe lângǎ elementele
de drept material şi procedural de naturǎ comercialǎ şi civilǎ şi unele referiri la dreptul public.
Prioritatea incidenţei dreptului cambial este strict condiţionatǎ de îndeplinirea unor
formalitǎţi specifice pentru valorificarea cambiei. Astfel, nedresarea actului de protest în
termenul şi forma cerute de lege împiedicǎ exerciţiul acţiunii cambiale de regres, dupǎ cum
transmiterea cambiei prin cesiune scoate cambia de sub incidenţa dreptului cambial.
Prin ieşirea cambiei din sfera de aplicare sau din prioritatea incidenţei dreptului
cambial, titlul nu este lipsit de orice protecţie juridicǎ, ci devenind un simplu act sub semnǎturǎ
privatǎ, el este, în aceastǎ situaţie, supus dreptului comun comercial sau civil, dupǎ natura
raportului fundamental.
Originalitatea dreptului cambial este ilustratǎ printr-o serie de instituţii proprii
acestuia. Ca exemplu, este girul o formǎ cu funcţii multiple de circulaţie a cambiei sau avalul
care constituie o formǎ specificǎ de garanţie; de asemenea solidaritatea cambialǎ derogatorie de
la solidaritatea de drept comun, ori instituţia intervenţiei.
Titlul cambial, deşi este întocmit sub forma unui act sub semnǎtura privatǎ, are prin
lege conferit caracter executor, însuşire care permite valorificarea directǎ a creanţei cambiale
printr-o procedurǎ de executare, fǎrǎ a fi necesarǎ o procedurǎ judiciarǎ de constituire a unui titlu
executor prin hotǎrâre judecǎtoreascǎ.
Originalitatea dreptului cambial se reflectǎ şi prin elasticitatea trecerii de la un regim
juridic la altul, alternativ sau succesiv.De exemplu, o cambie poate fi transmisǎ prin gir sau
cesiune, situaţii din care derivǎ regimuri juridice deosebite. Prin introducerea opoziţiei cambiale,
executarea cambialǎ, devine o procedurǎ executorie, un contencios cambial de fond în care
pârâtul poate face apǎrǎrile admise într-o acţiune cambialǎ, fǎrǎ a se pierde, în cazul respingerii
opoziţiei, beneficiul procedurii de executare. În aprecierea validitǎţii titlului cambial şi a
obligaţiei cambiale, funcţioneazǎ un sistem al nulitǎţilor mai putin rigid, iar buna credinţǎ a
terţilor se bucurǎ de o protecţie deosebitǎ. Ca o consecinţǎ a însuşirii principale a cambiei de a
2
* Pǎtrǎşcanu V. Petru-Drept Cambial- Cambia şi Biletul la Ordin, Bucuresti, Editura All, 1994.
13
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
îngloba însuşi dreptul de creanţǎ, valorificarea creanţei cambiale se poate face, opţional, prin
acţiuni specifice dreptului cambial, cum sunt acţiunea cambialǎ directǎ, de regres sau executarea
cambialǎ cu opoziţia şi acţiuni de drept comun cum sunt acţiunea cauzalǎ şi actiunea de
îmbogǎţire fǎrǎ cauzǎ.
Autonomia şi originalitatea dreptului cambial conferǎ acestei ramuri de drept o
configuraţie specialǎ în domeniul reglementǎrilor relaţiilor umane, ceea ce a determinat pe un
ilustru doctrinar al dreptului cambial sǎ-l considere un miracol al timpurilor noastre.
14
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
german, anumite concesii trebuind sǎ fie fǎcute spiritului naţionalist francez. Puterile anglo-
saxone nu au semnat convenţia, aşa cǎ unificarea nu a cuprins decât dreptul european continental.
2.5.Conferinţele de la Geneva.
De asemenea, s-a mai redactat , şi un act final, care cuprinde dezideratele conferinţei,
cum sunt, de exemplu, dezideratul prin care se cerea ca statele care întrebuinţeazǎ aceeaşi limbǎ
sǎ procedeze la o traducere unicǎ, stabilind un singur text oficial, precum şi acela ca statele
participante sǎ-şi comunice lista sǎrbǎtorilor oficiale, în care se va putea cere plata, nu se vor
putea adresa proteste etc.
În momentul intrǎrii în vigoare a convenţiei, aceasta a fost condiţionatǎ de ratificarea
a cel puţin şapte state, din care minimum trei sǎ fie membrii permanenţi ai Consiliului Societǎţii
Naţiunilor.
În linii mari, legea uniformǎ de la Geneva reproduce regulamentul uniform de la
Haga din 1912, dar au fost introduse unele modificǎri, cum sunt de exemplu:
considerarea ca nescrisǎ a promisiunii de dobânzi fǎrǎ indicare a procentelor.
independenţa obligaţiilor cambiale, continuarea valabilitǎţii procurii în caz de moarte sau
incapacitate a reprezentantului.
reglementarea cambiei în alb.
echivalarea girului de purtǎtor ca un gir în alb.
mǎrirea termenului pentru cambiile la vedere.
Convenţiile de la Geneva, întrucât Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii nu au
aderat la ele, au o aplicaţie redusǎ la Europa continentalǎ, în mǎsura în care au fost ratificate de
statele componenete ale acesteia.
În urma ratificǎrilor necesare, Convenţiile de la Geneva au intrat în vigoare la 1
ianuarie 1934.
Convenţia privind legea uniformǎ a fost adoptatǎ în întregime de U.R.S.S., ratificând-
o la 25 noiembrie 1935 şi punând-o în aplicare la 7 august 1936. Aceastǎ ratificare, necesarǎ în
relaţiile economice internaţionale, dǎdea posibilitatea cambiei sǎ-şi îndeplineascǎ rolul pe care i-l
recunoştea legislaţia sovieticǎ în privinţa plǎţilor în strǎinǎtate sau care proveneau din strǎinǎtate.
15
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Imediat dupǎ primul rǎzboi mondial s-a încercat în mai multe rânduri în ţara noastrǎ
sǎ se reglementeze cambia sub o formǎ nouǎ şi unitarǎ. Astfel, legea din 1 mai 1934 îndeplineşte
acest deziderat fǎrǎ ca ea sǎ contribuie totuşi, în mod efectiv şi complet la opera de unificare
internaţionalǎ. România, deşi a participat la dezbateri, nu a aderat formal la Convenţiile de la
Geneva, dar a reglementat cambia şi biletul la ordin într-o redactare foarte apropiatǎ de aceea a
legii uniforme, din care s-a putut inspira în mod direct, dar, mai ales, din legea italianǎ asupra
cambiei şi biletului la ordin din 14 decembrie 1933, Italia fǎcând parte dintre statele care au
ratificat Convenţiile de la Geneva din 1930. Astfel, legea românǎ nu este o traducere a legii
uniforme, în care sǎ se facǎ eventual uz de rezervele din anexa II( aşa cum se încercase în
proiectul Consiliului Legislativ), ci ea cuprinde anumite modificǎri, care împreunǎ cu unele
greşeli de traducere, au fost aspru criticate de doctrina românǎ. Aceasta a încercat pe cale de
interpretare sǎ remedieze, în mǎsura posibilului, imperfecţiunile legii, având ca izvor de
interpretare legea uniformǎ de la Geneva şi lucrǎrile ei preparatorii, cât şi legea italianǎ din anul
1933, întrucât expunerea din motive a legii române şi dezbaterile parlamentare sunt destul de
sǎrace şi de o valoare redusǎ.
16
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
17
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
* Pǎtrǎşcanu V. Petru-Drept Comercial- Cambia şi Biletul la Ordin, Bucureşti, Editura All, 1994.
18
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În primul rând putem spune cǎ noţiunea de cambie provine din cuvântul italian
cambio, care înseamnǎ schimb. Legea nr. 58/1934 nu dǎ o definiţie a cambiei, dar ea cuprinde
însǎ o serie de dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cǎrora se poate defini acest titlu.
Cambia este un înscris prin care o persoanǎ, denumitǎ trǎgǎtor sau emitent dǎ
dispoziţie altei persoane, numitǎ tras, sǎ plǎteascǎ la scadenţǎ o sumǎ de bani unei a treia
persoane, numitǎ beneficiar, sau la ordinul acestuia.
Dupǎ cum rezultǎ din definiţie, cambia implicǎ participarea a trei persoane şi anume:
a) trǎgǎtorul(emitentul) este persoana care emite titlul, adicǎ el dǎ dispoziţia sǎ
se plǎteascǎ o sumǎ de bani. Prin semnǎtura sa, trǎgǎtorul îşi asumǎ obligaţia
de a face sǎ se plǎteascǎ suma de bani beneficiarului de cǎtre tras. Emitentul
înscrisului poartǎ denumirea de trǎgǎtor, deoarece “trage” titlul asupra
debitorului care este obligat sǎ efectueze plata.
b) trasul este persoana cǎreia i se adreseazǎ dispoziţia de a plǎti o sumǎ de bani.
c) beneficiarul este persoana cǎreia sau la ordinul cǎreia urmeazǎ sǎ se facǎ
plata.
Creanţa pe care o are trǎgǎtorul faţǎ de tras, izvorâtǎ din raportul juridic fundamental
stabilit între ei, se numeşte proviziunea sau acoperirea cambiei. Din cauzǎ cǎ trǎgǎtorul este
debitor al beneficiarului, el emite cambia pentru a stinge propria sa datorie. Astfel creanţa
beneficiarului faţǎ de trǎgǎtor se numeşte valoare furnizatǎ. Dacǎ beneficiarul este şi el debitorul
altei persoane şi doreşte sǎ efectueze plata cu aceeaşi cambie, va înscrie pe spatele cambiei
menţiunea de a se plǎti creditorului sau la ordinul acestuia. Aceastǎ menţiune se numeşte gir sau
andosare. De asemenea beneficiarul care a înscris menţiunea este girant iar noul beneficiar este
giratar.
Beneficiarul iniţial sau giratarul, dacǎ vor sǎ obţinǎ suma în numerar înainte de
termenul înscris pe cambie, ei pot recurge la scontarea cambiei, prezentând-o unei bǎnci. Banca
va reţine cambia giratǎ în favoarea ei şi va plǎti suma înscrisǎ pe cambie diminuatǎ cu taxa
scontului, echivalentǎ cu dobânda corespunzǎtoare sumei şi timpul rǎmas pânǎ la termenul de
platǎ a cambiei, plus comisionul.
Ţinând seama de “figura” proprie a cambiei între celelalte titluri de credit şi
parcurgând trǎsǎturile caracteristice ale cambiei, se mai poate încerca o definiţie a acesteia,
aceastǎ definiţie reflectând atât fazele emisiunii, cât şi a circulaţiei şi executǎrii cambiale:
“ Cambia este un titlu de credit la ordin, formal şi complet, cuprinzând obligaţia
necondiţionatǎ , autonomǎ, abstractǎ şi solidarǎ de a plǎti sau a dispune sǎ se plǎteascǎ o sumǎ
determinatǎ de bani la scadenţǎ şi la locul cuvenit, care este negociabilǎ prin gir şi beneficiazǎ de
o procedurǎ de execuţie eficace şi promtǎ”.
19
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Fiind o lege de unificare, opoziţia prevǎzutǎ de art. 62, este singura cale de atac care
se poate face împotriva executǎrii cambiale. Apelul prevǎzut de legea de execuţie din
Transilvania este inadmisibil.
În Monitorul Oficial nr.10 din 20 aprilie 1994 privind cambia şi biletul la ordin, au
fost publicate Normele tehnice ale Bǎncii Naţionale a României. Aceste Norme tehnice cuprind
recomandǎri privind condiţiile tehnice ce trebuie sǎ le îndeplineascǎ suportul de hârtie pe care se
tipǎresc cambiile şi biletele la ordin(greutate, grosime, rezistenţǎ, capacitate de absorbţie la apǎ),
precum şi textul şi desenul, ca şi dimensionarea şi aranjarea lor pe faţǎ şi versoul cambiilor şi
biletelor la ordin ca şi caracteristicile tiparului folosit.
Bǎncii Naţionale a României îi este datǎ competenţa de reglementare datoritǎ funcţiei
deosebite pe care aceastǎ instituţie o are, conform art. 1 al Legii nr.34/1991 privind Statutul
Bǎncii Naţionale a României, de a conduce şi stabili politica monetarǎ şi de credit, în cadrul
politicii financiare a statului. Potrivit acestei legi, toate reglementǎrile emise de Banca Naţionalǎ
a României se publicǎ în Monitorul Oficial. Aceastǎ obligaţie de publicare, care are drept scop sǎ
20
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
facǎ opozabile legile şi celelalte acte normative faţǎ de toţi cetǎţenii, acestea devin obligatorii
pentru întreaga populaţie, în mǎsura în care nu contravin Constituţiei respectiv legilor.
21
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În timpul circulaţiei cambiei prin gir, aceasta îşi schimbǎ persoana beneficiarului.
Acest nou creditor cambial nu are nici o legǎturǎ directǎ cu persoana trǎgǎtorului sau trasului, dar
are un drept deplin de creanţǎ asupra acestora ca şi asupra tuturor celor care anterior au girat
cambia .Obligaţia cambialǎ, datoritǎ caracterului ei autonom, abstract sau formal, nu se modificǎ
în funcţie de persoana beneficiarului. Validitatea ei, în aceastǎ privinţǎ este condiţionatǎ numai de
legitimarea beneficiarului posesor al cambiei printr-un şir neîntrerupt de giruri.
Radu Economu spune cǎ ”alte persoane participante la circuitul cambial, cum ar fi
avaliştii, nu schimbǎ triunghiul cambial, aceştia devenind numai garanţi ai celor doi debitori
cambiali, acceptantul ca debitor principal şi trǎgǎtorul sau giranţii ca debitori de regres. Prin
solidaritatea cambialǎ şi aceşti garanţi, alǎturi de ceilalţi debitori cambiali, sunt obligaţi la platǎ,
neavând beneficiul discuţiunii sau diviziunii.” *4
A. Caracteristicile cambiei.
Cambia este consideratǎ ca titlul de credit prin excelenţǎ. Ea este luatǎ ca model
pentru construcţia teoreticǎ a tuturor titlurilor de credit, nu numai din cauzǎ ca posedǎ trǎsǎturile
comune ale acestora, dar şi prin faptul cǎ le duce la un grad maxim de eficacitate, caracteristicile
cambiei fiind în concordanţǎ perfectǎ cu funcţiunea ei economicǎ. Dar, pe lângǎ aceste caractere
generale, cambia are şi anumite caractere proprii. Astfel:
Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferǎ posesorului
legitim dreptul de a primi suma de bani care este menţionatǎ în cuprinsul sǎu. Plata care este
dispusǎ de trǎgǎtor devine exigibilǎ dupǎ scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei, şi
datoritǎ acestui fapt, prin cambie se realizeazǎ o operaţie de credit. De asemenea, scadenţa este
unicǎ pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din cambie.
Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia datǎ trasului de cǎtre
trǎgǎtor priveşte plata unei sume de bani. Astfel, obligaţia cambialǎ poate avea ca obiect numai
plata unei sume de bani, cu excluderea oricǎrei alte prestaţii.Toate obligaţiile cambiale vor avea
ca obiect plata aceleaşi sume de bani, pe care trǎgǎtorul a menţionat-o în cambie.
Cambia este un titlu complet. Obligaţia şi dreptul sunt cele cuprinse în înscris,iar în
lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusǎ folosirea unor elemente exterioare, chiar
dacǎ în cambie s-ar putea face trimiterea la ele. Aceastǎ interdicţie decurge din caracterul literal
al cambiei întemeiat pe formalismul titlurilor comerciale de valoare.
Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie, poate fi exercitat atât de
beneficiar cât şi de persoana cǎreia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza “ la odin” este
subînţeleasǎ în orice cambie, astfel, emitentul cambiei îl autorizeazǎ pe posesorul ei sǎ o
transmitǎ altei persoane oricând doreşte.
Legea permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţǎ
şi în acest caz în cambie trebuie sǎ se facǎ menţiunea “nu la ordin”.
Cambia este un titlu abstract. Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru
valorificarea drepturilor şi realizarea obligaţiilor cambiale nu trebuie fǎcutǎ dovada raporturilor
fundamentale. Din moment ce a fost emisǎ, cambia cât şi drepturile şi obligaţiile cambiale au
4
*Economu Radu-Manual practic de Drept Cambial, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1996.
22
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
existenţa de sine stǎtǎtoare. Din cauza caracterului sǎu de titlu abstract, cambia se emancipeazǎ
total din cauza juridicǎ din care s-a nǎscut.
Cambia creeazǎ obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o
existenţǎ juridicǎ de sine stǎtǎtoare. Astfel, fiecare semnǎturǎ pusǎ pe titlu creeazǎ un raport
juridic distinct cu regim propriu iar viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afecteazǎ
valabilitatea celorlalte raporturi juridice.
Dacǎ beneficiarul transmite cambia prin gir, el îşi asumǎ faţǎ de dobânditor o obligaţie
valabilǎ, chiar dacǎ dreptul sǎu era afectat de vicii.
Dacǎ o persoanǎ (avalist) garanteazǎ obligaţia trasului acceptant, obligaţia de garanţie
este valabilǎ, chiar dacǎ obligaţia trasului este anulabilǎ pentru vicii de consimţǎmânt sau
incapacitate.
Pentru a se recunoaşte valabilitatea obligaţiilor cambiale are ca premisǎ existenţa unei
cambii emise cu respectarea cerinţelor legii.
Cambia creeazǎ obligaţii necondiţionale .Obligaţiile cambiale nu pot fi subordonate
unei condiţii ori unei contraprestaţii din partea posesorului cambiei. Stipularea unei condiţii are
drept consecinţǎ subminarea siguranţei circulaţiei cambiei întrucât afecteazǎ însǎşi existenţa
obligaţiei cambiale. Din aceastǎ cauzǎ, legea prevede nulitatea cambiei, în cazul în care ordinul
de platǎ al trasului este condiţional.
Cambia creeazǎ obligaţii solidare. Prin specificul ei, cambia este menitǎ sǎ circule.
Astfel, prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligaţiei iniţiale a trǎgǎtorului(aceastǎ
obligaţie priveşte acceptarea şi plata cambiei de cǎtre tras) i se adaugǎ obligaţiile succesive
asumate prin semnǎtura proprie, de fiecare transmiţǎtor(girant) faţǎ de dobânditor(giratar). Girul
realizeazǎ nu numai transmiterea cambiei, ci şi garantarea dobânditorilor succesivi ai cambiei.
Astfel, fiecare semnatar al cambiei se obligǎ la acceptarea şi plata cambiei la scadenţǎ iar
obligaţiile cambiale nǎscute din semnarea cambiei sunt solitare. Aceasta înseamnǎ cǎ, la
scadenţǎ, ultimul posesor al cambiei va putea cere plata sumei de bani prevǎzutǎ în cambie de la
oricare dintre semnatarii cambiei, fǎrǎ a exista o ordine prestabilitǎ.
Ţinând seama de toate aceste caracteristici mai putem defini cambia ca un titlu de
credit complet şi formal, care cuprinde o obligaţie abstractǎ şi necondiţionatǎ de naturǎ
comercialǎ şi autonomǎ de plata a unei sume de bani şi a cǎrei semnatari sunt ţinuţi în mod
solitar, titlul fiind dotat cu o anumitǎ forţǎ procesualǎ.
B. Funcţiile cambiei.
Stanciu D. Cǎrpenaru spune cǎ ” rolul fiecǎreia dintre aceste funcţii ale cambiei a
cunoscut o anumitǎ evoluţie, care a fost determinatǎ de nevoile activitǎţii comerciale.” *5
Funcţia de instrument de schimb valutar.Cambia a apǎrut ca o necesitate impusǎ de
nevoile existenţei unui instrument juridic prin care sǎ se realizeze schimbul valutar.
5
*Cǎrpenaru D. Stanciu-Drept Comercial Român,Bucureşti, Editura All,1995.
23
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Noţiunea de cambie este preluatǎ din dreptul italian şi are la bazǎ cuvântul “cambio“
care înseamnǎ schimb. În dreptul francez se foloseşte expresia “ lettre de change“, care înseamnǎ
scrisoare de “schimb“. Deci, cambia era menitǎ sǎ realizeze un schimb. La origine era vorba de
un schimb de monedǎ.
În Evul Mediu, în perioada înfloririi comerţului, cei care fǎceau comerţ în alte ţǎri
înfruntau mari dificultǎţii, din cauza drumurilor lungi şi nesigure, în transportul banilor în
numerar în ţara unde trebuia sǎ plǎteascǎ mǎrfurile cumpǎrate. Pentru înlǎturarea acestor
inconveniente s-a imaginat cambia.
Astfel, ca un exemplu comerciantul care urma sǎ facǎ plǎţi într-o ţarǎ strǎinǎ, în loc
sǎ ia cu sine suma de bani necesarǎ sǎ o schimbe acolo în moneda localǎ pentru a efectua plǎţile,
se adresa unui bancher din ţara sa, care avea debitori în ţara strǎinǎ. Comerciantul preda
bancherului o sumǎ de bani (în moneda ţǎrii lor), în schimbul unei scrisori pe care bancherul o
adresa unui debitor al sǎu din ţara strǎinǎ, cǎruia îi dǎdea dispoziţie sǎ plǎteascǎ celul care aduce
scrisoarea suma de bani arǎtatǎ în scrisoare(în moneda localǎ). Deci, cu suma de bani primitǎ,
comerciantul putea sǎ efectueze plǎţile pentru mǎrfurile cumpǎrate. Rezultǎ cǎ în operaţiunea
realizatǎ, bancherul avea calitatea de trǎgǎtor, debitorul bancherului avea calitatea de tras, iar
comerciantul calitatea de beneficiar. Prin acest procedeu se evitau incovenientele transportului
banilor şi, totodatǎ, se realiza schimbul valutar.
Funcţia de instrument de credit. Aceastǎ funcţie este de fapt funcţia principalǎ a
cambiei, deoarece suma de bani prevǎzutǎ în cambie nu trebuie achitatǎ imediat, ci la un anumit
termen, prin intermediul cambiei acordându-se debitorului un credit pe intervalul de timp pânǎ la
scadenţǎ.
Funcţia de instrument de platǎ. Cambia are şi funcţia de instrument de platǎ. Aceastǎ
funcţie a cambiei este asemǎnǎtoare funcţiei pe care o îndeplineşte moneda, avantajul cambiei
este cǎ evitǎ folosirea în numerar. Astfel, având de achitat o datorie faţǎ de un creditor al sǎu,
beneficiarul unei cambii ar putea sǎ sconteze cambia şi cu suma de bani obţinutǎ sǎ efectueze
plata cǎtre creditor. Dar, în loc sǎ sconteze cambia, beneficiarul poate sǎ îşi achite datoria prin
transmiterea cambiei prin gir, cǎtre creditorul sǎu. Prin plata cambiei toate datoriile cambiale se
sting, inclusiv datoria beneficiarului faţǎ de creditorul sǎu.
Cambia poate fi folositǎ ca instrument de platǎ şi în alt mod. Un comerciant care are
de plǎtit o sumǎ de bani poate trage o cambie asupra unui debitor al sǎu(tras) în favoarea
creditorului, pe care îl indicǎ în calitate de beneficiar al cambiei. Datoria se stinge prin plata
cambiei.
24
CONDIŢIILE CAMBIEI PERFECTE
FORMALE FOND
CONSIMŢĂMÂNTUL OBIECT
OBLIGATORII LA PĂRŢILOR DETERMINAT
EMITERE OBLIGATORII PÂNĂ LA
VALORIFICAREA CAMBIEI CAUZĂ
LICITĂ CAPACITATE
CAMBIALĂ
DENUMIREA
DE CAMBIE LOCUL DE
PLATĂ SCADENŢA
ORDINUL CLAUZE FACULTATIVE
DE PLATĂ
25
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Existenţa şi eficacitatea cambiei este condiţionatǎ de forma cerutǎ de lege pentru titlul
cambial care încorporeazǎ obligaţia cambialǎ. Aceastǎ formǎ trebuie sǎ fie nu numai în
conformitate cu legea, dar este necesar sǎ aibǎ şi o exprimare clarǎ, a voinţei pǎrţilor de a se
obliga cambial.
Orice ignorare a vreuneia din condiţiile formale esenţiale cerute de lege, are drept
efect pierderea validitǎţii cambiei, care lipsitǎ de însuşirile ei specifice, devine un simplu act sub
semnǎturǎ privatǎ, supus dreptului comun, civil sau comercial, dupǎ natura obligaţiei
fundamentale.
Orice cambie pentru a fi validǎ, deci aptǎ pentru a se proceda la executarea ei, trebuie
sǎ fie completatǎ cu toate condiţiile formale esenţiale, cel mai târziu pânǎ în momentul
valorificǎrii ei. Lipsa unei asemenea condiţii permite obligaţiilor cambiali sǎ refuze plata.
Conform art.1 cambia trebuie sǎ cuprindǎ urmǎtoarele condiţii formale esenţiale:
a) –Denumirea cambiei.
b) –Ordinul de platǎ a unei sume determinate.
c) –Numele trasului.
d) –Arǎtarea scadenţei.
e) –Arǎtarea locului plǎţii.
f) –Numele beneficiarului.
g) –Data şi locul emiterii cambiei.
h) - Semnǎtura trǎgǎtorului.
26
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
27
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
. a.-Clauza fǎrǎ procurǎ. Aceastǎ clauzǎ are caracter explicativ, deoarece ea nu are
drept scop decât sǎ ateste, cǎ este posesorul cambiei legitimat printr-un şir neîntrerupt de giruri
şi deci poate pretinde plata în virtutea unui drept propriu, neavând nevoie de altǎ legitimare.
b.-Clauza avizǎrii. Clauza avizǎrii, nu produce efecte cambiale, trasul neputând
invoca lipsa avizǎrii pentru a refuza acceptarea sau plata.
c.-Arǎtarea valorii primite sau a provizionului. Legea cambialǎ nu cuprinde nici o
dispoziţie referitoare la obligativitatea înscrierii valorii primite sau a cauzei care a determinat
28
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Dintre cele mai utilizate variante ale cambiei este cambia în alb. Sunt anumite
împrejurǎri, ca exemplu ar fi cazul unui împrumut rambursabil în rate la diferite scadenţe, când
pǎrţile convin ca anumite sau toate condiţiile formale ale cambiei sǎ nu fie menţionate la emiterea
cambiei.
Cambia în alb poate fi emisă de trăgător, în mod deliberat, fǎrǎ a cuprinde toate
menţiunile obligatorii prevǎzute de lege, urmând ca acestea să fie completate ulterior, cu
excluderea intervenţiei trǎgǎtorului, de cǎtre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al
acesteia.
Cea mai importantǎ condiţie de formǎ care este absolut obligatorie la cambia în alb
este semnǎtura emitentului-trǎgǎtor, fiind de neconceput sǎ se nascǎ o obligaţie de platǎ, chiar în
dreptul comun, fǎrǎ consimţǎmântul debitorului, exprimat de obicei în scris.
29
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
30
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
CAPITOLUL IV.
GIRUL ŞI AVALUL.
TRANSMITEREA CAMBIEI
Girul Cambiei
CESIUNE
GIRUL Se realizează prin lanţul cambial
până la
Condiţii de De la scadenţă
formă Capacitate de
obligare cambială
girant
Înscris pe însuşi titlu
cambial sau giratar
„allonge” Asupra întregii sume
giruri cu anumite efecte
Până la
Protest de neplată
Necondiţionat sau expirarea
Semnătura girantului Real
31
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Definiţia girului.
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei
persoane, numitǎ giratar, printr-o declaraţie scrisǎ şi semnatǎ pe titlu şi prin predarea titlului,
toate drepturile izvorând din titlul respectiv.
Prin gir, posesorul cambiei dǎ ordin trasului sǎ plǎteascǎ suma menţionatǎ în titlul
persoanei în favoarea cǎreia a transmis cambia.
În mod obişnuit, girul intervine înainte de scadenţǎ iar acesta trebuie sǎ fie anterior
protestului de neplatǎ sau datei expirǎrii termenului legal pentru dresarea acestui protest.
Girantul, este persoana titularǎ a dreptului legitimatǎ în condiţiile legii şi care este
posesoara titlului, deci, primul girant este persoana indicatǎ de cǎtre trǎgǎtor în calitate de
beneficiar al cambiei.
Giratarul,poate fi orice persoanǎ, indiferent dacǎ este o persoanǎ strǎinǎ sau care este
implicatǎ în raportul cambial.
Transmiterea cambiei prin gir se face în condiţiile legii, iar pentru a fi valabil girul
trebuie sǎ îndeplineascǎ anumite condiţii. Aceste condiţii sunt condiţii de fond şi condiţii de
formǎ.
Condiţiile de fond. Girul fiind un act juridic trebuie sǎ îndeplineascǎ toate condiţiile
generale ale actului juridic dar şi condiţiile speciale prevǎzute de legea cambialǎ.
Girul trebuie sǎ fie necondiţionat, iar orice condiţie care afecteazǎ girul este socotitǎ
nescrisǎ.
Girul trebuie sǎ priveascǎ întreaga creanţǎ prevǎzutǎ în titlu. De exemplu un gir
parţial este lovit de nulitate.
Condiţiile de formǎ. Girul este valabil dacǎ îndeplineşte condiţiile de formǎ
prevǎzute de lege.
Potrivit art.15 din lege, girul trebuie sǎ fie scris pe cambie. Dacǎ datoritǎ numǎrului
mare de giruri spaţiul nu este suficient, legea admite ca girul sǎ fie scris pe o foaie lipitǎ la
înscrisul cambial, cu excluderea unei foi separate.
Girul se exprimǎ printr-o formulǎ adecvatǎ : “ plǎtiţi lui…” sau “ plǎtiţi la ordinul
lui…”, iar în cazul girului plin, aceastǎ formulǎ trebuie sǎ cuprindǎ numele şi prenumele,
respectiv denumirea giratarului.
Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţitǎ de semnǎtura autografǎ a girantului.
Semnǎtura trebuie sǎ cuprindǎ elementele cerute de lege pentru orice semnǎturǎ cambialǎ.
32
CLASIFICAREA GIRURILOR
GIRURI IMPROPRII
GIRURI PROPRII (ANORMALE)
(NORMALE)
PENTRU
PENTRU ÎNCASARE
INCOMPLETE PROCURĂ
COMPLETE
ÎN GAJ
(PIGNORATIVE)
ÎN GARANŢIE
CUMULATIVE
GIRUL ÎN ALB GIRUL
LA PURTĂTOR SIMULATE FINANCIARE
ALTERNATIVE
POSTERIOARE PROTESTULUI DE
NEPLATĂ SAU
EXPIRĂRII TERMENULUI
33
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Pe lângǎ girul complet sau girul plin, legea reglementeazǎ şi girul alb şi girul la
purtǎtor.
a) Girul în alb. Girul în alb este girul care nu aratǎ numele giratarului, el apare ca un
gir ale cǎrei condiţii de formǎ sunt simplificate. Girul alb este valabil cu singura condiţie sǎ existe
semnǎtura girantului pusǎ pe dosul cambiei sau pe adaos. Semnǎtura nu poate figura pe faţa
cambiei, deoarece ea ar putea fi interpretatǎ ca un aval ori acceptare a cambiei.
Prin recunoaşterea girului în alb, legiuitorul urmǎreşte sǎ uşureze circulaţia cambiei
În plus, neexistând numele sǎu menţionat pe cambie, posesorul nu îşi asumǎ nici o rǎspundere
faţǎ de dobânditorii succesivi ai cambiei.
b) Girul la purtǎtor. Girul la purtǎtor este echivalentul unei cambii în alb, deci ,
girul la purtǎtor are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb.
Sub aspectul condiţiilor de formǎ, girul la purtǎtor se deosebeşte de girul în alb numai
în privinţa desemnǎrii giratarului. Astfel, girul în alb nu cuprinde nici o menţiune cu privire la
giratar, pe când în cazul girului la purtǎtor, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al
titlului.
Legea reglementeazǎ trei efecte ale girului şi anume: efectul translativ de drepturi,
efectul de garanţie şi efectul de legitimare.
a) Efectul translativ al girului. Prin gir se transmit drepturile cambiale, adicǎ acele
drepturi specifice raportului cambial. Fac parte din aceastǎ categorie: dreptul la suma de bani
menţionatǎ în cambie; dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi, la scadenţǎ, de a o prezenta
la platǎ; dreptul de a dresa protestul; dreptul de a exercita acţiunile de regres, în condiţiile legii;
dreptul de a transmite cambia altei persoane.
b) Efectul de garanţie al girului. Ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul îşi
asumǎ obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei de cǎtre tras. Aceasta înseamnǎ cǎ dacǎ
trasul va refuza acceptarea şi plata cambiei, girantul va fi ţinut personal sǎ achite suma de bani
prevǎzutǎ în titlu. Legea permite girantului ca, printr-o clauzǎ inseratǎ în girul sǎu, sǎ se
exonereze de rǎspundere pentru acceptarea şi plata cambiei. Astfel, în cambie pot fi fǎcute
menţiuni ca: “ fǎrǎ garanţie”, “ fǎrǎ rǎspundere cambialǎ” etc.
c) Efectul de legitimare al girului. Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul
este legitimat în calitate de creditor al titlului.
Potrivit legii, deţinǎtorul unei cambii este socotit posesor legitim al acesteia, dacǎ
justificǎ dreptul sǎu printr-o serie neîntreruptǎ de giruri.
34
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
35
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Condiţiile de fond. Avalul este valabil dacǎ îndeplineşte condiţiile legii. Prin aval se
poate garanta plata întregii sume de bani menţionate în cambie ori numai o parte din aceastǎ
sumǎ.
Potrivit legii, valabilitatea avalului este condiţionatǎ de valabilitatea formalǎ a
obligaţiei garantate. Astfel, dacǎ obligaţia garantatǎ este nulǎ pentru cǎ nu îndeplineşte condiţiile
formale, avalul este şi el lovit de nulitate.
A. Obligaţia avalistului.
Potrivit legii, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. Deci,
avalistul se aflǎ în poziţia juridicǎ a avalizatului având toate drepturile şi obligaţiile acestuia.
Acest lucru înseamnǎ cǎ avalistul va putea fi urmǎrit, dupǎ caz, ca tras acceptant, trǎgǎtor sau
girant, în funcţie de calitatea avalizatului în raportul cambial.
În cazul în care avalul a fost dat trasului acceptant, avalistul este obligat direct şi deci
va putea fi urmǎrit fǎrǎ sǎ fie necesarǎ îndeplinirea cerinţelor legii pentru conservarea acţiunilor
de regres.
Dacǎ avalul a fost dat trǎgǎtorului, avalistul va garanta acceptarea şi plata cambiei
faţǎ de posesorul cambiei şi faţǎ de cei care figureazǎ în titlu dupǎ trǎgǎtor.
Dacǎ avalul a fost dat unui girant, avalistul va fi obligat numai faţǎ de posesorul
cambiei şi de giratarii ulteriori girantului avalizat Potrivit legii, avalistul cambiei, trǎgǎtorul,
acceptantul şi girantul sunt ţinuţi solitar faţǎ de posesorul cambiei, astfel, posesorul cambiei poate
urmǎri pe oricare dintre ei, fǎrǎ a observa ordinea în care s-a obligat.
B. Drepturile avalistului.
36
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
CAPITOLUL V.
ACCEPTAREA ŞI PLATA CAMBIEI.
Cambia se prezintǎ spre acceptare potrivit legii, de cǎtre posesorul cambiei sau de
orice deţinǎtor al ei. Posesorul cambiei este titularul drepturilor cambiale legitimat în condiţiile
legii(giratarul, beneficiarul), iar deţinǎtor este orice persoanǎ care deţine titlul, fǎrǎ sǎ i se cearǎ o
legitimare cambialǎ.
Cambia se prezintǎ trasului pentru a fi acceptatǎ. În anumite cazuri, cambia se
prezintǎ indicatului la nevoie, dacǎ existǎ o stipulaţie cambialǎ în acest sens.
6
* B.N.R.- Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994.
37
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Acceptarea cambiei are ca efect naşterea obligaţiei trasului de a plǎti la scadenţǎ suma
de bani menţionatǎ în titlu.
Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligat cambial, el fiind obligatul principal şi
rǎspunde direct de plata sumei de bani cǎtre posesorul cambiei.
Potrivit legii, trasul acceptant este ţinut solitar cu trǎgǎtorul, giranţii şi avaliştii faţǎ de
posesorul cambiei. Dar, pe când trasul acceptant este obligat sǎ facǎ plata, ceilalţi îşi asumǎ
obligaţia de a face sǎ plǎteascǎ.
Ca o garanţie a dreptului posesorului cambiei, în cazul neacceptǎrii cambiei de cǎtre
tras, legea reglementeazǎ cesiunea proviziunii.
Legea prevede cǎ în cambia trasǎ, care nu trebuie sǎ fie prezentatǎ la acceptare, ca şi
în orice altǎ cambie, în cazul în care nu a fost acceptatǎ, trǎgǎtorul poate, în limitele sumei
prevǎzute în cambie, sǎ cedeze printr-o clauzǎ inseratǎ în cuprinsul cambiei, creanţa sa derivând
din vânzarea de mǎrfuri, pe care o are faţǎ de tras.
Astfel, prin clauza cesiunii înscrisǎ în cambie, trǎgǎtorul transmite posesorului
cambiei creanţa pe care trǎgǎtorul o avea faţǎ de tras şi care a determinat emiterea cambiei.
Obiectul cesiunii îl poate constitui numai o creanţǎ care rezultǎ dintr-un contract de
vânzare-cumpǎrare de mǎrfuri.
38
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În momentul în care trasul acceptǎ cambia, el îşi asumǎ o obligaţie cambialǎ faţǎ de
toţi semnatarii titlului, inclusiv faţǎ de trǎgǎtor. În acest sens, legea prevede ca, în caz de neplatǎ,
posesorul, chiar dacǎ este trǎgǎtor, are împotriva acceptantului o acţiune cambialǎ directǎ pentru
tot ce poate fi cerut pe cale de regres.
Trasul acceptant este obligat faţǎ de trǎgǎtor numai în cazul neplǎţii la scadenţǎ şi
dacǎ trǎgǎtorul se aflǎ în posesia titlului. De asemenea, legea prevede cǎ trasul acceptant rǎmâne
obligat chiar dacǎ nu a avut cunoştinţǎ de falimentul trǎgǎtorului.
Prin lege, trasul are dreptul de a revoca cambia. Aceasta se poate realiza prin
ştergerea menţiunii de acceptare de pe cambie într-o formǎ care atestǎ intenţia de retragere a
acesteia şi ca exemplu, prin cuvântul “anulat” scris pe cambie, însoţit de semnǎtura trasului.
Revocarea se poate face însǎ numai înainte de înapoierea titlului cǎtre posesorul
cambiei, iar pânǎ la proba contrarie se considerǎ cǎ revocarea s-a fǎcut înainte de restituirea
titlului.
În cazul în care trasul refuzǎ acceptarea cambiei, declaraţia de refuz trebuie
constatatǎ, în termenele stabilite pentru prezentare la acceptare, printr-un act întocmit de
executorul judecǎtoresc care poartǎ numele de protest de neacceptare.
În cazul refuzului de acceptare a cambiei, posesorul cambiei poate exercita, chiar
înainte de scadenţǎ, dreptul de regres împotriva giranţilor, trǎgǎtorului şi a celorlalţi obligaţi
cambiali.
Acceptarea cambiei, în mod normal se face de cǎtre tras. În cazul refuzului acceptǎrii
din partea trasului, pentru a fi protejate interesele posesorului cambiei, legea reglementeazǎ
posibilitatea acceptǎrii cambiei de cǎtre o altǎ persoanǎ decât trasul. Astfel, printr-o acceptare
extraordinarǎ se evitǎ declanşarea acţiunilor în regres.
A. Acceptanţii extraordinari.
39
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Finalitatea oricǎrei creanţe este plata acesteia. Orice obligaţie se naşte pentru a se
stinge dupǎ un interval de timp mai lung sau mai scurt, stabilit între creditor şi debitor.
Legea a acordat o atenţie deosebitǎ plǎţii, reglementând, concret şi cât se poate de
precis: obiectul plǎţii, persoanele care o pot cere, în ce termene şi condiţii plata este liberatorie,
modalitǎţile de platǎ şi mijloacele pentru realizarea silitǎ a plǎţi în caz de refuz.
Prezentarea cambiei la platǎ. În vederea achitǎrii sumei de bani prevǎzutǎ în titlu,
cambia trebuie prezentata la platǎ.
Prezentarea cambiei la platǎ este necesarǎ nu numai pentru ca altfel nu se poate face
plata, ci şi pentru cǎ ea este o condiţie indispensabilǎ pentru dresarea în mod valabil a protestului,
în cazul refuzului de platǎ. Astfel, având în vedere rolul pe care îl îndeplineşte, prezentarea
cambiei la platǎ trebuie sǎ fie realǎ şi efectivǎ.
Cine are dreptul la platǎ. Prezentarea cambiei şi deci dreptul la platǎ îl are
posesorul legitim al titlului. Acesta poate fi beneficiarul indicat de trǎgǎtor în cambie sau
giratarul, care se legitimeazǎ printr-un şir neîntrerupt de giruri, în condiţiile legii. Debitorul are
obligaţia sǎ verifice identitatea posesorului titlului.
Cui se poate cere plata. Legea nu aratǎ cui trebuie sǎ i se prezinte cambia pentru
platǎ, dar soluţia se poate da pe baza principiilor care guverneazǎ cambia.
40
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Plata cambiei se poate cere, în primul rând trasului acceptant, care este debitorul
principal al cambiei. Apoi, plata se poate cere domiciliatarului, când acesta a fost indicat în
cambie. Plata cambiei poate fi cerutǎ şi direct de la avalistul trasului, dacǎ existǎ un asemenea
garant.
Data plǎţii. Plata cambiei se poate cere la scadenţǎ, care poate fi determinatǎ la
emiterea titlului sau poate fi determinatǎ ulterior de posesorul cambiei. Când scadenţa este la o zi
fixǎ sau la un anumit termen de la data emisiuni ori la vedere, cambia trebuie prezentatǎ la platǎ ,
fie în ziua scadenţei, fie în una din cele douǎ zile lucrǎtoare care urmeazǎ, iar în cazul scadenţei
“la vedere”, cambia este plǎtibilǎ la prezentare însǎ în termen de un an de la data emiterii.
Locul plǎţii. Cambia trebuie prezentatǎ pentru platǎ la locul şi adresa indicatǎ în titlu.
Potrivit legii, locul plǎţii este localitatea arǎtatǎ în cambie ori, în lipsǎ, cea indicatǎ lângǎ numele
trasului.Dacǎ în cambie nu se indicǎ şi adresa plǎtitorului, cambia trebuie prezentatǎ pentru platǎ,
dupǎ caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate sǎ plǎteascǎ pentru el.
Condiţiile de valabilitate a plǎţii. Pentru ca plata sǎ fie valabilǎ, trebuie sǎ
îndeplineascǎ anumite condiţii prevǎzute de lege.
Astfel, plata trebuie sǎ se facǎ la scadenţǎ, posesorul cambiei nefiind obligat sǎ
primeascǎ plata înainte de scadenţǎ. Plǎtitorul sǎ fie capabil şi sǎ nu fi fost declarat în faliment.
Potrivit legii, plata parţialǎ este valabilǎ, neputând sǎ fie refuzatǎ, iar în cazul
refuzului unei plǎţi parţiale, posesorul cambiei este decǎzut din acţiunea de regres pentru suma
oferitǎ şi neprimitǎ.
În sfârşit, plata trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ fraudǎ sau greşala gravǎ a plǎtitorului.
Plata în monedǎ strǎinǎ. În Regulamentul BNR se prevede cǎ ”plǎţile între
persoanele juridice rezidente şi persoanele fizice rezidente în România se fac numai în lei.
Operaţiunile valutare ca şi plǎţile în valutǎ (prevǎzute în acelaşi Regulament) se fac între
persoanele rezidente şi nerezidente numai prin conturi deschise în România.” *7
Normele-cadru ale BNR prevǎd cǎ ”plata cambiilor trebuie fǎcutǎ , de regulǎ, numai
în lei pentru cambiile plǎtibile în România.” *
Astfel, se admit douǎ excepţii de la aceastǎ regulǎ:
trǎgǎtorul exprimǎ suma de platǎ în valutǎ şi plata urmeazǎ a se face în valutǎ, numai dacǎ
trǎgǎtorul posedǎ un disponibil bancar în valuta respectivǎ.
trǎgǎtorul exprimǎ suma de platǎ în valutǎ, dar stipuleazǎ cǎ plata se va face în lei la cursul
zilei.
Dovada plǎţii cambiei. Plata cambiei se dovedeşte în condiţiile legii, iar conform
acesteia, trasul care plǎteşte cambia poate pretinde ca acesta sǎ-i fie predatǎ cu menţiunea de
achitare scrisǎ de cǎtre posesor pe titlu. Astfel, dovada plǎţii se poate face de cǎtre tras cu titlu
cambial chitanţat de posesorul cambiei şi care i-a fost remis în urma efectuǎrii plǎţii.
Deşi legea se referă numai la tras, totuşi soluţia priveşte pe orice debitor cambial care
achită integral suma menţionată în cambie ; oricare debitor care a plǎtit cambia poate pretinde
posesorului remiterea cambiei cu menţiunea de achitare scrisă pe titlu.
Consecinţele neprezentǎrii cambiei pentru platǎ. Deşi cambia a ajuns la scadeţǎ,
sunt cazuri în care aceasta nu este prezentatǎ la platǎ. În scopul eliberǎrii debitorilor de obligaţiile
lor, legea recunoaşte oricǎrui debitor cambial dreptul de a consemna suma menţionatǎ în cambie
la CEC, pe cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei. Recipisa privind consemnarea sumei de
bani se depune la tribunalul sau judecǎtoria locului de platǎ.
7
* B.N.R.- Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994.
41
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
A. Regresul.
42
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
B. Protestul.
43
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
44
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
45
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
control, persoane fizice şi alte persoane juridice, instituţii similare CIP în strǎinǎtate, în condiţiile
art.47, cărora CIP le-a luat în evidenţǎ o cerere de consultare a informaţiilor deţinute.
Valorificarea informaţiei – exploatarea în interes privat sau public a datelor puse la
dispoziţie de CIP din proprie iniţiativǎ sau la cererea utilizatorilor.
Ziua refuzului – ziua compensării instrumentului refuzat la plată parţial sau în
totalitate, în cazul plǎţilor interbancare, respectiv ziua în care instrumentul ajunge la unitatea
plătitoare şi este refuzat, în cazul plăţilor intrabancare.
CIP este în acelaşi timp :
” adresa” la care sunt transmise informaţii privind incidentele apǎrute înaintea, în timpul sau
ulterior desfǎşurǎrii operaţiunilor de platǎ cu cecuri, cambii sau bilete la ordin.
baza de date care conţine informaţie certǎ şi semnificativǎ, organizatǎ conform unor criterii
riguros stabilite.
un ”prestator” de servicii de informare pentru bǎnci şi clienţii acestora.
”cazierul” bancar al celor care au produs fraude cu instrumente de platǎ.
Sau, altfel spus, un sistem naţional de gestionare în interes public a riscului bancar.
Ca principale obiective, CIP şi-a propus sǎ :
constituie un partener operativ şi de nǎdejde al bǎncilor în cadrul procesului de prevenire,
evaluare sau limitare a riscurilor reprezentate de clienţii rǎu platnici în comerţul cu cecuri,
cambii sau bilete la ordin.
sprijine respectarea şi aplicarea corectǎ a legilor şi reglementǎrilor privind instrumentele de
platǎ de debit, prin contribuţia la creşterea nivelului de cunoaştere a prevederilor acestora şi
de disciplinǎ în utilizarea unor astfel de ”hârtii de valoare ”
Principiile care stau la baza funcţionǎrii acestui sistem sunt :
principiul raportǎrii obligatorii a informaţiei de risc bancar de cǎtre persoanele declarante.
principiul reciprocitǎţii conform cǎruia CIP furnizeazǎ, la cererea bǎncilor sau din proprie
iniţiativǎ, informaţiile de risc bancar pe care le gestioneazǎ.
principiul operativitǎţii schimbului de informaţii, potrivit cǎruia CIP primeşte şi transmite
informaţii cu rapiditate prin intermediul unei reţele electronice de la/cǎtre întregul sistem
bancar.
1. Gestionarea informaţiei.
46
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În categoria incidentelor de plǎţi majore intrǎ urmǎtoarele acte sau fapte care sunt
sancţionate de art. 103 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi menţionate în
art.13 din Regulamentul BNR nr. 3/1996 privind CIP :
scontarea cambiei/biletului la ordin fǎrǎ existenţa în total/în parte a creanţei cedate în
momentul cesiunii acesteia sau acestuia.
cambie/bilet la ordin cu scadenţa la vedere, refuzat(ǎ) din lipsǎ parţialǎ de disponibil, în cazul
prezentǎrii la platǎ în termen.
cambie/bilet la ordin cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o datǎ fixǎ, refuzat(ǎ) din lipsǎ totalǎ de disponibil, în cazul prezentǎrii la platǎ
la termen.
cambie/bilet la ordin cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o datǎ fixǎ, refuzat(ǎ) din lipsǎ parţialǎ de disponibil, în cazul prezentǎrii la
platǎ la termen.
cambie/bilet la ordin fals(ǎ).
Interdicţia bancară.
47
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
major şi obligaţia de a restitui bănci (băncilor) al cărei (căror) client este, formularele de
cambii aflate în posesia sa şi/sau mandatarilor sǎi. De asemenea banca are obligaţia să
transmită pe suport electronic în aceeaşi zi bancară tuturor centralelor bǎncilor o
declaraţie prin care li se comunică interdicţia bancară asupra titularului de a mai emite
cambii.
Banc Post a fost înfiinţatǎ în luna iunie 1991, prin Hotǎrârile de Guvern, ca
societate pe acţiuni cu capiatal de stat, prin preluarea unei pǎrţi din activele companiei publice
Rom Post Telecom, fiind autorizatǎ de Banca Naţionalǎ sǎ funcţioneze ca o bancǎ de tip
universal, comercial şi de economii. Sediul Banc Post este situat în strada M.Kogǎlniceanu nr. 13
În prezent, activitatea bǎncii se axeazǎ pe :
atragerea de resurse în lei şi în valutǎ din ţarǎ şi din strǎinatate prin depozite la vedere şi la
termen.
acordarea de credite în lei şi în valutǎ pe termen scurt, mediu şi lung.
furnizarea întregii game de operaţiuni financiar-bancare pentru companii publice, societǎţi pe
acţiuni, alte companii şi pentru clienţi persoane fizice.
efectuarea de operaţiuni cu titluri de valoare, acţiuni, obligaţiuni şi valori mobiliare în numele
bǎncii sau al clienţilor sǎi.
servicii de compensare :Societatea Naţionalǎ de Compensare, Decontare şi Depozitare pentru
Valori Mobiliare şi Bursa de Valori Bucureşti.
participarea în calitate de membru în organismele financiar-bancare internaţionale.
Principalele produse şi servicii oferite de Banc Post sunt :
Carnete de economii.Depozite în lei şi valutǎ.
Credite acordate atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.
Carduri de debit şi de credit.
Cecuri de cǎlǎtorie în valutǎ.
Tranzacţii valutare.
Electronic Banking.
Internet Banking.
Încasarea facturilor Romtelecom, Mobifon, Orange, Cosmorom.
Contul total.
48
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Mobile Banking.
Plata mandatelor poştale internaţionale.
Western Union.
Transferuri de valutǎ din Israel.
Servicii de depozitare pentru fonduri şi societǎţi de investiţii, servicii de decontare specialǎ
pentru SVM-uri şi servicii de compensare
49
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Livrează marfa
Trăgător
ş
ă
ra
c
g S
tin
e
s
Unitǎţile teritoriale Banc Post S.A pot primi în garanţie pentru creditele acordate
clienţilor, pe lângǎ cele specificate prin normele de creditare (scrisoare de garanţie bancarǎ,
ipotecǎ) şi cambii.
Pentru ca o cambie sǎ fie admisǎ în garanţie, trebuie sǎ se îndeplineascǎ urmǎtoarele
condiţii cumulative:
Cambia sǎ fie giratǎ în favoarea unitǎţii Banc Post S.A, prin înscrierea formulei “ în
garanţie”, “ valoarea în gaj” sau “valoarea în garanţie”.
Menţiunea privind gajarea trebuie sǎ fie cuprinsǎ în gir şi sǎ poarte semnǎtura girantului,
gajul bazându-se pe contractul de împrumut dintre pǎrţi şi pe înscrierea în acest mod a girului
pe titlu.
Împrumutatul-Client al unitǎţii Banc Post S.A sǎ fie posesor legal al cambiei (beneficiarul
iniţial sau ultimul giratar în şirul neîntrerupt de giruri în plin sau în alb).
Cambia sǎ fie acceptatǎ la platǎ.
Banca în calitate de posesor al cambiei în baza girului “ în garanţie”, poate exercita
toate drepturile rezultate din titlu, chiar dacǎ creaţa garantatǎ prin gaj, respectiv creditul acordat
împrumutatului, nu este exigibilǎ.
51
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Banca poate invoca aceste drepturi şi împotriva girantului sǎu, care este faţǎ de ea un
debitor cambial.
De asemenea, banca, are dreptul sǎ se despǎgubeascǎ cu preferinţǎ din suma încasatǎ
în baza titlului, faţǎ de ceilalţi creditori ai girantului (debitor), care a dat cambia în gaj.
Pentru acceptarea drept garanţie pentru credite acordate pe bazǎ de cambie, ofiţerii de
credite trebuie sǎ se asigure dacǎ:
cambia este acceptatǎ la platǎ.
obligatul principal din raportul cambial respectiv care a acceptat la platǎ cambia, are
capacitate de platǎ adicǎ, dacǎ este un client solvabil.
obligatul principal care a acceptat cambia la platǎ este Client al unei unitǎţi teritoriale a Banc
Post, în care caz se vor solicita de la aceasta informaţii emise despre posibilitǎţile de platǎ ale
acestuia de la unitatea Bǎncii care îl deserveşte.
cambia este avalizatǎ de o societate bancarǎ agreatǎ de Banc Post S.A., în cazul când
obligatul principal are cont deschis la una din unitǎţile acestei societǎţi bancare.
cambia este depusǎ la Bancǎ, ca garanţie, cu cel putin 6 luni înainte de data scadenţei la platǎ.
termenul de solicitare a creditului pe baza cambiei acceptatǎ în garanţie se coreleazǎ cu
termenul de scadenţǎ al cambiei.
În toate cazurile în care obligatul principal care a acceptat plata, este client al unei
unitǎţi a altei societǎţi bancare, unitǎţile Banc Post vor urmǎri ca avalul sǎ fie dat, de regulǎ, pe
faţa cambiei, prin semnǎtura avalistului în rubrica special rezervatǎ. Dacǎ avalul este dat pe
spatele titlului este necesar ca pe lângǎ semnǎtura avalistului sǎ se menţioneze formula “pentru
aval”, pentru a nu se confunda cu girul.
Pentru cambiile acceptate în garanţie, unitǎţile teritoriale ale Banc Post S.A vor lua
mǎsuri de evidenţiere a acestora într-un “ Registru al cambiilor primite în garanţie” care se va
organiza şi pǎstra la compartimentul de credite.
Acest registru cuprinde urmǎtoarele rubrici:
numǎr curent.
data primirii în Bancǎ.
denumirea trǎgǎtorului.
denumirea trasului.
denumirea posesorului(clientul) care a prezentat titlul în garanţie.
valoarea.
scadenţa cambiei.
numǎr contract de credit.
data încasǎrii/restituirii.
observaţii.
Cambiile primite în garanţie se predau, pe bazǎ de proces verbal, la compartimentul
Tezaur-Casierie şi vor fi evidenţiate din punct de vedere contabil într-un cont în afara bilanţului.
Dacǎ beneficiarul împrumutatului ( cel care a girat “în garanţie” în favoarea bǎncii)
ramburseazǎ datoria (credit+dobândǎ) cǎtre bancǎ din surse proprii, banca restituie cambia scoasǎ
din garanţie înscriind menţiunea “scos din garanţie “(pe verso-ul sau un adaos al titlului) aplicând
ştampila şi semnǎtura reprezentantului bǎncii (director sau o altǎ persoanǎ desemnatǎ în acest
scop).
Predarea titlurilor scoase din garanţie cǎtre posesori se face cu proces verbal de
predare-primire întocmit şi semnat din partea Bǎncii de coordonatorul compartimentului de
52
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ.
53
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
54
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În mod curent, posesorul unei cambii va prezenta titlul la scadenţǎ, în vederea plǎţii,
la locul şi adresa indicatǎ pe titlu, direct trasului.
Dacǎ atât beneficiarul cât şi trasul sunt Clienţi ai Banc Post S.A., unitǎţile teritoriale
pot primi cambii în vederea remiterii la platǎ prin circuit intrabancar.
Unitǎţile teritoriale ale Banc Post vor primi în vederea remiterii la platǎ numai cambii
acceptate în prealabil de cǎtre acceptant.
Posesorul (beneficiarul) unei cambii prezintǎ de regulǎ titlul, la platǎ, la banca care îl
deserveşte, pentru a fi remisǎ la platǎ la banca trasului, prin circuit bancar (cu perceperea spezelor
de remitere).
În aceastǎ situaţie, posesorul introduce cambia în Banca ce îl deserveşte, împreunǎ cu
un borderou întocmit în 4 exemplare (anexa nr.2)
Borderoul se întocmeşte distinct pentru fiecare tras, cǎruia i se remit cambiile la platǎ.
Unitǎţile Banc Post S.A. evidenţiazǎ toate intrǎrile şi ieşirile cambiilor în/din Bancǎ
în “ Registrul de evidenţǎ a cambiilor primite/remise la platǎ”, registrul care cuprinde
urmǎtoarele rubrici:
numǎr curent.
data depunerii titlului la Bancǎ.
data remiterii la platǎ.
numele (denumirea) posesorului.
numele (denumirea) trasului.
banca trasului.
valoarea.
scadenţa.
observaţii.
Destinaţia celor 4 exemplare ale borderoului este urmǎtoarea:
exemplarul nr.1 este reţinut pentru evidenţǎ, la unitatea Banc Post ce deserveşte posesorul
cambiei.
exemplarele nr.2 şi 3, împreunǎ cu cambia, se remit la unitatea Banc Post trasului.
Transmiterea borderourilor împreunǎ cu cambia se face cu scrisoare de remitere (model
anexa nr.5), întocmitǎ de ofiţerul de cont, pe bǎnci ale plǎtitorilor.
55
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
exemplarul nr.4 se restituie posesorului, dupǎ ce a fost semnat, datat şi ştampilat de cǎtre
ofiţerul de cont din front-office, ca dovadǎ a depunerii acestuia la Bancǎ.
Mecanismul general de decontare al cambiilor constǎ în debitarea contului trasului
(de cǎtre banca care îl deserveşte) şi apoi creditarea contului posesorului (beneficiarului).
Plata propriu-zisǎ a cambiei la banca trasului are loc de regulǎ în ziua scadenţei sau în
urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare dupǎ scadenţǎ, prin debitarea contului trasului pe baza
exemplarului nr.3 al borderoului, care se predǎ plǎtitorului ca anexǎ la extrasul de cont.
Concomitent, ofiţerul de cont din front-office înscrie pe faţa titlului, cu pix sau cernealǎ de
culoare neagrǎ sau albastrǎ, menţiunea “ ACHITAT “, semneazǎ, aplicǎ ştampila şi înscrie data
efectuǎrii operaţiunii.
Titlurile plǎtite se arhiveazǎ în banca trasului la documentele zilei, ca documente de
debit şi se pǎstreaza timp de 5 ani de la data efectuǎrii plǎţii.
Exemplarul nr.2 al borderoului semnat, ştampilat şi datat de ofiţerul de cont din front-
office al bǎncii trasului, se remite în vederea creditǎrii contului beneficiarului.
La banca beneficiarului, dupǎ înregistrarea sumei în cont, exemplarul 2 al borderoului
se predǎ ca anexa la extrasul de cont al acestuia.
Exemplarul nr.1 al borderoului, reţinut la banca beneficiarului, se arhiveazǎ într-un
dosar separat, care cuprinde “ Borderourile remise la platǎ”, şi care se pǎstreazǎ timp de 5 ani.
Titlurile remise la platǎ prin circuit bancar se deconteazǎ parţial.
Suma de platǎ este înscrisǎ de cǎtre ofiţerul de cont care administreazǎ contul
plǎtitorului, pe faţa titlului şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma
iniţialǎ.
Cambia refuzatǎ parţial şi cele douǎ borderouri sunt datate, ştampilate şi semnate de
ofiţerul de cont din front-office şi contrasemnate de coordonatorul compartimentului operaţiuni
bancare.
Ofiţerul de cont din front-office debiteazǎ contul plǎtitorului cu suma acceptatǎ, iar
titlul remis prin circuit intrabancar, cu aviz OIS de creditare, unitǎţii Banc Post a beneficiarului
care, la rândul ei îl înmâneazǎ clientului sǎu, în vederea încasǎrii diferenţei.
În acelaşi timp, comunicǎ persoanei autorizate din unitatea Banc Post, datele necesare
întocmirii “ Cererii de înscriere a refuzului bancar în F.N.C.b”
Titlul parţial decontat este predat beneficiarului, contra semnǎturii de primire a
acestuia în condica de predare a documentelor. O datǎ cu titlul, se remite unitǎţii Banc Post
beneficiare şi exemplarul 2 al borderoului.
Cambiile plǎtibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere (în care trǎgǎtorul a
inclus menţiunea “ suma este purtǎtoare de dobândǎ”, indicându-se procentul acesteia pe an
precum şi data de la care începe calculul dobânzii) vor fi decontate de cǎtre unitǎţile Banc Post
numai în limita sumei de platǎ prevǎzutǎ în rubrica special rezervatǎ de pe faţa titlului, care
trebuie sǎ corespundǎ cu suma din borderou.
Dobânda corespunzǎtoare procentului şi în raport cu data stipulatǎ pe cambie se
calculeazǎ şi se deconteazǎ direct între beneficiar şi tras, prin ordin de platǎ, cec.
Nerespectarea cel puţin al uneia din condiţiile sau elementele obligatorii prezentate în
Normele cadru ale Bǎncii Naţionale a României nr.6/1994 şi Normele Tehnice nr.10/1994
privind cambia şi biletul la ordin, atrage obligaţia bǎncii trasului de a refuza cambia la platǎ şi
de a restitui beneficiarulu(bǎncii acestuia)-dupǎ caz, cambia refuzatǎ.
Motivul refuzului unei cambii primitǎ prin circuit bancar, va fi înscris de ofiţerul de
cont din front-office, pe faţa cambiei şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare la rubrica
56
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
57
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Cambia este depusǎ de cǎtre beneficiar, la unitatea Banc Post care îl deserveşte,
însoţitǎ de borderoul de încasare, care se întocmeşte în 4 exemplare, distinct pentru fiecare
emitent cǎruia i se remite titlul în vederea plǎţii. Dupǎ semnarea, datarea şi ştampilarea tuturor
exemplarelor borderoului, ofiţerul de cont care administreazǎ contul beneficiarului evidenţiazǎ
cambia în “ Registrul de evidenţǎ a cambiilor primite/remise la platǎ”, reţinând exemplarul nr.1 al
borderoului pe care îl arhiveazǎ pe timp de 5 ani într-un dosar care cuprinde “Borderourile
cambiilor remise la platǎ”.
Exemplarul nr.4 este eliberat beneficiarului, ca dovadǎ a depunerii la Bancǎ.
Exemplarele nr.2 şi 3, împreunǎ cu titlul, sunt predate ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul
plǎtitorului şi care, înainte de a executa titlul respevtiv, verificǎ dacǎ cambia nu a fost declaratǎ
pierdutǎ, sustrasǎ sau distrusǎ, dupǎ care debiteazǎ contul plǎtitorului (în ziua scadenţei sau în
urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare-când este cazul), în baza exemplarului nr.3 al borderoului.
În acelaşi timp, înscrie pe faţa titlului (cu pix sau cernealǎ de culoare albastrǎ sau
neagrǎ) menţiunea “ACHTAT”, dupǎ care semneazǎ, aplicǎ data şi ştampila şi arhiveazǎ cambia
pe o perioadǎ de 5 ani. Exemplarul nr.3 al borderoului se predǎ emitentului, ca anexǎ la extrasul
de cont, iar exemplarul nr.2 al borderoului este remis ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul
beneficiarului şi care, în baza borderoului primit, crediteazǎ contul acestuia, predându-l apoi
beneficiarului ca anexǎ la extrasul de cont.
În situaţia decontǎrii parţiale, suma este înscrisǎ de cǎtre ofiţerul de cont care
administreazǎ contul plǎtitorului, atât pe faţa titlului, cât şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare,
dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma iniţialǎ.
În acelaşi timp, debiteazǎ contul plǎtitorului cu suma acceptatǎ şi comunicǎ persoanei
autorizate din unitatea Banc Post, toate datele necesare întocmirii “Cererii de înscriere a refuzului
bancar în F.N.C.b”
Titlul împreunǎ cu exemplarul nr.2 al borderoului este predat ofiţerului de cont care
administreazǎ contul beneficiarului. Acesta va credita contul beneficiarului şi va preda acestuia
cambia, contra semnǎtura de primire în condica de predare a documentelor.
În cazul înregistrǎrii unui refuz la platǎ, motivul refuzului este înscris de cǎtre
ofiţerul de cont care administreazǎ contul trasului (plǎtitorului), atât pe faţa titlului, cât şi pe cele
douǎ borderouri însoţitoare (la rubrica observaţii), comunicând în acelaşi timp acest fapt şi
persoanei autorizate din respectiva unitate Banc Post, în vederea întocmirii de cǎtre aceasta a
“Cererii de înscriere a refuzului bancar în F.N.C.b.
Borderourile, împreunǎ cu titlul refuzat (semnate, datate şi ştampilate de ofiţerul de
cont) sunt prezentate coordonatorului compartimentului operaţiuni bancare pentru contrasemnare,
dupǎ care unul din borderouri împreunǎ cu cambia refuzatǎ sunt returnate ofiţerului de cont care
gestioneazǎ contul beneficiarului, iar celǎlalt exemplar este arhivat într-un dosar separat, pe o
perioadǎ de 5 ani.
Evidenţa cambiilor refuzate la platǎ se ţine într-un registru pǎstrat în cadrul
compartimentului operaţiuni bancare, de coordonatorul compartimentului.
Titlul refuzat este predat beneficiarului, care semneazǎ de primire în condica de
predare a documentelor, iar borderoul primit este arhivat pe timp de 5 ani, într-un dosar separat,
de cǎtre ofiţerul de cont care administreazǎ contul beneficiarului.
58
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ.
Cambia este depusǎ de cǎtre beneficiar la unitatea Banc Post care îl deserveşte,
însoţitǎ de borderoul de încasare întocmit în 4 exemplare, distinct pentru fiecare emitent cǎruia i
se emite cambia în vederea plǎţii.
Dupǎ semnarea, ştampilarea şi datarea tuturor exemplarelor borderoului, ofiţerul de
cont care administreazǎ contul beneficiarului evidenţiazǎ titlul în cauzǎ în “ Registrul de evidenţǎ
a cambiilor primite/remise la platǎ”, reţinând exemplarul nr.1 al borderoului ( pe care îl arhiveazǎ
pe o perioadǎ de 5 ani într-un dosar care cuprinde “Borderourile cambiilor remise la platǎ”).
Exemplarul nr.4 este eliberat beneficiarului, ca dovadǎ a depunerii la Bancǎ.
Exemplarele nr.2 si 3, împreunǎ cu titlul sunt expediate prin delegat sau poştǎ unitǎţii Banc Post
care îl deserveşte pe Clientul plǎtitor şi care le preia prin ofiţerul de cont care administreazǎ
contul trasului (plǎtitorului).
Dupǎ verificarea faptului cǎ titlul în cauzǎ nu a fost declarat pierdut, furat, distrus,
ofiţerul de cont care gestioneazǎ contul plǎtitorului, debiteazǎ contul plǎtitorului ( în ziua
scadenţei sau în urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare, când este cazul) în baza exemplarului nr.3 al
borderoului.
În acelaşi timp, înscrie pe faţa titlului (cu pix sau cu cernealǎ de culoare albastrǎ sau
neagrǎ) menţiunea “ACHITAT”, dupǎ care semneazǎ, aplicǎ data şi ştampila şi arhiveazǎ cambia
pe o perioadǎ de 5 ani.
Exemplarul nr.3 al borderoului se predǎ plǎtitorului ca anexǎ la extrasul de cont.
Exemplarul nr.2, însoţit de o bandǎ de control este predat împreunǎ cu titlul, grupei
operative “operaţiuni între sedii” (OIS), nu înainte de a fi cuprins într-o scrisoare de remitere
(întocmitǎ de ofiţerul de cont pe bǎnci ale beneficiarilor).
La grupa OIS, în baza borderoului şi a benzii de control, se întocmeşte un aviz OIS de
creditare (în douǎ exemplare), în vederea transmiterii sumei cǎtre unitatea Banc Post unde
beneficiarul are cont deschis.
Exemplarul nr.2 al borderoului este transmis prin postǎ, fax, modem sau delegat,
bǎncii beneficiarului.
Grupa OIS din cadrul unitǎţii Banc Post a beneficiarului confirmǎ primirea avizului şi
predǎ exemplarul nr.2 al borderoului ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul beneficiarului.
Ofiţerul de cont crediteazǎ contul beneficiarului, ataşând exemplarul nr.2 al
borderoului la extrasul de cont.
În situaţia decontǎrii parţiale a cambiei, suma acceptatǎ este înscrisǎ de cǎtre
ofiţerul de cont care administreazǎ contul plǎtitorului atât pe faţa titlului, cât şi pe cele douǎ
borderouri însoţitoare dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma iniţialǎ.
59
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
La încasare:
La refuz:
60
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În acest caz ,modul de lucru este similar celui prezentat la punctul B (Decontarea
cambiei în sistem local ).
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
Şi în acest caz modul de lucru este similar celui prezentat la punctul B (Decontarea
cambiei în sistem local).
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
61
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Beneficiarul unei cambii care doreşte sǎ intre în posesia contravalorii cambiei înainte
de data scadenţei se adreseazǎ unitǎţii teritoriale Banc Post unde are deschis contul – în vederea
scontǎrii, la compartimentul de credite.
Beneficiarul titlului îl prezintǎ Bǎncii împreunǎ cu o “Cerere de scontare bilete la
ordin/cambii”, întocmitǎ în douǎ exemplare, (conform modelului din anexa nr.8).
Titlul, împreunǎ cu cererea de scontare sunt primite în Bancǎ pentru analizǎ în
vederea scontǎrii, de ofiţerul de credite, numai dacǎ în urma verificǎrilor efectuate rezultǎ cǎ sunt
îndeplinite urmǎtoarele condiţii:
posesorul (beneficiarul) cambiei este Client al Banc Post.
62
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
63
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Vn*Db*N
T.S. = unde
Bc*100
În ceea ce priveşte cambiile pǎtibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere, care
cuprind menţiunea “ suma este purtǎtoare de dobândǎ”, cu indicarea nivelului acesteia ( % pe an)
şi a datei de la care curge, unitǎţile Banc Post S.A. vor sconta numai suma de platǎ înscrisǎ pe
faţa titlului în rubrica rezervatǎ.
Dobânda cuvenitǎ conform celor specificate în titlu, urmeazǎ sǎ se calculeze şi sǎ se
deconteze direct între parteneri, prin OPH, cec, etc.
Sarcina încasǎrii la scadenţǎ a valorii titlului revine unitǎţii Banc Post S.A. care a
primit titlul la scont, în care scop întreprinde mǎsuri de remitere la platǎ la banca trasului,
conform metodologiei prezentate anterior prin circuit intrabancar sau interbancar, în timp util,
pentru ca titlul sǎ fie achitat în ziua scadenţei.
În momentul efectuǎrii plǎţii din contul plǎtitorului, Banca beneficiarului ( dacǎ este
în acelaşi timp şi banca trasului) crediteazǎ contul “ Scont şi operaţiuni asimilate” ( cu suma
scontatǎ) prin debitarea contului plǎtitorului, respectiv contul “ Decontǎri intrabancare” în cazul
confirmǎrii avizului OIS de la Banca emitentului, alta decât Banca beneficiarului, cu valoarea
nominalǎ a titlului înscrisǎ în rubrica rezervatǎ pe faţa acestuia.
64
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
În cazul unui refuz de platǎ unitǎţii Banc Post S.A. care a scontat titlul îi revine
sarcina sǎ întreprindǎ toate demersurile legale privind dresarea în termen a protestului de neplatǎ,
pentru recuperarea efectivǎ a sumelor plǎtite, inclusiv taxa de scont de la debitorii principali (tras-
acceptant), (emitent-subscriitor) sau de la trǎgǎtor, giranţi, avalist sau ceilalţi obligaţi cambiali.
Având în vedere cǎ termenul de dresare a protestului este în ziua scadenţei sau în cel
mult douǎ zile lucrǎtoare urmǎtoare datei scadenţei, în cazul titlurilor scontate de unitǎţile Banc
Post, remise la platǎ la plǎtitori (traşi) cu conturi deschise la unitǎţi ale altor societǎţi bancare
( agreate de Banc Post), se va solicita unitǎţilor Banc Post din aceeaşi localitate sau cât mai
apropiatǎ de localitatea în care funcţioneazǎ unitatea societǎţii bancare ce deserveşte pe tras
(plǎtitor), sǎ dreseze protest în numele oricǎrei unitǎţi a Banc Post.
Titlurile protestate se evidenţiazǎ într-un registru denumit “Registrul titlurilor
protestate” care se ţine de consilierul juridic al fiecǎrei unitǎţi teritoriale sau de coordonatorul
compartimentului credite când unitatea nu are prevǎzutǎ în schema de organizare funcţia de
consilier juridic.
Dacǎ în urma analizei bonitǎţii trasului existǎ incertitudini referitoare la efectuarea
plǎţii la scadenţǎ de cǎtre plǎtitor, banca beneficiarului restituie acestuia, titlul în cauzǎ, contra
semnǎturǎ pe exemplarul 1 al cererii de scontare care se pǎstreazǎ în Bancǎ, la serviciul (biroul)
de credite.
Restituirea titlurilor neacceptate la scontare se face cu cel puţin 10 zile lucrǎtoare
înaintea scadenţei pentru a da posibilitatea beneficiarului sǎ acţioneze în timp util împotriva
obligaţiilor cambiali.
În raport cu situaţia rezultatǎ, ca urmare a analizei titlurilor depuse la bancǎ în
vederea scontǎrii, în rubrica “Observaţii” din “Registrul cuprinzând evidenţa titlurilor prezentate
la scont” ofiţerii de credite vor menţiona “admis la scont” sau “restituit” dupǎ caz.
65
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
CAPITOLUL VII.
PROPUNERI. CONCLUZII
7.1 PROPUNERI.
66
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
calculator “de compensǎri” sunt clasate toate informaţiile primite de la bǎnci. De aici se trimite
bǎncii trasului suportul magnetic care conţine informaţiile privind cambiile pe care clienţii ei
trebuie sǎ le plǎteascǎ la scadenţǎ. La rândul ei, banca trasului prelucreazǎ informaţiile pentru
toate cambiile care trebuie sǎ fie plǎtite de fiecare tras, client al bǎncii. Banca trimite apoi
clientului un extras care cuprinde douǎ pǎrţi cu conţinut identic:cambiile care trebuie sǎ fie plǎtite
şi autorizarea bǎncii de a efectua plǎţile. Clientul examineazǎ extrasul şi îl semneazǎ pe ambele
pǎrţi. Apoi detaşeazǎ partea din stânga pe care o restituie bǎncii iar pe cea din dreapta o
pǎstreazǎ.
Prin acest procedeu banca şi-a uşurat misiunea pentru cǎ nu mai verificǎ regularitatea
titlului. Toatǎ sarcina verificǎrii apasǎ pe umerii clientului. Banca se rezumǎ şi efectuezǎ plata pe
baza semnǎturii clientului.
Manipularea efectelor de comerţ ajunse în mare majoritate în circuitul bancar,
necesitǎ o activitate laborioasǎ şi reprezintǎ pentru bǎnci costuri foarte mari, în condiţiile în care
peste 170 milioane de cambii se emit anual în Franţa.
În vederea simplificǎrii şi includerii în circuitul informatic s-a creat cambia
informatizatǎ sau cambia rezumat, în cadrul cǎreia se înregistreazǎ sub formǎ de cod
caracteristicile cambiei (identitǎţile debitorului şi a bǎncii, suma, scadenţa.etc.)
Sistemul diminueazǎ cheltuielile bǎncilor şi prezintǎ deosebite avantaje pentru
întreprinderile mici(încasatoare) pe care le scuteşte de un costisitor aparat propriu.
În acelaşi scop, de simplificare a circuitului cambial, acţioneazǎ şi efectul de
mobilizare creat prin legea Dailly în Franţa în 1981.
Efectul de mobilizare este o formǎ a cambiei ce se creazǎ pe temeiul existenţei altor
cambii. Astfel, beneficiarul unor cambii, în care sunt obligate diverse persoane, dar care au
scadenţe relativ apropiate, este îndreptǎţit sǎ emitǎ o altǎ cambie prin care se obligǎ sǎ plǎteascǎ
suma aferentǎ acestor cambii. Prin aceasta, angajamentele terţilor faţǎ de beneficiar sunt
transpuse într-un angajament al acestuia. Cambiile de origine rǎmân blocate la beneficiar pânǎ la
scadenţǎ iar noua cambie va circula mai uşor, investitǎ cu garanţia potenţialului economic şi al
solvabilitǎţii acestuia.
7.2. CONCLUZII
67
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Anexa nr.1
L.S.
Semnǎtura
68
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Cluj
Anexa nr.2
OMEGA S.R.L.
Borderou nr.3
Din data 05.09.2003 conţinând cambii depuse(remise) la Banca Banc Post Cluj în
vederea acceptǎrii.
69
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
TOTAL X X
Semnǎturi autorizate,
Anexa nr.3
“ Scrisoare remitere bilete la ordin/cambii cǎtre unitǎţile Banc Post.
BANC POST
Sucursala Brasov
Nr. 3
CĂTRE
70
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
05.09.2003.
Anexa nr.4
CĂTRE
71
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Anexa nr.5
“Scrisoare de remitere.”
BANC POST
SUCURSALA BRASOV
Nr. 5
CĂTRE
72
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
17.10.2003
Anexa nr.6
“Scrisoare de restituire bilete la ordin/cambii refuzate”
CĂTRE
73
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
20.10.2003.
Anexa nr. 7
Convenţie încheiatǎ între Banc Post şi un agent economic care
urmeazǎ sǎ efectueze operaţiuni cu cambie.
CONVENŢIE
74
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
lucru în acest domeniu, luându-şi toate mǎsurile pentru eliminarea riscurilor care pot sǎ aparǎ pe
parcursul derulǎrii unor astfel de operaţiuni.
Pentru a beneficia de operaţiunile menţionate în prezenta Convenţie, S.C. Omega
S.R.L., se obligǎ:
-sǎ completeze cambia în rubricile prevǎzute de formular, astfel încât sǎ
îndeplineascǎ toate condiţiile de fond şi de formǎ impuse de lege şi normele în vigoare;
-sǎ depunǎ specimenele semnǎturilor persoanelor autorizate sǎ dispunǎ de cont,
precum şi amprenta ştampilei ;
Cambiile, ca formulare tipizate, vor putea fi achiziţionate de S.C. Omega S.R.L. de la
unitǎţile special desemnate sǎ tipǎreascǎ şi sǎ vândǎ aceste formulare.
Necesarul de formulare pentru primele trei luni de aplicare şi eventual în continuare
va fi asigurat contra cost, pe bazǎ de comandǎ de la unitǎţile teritoriale ale Banc Post.
Banc Post efectueazǎ pentru S.C. Omega S.R.L. urmǎtoarele operaţiuni în legǎturǎ cu cambia :
-primirea ca garanţie pentru creditele pe care le acordǎ;
-primirea cambiei în vederea remiterii spre acceptare/avizare prin circuitul bancar;
-primirea cambiei în vederea remiterii la platǎ;
-primirea la platǎ a cambiei ;
-primirea cambiei în vederea scontǎrii;
Unitǎţile Banc Post S.A. primesc în vederea scontǎrii numai cambii care îndeplinesc
urmǎtoarele condiţii:
-beneficiarul cambiei este client al Banc Post S.A. şi este de acord cu achitarea
contravalorii titlului, diminuatǎ cu taxa de scont care reprezintǎ echivalentul dobânzii creditului
pe termen scurt în vigoare la data scontǎrii titlului;
-cambia a fost acceptatǎ legal la platǎ;
-intervalul de timp dintre momentul prezentǎrii la scont şi scadenţa titlului sǎ fie de
maximum 6 luni şi minim 20 zile;
-pentru cazurile în care trasul, respectiv emitentul este client al unei unitǎţi al altei
societǎţi bancare cambiile sunt admise la scont numai dacǎ sunt avalizate de societatea bancarǎ
care-l deserveşte pe tras, respectiv subscriitor, iar respectiva societate bancarǎ este agreatǎ de
Banc Post S.A.
Unitǎţile teritoriale ale Banc Post care au primit la scontare cambii acceptate la platǎ,
recupereazǎ la scadenţa titlurilor scontate suma plǎtitǎ, de la debitorii principali (tras-acceptant,
emitent-subscriitor) sau de la trǎgǎtor, giranţi, avalişti sau ceilalţi obligaţi cambiali.
Cambiile acceptate la scontare se achitǎ de bancǎ, la o valoare diminuatǎ (faţǎ de cea
nominalǎ înscrisǎ pe faţa titlului) cu taxa scontului care este echivalentǎ cu dobânda creditelor
curente acordate pe termen scurt.
Obligatul principal plǎteşte cambia cu scadenţa la o zi fixǎ, la un anume termen de la
data emiterii sau la un anumit termen de la vedere, în ziua scadenţei ori în una din urmǎtoarele
douǎ zile lucrǎtoare care urmeazǎ scadenţei.
La modul general, decontarea cambiei constǎ în debitarea contului
plǎtitorului(trasului, respectiv subscriitorului) de cǎtre banca acestuia şi apoi, creditarea contului
beneficiarului.
Dacǎ se solicitǎ de cǎtre posesor ca banca ce-l deserveşte sǎ remitǎ titlul la platǎ
bǎncii trasului, prin circuit bancar, atunci acesta se obligǎ sǎ depunǎ cambiile în timp util aşa
încât ele sǎ ajungǎ la banca trasului cel mai târziu în ziua scadenţei pentru a putea fi plǎtite sau
cel mult douǎ zile lucrǎtoare dupǎ data scadenţei.
75
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
76
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
AVIZAT AVIZAT
Cazul mai sus este pur exemplificativ, pǎrţile prezentate fiind fictive.
Anexa nr.8
Cerere de scontare bilete la ordin/cambii.
CERERE DE SCONTARE
77
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Anexa nr.9
Contract de scontare.
CONTRACT DE SCONTARE
În cadrul unei cambii.
Între,
şi
Banc Post S.A. Brasov cu sediul în Brasov, str. Mihail Kogǎlniceanu nr.13,
reprezentatǎ prin:
- Popescu Ioan- Director General
- Damian Mariana- Contabil Şef
78
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
1. Obiectul Contractului.
Banca sconteazǎ cambia, emisǎ de firma S.C Alfa având contul deschis la Banc Post
Cluj, efectuând plata cambiei cǎtre firma S.C. Omega numai dupǎ primirea de la Banc Post Cluj a
confirmǎrii de platǎ la scadenţǎ. Plata efectuatǎ de bancǎ reprezintǎ aşadar un mijloc de creditare
pe termen scurt.
S.C.Omega cesioneazǎ creanţele sale rezultate din cambia emisǎ de S.C. Alfa cu
scadenţa la data de 20.10.2003 care confirmǎ plata sumei de 100.000.000 lei cu scadenţa în
20.10.2003.
2. Preţul Contractului.
Valoarea contractului încheiat între cele douǎ pǎrţi este de 100.000.000 lei ,
reprezentând valoarea cambiei.
79
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
4. Garanţii:
5. Regresul Bǎncii
În situaţia în care banca confirmatoare din cadrul cambiei nu îşi va onora obligaţia de
platǎ la scadenţǎ, S.C. Omega se obligǎ ca de îndatǎ sǎ ramburseze întreaga valoare a
documentelor scontate de Bancǎ, adicǎ suma de 100.000.000. lei, la care se va calcula şi adauga
dobânda practicatǎ de Banc Post S.A.la împrumuturile pe termen scurt, în funcţie de perioada de
timp scursǎ de la data scontǎrii şi pânǎ la data restituirii integrale a sumei scontate, plus taxele şi
spezele bancare aferente
În cazul în care parte din preţul scontǎrii a fost deja recuperat de Bancǎ, dispoziţia de
la aliniatul precedent se aplicǎ pentru diferenţa rǎmasǎ de recuperat.
6. Dreptul Aplicabil.
Prezentul Contract de Scontare este guvernat de legea românǎ, şi este titlu executoriu.
Prezentul Contract a fost semnat astǎzi 15.09.2003 şi este redactat în 2(douǎ)
exemplare.
VIZAT,
Direcţia Juridicǎ
Cazul de mai sus , este pur exemplificativ, pǎrţile prezente fiind fictive.
80
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Anexa nr. 10
BNR-CIP
Fişierul Naţional de Cambii.
81
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
Cazul de mai sus, este pur exemplificativ, pǎrţile prezente fiind fictive.
BIBLIOGRAFIE
1. Basno C., Dardac N., Floricel C., - Monedǎ, credit, bǎnci, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti, 1994.
2. Basno C., Dardac N., - Operţiuni Bancare, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 1994
3. B.N.R. – Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994
4. B.N.R. – Instrumente de platǎ, octombrie, 1994.
5. Cǎrpenaru D. Stanciu- Drept Comercial Român, Editura All, Bucureşti, 1995.
6. Economu R.,- Manual practic de Drept Cambial, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1996
7. *** - Legea numǎrul 59/1934 asupra Cambiei şi Biletului la Ordin, modificatǎ
prin legea numǎrul 83/1994.
8. Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 120/9.03.2001.
9. Pǎtrǎşcanu V. Petru – Drept Comercial- Cambia şi Biletul la Ordin, Editura All,
Bucureşti, 1994.
82
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
10. ***- Revista de Drept Comercial numǎrul 1/1998, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998.
11. Turcu Ion- Operaţiuni şi Contracte Bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1994.
83