UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Lucru individual

La sociologie

TEMA „ASPECTELE SOCIALE ÎN CADRUL DIVORŢULUI”

A controlat Cioinac Nionela

A efectuat Levco Zinaida

CHIŞINĂU-2018
 INTRODUCERE

Divorţul este un eveniment care i se poate întâmpla oricui... tânăr (20-29 ani) sau adult
(30-65 ani), femeie sau bărbat, bogat sau sărac. Unii spun că divorţul este trăit diferit de femei
şi de bărbaţi, ceea ce nu este întru totul adevărat. Trauma este la fel de intensă şi pentru
bărbaţi, şi pentru femei şi depinde doar de investiţia sufletească în cuplu.

Uneori, bărbaţii îşi refac mai rapid viaţa după o căsnicie eşuată. Dar aceasta nu este o regulă,
ci un fapt care se exprimă prin caracteristicile creierului. “La femei predomină dezvoltarea
emisferei stângi a creierului, care determină starea de receptivitate, empatie, sensibilitate. Într-
o căsnicie, femeia este aceea care întreţine emoţia, poezia. Ea este intuitivă, se bazează pe
instincte – mai mult sau mai puţin corecte. Femeia este punctul fix, creează «cuibul» şi îl
menţine, dă naştere copiilor şi se sacrifică pentru ei, renunţând de multe ori la propria
persoană. La bărbaţi predomină emisfera dreaptă a creierului, ei sunt ancoraţi în real, sunt mai
puţin receptivi şi mai puţin emotivi.”

Un divorţ se poate traduce la o femeie prin stare de depresie prelungită şi ancorare în

trecut, retrăire intensă a momentelor fericite, ceea ce acutizează dezamăgirea şi sentimentul
eşecului. În cazul în care căsnicia s-a destrămat din cauză că bărbatul este cu altă femeie, soţia
părăsită va face mult timp comparaţia între ea şi “cealaltă”, ceea ce poate duce la o dezordine
psihică majoră.
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE

Conform statisticilor, numărul divorţurilor este mai mare în societăţile dezvoltate faţă de
cele mai slab dezvoltate. Oare femeia să fie “de vină”? Se pare că… da, spune specialistul
nostru. Cauza este emanciparea femeii: bărbatul se poate mulţumi cu o stare “acceptabilă” a
cuplului din punct de vedere emoţional. El este mai tot timpul ocupat, este activ şi cerebral.
Susţine material familia şi de multe ori poate fi un dictator, în ideea că: “Eu vă întreţin, voi vă
supuneţi”. Dar când femeia nu mai depinde financiar de bărbat, când îşi poate asuma propria
existenţă (şi eventual întreţinerea copiilor), ea găseşte puterea de a alege, de a spune: “Nu mai
vreau aşa”. O femeie activă din punct de vedere socioprofesional nu mai este o anexă a
bărbatului şi a casei. Ea este o fiinţă inteligentă, are personalitate, dorinţe şi o capacitate de
dăruire, care de multe ori o depăşeşte pe a soţului. Sunt în pericol de a divorţa mai ales
cuplurile care nu au la bază o compatibilitate socială şi intelectuală, ci doar atracţia fizică:
după ce dispare chimismul care a susţinut relaţia, fie unul dintre soţi, fie amândoi vor dori să
găsească jumătatea care să îi completeze.

O altă cauză a destrămării cuplului poate fi ritmul alert al vieţii: femeia care vine acasă
obosită, având un job care o solicită fizic şi psihic, nu mai este dispusă să ofere afectiv, ci
doreşte şi are dreptul să primească. Bărbatul trebuie deci să se schimbe: să fie mai atent, să îşi
ajute partenera în îndeplinirea obligaţiilor casnice. Şi nu toţi bărbaţii reuşesc acest lucru.
Cuplul se poate scinda, cei doi neputând să îndeplinească dorinţele partenerului.

Totodată, după divorţ urmează o perioadă de retragere în sine a individului, ceea ce e normal,
el trebuind să îşi asume noua viaţă. Prin divorţ, omul nu redevine singur, ci capătă un nou
statut, diferit de cele două de până atunci: necăsătorit, căsătorit, divorţat. O altă dificultate o
reprezintă aspectul material, care nu este deloc de neglijat şi care marchează viaţa celui
divorţat. În cazul în care nu este independentă financiar, persoana divorţată are dificultăţi în a
se adapta noii situaţii în care trăieşte atât financiar (venituri şi bunuri), cât şi social (prieteni).

Evident, nu se poate spune că toate persoanele care trec printr-un divorţ au nevoie de terapie.
Dar majoritatea, dacă ar răspunde sincer la întrebarea “Este cazul să merg la psihoterapeut?”,
ar recunoaşte că le-ar face bine să discute cu o persoană neutră şi specializată în astfel de
probleme despre ceea ce a fost şi ce urmează să facă. “Şi la noi în ţară ideea preconcepută
conform căreia «De ce să mă duc la psiholog? Ce, sunt nebun?» se estompează. Din ce în ce
mai mulţi oameni apelează la serviciile specialiştilor, care îi ajută să treacă mai uşor peste
etape şi experienţe dificile şi să îşi regăsească identitatea şi scopul în viaţă”. Femeile sunt cele
mai deschise către ideea de a apela la psiholog. Evident, nu este o regulă, dar cele divorţate
recurg la această soluţie şi fiindcă au de întâmpinat mai multe dificultăţi decât bărbaţii, mai
ales în cazul în care au copii.
 CAPITOLUL II. ASPECTUL PRACTIC

Divorţul, care era o ruşine în urmă cu 20 de ani, a devenit o realitate necondamnabilă şi de

multe ori de dorit în locul unei lupte mai mult sau mai puţin violente în cadrul cuplului –
unde, mai ales, există şi copii. Ideea că “nu divorţăm pentru copii, să aibă ei ambii părinţi”
este intens discutată, cu argumente pro şi contra, de psihologi. În majoritatea cazurilor de
divorţ, copiii sunt încredinţaţi mamei. Aceasta trebuie să îndeplinească acum activităţi care au
aparţinut până la divorţ tatălui: este responsabilă de întreţinerea copiilor din punct de vedere
material, trebuie să rămână caldă şi să le ofere suportul afectiv necesar. Numărul
divorţurilor pronunţate prin hotărârile judecătoreşti a fost în 2016 de 10,6 mii, cu 5,3% mai
puţin faţă de anul 2015, revenind în medie 3,0 divorţuri la 1000 locuitori. În anul 2016 din
totalul divorţurilor, au intervenit după o perioadă de căsnicie mai mică de 5 ani 27,2%, 5-9 ani
– 26,4%, urmate de căsătoriile desfăcute după o perioadă cuprinsă între 10-14 ani (14,9%),
15-19 ani (9,5%), 20 ani şi peste (22,0%). Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ a
fost de 11 ani.

Ghid de interviu cu Butnaru Nicoleta, 37 de ani, lucrează farmacistă, are 2 copii,

divorţată de 4 ani:
A.Aspecte generale privind divorţul
1. Ce reprezintă în concepţia dvs. noţiunea de divorţ ?
R1-Divorţul reprezintă o decizie de desfacere unei căsătorii, bine gândită, analizată la
capul rece şi în mod legal,
2. Ce cred moldovenii despre divorţ, persoane divorţate?
R2-După părerea mea, moldovenii consideră că divorţul este un fenomen normal şi
persoanele divorţaţe îşi vor mai găsi un partener de viaţă pentru viitor.
3. De cît timp sunteţi divorţat(ă)? Regretaţi că aţi divorţat ?
R3-Sunt divorţată de 4 ani, nu regret, pentru că era imposibil de locuit cu fostul soţ sub
acelaş acoperiş, mai ales după naşterea celui de al doilea copil, venea acasă de cel puţin
trei ori pe saptamână în stare de ebrietate şi era foarte agresiv.
4. Cît timp a durat procedura de divorţ ?
R4-A durat în jur de 3-4 luni.
5. Cum aţi suportat procedura de divorţ ?
R5-A fost o perioadă stresantă, nu am fost lăsată în pace de către fostul partener de viaţă,
mă insulta, şi pentru copii a fost un stres violenţa în familie.
6. Cum evaluaţi procedura juridică privind divorţul în RM ?
 R6-Procedura juridică acordă mai mult timp înainte de a desface căsătorie, cred că e un
avantaj, luînd în considerare că procentul de divorţuri creşte, există cupluri care discută
despre problemă în timpul acordat de instanţă şi oferă a doua şansă familiei.

B. Motive ale divorţului

7. Dacă aţi putea întoarce timpul ce aţi schimba ?
R7-Nu aş schimba nimic, cât de rău nu ar fi soţul, îi mulţumesc pentru aceşti doi copii
minunaţi, tot m-aş fi căsătorit cu el.
8. De ce persoanele divorţează ?
R8-Sunt mai multe cauze de ce divorţează, distanţa tot este una din cauze, când soţul
pleacă la muncă în altă ţară, apar probleme, sau violenţa, nu e una din ultimele cauze şi
apariţia unor simptome de boli psihice.
9. Care au fost cauzele dvs. ce au condus la divorţ ? Cine a fost cu iniţiativa de a
divorţa ?
R9-A fost iniţiativa mea, problema a fost alcoolismul şi violenţa
10. Aţi discutat cu cineva despre problemele familiei ?
R10-Da, am încercat să mergem cu soţul la psiholog, să vedem care e sursa problemei,
dar încercările eşuau. Deci, nu am mai discutat cu nimeni cu excepţia unor membri de
familie.
11. Cine va susţinut în decizia de a divorţa ? Ce rol au avut aceste persoane ?
R11-Singura persoană care m-a suţinut a fost mama, ştia situaţia din interior şi mi-a
sfătuit să iau deciyii radical, pentru că se poate finisa rău.
12. După părerea dvs. de ce în prezent persoanele divorţează mai des decât în trecut ?
R12-Aşa e, pentru că în trecut valorile spirituale ţi concepţia de a păstra familia contau
mult mai mult decât acum, cuplului îi era ruşine să divorţeze.

C. Efectele divorţului
13. Ce efecte a lăsat divorţul asupra dvs. ?
R13-După divorţ am obţinut mai mult timp pentru copii şi pentru activităţile preferate,
dar să nu uităm şi despre deficultăţile financiare, primul ani mi-a fost greu şi am suportat
o criză, dar acum s-a normalizat, am un venit stabil şi suficient.
14. În ce relaţii sunteţi acum cu fosta(ul) soţie ?
R14-Suntem în relaţii de comunicare, de câte ori are nevoie să vadă copiii îi ofer această
ocazie, dacă e în stare conştientă.
15. Ce modificări a suferit viaţa dvs. după divorţ ?
R15-Am fost nevoită să muncesc mai mult pentru a întreţine copiii, dar viaţa a devenit
mai calmă, profit din plin de posibilităţi de a mă dezvolta spiritual.
16. Divorţul schimbă o persoană ? Dvs. v-aţi schimbat după divorţ?
R16-Consider că m-am schimbat şi că divorţul acţionează mai mult asupra psihicului
unei femei decât al bărbatului. Ne schimbăm cu toţii, dar diferenţa e în ce direcţie, bună
sau rea. Poate fi necesar un curs de restabilire.
17. Cum aţi reuşit să treceţi peste momentele critice ale divorţului ?
R17-Copiii au fost mereu de partea mea, deşi încă nu înţeleg toate problemele, dar am
avut parte de susţinere emoţională din marte lor, ei m-au motivat să depăşesc punctele
critice.
18. Divorţul a afectat relaţia dvs. cu rudele, prietenii, colegii de serviciu ?
R18-Nu am simţit o afecţiune aparte, nu cred că a afectat.
19. Vă vedeţi/sunteţi într-o nouă relaţie ?
R19-Cred că da, mă văd într-o altă relaţie, dacă aş avea ocazia să construiesc o nouă
familie aş faci-o cu acordul copiilor mei.
20. Ce aţi dori să le spuneţi celor care au o familie cu probleme ?
R20-Pot să le spun, că divorţul nu e o soluţie la toate problemele, ar trebui să fie apelat
în situaţiile critice şi să nu se grăbească. Familia merită încă şanse, dacă e posibil.
21. Ce aţi dori să le spuneţi celor care se gîndesc să divorţeze ?
R21-Divorţul este un act complex şi necesită răbdare, să fie gata cu orice situaţie ieşită
din comun, dar să se gândească bine dacă asta e ceea ce vor cu adevărat.
22. Ce le transmiteţi celor care au divorţat ?
R22-Le transmit ca să nu se dezamăgească în sine şi să accepte o altă căsătorie în viaţa
lor, să nu le fie frică de schimbările ce vor interveni.
23. Cum a afectat/dacă a afectat divorţul copilul/copiii ?
R23- Orice copil suferă imens când parinţii săi divortează. Vestea bună este că divorţul
ar putea să nu lase cicatrici psihologice îndelungate şi se conformează cu ideea că
locuiesc cu un singur părinte, aşa a fost în cazul meu.
24. Ce părere aveţi faţă de serviciile oferice persoanelor în perioada divorţului, după
divorţ(centre de consiliere psiho-socială, centre de mediere – centre în care un mediator
specialist încearcă să împace soţii, centre pentru susţinere a copiilor a căror părinţi
divorţează) ?
R24-Am o părere pozitivă, căci cum am mai spus, divorţul trebuie să fie pe ultimul loc
al soluţiilor problemelor. Mediatorul are dreptate când încercă să împace soţii, le oferă o
şansă şi poate reuşi să păstreze familia şi să schimbe viziunile. Centre de susţinere al
copiilor sunt necesare pentru terapia psihică, pentru a înţelege cât de mult suferă copilul
şi pentru a-l ajuta să înţeleagă ce se întâmplă. Toţi specialiştii care încearcă să
amelioreze situaţia fără decizii radicale, aşa ca divorţul, merită a fi remuneraţi la justa
valoare, fac lucruri bun.