CONTRACTUL DE ASIGURARE, SURSĂ DE RECUPERARE A

PREJUDICIULUI CREAT DE RISCUL ASIGURAT SAU

PIERDERE FINANCIARA

BOGDAN Manole Decebal1

For many people, even for privat enterprizes, economic agents, state executive organs , asunrance is a
complex problem wich I can not explain, being partial understand.
In this work we proposed to make a radiography over the way in wich it has to be made an asurance
contract and over the clauses that are accepted or not by the insured , a phisical person or a juridic
one.

Pentru mulţi oameni şi chiar întreprinzători particulari, agenţi economici, organe de stat
executive, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot explica fiind înţeleasă parţial.
Plecând de la această premisă de la realitatea obiectivă constatată în activitatea de cercetare
desfăşurată , am considerat necesară o astfel de abordare a asigurări, ca produs oferit de asigurători. Ca
orice marfă, cumpărătorul trebuie să primească o garanţie asupra produsului achiziţionat. În asigurările
comerciale această garanţie care oferă pe lângă drepturi şi obligaţii, este concretizată printr–un
contract scris denumit economic contract de asigurare.
În lucrarea de faţă ne-am propus a realiza o radiografie asupra modului în care trebuie încheiat
un contract de asigurare2 şi asupra clauzelor care sunt de acceptat sau nu, de către asiguraţi fie peroane
fizice sau asiguraţi cu personalitate juridică.
Pornim de la două speţe din viaţa cotidiană:
O societate comercială, a solicitat reprezentanţelor asigurătorilor de pe plan local, oferte în
vederea asigurării bunurilor din patrimoniu. La licitaţie au participat majoritatea societăţilor de
asigurare, care şi-au depus ofertele. Reprezentanţii societăţii comerciale au desemnat câştigătoare o
societate de asigurare, care avea primele de asigurare cele mai mici, cu care s-a încheiat şi contractul de
asigurare. În baza mandatului dat de acţionarii societăţii, pentru a avea cheltuielile cât mai mici, s-a luat
decizia achiziţionării unui produs de asigurare cât mai ieftin. Examinând ulterior ofertele depuse şi
contractul de asigurare încheiat, am constatat că s-a luat decizia cea mai defavorabilă pentru societate,
iar asigurătorul selecţionat a făcut o afacere rentabilă prin selecţia de riscuri.
Astfel:
a. Contractul de asigurare a fost încheiat cu o franşiză per eveniment de 50 milioane lei, în
condiţiile în care riscul de a se produce o daună totală era inexistent datorită structurii construcţiei şi a
mediului înconjurător, în schimb daunele parţiale erau posibile;
b. Asigurătorul ales avea cele mai puţine garanţii privind bonitatea şi starea de solvabilitate, dat
de capitalul social, rezervele de daune constituite, care de fapt înseamnă lichidităţi imediate în cazul
apariţiei obligaţiei de plată;
c. Prima de asigurare, încasată de asigurător nu avea acoperire nici măcar pentru cheltuielile
efectuate cu expertiza bunurilor, cazarea la hotel a experţilor şi contractarea asigurării, fapt ce trebuia
să trezească suspiciuni asiguratului;
d. Contractul de asigurare nu s-a încheiat cu acoperire integrală de riscuri (ALL RISK), fiind
preluate în asigurare numai anumite riscuri cu probabilitate mică de a fii produse.
După şapte luni de la încheierea contractului de asigurare, s-a ivit o daună parţială, de
aproximativ 40 milioane lei, care nu a fost despăgubită de asigurător motivând existenţei franşizei, mai
mari decât paguba. Cu această ocazie au aflat şi reprezentanţii legali ai asiguratului definirea
termenului de franşiză pe care l-au acceptat în contractul de asigurare, dar cu costuri mai mari decât
cele estimate.

Un al doilea caz, demn de prezentat, este dat de situaţia tot mai des întâlnită de cumpărătorii
unor bunuri de folosinţă îndelungată prin sistemul achitării în rate, care au fost asigurate la diverse

1
Material prezentat in anul 2001 la Sesiunea de Comunicări Științifice organizată de Facultatea de
Științe Economice din cadrul Universității din ORADEA
societăţii de asigurare. La cumpărarea unor telefoane mobile cu plata în rate şi alte bunuri electronice
de mici dimensiunii, vânzătorul care este şi agent de asigurare, pune cumpărătorul să semneze un
contract de asigurare. La prima vedere acţiunea de a fii asigurat bunul achiziţionat este corectă, dar nici
o societate de asigurare, nu asigură în mod obişnuit şi curent obiecte de mici dimensiuni şi valoare
mare (telefoane mobile, calculatoare mobile denumite şi LAPTOP sau mai nou HANDLED PC ). În
cazul în care aceste sunt cuprinse în condiţiile de asigurare, sunt asigurate pentru alte riscuri inexistente
ţi nu pentru cele potenţiale. Studiind un astfel de contract de asigurare, am observat că telefonul mobil
care făcea obiectul asigurării, ca să poată fi despăgubit, trebuia păstrat în încăperi închise cu gratii şi
alarmă, denaturând scopul pentru care a fost creat acest tip de telefon.
Situaţii asemănătoare s-au creat şi la cumpărătorii autovehiculelor din categoria DAEWOO,
cumpărate cu plata în rate şi asigurate pentru avarii auto şi pentru garanţie. Contractul de vânzare
cumpărare, impus de vânzător, prevede obligaţia cumpărătorului de a se asigura în anumite condiţii de
asigurare, negociate de acesta cu societatea de asigurare. Astfel, dacă asiguratul nu plăteşte ratele
scadente la timp, asigurătorul la somaţia vânzătorului despăgubeşte din asigurarea de garanţie fabrica
producătoare cu ratele restante fixate la cumpărarea autovehiculului în valută 3 şi penalizările de
întârziere. La producerea unui risc asigurat din asigurarea de avarii auto cu daună totală, asigurătorul
virează despăgubirea integral până la limita debitului în contul vânzătorului, asiguratul rămânând cu
ratele achitate până la data evenimetului plătite şi fără autoturism.
În urma unui studiu de caz real, explicăm:
Asiguratul B.M. din oraşul D, a cumpărat un autoturism DAEWOO ESPERO, cu plata în rate,
plătind lunar rata stabilită în dolari timp de doi an şi opt luni. După acest interval de timp, a intervenit i
s-a furat autoturismul din faţa blocului unde domicilia. Datorită uzurii, valoarea reala a autoturismului a
fost de 105 milioane lei, sumă ce a fost virată în contul cumpărătorului pentru a acoperii debitul de 109
milioane lei.
Asiguratul a fost pus în situaţia de a plătii rate şi avans în valoare de 7.000 USD, urmând a
achita ulterior şi suma de 4 milioane lei care depăşeşte valoarea reală despăgubită din asigurarea de
avarii auto şi pe care asigurătorul a plătit-o pentru a acoperii debitul, iar poliţa de asigurare pentru
riscul de furt nu l-a protejat pe el, ci pe vânzător.
Cazurile sunt neînsemnate comparativ cu realitatea zilnică a pieţei asigurărilor, în care se
întâlnesc în unele cazuri, lipsa de moralitate atât a asiguratului cât şi a asigurătorului.
Soluţia pentru aceste cazuri mai complexe este ca asiguratul să apeleze la serviciile unui
broker de asigurare4, activitate nou creată pe piaţa asigurărilor din ROMÂNIA, prin Legea nr. 32/
2000. În cele ce urmează am evidenţiat unele aspecte de luat în seamă la încheierea contractului de
asigurare, rezultate din numeroasele cazuri cercetate.
Contractul de asigurare este actul juridic prin care o persoană numită asigurat, se obligă să
plătească o sumă de bani numită şi primă de asigurare, unei societăţii de asigurare denumită asigurător,
în schimbul preluării de către acesta a efectelor financiare rezultate în urma producerii unui risc
asigurat generator de pagube bunului s-au persoanelor asigurate, acordând asiguratului o prestaţie
bănească, denumită despăgubire, în limitele şi termenele stabilite iniţial.
Principalele elemente ale contractului de asigurare sunt: părţile contractului de asigurare,
interesul asigurării, bunul asigurat, riscul asigurat, suma asigurată, prima de asigurare, validitatea şi
valabilitatea contractului de asigurare, legea aplicabilă contractului de asigurare.

Părţile contractului de asigurare.

Există patru categorii de persoane interesate de contractul de asigurare: asigurătorul,
asiguratul, contractantul asigurări şi beneficiarul.
Asigurătorul, este persoana juridică autorizată să presteze servicii în asigurări, oferind
produse de asigurare persoanelor fizice sau juridice, după caz, potenţiali asiguraţi, este definit frecvent
ca societate de asigurare.
În majoritatea cazurilor în contractele de asigurare încheiate, părţile contractante sunt numai
asiguratul şi asigurătorul. Asiguratul este aceiaşi persoană cu contractantul asigurării şi cu beneficiarul
contractului de asigurare, având interes asigurabil atât pentru bunurile din patrimoniu, cât şi pentru
viaţa personală.

3
USD - Dolari SUA
4
broker de asigurare – persoană fizică sau juridică care îşi desfăşoară activitatea în contul altei
persoane fizice sau juridice care doreşte să se asigure, reprezentându-i interesele faţă de asigurător,
fiind intermediarul contractului de asigurare. Este comisionat de asigurător, cu toate că reprezintă
interesele asiguratului.

2
 În unele cazuri, contractantul asigurării este diferit de asigurat, având capacitate şi interes de
a contracta asigurarea, obligându-se la plata primelor de asigurare stabilite prin contract.
În acest caz se regăsesc situaţiile prin care: o societate comercială încheie asigurări de accidente pentru
salariaţi; un membru din familie încheie asigurare familiala de accidente pentru toţi membrii familiei,
devenind asiguratul principal; cărăuşul care asigură marfa transportată.
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă la plata primelor de asigurare,
fără a primii suma asigurată ca despăgubire, decât în măsura în care dovedeşte că a despăgubit
beneficiarul de drept al asigurării.
În asigurarea de bunuri, mai poate avea interes asigurabil şi banca creditoare asupra bunului
gajat; antreprenorul de construcţii atunci când lucrează cu materialul său; chiriaşul, imobilului, dacă s-
a stipulat expres în contractul de închiriere.
Beneficiarul asigurării, este persoana fizică sau juridică desemnată expres prin condiţiile de
asigurare sau declaraţia de asigurare (voinţa asiguratului) în drept a primii drepturile din asigurare, la
producerea riscului asigurat sau la expirarea valabilităţii poliţei de asigurare de viaţă.
Pentru a achiziţiona un produs bun de asigurare, prin care să avem acoperire integrală în caz
de pagubă, asiguratul trebuie să aibă în vedere printre altele şi aspectele pe care le vom trata mai jos.
a). Nu întotdeauna un produs ieftin este şi bun. O primă de asigurare mică nu garantează
niciodată o acoperire îndestulătoare a pagubelor avute în urma producerii unui risc asigurat prin acea
poliţă.
b)Alegerea societăţii de asigurare care oferă produsul de asigurare necesar după o analiză a
capitalului social, a gradul de solvabilitate dacă este posibil rezultat din nivelul rezervelor de prime şi
de daune constituite în vederea acoperirii obligaţiilor de plată care se vor ivi la contractele de asigurare
în derulare în cazul producerii unor riscuri majore (cutremur, inundaţii pe arii extinse, ş.a.).
c). Riscurile acceptate de asigurător pentru a fi preluate în baza condiţiilor de asigurare oferite
şi gradul lor de acoperire a pagubelor.
d). Perioada de timp pentru intrarea în vigoare a asigurării, durata termenului de păsuire în
cazul ne achitării la scadenţă a primelor de asigurare stabilite în rate subanuale.
e). Aplicarea, după caz a franşizei5 întrucât aceasta generează nivelul despăgubirii şi nu
acoperă integral paguba creată.
f). Cazurile pentru care se acordă despăgubirii, denumite şi riscuri asigurate, excluderile
(riscuri neasigurate), despăgubirile a căror plată este condiţionată de regresul administrativ sau
recuperare, după caz, de la prepusul asiguratului şi nu în ultimul rând cazurile în care asigurătorul se
subrogă în drepturile asiguratului împotriva terţului vinovat.
g). Soluţiile tehnologice acceptate de societatea de asigurare în vederea reparării bunului
asigurat şi nivelul preţurilor şi tarifelor acceptate.
h). Termenele în care se plătesc despăgubirile de la depunerea ultimului document.
i). La asigurările de viaţă, suma asigurată garantată şi nivelul excedentului (acumularea de
capital) minim garantat. Modul de stabilire a gradului de invaliditate şi perioada de timp scursă de la
data accidentului după care se plăteşte indemnizaţia de invaliditate. Suma restituită de asigurător,
asiguratului, numită şi sumă de răscumpărare, la rezilierea contractului de asigurare solicitată de
asigurat.
j). Contractele de asigurare nu trebuie semnate decât dacă s-a luat cunoştinţă înainte de
încheierea contractului de asigurare şi de conţinutul tuturor anexelor invocate în contractul de asigurare
pentru a fi opozabile în cazul unui litigiu în instanţa de judecată.
k). Asigurătorul trebuie să cunoască, anticipat datei în care se încheie contractul de asigurare
datele solicitate în declaraţia de asigurare despre asigurat.

Mecanismul perfectării contractului de asigurare

Forma scrisă a contractului de asigurare capătă următoarele forme: contract de asigurare în

cazul asigurării de bunuri, poliţa de asigurare în cazul asigurării de persoane şi tichetul de asigurare, în
cazul asigurării de răspundere civilă auto.

5
Franşiza – partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care va fi suportată de asigurat. Utilizarea f.
Vizează atât influenţarea asiguratului în luarea tuturor măsurilor posibile pentru prevenirea pagubei,
deoarece el ştie că în caz de producere a acesteia va suporta o parte din ea, cât şi evitarea cheltuielilor
privind constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plată despăgubirilor de asigurare aferente
daunelor mici fără o importanţă economică mai deosebită.

3
 Contractul de asigurare, are la bază o solicitare scrisă de viitorul asigurat denumită declaraţie
de asigurare6.
Declaraţia de asigurare este documentul cel mai important în fundamentarea acordului de
asigurare. Declaraţia trebuie să fie sinceră, obiectivă, reală şi cu elemente despre subiectul sau obiectul7
ce urmează a fi asigurat. În declaraţie se solicită informaţii privind identificarea bunului sau a persoanei
asigurate, stare de întreţinere sau vârstă.
După caz, comunitatea de riscuri potenţiale în funcţie de amplasarea şi esenţa bunului asigurat,
iar în cazul persoanelor asigurate starea de sănătate, mediul în care trăiesc, invalidităţi avute anterior,
boli la care este predispus.
De asemenea se mai înscriu în declaraţie sumele la care se încheie asigurarea, modalitatea de
plată a primelor şi eventual solicitarea asigurării unor riscuri potenţiale suplimentare.
Asiguraţii trebuie să cunoască că acest document devine opozabil asigurătorului în cazul în
care apare riscul asigurat şi se constată neconcordanţă între starea de fapt şi starea descrisă în
declaraţie, atrăgând refuzul de a plătii despăgubiri pentru pagubele avute. În aceste condiţii se poate
invoca inclusiv nulitatea contractului de asigurare ca urmare a unor declaraţii inexacte sau necomplete.
Scopul principal al declaraţiei de asigurare îl constituie posibilitatea asigurătorului de a
cunoaşte date esenţiale despre mediul asiguratului, necesare la încheierea contractului de asigurare în
vederea preluării riscului asigurat, stabilirii sumei asigurate şi a primei de asigurare corespunzătoare.
Astfel, dacă asigurătorul ar fi cunoscut starea de fapt şi realitatea existentă în fapt, nu ar fi
încheiat contractul de asigurare în condiţiile date sau l-ar fi încheiat în alte condiţii, dar declaraţia
inexactă l-a indus în eroare.
În baza aceluiaşi principiu contractul de asigurare este nul şi la asigurările de persoane în
situaţia în care la încheierea asigurării, asiguratul a făcut declaraţii exacte referitoare la vârstă, starea de
sănătate, gradul de invaliditate, antecedente medicale, etc.
Un al doilea element important pentru asigurat în perfectarea unui contract de asigurare este
inspecţia de risc efectuată de organele de specialitate ale asigurătorului.
Obiectivul inspecţiei de risc îl constituie necesitatea cunoaşterii realităţii în teren de către
asigurător a existenţei şi stării de întreţinere a bunului asigurat. În asigurările de persoane, rolul
inspecţiei de risc, este luat de examinarea medicala impusă de asigurător înaintea cuprinderii în
asigurare a asiguratului.
Prin această operaţiune se previn eventualele fraude generate de cererea pentru cuprinderea în
asigurare a unui bun inexistent, distrus deja la data asigurării, deteriorat prin neîntrebuinţare.
Cu această ocazie se evaluează bunul în funcţie de starea de întreţinere şi valoarea de nou.
În asigurările de persoane se evită astfel, cuprinderea în asigurare a unor persoane bolnave,
accidentate la data solicitării asigurării.
După ce s-a perfectat contractul de asigurare, începe răspunderea asigurătorului, la termenele
şi datele cuprinse în condiţiile de asigurare pentru fiecare risc asigurat în parte dacă este cazul 8.
Executarea contractului de asigurare se produce numai în cazul în care persoanele sau bunurile
protejate prin asigurare, au suferit ca urmare a producerii riscurilor asigurate. În aceste condiţii
mecanismul de plată a sumei asigurate, respectiv a despăgubirii este precedat de următoarele activităţi:
- înştiinţarea evenimentului de către asigurat la termenele impuse în condiţiile de asigurare;
- confirmarea valabilităţii contractului de asigurare şi verificarea plăţii integrale a primelor de
asigurare9
- constatarea pagubelor, dimensionarea şi evaluarea lor;
- repararea stricăciunilor, în cazul în care se mai justifică din punct de vedere economic,
prezentarea documentelor justificative pentru decontare;
- verificarea documentelor referitoare la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului,
calculul despăgubirii şi plata către asigurat sau beneficiar după caz.

6
În unele cazuri este denumită şi cerere de asigurare.
7
Se asigură prin contract, persoane, bunuri mobile şi imobile, animale, culturi agricole, răspunderea
civilă legală ca urmare a unor fapte săvârşite de asiguraţii unor terţi păgubiţi, pierderi financiare,
8
La asigurările de viată riscul decesului din accident intră în valabilitate după 48 ore, iar decesul din
boala naturală după 6 luni, succesiv până la doi ani. La asigurările de animale, riscul de accident intră
după 48 de ore, în timp ce riscurile pentru boli după 15 zile.
9
Dacă nivelul despăgubiri este mic, nu depăşeşte nivelul primelor din contract, se poate stabili prin
condiţia de asigurare ca plata despăgubirii să nu fie condiţionată de încasarea integrală a ratelor de
prima de asigurare subanuale.