UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Referat
la disciplina “Bazele gestiunii riscurilor finnciare”
cu tema: “Riscurile în activitatea de asigurare în economia de piață”

Conducător științific: Caprian Iulia, dr.conf.univ.

A elaborat: Levco Zinaida, FB17.02

CHIȘINĂU-2019
 Cuprins
Introducere___________________________________________________________________3
CAPITOLUL I. Abordări generale privind riscurile în activitatea de asigurare
Subiectul 1.1 Definirea şi conceptualizarea riscului____________________________________4

Subiectul 1.2 Criterii de clasificare a riscului_________________________________________6

CAPITOLUL II.Riscul – componentă firească în lumea afacerilor

Subiectul 2.1 Măsurarea riscului__________________________________________________8
Subiectul 2.2 Asigurările financiare_______________________________________________10
CAPITOLUL III.

Subiectul 3.1 Top cinci riscuri economice ale RM____________________________________12

Subiectul 3.2 Republica Moldova se confruntă cu riscuri economice fără precedent_________14

Concluzii și recomandări_______________________________________________________15
Bibliografie__________________________________________________________________16

2
 Introducere
Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strâns legată de activitatea economică, precum şi de
evoluţia relaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă, ca asigurările constituie o
tehnică foarte eficientă de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, făcându-le mai
uşor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.
Actualmente, la baza asigurărilor stă formarea şi utilizarea fondului de asigurare. În procesul de
formare şi utilizare a acestuia între participanţii la asigurare se stabilesc anumite relaţii economice.
Astfel, la prima etapă, fluxurile băneşti sub forma primelor de asigurare pornesc de la persoanele
fizice şi juridice asigurate către companiile de asigurare. La etapa următoare, fluxurile băneşti sub
formă de despăgubiri sau sume asigurate pornesc de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţia
companiilor specializate, către asiguraţii care au fost afectaţi de fenomenele asigurate.
Scopul asigurărilor este menit să protejeze interesele personale şi/sau patrimoniale ale
asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat,
în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-i plătească
asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.

3
 CAPITOLUL I. Abordări generale privind riscurile în activitatea de
asigurare
Subiectul 1.1 Definirea şi conceptualizarea riscului

Etimologia cuvântului risc este destul de controversată. Este recunoscut că acest cuvânt a apărut
în secolul al XVI-lea, provenind din cuvântul italian risco (astăzi rischio), care vine, la rândul lui
din latină, riscum care semnifica stâncă în apă. De unde sensul de risco: pericolul pentru o marfă
aflată pe mare. Cuvântul latin riscum a reţinut însă unele conotaţii pozitive cel puţin până în evul
mediu. În franceza curentă cuvântul risc a păstrat sensul de pericol sau eventual inconvenient,
pentru că atunci când se vorbeşte de o eventualitate fericită, se foloseşte cuvântul şansă. Se
vorbeşte de asemenea de riscurile de eşec şi de şansa de succes şi în limba română. În economie,
nu se utilizează niciodată cuvântul şansă, ci, întotdeauna, cuvântul risc, chiar dacă toate
consecinţele posibile ale unei acţiuni sunt sau nu „fericite”. Economia riscului se bazează, cu
precădere, pe semnificaţia latină a termenului.

Abordările teoretice fac distincţie între riscul pur şi riscul speculativ. Riscul pur nu ia în
considerare posibilitatea de câştig, limitându-se la desemnarea pericolului unei pierderi.
Exemplele de risc pur includ pagubele potenţiale ale incendiilor, inundaţiilor sau ale cutremurelor
sau posibilitatea deceselor premature ca urmare a accidentelor sau a îmbolnăvirilor fatale. Riscul
speculativ acoperă atât posibilitatea unui câştig, cât şi pericolul unei pierderi. Afacerile sau jocurile
de noroc implică risc speculativ. Distincţia dintre riscul pur şi riscul speculativ reprezintă o premisă
fundamentală a teoriei asigurărilor. Astfel, riscul implică dispersia rezultatelor posibile faţă de
media acestora în sens pozitiv (câştiguri relative), cât şi negativ (pierderi relative). Din această
perspectivă, riscul poate fi definit ca posibilitatea unor rezultate favorabile sau nefavorabile.
Aprecierea rezultatelor posibile este relativă: rezultatul favorabil depăşeşte media anticipată, în
timp ce rezultatul nefavorabil este inferior mediei anticipate. Orice decizie economică presupune
un anumit grad de risc. Decidentul trebuie să înveţe să-şi asume riscul deciziilor şi să îl
administreze în folosul lui. În uzul general al limbii, riscul are oarecum aceeaşi semnificaţie cu
pericolul, iar specialiştii în asigurări prin expresia risc înţeleg pericolul, primejdia. Pe lângă
aceasta, riscul are şi o a doua semnificaţie. În loc să vorbim despre asigurarea “X”, vorbim despre
riscul “X”. Denumim astfel risc o anumită poliţă de asigurare sau persoanele care sunt asigurate
prin poliţa respectivă. Dicţionarul complet al economiei de piaţă defineşte riscul drept un
“eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi. El poate fi
previzibil atunci când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevăzuţi cu anticipaţie şi imprevizibil
atunci când este determinat de situaţii fortuite” .

4
Riscul este un concept obiectiv, ceea ce înseamnă că este şi măsurabil. Expunerea la risc apare
atunci când o acţiune sau o condiţie dau naştere unui posibil câştig sau unei pierderi, ce nu pot fi
anticipate cu certitudine.

Riscul este omniprezent în toate domeniile vieții și gestionarea riscurilor este ceva ce trebuie să
facem cu toții, indiferent dacă gestionăm o organizație importantă sau pur și simplu traversăm.
Atunci când descrie risc cu toate acestea, este convenabil să ia în considerare acest risc practicieni
operează în anumite arii de practica.

Riscul Economic. Riscurile economice pot fi manifestat în mai mici venituri sau cheltuieli mai
mari decât era de așteptat. Cauzele pot fi multe, de exemplu, majorarea prețului la materii prime,
la expirarea termenelor pentru construirea unui nou operare facilitate, întreruperi în procesul de
producție, apariția unui concurent serios pe piata, pierderea personalului cheie, schimbarea unui
regim politic, sau de dezastre naturale. În finanțe, riscul este o posibilitatea ca rentabilitatea unei
investiție va fi diferită de cea așteptată, și, de asemenea, ia în considerare dimensiunea de
diferenta. Aceasta include posibilitatea de a pierde o parte sau toată investiția inițială.

Analiza cantitativă

Există mai numeroase metode formale pentru a „măsura” riscul. De multe ori probabilitatea ca un
eveniment negativ este estimat prin utilizarea frecvența de ultimele evenimente similare.
Probabilitatea de eșecuri rare poate fi dificil de estimat. Acest lucru face evaluarea riscurilor de
dificil în industriile periculoase, de exemplu energia nucleară, în cazul în care frecvența de eșecuri
este rară, în timp ce consecințe dăunătoare de eșec sunt severe.

Metodele statistice pot, de asemenea, necesită utilizarea funcției costurilor, care la rândul său poate
impune calculul costului de pierderea unei vieți omenești. Aceasta este o problemă dificilă. O
abordare este de a cere ceea ce oamenii sunt dispuși să plătească pentru a se asigura împotriva
morții sau radiologice de presă, dar ca răspunsurile depinde foarte mult de circumstanțele nu este
clar că această abordare este eficientă.

5
Subiectul 1.2 Criterii de clasificare a riscului

În ceea ce priveşte tipologia riscurilor, în doctrina de specialitate au fost formulate mai multe
criterii de clasificare a riscurilor. Expunem, în continuare, numai câteva dintre acestea.

1. Astfel în funcţie de numărul de variante avute în vedere în adoptarea unei strategii

identificăm:
riscul unic, specific unei singure alternative, cu o singură probabilitate de realizare;
riscul multiplu, în cazul mai multor variante, diferenţiate valoric, având probabilităţi
diferite de realizare;
2. În funcţie de modul de anticipare a evenimentelor care se vor produce în urma adoptării
unei strategii, riscul poate îmbrăca două forme şi anume:
risc potenţial, prin care se înţelege anticiparea unui eveniment care s-ar produce în
viitor sau anticiparea efectului unui eveniment în derulare;
risc efectiv, prin care se înţelege transformarea riscului potenţial într-un eveniment
nedorit.
3. După sfera cercetată riscul poate fi:
risc politic, care vizează în principal instabilitatea politică. Riscul politic se referă la
climatul politic şi condiţiile ţării respective. Riscul politic constă în lipsa de siguranţă
a unei investiţii datorită regimului politic dintr-o ţară.
risc social, caracterizat în principal prin revendicările sociale;
risc economic, caracterizat prin starea generală a structurilor economice. Riscul
economic este un “eveniment sau proces nesigur care poate cauza o pagubă, o pierdere
într-o activitate, operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine,
riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de
probabilitate pentru rezultatele scontate, ca şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei
interesaţi.” Riscul economic poate îmbrăca, la rândul său, două forme şi anume: – risc
obiectiv, care se caracterizează prin “variaţia rezultatelor probabile, şi reprezintă o
variabilă independentă de individ.” – risc subiectiv, care constă în estimarea unui
“obiectiv şi depinde de individ, de informaţia sa, de temperamentul şi atitudinea sa.”
4. După gradul de agregare riscul poate fi identificat pe trei niveluri:
risc regional, care vizează o arie geografică;
risc de ţară (macroeconomic) care caracterizează starea generală a unei ţări;
risc microeconomic, care se identifică la nivelul agenţilor economic. Riscul la nivel
microeconomic se clasifică în funcţie de localizarea cauzelor generatoare ale acestuia,
existând astfel riscuri externe şi riscuri interne ale firmei.
6
5. După formele de manifestare a riscului în activitatea întreprinderilor putem distinge:
riscul de ruină (de faliment) apare atunci când întreprinderea ajunge într-o situaţie
deosebit de grea, practic fiind condamnată la dispariţie, urmând sa dea faliment,
ceea ce înseamnă că salariaţii îşi pierd posturile, creditorii îşi pierd creanţele,
acţionarii îşi pierd sumele de bani pe care le-au investit
riscul de insolvabilitate survine atunci când întreprinderea nu mai poate face faţă
plăţilor. Incapacitatea de a-şi achita angajamentele poate conduce fie la lichidare,
când nu mai este nici o şansă de salvare (manifestându-se riscul de ruină), fie că se
soluţionează printr-o intervenţie de conjunctură, pe baza unui credit suplimentar de
la bancă, sau firma respectivă se asociază cu o altă întreprindere susceptibilă de a o
ajuta, în acest ultim caz, este vorba de o pierdere a independenţei, care, în unele
situaţii, poate deveni definitivă.
riscul pierderii autonomiei se manifestă înainte de declanşarea crizei de
insolvabilitate; el se manifestă atunci când întreprinderea constată că, prin mijloace
proprii, nu are capacitatea de a-şi păstra în viitor poziţia sa în producţie sau sub
aspect comercial. Altfel spus, resursele de autofinanţare se dovedesc insuficiente în
raport cu nevoile de dezvoltare.  riscul scăderii rentabilităţii (riscul de diluare) este
un risc de natură mai mult financiară, care exprimă faptul că la o creştere de capital,
beneficiul net nu creşte în aceeaşi proporţie, semnalându-se astfel un fenomen de
diluare. Cu toate că acest risc are consecinţe mai puţin grave, trebuie totuşi estimat,
pentru că fluctuaţiile pe care le determină s-ar putea să fie neplăcute într-o
conjunctură financiară defavorabilă. În raport cu precizia de a fi prevăzute şi
acoperite,.
riscurile asigurabile cuprind categorii de evenimente care pot fi prevăzute cu o
precizie rezonabilă datorită existenţei unor informaţii acumulate în timp cu privire
la producerea faptelor respective. De exemplu, şansele scăderii bruşte a
temperaturii, care ar determina pierderea unei recolte agricole, pot fi prevăzute cu
o precizie rezonabilă pentru că există date statistice relevante în acest sens.
riscurile neasigurabile sunt acele categorii de riscuri ce nu pot fi acoperite prin
asigurări, deoarece ele nu pot fi analizate şi prognosticate prin calcul statistic. De
exemplu, nu există o evidenţă statistică relevantă pe baza căreia să se poată
prevedea cu un grad de eroare rezonabil succesul unui sportiv de performanţă la
Jocurile Olimpice.

7
 CAPITOLUL II. Riscul – componentă firească în lumea afacerilor
Subiectul 2.1 Măsurarea riscului
Măsurarea riscului cu ajutorul variabilităţii rezultatelor. Cea mai larg răspândită metodă de
analiză a riscului utilizează profitul anticipat (mediu) ca indicator al profitabilităţii anticipate a
investiţiei şi varianţa (sau abaterea standard) ca indicatori operaţionali ai gradului de risc.

Valoarea anticipată a profitabilităţii unui proiect de investiţii este dată de relaţia:

unde:
n
E(x) = valoarea anticipată
E(x) = Σ Pi * Xi
Xi = rezultatul posibil i
i-1
Pi = probabilitatea de apariţie a rezultatului Xi
n = numărul de rezultate posibile
Exemplu: fie o investiţie care are trei rezultate posibile:
- cu o probabilitate de 50%, se obţine un profit net de 1000 u.m.
- cu o probabilitate de 25%, profitul net este egal cu zero.
Volatilitatea

Volatilitatea este unul dintre sinonimele riscului în jargonul financiar. Atunci când citim că
volatilitatea acţiunilor firmei X a fost de 40%, iar cea a acţiunilor firmei Y de 20%, instinctul
financiar primar ne spune că acţiunea X este mai riscantă decât acţiunea Y. Preţul acţiunii X este
mai "volatil", adică mai imprevizibil. Volatilitatea poate fi privită din cel puţin trei puncte de
vedere:

 perspectiva investitorului "amator":

- volatilitatea preţului unui activ arată riscul investiţiei în activul respectiv. Cu cât este mai
mare, cu atât preţul activului poate să varieze mai mult (adică este mai doreaţi!). Rezultă că şansa
de a da lovitura, dar şi pericolul de a lua plasă sunt mai mari. Volatilitatea este doamna
,imprevizibilă". Cine are nervii tari, o iubeşte. Cine este mai slab de înger, mai bine o evită.

 perspectiva finanţistului "profesionist":

- volatilitatea este măsura incertitudinii cu privire la modificările viitoare ale preţului unui
activ (de regulă acţiuni). O dată cu creşterea volatilităţii, creşte probabilitatea unor modificări'
externe (atât pozitive, cât şi negative) ale preţului. Volatilitatea este estimată pe baza evoluţiei
preţurilor activului în trecut.

8
  perspectiva statisticianului "serios":
- volatilitatea se defineşte ca abatere medie pătratică a randamentelor (de regulă cu
compunere continuă) ale unui activ. În funcţie de orizontul de timp al randamentelor pentru care
se calculeze volatilitatea poate fi anuală, semestrială, zilnică etc.

Volatilitatea este factorul esenţial în fundamentarea deciziilor economice. Această

variabilitate a veniturilor aduse de un activ înseamnă incertitudine şi prin urmare un risc mai mare.

Putem urmării în graficul din stânga reprezentarea grafică

a volatilităţii unor acţiuni cotate la bursă Valoarea lui s
reprezintă o măsură a volatilităţii preţului activului.
Problema este că volatilitatea estimată va avea acelaşi
orizont de timp ca şi randamentele.

9
Subiectul 2.2 Asigurările financiare

Asigurarile financiare reprezinta un concept nou, prin care asiguratul elimina riscurile de pierderi
financiare care pot sa apara în activitatea sa, transferându-le unui asigurator. În cazul bancilor,
asigurarea are doua laturi: asigurarea bonitatii clientului si asigurarile reale.

Asigurarile financiare sunt diferite de garantiile bancare. Prin asigurarile financiare se preiau
riscurile numai în anumite conditii, iar garantia bancara reprezinta asigurarea bancherului pentru
întarirea pozitiei sale de creditor. Garantiile sunt de mai multe feluri: garantii reale, care sunt acele
garantii care constau în afectarea speciala a unor bunuri individualizate pentru garantarea
creditului sau a scrisorii de garantie. Garantia reala este întotdeauna un element de activ mobiliar
sau imobiliar, concretizându-se în ipoteca si gajuri. O alta forma a garantiilor o reprezinta
garantiile personale, respectiv angajamentul luat de o terta persoana fizica sau juridica de a plati,
în cazul în care debitorul este în incapacitate de plata. Alte garantii sunt: depozite în numerar, în
lei si în valuta; creante cesionate în favoarea bancii; garantii primite de la societati de asigurari, de
la clientela financiara, spre exemplu Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici
si Mijlocii; scrisori de garantie bancara.

Principalul factor perturbator în activitatea unei banci consta în acordarea de credite

neperformante. Pentru reducerea pierderilor din credite neperformante si pentru a proteja
depozitele persoanelor fizice sau juridice, cei implicati în activitatea de creditare trebuie sa
procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea
împrumuturilor si sa depuna toate eforturile pentru a-si încasa debitorii. Asigurarea de credit este
o asigurare deosebita, pentru ca are un obiect mult diferit fata de celelalte tipuri de asigurari, ele
fiind încheiate fie de societati de asigurari, fie de banci specializate, care promoveaza aceste
produse. Asigurarea creditului acordat unei persoane fizice sau juridice protejeaza bancile în fata
riscului de neplata. De exemplu, daca creditul este contractat de o persoana fizica, acea persoana
trebuie sa-si încheie o asigurare de viata, iar daca este ipotecat un imobil, el trebuie asigurat.
Societatile de asigurari încheie asigurari persoanelor fizice care contracteaza credite bancare
contra unor evenimente imprevizibile survenite fara vointa asiguratului si care produc o
invaliditate permanenta sau decesul debitorului bancii. Bunul ipotecat trebuie sa fie asigurat la o
societate de asigurari pe toata durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din despagubiri
sa fie cesionate bancii. Asigurarea bunurilor se va încheia cel putin la valorile cu care bunurile
respective au fost luate în calculul garantiilor. Pentru bunurile la care societatile de asigurari
încheie contracte pentru o perioada limitata, împrumutantul este obligat sa reînnoiasca asigurarea,
înainte de data expirarii contractului de asigurare, pentru perioada urmatoare.

10
Chiar daca esti o banca puternica, si toti angajatii sunt constiinciosi si corecti, exista riscul ca, pe
lânga faptul ca nu-ti mai poti recupera banii de la clienti, unul, doi sau poate mai multi angajati sa
nu fie loiali. Pentru evitarea unor astfel de situatii, exista asigurarea de fidelitate, prin care poti fi
despagubit, ca banca, de pagubele produse de salariati. Aceste polite se pot încheia pentru fiecare
angajat în parte sau pentru anumite posturi, sau, dupa caz, pentru toti angajatii bancii. Aceasta
forma de asigurare ofera protectie împotriva riscului de frauda a angajatilor, furt în timpul
transportului sau falsificarea bancnotelor. Destinate sprijinirii exportatorilor români în vederea
extinderii pietelor de desfacere, politele de asigurare pentru exportul pe credit commercial asigura
protectie împotriva riscurilor de neplata de la extern si sunt emise de catre EXIMBANK. Riscurile
acoperite de polita de asigurare a creditului cumparator sunt riscuri comerciale si riscuri politice.
Procentul asigurat este de 85%, iar perioada de asteptare pâna la acordarea despagubirii este de 6
luni. Un instrument diminuator de risc de credit îl constituie polita de asigurare contra
nerambursarii creditelor si a neplatii dobânzii, emisa de EXIMBANK în numele si contul statului.
Acest tip de asigurare are ca obiect un contract de credit pentru productia de bunuri si servicii la
export, încheiat între banca finantatoare si exportatorul român. Aceste polite de asigurare se emit
numai în moneda nationala. Riscurile asigurate sunt nerambursarea creditului si neplata dobânzii
ca urmare a nerealizarii sau realizarii necorespunzatoare a contractelor de export. Se exclud de la
asigurare riscurile determinate de actiuni deliberate întreprinse de asigurat sau de catre exportator,
care nu se bazeaza pe motive economice solide sau care au drept consecinta neexecutarea
contractelor de export.

11
 CAPITOLUL III. Riscuri economice în Republica Moldova

Subiectul 3.1 Top cinci riscuri economice ale anului 2019

Perspectivele economice globale rămân incerte pentru anul 2019, mai ales în zona euro, unde nu
este exclusă chiar o recesiune economică. Aceasta ar putea să cauzeze înrăutăţirea situaţiei pe piaţa
muncii din Moldova şi să reducă cererea de consum - principalul motor de creştere economică a
ţării, printre cele cinci riscuri se enumeră:

1) O CREŞTERE ECONOMICĂ MINORĂ SAU CHIAR O RECESIUNE

Perspectivele economice globale rămân incerte pentru anul 2019, mai ales în zona euro, unde nu
este exclusă chiar o recesiune economică. Aceasta ar putea să cauzeze înrăutăţirea situaţiei pe piaţa
muncii din Moldova şi să reducă cererea de consum - principalul motor de creştere economică a
ţării. Rezolvarea problemei datoriilor publice în UE va cere mult timp, ceea ce va avea implicaţii
economice şi geopolitice şi pentru Moldova. Astfel „povestea de succes" va trebui umplută de mai
mult conţinut. De asemenea, Chişinăul va trebui să pună la punct politici de dezvoltare bazate pe
anticiparea unui flux mai mic de resurse externe, pe generarea unor venituri interne mai mari şi pe
valorificarea mai eficientă a acestora.

2) INTENSIFICAREA INFRACŢIUNILOR ECONOMICE

Indicatorii de infracţionalitate şi criminalitate economică au crescut cu aproape o treime în anul

2018 şi există toate premisele ca această dinamică să continue şi în 2019. La infracţiunile şi crimele
tradiţionale, săvârşite de grupările criminale „clasice", se vor adăuga şi cele ghidate de „guleraşe
albe".

3) REDUCEREA VOLUMULUI DE RESURSE EXTERNE PENTRU FINANŢAREA

INVESTIŢIILOR PUBLICE

În 2018 am constatat o valorificare ineficientă a investiţiilor publice de capital, o bună parte din
acestea fiind finanţate din surse externe. Dacă în ianuarie 2018 se planifica reabilitarea a circa 200
kilometri de drumuri naţionale, până la urmă au fost reabilitaţi numai vreo 20 kilometri. Şi aceasta
în condiţiile în care partenerii externi au avut oferte de finanţare foarte generoase. Cu asemenea
indicatori de „succes", ne-am putea trezi fără bani pentru reparaţia drumurilor, mai ales în
perspectiva unei agravări a crizei financiare în UE.

12
 4) ÎNRĂUTĂŢIREA RELAŢIILOR CU PARTENERII DIN CSI

În 2018 chiar şi Belarus, un partener comercial „de nădejde" al Republicii Moldova, a încercat, la
insistenţa Rusiei, interzicerea importului de băuturi alcoolice din Moldova. În 2019, dacă Ucraina
va fi sedusă/şantajată de Federaţia Rusă şi va accepta participarea la proiectele integraţioniste ruse
(gen Uniunea Euroasiatică), atunci şi planurile de aspirare a Moldovei în aceleaşi proiecte se vor
intensifica considerabil.

5) "FORŢAREA" UNEI REMANIERI GUVERNAMENTALE

O schimbare a guvernului pe cale „nenaturală" (nu în urma unor alegeri parlamentare) ar putea să
contribuie la schimbări esenţiale de politică economică.

În ceea ce privește riscurile economice pentru Republica Moldova, Ion Tăbîrță susține că:
„Guvernul R. Moldova a atins obiectivul unei „stabilizări fără creștere economică”. Anticipăm un
ritm de creștere economică cu indicatori limitați de constrângerile actualului sistem administrativ
și politic. În aceste condiții de progres minimal, există riscul de neonorare a celorlalte condiții de
acordare a asistenței financiare externe, formulate de FMI și Uniunea Europeană, ceea ce ar putea
conduce la pierderea asistenței financiare externe pentru a se asigura stabilitatea socio-economică
și politică”.

13
Subiectul 3.2 Republica Moldova se confruntă cu riscuri economice fără precedent

Republica Moldova se confruntă cu una din cele mai mari provocări în adresa securității
economice din 1991 încoace.

Printre principalele cauze care au dus la această stare de lucruri se numără activitatea slabă
a instituțiilor de stat care s-au lăsat influențate de cercuri de interese obscure, lucru care a permis
inclusiv propagarea unei crize profunde în sistemul bancar. La aceste concluzii au ajuns autorii
Raportului de Stare a țării 2015, lansat astăzi de Expert-Grup în comun cu Friedrich-Ebert-
Stiftung.

„Republica Moldova se confruntă actualmente cu riscuri fără precedent, atât de ordin intern, cât
și extern. Elementele fundamentale care asigura funcționarea unui stat au fost compromise
de corupție, oligarhizarea instituțiilor de stat. Una din manifestările acestei situații este criza din
sistemul bancar. Mai mult, factorii care au dus la instaurarea acestei crize până în prezent
nu au fost înlăturați și nu există voință politică în acest sens“, a declarat directorul executiv
al Centrului Expert-Grup Adrian Lupușor.

Potrivit experților, această criză a dus la topirea a circa o treime din rezervele valutare ale statului.
Totodată, aceștia susțin că situaţia ar fi fost evitată dacă ar fi fost asigurat un model de guvernare
deschis, transparent şi eficient.

„Elitele politice sunt principalele piedici pentru modernizarea țării. Ele duc la polarizarea
societății. Alegerile s-au transformat din soluție în cauza multor probleme în societate. Republica
Moldova are nevoie de o ancoră externă. Este necesar un memorandum cu FMI, înăsprirea
condiționalităților din partea partenerilor de dezvoltare, precum și un audit al instituțiilor de stat“,
a mai adăugat Lupușor.

De asemenea, calitatea redusă a capitalului uman este principalul factor care pe termen lung
agravează nivelul competitivității, subminează oportunitățile Acordului de Asociere cu UE
şi afectează securitatea economică a țării. Astfel că acum Republica Moldova are nevoie
de o ancoră externă mult mai fermă.

14
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma realizării acestei lucrări am constatat că ratingurile noastre vizează evaluarea riscului de
neplată de către companiile dintr-o anumită țară, și prin aceasta, sprijinirea clienților noștri în
luarea de decizii în cunoștință de cauză cu privire la activitatea lor comercială internațională.
Metodologia noastră constă în analiza a sute de indicatori economici, atât cantitativă cât și
calitativă, asigurarea celei mai bune înțelegeri a riscurilor economice, politice, ale mediului de
afaceri, comerciale și de finanțare. În urma studiilor de caz efectuate, putem concluziona că, în
ceea ce priveşte evaluarea riscului într-un sistem integrat calitate-risc pentru societăţile comerciale
cu profil industrial, în activitatea practică există două pericole: - supraevaluarea riscului, care poate
bloca iniţiativele, ritmul de afaceri şi obţinerea de profituri; prudenţa exagerată frânează
dezvoltarea şi progresul în economia de piaţă; - subevaluarea riscului (mergând până la ignorarea
sau minimalizarea acestuia) ceea ce poate duce la desfăşurarea unor activităţi deosebit de riscante,
cu consecinţe negative asupra rezultatelor firmei.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Petrescu, Silvia, Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom

Libris, Iaşi, 2004;

2. Prunea, Petru, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalităţi de reducere, Editura
Economică, Bucureşti, 2003;

3. Şahov V.V., Теория и управление рисками в страховании // Финансы и статистика,

Москва, 2003.

4. http://www.softagency.ro

5. http://www.fmd.md/publications/risculsiinfluentaacestuia

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Risc

7. https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/risc-si-incertitudine-in-economia-globala-87460.html

16