COLEGIUL ECONOMIC “DELTA DUNĂRII” TULCEA

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

A CALIFICARII PROFESIONALE NIVEL 4.

Domeniul pregătirii de bază: Economic

Domeniul pregătirii generale: Economic

Calificare profesională: Tehnician în activități economice

Temă proiect:

CONTRACTUL DE ASIGURARE

ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,

Prof. ec. Lungu Mihaela Oancă Bogdan-Constantin

2023
 CUPRINS

Argument:………………………………………………………………………….........3
Capitolul I. Ce este contractul de asigurare și care sunt proprietățile acestuia?.....….4
• Personal……………………………………………………………………………....…4
• Consensual……………………………………………………………………………...4
• Sinalagmatic………………………………………………………………………….....5
• Unic...…………………………………………………………………………………...5
• Oneros…………………………………………………………………………………..5
• Cu executare succesivă………………………………………………………………….5
• Aleatoriu………………………………………………………………………………...5
• De adeziune..……………………………………………………………………………5
• Tipuri de contracte de asigurări………………………………………………………....6
Capitolul II. Elementele contractului de asigurare...........................................................7
- Interesul asigurării............................................................................................................7
- Obiectul și riscul asigurării..............................................................................................7
- Suma asigurării și prima de asigurare..............................................................................7
- Paguba și despăgubirea de asigurare................................................................................9

Capitolul III. Mecanismul perfectării contractului de asigurare....................................11

Capitolul IV. Condițiile de valabilitate ale contractului de asigurare............................14

Capitolul V. Tipuri de asigurări.........................................................................................15

- Asigurări de mijloace de transport (CASCO, în cazul autovehiculelor).........................16

- Asigurarea de avarii şi furt.............................................................................................16

- Asigurarea locuinţei........................................................................................................16

- Asigurarea de sănătate....................................................................................................16

Capitolul VI. Drepturile și obligațiile asiguratului și asiguratorului.............................18

Capitolul VII. Studiu de caz – Model contract de asigurare...........................................20

Concluzii................................................................................................................................29
Bibliografie............................................................................................................................30
Anexa 1..................................................................................................................................31

2
 ARGUMENT:

Pentru proiectul de certificare a competențelor profesionale, am abordat tema “Contractul de

asigurare “ din cadrul modulului “Elemente de statistică, finanțe și asigurări” , proiectul fiind
din șase capitole în care am prezentat informații despre contractul de asigurare.

Înainte de prezentarea lucrării, aș vrea să vă împărtășesc de ce este așa important un

contract de asigurare. Contractul de asigurare ajută o persoană fizică sau juridică la
remedierea unor pagube create de om sau de natură.

John Downes şi Jordan Elliot Goodman, în "Dictionary of Finance and Investment Terms",
definesc asigurarea ca fiind "sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştiente de
riscurile posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează
sumele corespunzătoare în caz de daună. Asigurătorul obține profit prin investirea primelor pe
care le primeşte. Într-un sens mai larg, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup
de persoane care poate plăti mai ușor daunele.

În primul capitol am definit ce este contractul de asigurare și tipurile de contracte.

În al doilea capitol am prezentat elementele principale ale unui contract de asigurare, intrând
în amănunt la fiecare element.

În al treilea capitol am prezentat mecanismul perfectării contractului de asigurare intrând în

amănunte.
În al patrulea capitol condițiile de valabilitate ale contractului de asigurare și am prezentat
lucrurile esențiale.
În capitolul cinci am prezentat câteva din asigurările care mi se par mie mai importante,
descriindu-le pe fiecare în parte.
În capitolul șase am prezentat drepturile și obligațiile asiguratului cât și a asiguratorului.
În capitolul șapte am prezentat un model de contract de asigurare. Anexa 1. Polița de
asigurare.
În încheiere am afișat toate sursele bibliografice.

3
 Capitolul I:

Ce este un contract de asigurare și care sunt proprietățile acestuia?

Conform Codului Civil în capitolul XVI numit „Contractul de asigurări”, contractual de

asigurare este prezentat astfel:

Art.2.199.-

(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să

plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului
asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau
terțului păgubit.

(2) Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui
risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de
asigurător să plătească prima de asigurare.

Contractul de asigurare, conform definiției, prezintă o serie de particularități juridice . El este

un contract personal, consensual, sinalagmatic (care impune obligații reciproce între părțile
interesate chiar de la data încheierii), unic, oneros (prin care se urmărește ca în schimbul unei
prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent), cu
executare succesivă, aleatoriu, de adeziune .

Este un contract personal deoarece prin acesta se asigură persoana și nu proprietatea.

În cazul în care asiguratul decide să își pună la vânzare proprietatea, noul proprietar nu
beneficiază de această asigurare, decât dacă asiguratorul acceptă acest lucru.

Acesta este și un contract consensual deoarece se încheie prin decizia fiecărei părți.
Caracterul consensual rezultă din faptul că se creează un consens, prin simplul acord de voință
al părților, fără să fie nevoie de vreo formă de specială de manifestare a voinței lor. În
practică, polița sau certificatul de asigurare, precum și decontul de primă trimis asiguratului,
fac dovada contractului de asigurare.

4
 Este și un contract sinalagmatic deoarece părțile contractate își asumă obligații reciproce
și interdependente. Obligațiile asiguratului sunt declarațiile de risc exacte, achitarea primei de
asigurare în termenii indicați la încheierea contractului, iar asigurătorul are ca obligație plata
sumei despăgubirilor, dacă asiguratul și-a îndeplinit obligațiile sale.

Este un contract unic pentru întreaga sa durată. Unicitatea acestuia nu se pierde chiar
dacă asiguratul pierde contractul. În acest caz se eliberează un duplicat.

Contractul poate fi și cu titlu oneros deoarece fiecare parte urmărește să obțină un folos
( nu este gratuit), o contraprestație, în schimbul obligației ce și-o asumă. La fel ca alte
contracte oneroase, asiguratul este beneficiar de protecția pe care asiguratorul o oferă, iar
asiguratorul preia asupra sa riscul asigurat în schimbul unei prime.

Acest contract este cu execuție succesivă deoarece se eșalonează în timp, astfel în cât
asigurătorul se obligă să acopere un anumit risc pe o perioadă lungă de timp (asigurările pe
viață), plata se efectuează lunar, trimestrial , anual, iar pentru bunuri este anuală întreagă.

Acesta poate fi și un contract aleatoriu deoarece la încheierea lui, părțile nu cunosc

existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din
contract. Obligațiile asiguratului și asiguratorului sunt asumate deplin de un eveniment viitor
și incert. Acest eveniment comportă o șansă de câștig sau un risc de pierdere, pentru fiecare
dintre părți.

Poate fi un contract de adeziune deoarece este redactat și imprimat de asigurator, la el a

aderat asiguratul.

Acesta poate să mai fie și un contract de bună credință deoarece presupune că executarea
acestuia să se facă cu bună credință de către părți.

Exista trei tipuri de contracte de asigurare:

1. Contractul de bază.

Contractul de bază este un document ce este încheiat între două părți pe o anumită
perioadă de timp. În acest contract sunt indicate bunurile asigurate, valabilitatea, cota de
primă tarifară, locul (locurile) aflării acestor bunuri, etc.

5
2. Contractul suplimentar
Sunt cazuri când în timpul valabilității contractului de asigurare, asiguratul vrea să mai
procure anumite bunuri care nu sunt trecute în contract. Deci nu toate bunurile sunt cuprinse
în contractul de asigurare. În acest caz, pe bunurile procurate, suplimentar, se întocmești
contractul de asigurare suplimentar, iar asigurarea acestui contract se termină odată cu cel de
bază indiferent de ziua începerii lui.

3. Contractul special

Contractul special se încheie în cazul unor bunuri de excepție. Fiecare societate de

asigurări are o listă cu obiecte, care nu pot fi asigurate de contractul de bază ( banii în
numerar, obiecte de aur, pietre scumpe, materiale explozive, obiecte de cult, etc.), ci numai
pe unul special.

6
 Capitolul II Elementele contractului

de asigurare

Contractul de asigurări prezintă următoarele elemente:

1. Interesul asigurării
Principiul interesului asigurabil reprezintă un principiu de bază a asiguratorului, alături de
principiul despăgubirii și principiul unei credințe. În acest context, interesul asigurării prezintă
particularități , în funcție de formele concrete ale asigurării de bunuri, de persoane și de
răspundere civilă.

Prin interesul asigurării, în cazul asiguratorului de bunuri, se înțelege suma efectivă,

evaluabilă în bani, pe care asiguratorul o poate suferi ca pierdere in caz de deteriorare a
bunurilor asigurate.

În asigurarea de bunuri, funcționează două principii care domină aceste asigurări și

anume: necesitatea existenței unui interes patrimonial cu privire la bunul asigurat și
înregistrarea, care împiedică asiguratul de a primii o despăgubire mai mare decât paguba
suferită.

2. Obiectul și riscul asigurării

Prin obiectul asigurării se deduce ceea ce sa asigurat: anumite bunuri, despăgubirea

datelor de asigurat ca urmare a răspunderii civile față de o terță personală ( patrimoniul din
care ar urma să se plătească) sau un atribut al profesiei( viața, capacitatea de muncă etc.),
adică valoarea patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Riscul constituie elementele esențiale și caracteristici ale contractului de asigurare. Dacă

riscul lipsește, acest contract este lipsit de eficacitate , de propria sa substanță deoarece riscul
reprezintă însuși asigurarea propriu zisă.

3. Suma asigurată si prima de asigurare

7
 Suma asigurată este parte din valoarea asigurării pentru care asiguratorul își asumă
răspunderea, în cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care asigurarea s-a
încheiat. Suma asigurată reprezintă limita maximă a răspunderii asiguratorului și este unul din
elementele care stau la baza calculării primei de asigurări.

În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată nu poate să depășească suma reală a

bunului la data asigurării ( valoarea de asigurare). Supra-asigurarea nu este admisă deoarece
poate trezi interesul asiguratorului la producerea cazului asigurat. În schimb suma asigurată
poate fi inferioară valorii reale a bunului ( subasigurare). În aceste limite suma asigurată se
stabilește de către părți, în contract.

Prima de asigurări este suma de bani pe care asiguratul este obligat, în baza contractului
sau a legii, s-o plătească asiguratului, în schimbul garanției pe care acesta i-o oferă și se
folosește pentru constituirea fondului de asigurare, a fondului de rezervă, pentru finanțarea
acțiunilor de prevenire și combatere a unor evenimente producătoare de pagube și pentru
acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asiguratorului.

Prima de asigurare este prețul plății de asigurat pentru ca asiguratorul să preia asupra sa
riscul. Cuantumul primei depinde de cota de primă tarifată stabilită, de exemplu, la 1000 de
lei, sumă asigurată pe cap animal, hectar, etc., precum și de mărimea acesteia.

Prin urmare, prima de asigurare se calculează prin înmulțirea cotației (exprimată în

procente) ajustată, în urma inspecției de risc și a negocierii cu suma asigurată.

Există mai multe categorii de prime și anume:

1. Prima pură denumită și cota de bază sau prima tehnică, este determinată constituirii
fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile de asigurare și sumele asigurate. Ea se
calculează înmulțind frecvența sinistrelor cu costul lor mediu.

De exemplu, să presupunem că un asigurător din România asigură împotriva incendiului 2000

de case care costă în medie 200.000.000 lei. Suma asigurată va fi 200 mil. lei X 2000 = 400
miliarde lei. Dacă, potrivit statisticilor, în fiecare an, în medie, una dintre aceste case arde
complet, asigurătorul va trebui să plătească 200 milioane lei pentru a-şi onora angajamentele.

8
Prima pură necesară pentru a face faţă acestei pagube este egală în fiecare an cu 100.000 lei,
aşa cum rezultă din următorul calcul:

Frecvenţa = 1/2000 = 0,05%

Suma asigurată: 200 mil. lei

Prima pură = frecv. X suma asigurată = 0,05% X 200 mil. lei = 100 mii lei

Asigurătorul celor 2000 de case va încasa 100.000 X 2000 = 200 mil. lei ceea ce îi
permite să facă faţă ratei și nistralităţii anuale constatată statistic.

2. Prima netă este egală cu prima pură la care se adaugă cheltuielile necesare pentru
încheierea și gestionarea contractelor de asigurare plus profitul asiguratorului. Aceste
cheltuieli variază în funcție de produse de asigurare și în funcție de modurile de distribuție
utilizate.

3. Prima totală este cea care este plătită de asigurat și rezultă din adunarea primei nete cu
cheltuielile accesorii și cu taxele și impozitele legale. Cheltuielile accesorii denumite
costul poliței sunt în majoritatea țărilor o mică sumă forfetară a cărei justificare era la
început aceea că asiguratul trebuie să plătească costul material al încheierii contractului.

4. Paguba și despăgubirea de asigurare

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pentru care asiguratorul este obligat s-o
plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurării. Despăgubirea nu
poate depăși suma asigurată și este mai mică sau egală cu valoarea pagubei, în funcție de
principiul de răspunde real asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

În cazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atunci
despăgubirea este și ea egala cu paguba suferită.

În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:

9
Principiul răspunderii proporționale față de pragul, în care se află suma asigurată față de
pagubă, în care se află suma asigurată față de valoarea bunurilor asigurate.

Principiul primului risc se aplică mai ales la bunurile la care riscul de producere a
pagubei totale este mai redus ( ex. asigurarea clădirilor)

Valoarea sumei asigurate este considerată ca reprezentând maximul de pagubă previzibilă

pentru bunul respectiv.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul răspunderii
proporționale, pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare, dar și nivelul
primelor este mai mare.

Principiul răspunderii limitate se caracterizează prin faptul că despăgubirea se acordă

numai dacă paguba depășește o anumită valoare prestabilă. Astfel o parte din pagubă, numită
franciză, va cădea în răspunderea asiguratului. Aceasta poate fi:

a) Atinsă sau simplă, asiguratorul acoperă în întregime paguba până la nivelul sumei
asigurate, dacă aceasta este mai mare ca franciză.

EXEMPLU.

- Suma asigurată -10.000 lei

- franșiza -3.000 lei

- paguba I -5.000 lei Despăgubirea I – 5000 lei

- paguba II - 1.000 lei Despăgubirea II – 0 lei

b) Deductibilă sau absolută, aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă , indiferent
de volumul pagubei. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă care depășește franciza.

EXEMPLU.

( după datele din exemplu precedent)

Despăgubire I -2000 lei

Despăgubire II - 0 lei

10
 Capitolul III Mecanismul perfectării contractului de asigurare

Perfectarea contractului de asigurare impunea asiguratorului să informeze potențialul

asigurat asupra produsului de asigurare oferit și a condițiilor de asigurare.

Mecanismul încheierii contractului poate fi declanșat și de trimiterea unui document de

asigurare, a unei cereri de plată a primei de asigurare (reînnoirea unui contract) ori prin
confirmarea de către societatea de asigurare a unei plăti în contul său, plată care vizează tot
reînnoirea unui contract.

Contractul de asigurare este reglementat pe de o parte de cadrul general derivat din acte
normative legale, aplicabile oricărui contract de asigurare, iar pe de altă parte de norme
special corespunzătoare fiecărei ramuri de asigurare (de bunuri, de persoane, de răspundere
civilă ) fără a ignora intențiile și scopul urmărit de fiecare societate de asigurare în parte pe o
piață concurențială a asigurărilor.

În cadrul contractului de asigurare un loc important pe lângă caracteristicile bunului

asigurat și datele lui de identificare un loc important îl ocupă interesul asiguratului, riscurile
asigurate, suma asigurată și prima de asigurare. Perfectarea contractului de asigurare implică
obligații din partea asiguratului a cărui nerespectare blochează încheierea asigurării sau
conduce la consecințe juridice în sarcina asiguratului ori la nulitatea contractului dacă acesta
este in curs de încheiere.

Interesul de asigurare se manifestă prin cererea de asigurare.

Precizările referitoare la risc trebuie să fie clare sub aspectul extinderii răspunderii, încadrării
temporale, teritoriale, a cauzelor care le-au generat.

Suma asigurată și forma de asigurare se află in corelație cu valoarea bunurilor asigurate,

natura și mărimea riscului preluat.

Contractul de asigurare se consider încheiat atunci când asiguratul a achitat prima de

asigurare și asiguratorul a emis contractul de asigurare. De regulă acordul părților se
manifestă concomitent rezultatul fiind înscrisul constatator al asigurării (contract sau certificat
de asigurare de bunuri, respective polița de asigurare la asigurările de persoane).

11
Contractul de asigurare ca de pildă în asigurarea maritimă, de aviație se încheie prin
intermediari (brokeri), mandatari ai asiguratului și respective agenți ai societății de asigurare.

De o deosebită importanță la încheierea asigurării este precizarea datei încheierii

contractului de asigurare, a momentului intrării în vigoare și a expirării acestuia.

Contractul de asigurare are in exclusivitate forma scrisă, aceasta fiind singura probă admisă,
în lipsa ei nu se poate dovedi existența și realitatea acestuia.

Încetarea contractului de asigurare - În mod normal contractul de asigurare cu durată

determinată încetează în momentul expirării perioadei pentru care a fost încheiat.

În legătură cu raporturile de asigurare pot interveni: modificarea, denunțarea, rezilierea,

nulitatea, reactivarea și reînnoirea contractului de asigurare.

Modificarea contractului de asigurare - pe parcursul valabilității asigurării este posibilă în

cazul schimbării împrejurărilor esențiale cu privire la risc, în raport cu regulile precizate în
condițiile de asigurare.

Denunțarea contractului de asigurare - de către una din părți, poate avea loc în cazuri
prevăzute expres în actele normative care reglementează asigurarea. Se pot menționa situații
variate, între care: caracterul inexact, nesincer sau incomplet al declarației de asigurare,
schimbarea esențială a împrejurărilor in care se manifestă riscul, etc.

Rezilierea contractului de asigurare - poate avea loc ca urmare a faptului că scopul său nu
mai prezintă oportunitate pentru părți sau pentru una din ele.

Rezilierea poate interveni și atunci când asiguratul nu a achitat ratele scadente la primele de
asigurare sau a depășit termenul de păsuire acordat de asigurător, bunul asigurat a fost
înstrăinat, asiguratul refuză modificarea contractului de asigurare la solicitarea asigurătorului
sau in alte cazuri prevăzute de actele normative. Rezilierea contractului de asigurare nu
generează efecte retroactive ci doar viitoare.

Nulitatea - contractului de asigurare constituie o sancțiune îndreptată împotriva efectelor

care contravin scopul asiguratului. Nulitatea poate fi totală sau parțială și intervine în cazul
încălcării prevederilor legale cuprinse în contractul de asigurare, cum ar fi: încheierea unor
contracte de asigurare pentru autoturisme avariate sau neînmatriculate, declarații incomplete

12
sau neexact făcute de asigurat, preluarea unor riscuri excluse, a unor bunuri sau personale
neasigurabile, etc..

Reiese ca nulitatea contractului de asigurare constituie o sancțiune de drept civil constând în

desființarea cu efect retroactiv a contractului de la data încheierii acestui act, datorită
nesocotirii normelor juridice de asigurare.

Reactivarea - contractului de asigurare poate interveni în sfera asigurărilor mixte de viață,

în cazul în care asiguratul a întrerupt un anumit timp, plata primei de asigurare. Reactivarea
este posibilă datorită existenței rezervei matematice în structura primei de asigurare dar fără a
depăși un anumit interval de timp de la întreruperea plății primei de asigurare. Reactivarea
poate avea loc fie prin plata primelor restante și menținerea datei de expirare a asigurării, fie
prin prelungirea duratei asigurării cu timpul pentru care nu s-au plătit prime de asigurare.

Reînnoirea - contractului de asigurare poate avea loc în cazul asigurărilor încheiate pe o

durata determinată, în cazul în care la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul își
manifestă dorința continuării raporturilor de asigurare în anul următor prin perfectarea
corespunzătoare a contractului de asigurare. De fapt, reînnoirea are loc și de drept pentru o
nouă perioadă de timp, egală cu cea anterioară, dacă una din părți nu denunță contractul.

Subrogarea - în drepturile asiguratului constituie în fapt o consecință a contractului de

asigurare. Mai precis subrogarea constă în substituirea societății de asigurare sau
beneficiarului de asigurare în limitele sumei asigurate (la asigurarea de bunuri și răspundere
civilă ) contra celor răspunzători de producerea pagubei. Deci, asiguratul sau beneficiarul de
asigurare sunt despăgubiți în prima instanță pentru pagubele suferite în baza contractului de
asigurare încheiat și a primei de asigurare achitate. Abia apoi se produce un act de subrogare,
dacă evenimentul asigurat s-a ivit cu concursul sau prin fapta ilicită a unui terț.

Subrogarea urmărește în fapt menținerea echilibrului financiar al societății de asigurare între

primele încasate și despăgubirile plătite iar pe plan social si moral obligarea terțului vinovat
de producerea pagubei la repararea sau acoperirea ei.

13
 Capitolul IV

Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare

• capacitatea de a contracta a parţilor contractante;

• consimţământul valabil al părţii ce se obligă;

• să existe un obiect determinat;

• cauză licită si morală.

Potrivit Codului civil, condiţiile pentru valabilitate unui contract sunt:

Orice persoană poate contracta, dacă nu este declarată necapabilă de lege. Incapabili
de a contracta sunt: minorii, interzişii judecătoreşti şi, în genere, toţi cei căror legea le-a
interzis oricare contractare. Minorii între 14-18 ani au capacitate restrânsă şi pot încheia acte
juridice personale, dar numai cu acordul părintelui sau a autorităţii tutelare.

Consimţământul la încheierea contractului de asigurare este realizat atunci când părţile

au convenit asupra condiţiilor esenţiale ale contractului. Din categoria condiţiilor esenţiale ale
contractului de asigurare fac parte: tipul asigurării, obiectul asigurat, riscul şi cazul asigurat,
mărimea primei de asigurare, termenul de achitare a primei de asigurare, mărimea
despăgubirii de asigurare sau plăţii de asigurare etc. Caracteristic pentru realizarea
consimţământului în contractul de asigurare este faptul, că acesta este reaşezat în formă scrisă.

Consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau
surprins prin dol.(Violenţa în asigurări este greu de presupus, dar dacă s-a produs contractul
de asigurare se anulează; Dolul – folosirea de mijloace viclene de către una din părţi.)

Obiectul asigurării îl reprezintă ceea ce s-a asigurat: bunul trebuie sa fie determinabil.

14
 Capitolul V Tipuri de asigurări

• Asigurări de mijloace de transport (CASCO, în cazul autovehiculelor)

Prin acestea se asigură automobilul propriu în cazul distrugerii parţiale sau totale,
distrugere cauzată de un eveniment neprevăzut. De asemenea, se poate acoperi şi riscul în
cazul furtului automobilului.

Chiar dacă sumele pot părea mari pentru bugetul tău, cheltuielile cu o poliţă sunt
incomparabil mai mici decât cheltuielile în cazul unui accident.

Autoturismul este supus multor riscuri atunci când îl conduci, dar şi în timpul
staţionării (avarii, furt, incendii, etc.). Mai ales dacă ai investit într-o maşină nouă, merită să
mai investeşti şi într-o asigurare auto.

• Asigurarea de avarii şi furt

Avarierea maşinii poate fi parţială sau totală. În cazul avariei parţiale, se repară sau se
înlocuiesc piesele distruse. În cazul avariei totale se înlocuieşte automobilul. Suma asigurată
este diferenţa dintre valoarea maşinii nouă (valoarea care apare pe factură) şi uzura în timp a
maşinii. Prima de asigurare (suma plătită anual de asigurat) este influenţată de:

• suma asigurată;

• capacitatea cilindrică;

• vechimea maşinii (anul fabricaţiei);

• îmbunătăţiri, dotări suplimentare;

• puterea motorului.

Asigurările de avarii pentru maşinile de producţie internă sunt mai ieftine decât
pentru cele de producţie externă. Autoturismul nu poate fi asigurat doar pentru furt. Se pot
proteja şi dotările suplimentare din autoturism. Se pot asigura şi pasagerii autoturismului. În
cazul accidentării sau decesului, se acordă despăgubiri în limita sumei asigurate.

15
• Asigurarea locuinţei

Locuinţa dar şi bunurile din ea sunt ameninţate de foarte multe evenimente

neprevăzute: incendii, cutremure, explozii, inundaţii, furturi. Foarte puţini români îşi asigură
în acest moment locuinţele, dar situaţia s-ar putea schimba în viitor, fiind preconizată
introducerea asigurării obligatorii a locuinţelor. Atenţie, însă – asigurările sunt valabile doar
în cazul calamităţilor (cutremur, alunecare de teren sau inundaţie) şi acoperă maxim 10.000 de
euro, respectiv 20.000 de euro, în funcţie de tipul locuinţei. Pentru a acoperi valoarea
integrală a unei locuinţe, trebuie încheiată o asigurare facultativă.

Asigurarea locuinţei este o cerinţă obligatorie a băncilor, în cazul în care apelezi la un

credit garantat cu locuinţa (credit ipotecar).

Tipurile de asigurări pentru care poţi opta sunt:

• simplă: se asigură locuinţă şi/sau bunurile;

• completă, cu următoarele opţiuni:

- asigurarea bunurilor şi/sau locuinţei şi asigurarea membrilor familiei pentru

accidente;

- asigurarea bunurilor şi/sau locuinţei şi asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi.

• Asigurarea de sănătate

Poate fi încheiată de către persoanele fizice cu domiciliul sau rezidenţa în România, respectiv
de către companii pentru angajaţii lor. Limita vârstei variază de la o societate de asigurări la
alta. Asiguratul poate primi despăgubiri pentru:

• cazare şi masă pe perioada spitalizării;

• medicamente şi materiale medicale folosite în spital;

• terapie intensivă, tratamente chirurgicale;

• consultaţii;

• servicii de îngrijire;

16
 • transfer într-o altă unitate;

• proteze;

• perioada de convalescenţă şi recuperare.

Dacă spitalizarea are loc în afara României, asiguratorul este obligat la plata spitalizării, a
tratamentului şi a transportului. În funcţie de planul de asigurare, diferă riscurile acoperite,
beneficiile acordate şi costul asigurării. Printre factorii care influenţează costul asigurării se
numără vârsta şi ocupaţia asiguratului. Furnizorul de servicii medicale primeşte despăgubirea
de la asigurator în cazul în care a acordat asiguratului:

• servicii de îngrijire;

• spitalizare;

• tratamente;

• consultaţie.

Asiguratul sau familia acestuia primesc despăgubirea de la asigurator în situaţie de:

• invaliditate totală sau parţială cauzată de accident;

• deces cauzat de îmbolnăvire;

17
 Capitolul VI

Drepturile si obligaţiile asiguratului și asiguratorului.

Drepturile și obligațiile asiguratului sunt:

1. până la producerea riscului asigurat

Drepturi

• Dreptul de a modifica contractul

• Dreptul de a încheia asigurări suplimentare

• Dreptul de răscumpărare

Obligații

• plata primei de asigurare

• obligaţia de a informa pe asigurător în privinţa modificării circumstanţelor care

agravează riscul,

• obligaţia de întreţinere a bunului asigurat in bune condiţii, conform dispoziţiilor legale

in vigoare.

2. După producerea riscului asigurat

Drepturi

• dreptul de a încasa despăgubirea de asigurare

Obligații

• combaterea efectivă a calamităţilor pentru limitarea pagubei si salvarea bunurilor

asigurate.

18
• Avizarea asigurătorului, in termenele prevăzute de condiţiile de asigurare, cu privire la
producerea riscului asigurat

• Participarea la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate

• Furnizarea de acte şi date referitoare la riscul asigurat Drepturile și obligațiile

asiguratorului sunt

a) până la producerea riscului asigurat

Drepturi

• dreptul de a verifica existenţa bunului asigurat şi a modului în care acesta se intreţine

• dreptul de a aplica sancţiuni legale când asiguratul a încălcat obligaţiile privind

întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate

Obligaţiile

• obligaţia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, dacă asiguratul

l-a pierdut pe cel original

• obligaţia de a elibera, la cererea asiguratului a unui certificat ce confirma asigurarea.

b) după producerea riscului asigurat

Drepturi

• asigurătorul achita despăgubirea sau Suma asigurată

În acest scop, asigurătorul va stabili cauzele daunelor și împrejurărilor în care acestea s-au
produs pentru determinarea obligaţiei sale de plată. Pentru aceasta este necesar să se verifice:

Obligații

• dacă asigurarea era în vigoare la data producerii riscului

• dacă primele de asigurare au fost achitate integral

• dacă bunurile respective sunt cuprinse în asigurare

• dacă evenimentul produs este riscul împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

19
 Capitolul VII

STUDIU DE CAZ

CONTRACT DE ASIGURARE PENTRU DIVERSE SITUAŢII

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1. S.C._, cu sediul în , înmatriculată în Registrul

comerţului_sub nr. _, cont nr. _, deschis la_, reprezentată

legal prin în calitate de_, denumită în continuare asigurător,

şi

2. DL/D-na _, domiciliat(ă) în , identificat cu C.I.

seria ,nr. , denumit în continuare asigurat.

II. Asiguratul

Asiguratul stabileşte ca beneficiar al asigurării în caz de deces pe_.

III. Prevederi generale

Asigurarea este valabilă pentru accidentele pe care asiguratul le suferă:

1. în exercitarea ocupaţiilor profesionale declarate;

2. în desfăşurarea oricărei alte activităţi normale, care nu are caracter profesional.

Asigurareaeste valabilă, de asemenea:

a) pe perioada serviciului militar în timp de pace, ca urmare a unei chemări pentru exerciţii
obişnuite; pe perioada serviciului militar ca recrut în timp de pace, asigurarea operează
exclusiv pentru riscurile care nu au legătură cu desfăşurarea serviciului pentru care acesta
este chemat; asigurarea este suspendată pe durata serviciului care substituie serviciul
militar obligatoriu, a înrolării voluntare, a chemării pentru mobilizare sera pentru motive cu
caracter excepţional;

b) pentru accidente cauzate de conducerea motociclurilor;

20
c) pentru accidente cauzate de folosirea şi conducerea: autovehiculelor; autoturismelor de
folosinţă privată; autovehiculelor pentru transporturi mixte de persoane şi bunuri;
autocarelor care, împreună cu încărcătura, nu depăşesc o greutate de 3,51; autovehiculelor
speciale sau de
folosinţă specifică; maşinilor agricole; bărcilor cu motor pentru scopuri recreative;

d) pentru accidente rezultând din participarea la curse şi întreceri, la respectivele probe şi

antrenamente, cu caracter amical şi recreativ şi care nu constituie surse de venituri pentru
asigurat.

IV. Deces

Dacă accidentul are drept urmare decesul asiguratului şi acesta se constată în termen de
maxim un an din ziua în care s-a produs accidentul, asigurătorul plăteşte suma asigurată
pentru caz de deces beneficiarului desemnat.

V. Invaliditatea permanentă

Dacă accidentul are drept urmare o invaliditate permanentă, iar aceasta se constată în termen
de maxim un an din ziua în care s-a produs accidentul, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie de
asigurare calculată asupra sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, conform
procentelor şi prevederilor următoare:

Cazuri de invaliditate Procente

Pierderea absolută şi iremediabilă a funcţionalităţii unui organ sau membru este considerată ca
pierdere anatomică a acestuia; în cazuri de micşorare a folosinţei, procentele indicate mai sus
sunt reduse în raport de funcţionalitatea pierdută.

În cazuri de pierdere anatomică sau funcţională a mai multor organe sau membre în acelaşi
accident, despăgubirea se stabileşte prin adunarea procentelor corespunzătoare pentru fiecare
leziune, până la limita maximă a 100 de procente.

În cazurile de invaliditate permanentă nespecificate în tabelul de mai sus, indemnizaţia se

stabileşte în funcţie de măsura în care este diminuată pentru totdeauna capacitatea generală a
asiguratului pentru orice muncă utilă, indiferent de profesia sa, ţinând cont de procentele
respective ale cazurilor mai sus menţionate. în caz de pierdere anatomică sau de reducere

21
funcţională a unui organ sau a unui membru deja deficient, procentele indicate mai sus sunt
micşorate ţinând seama de gradul de invaliditate preexistent.

VI. Indemnizaţia zilnică pentru internare într-o instituţie de tratament

Dacă accidentul are drept urmare internarea asiguratului într-o instituţie de tratament,
asigurătorul plăteşte o indemnizaţie pentru fiecare zi de internare, pentru o perioada maximă
de 90 de zile chiar dacă nu sunt consecutive - dar într-un interval de până la 180 de zile de la
data accidentului. Ziua de externare nu este indemnizată. In cazul în care asiguratul are
încheiate cu asigurătorul şi alte poliţe de accidente care includ această clauză, asigurătorul va
plăti indemnizaţia cu valoarea cea mai mare, urmând a restitui prima aferentă celorlalte
asigurări. Ca urmare, în caz de declarare a accidentului, asiguratul va trebui să comunice
şiexistenţa altor poliţe încheiate pentru asigurat.

VII. Indemnizaţia zilnică pentru imobilizare într-o îmbrăcăminte sau o aparatură

imobilizată echivalentă

Dacă accidentul are drept urmare imobilizarea asiguratului într-o îmbrăcăminte de ghips sau o
aparatură imobilizantă echivalentă, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie pentru fiecare zi de
imobilizare, pentru o perioadă maximă de 40 zile, dar într-un interval de până la 180 zile de la
data accidentului. în cazul în care asiguratul are încheiate cu asigurătorul şi alte poliţe de
accidente care includ această clauză, asigurătorul va plăti indemnizaţia cu valoarea cea mai
mare, urmând a restitui prima aferentă celorlalte asigurări.

VIII. Excluderi

Cu excepţia acordului contrar expres, sunt excluse din asigurare accidentele rezultând din:

a) război sau operaţiuni de război, chiar şi nedeclarat, invazie, ocupaţie militară, război
civil,insurecţie, tulburări civile, revolte, greve, acte de terorism, sabotaj, vandalism;

b) explozii sau emanaţii de căldură sau radiaţii provenite din fisiunea nucleară,precum şi din

radiaţiile provocate de accelerarea artificială a particulelor atomice;

22
c) poluarea şi contaminarea mediului, chiar dacă au fost provocate de evenimente
asigurateprin poliţă;

d) doi sau culpă gravă ale:

- asiguratului precum şi a persoanelor care convieţuiesc cu aceştia;

- prepuşilor asiguratului - persoană juridică.

e) conducerea autovehiculelor şi a bărcilor cu motor, altele decât cele prevăzute la art. 3 lit.
bşi c;

f) participarea la curse şi întreceri, la respectivele probe şi antrenamente, altele decât

celeprevăzute la art. 3 lit. d;

g) practicarea boxului, pentatlonului, a luptelor în diferite forme, alpinismului cu

escaladarearocilor sau cu acces la gheţari, bobului, imersiunii cu autorespiratoare,
speologiei şi a sporturilor aeriene în general;

h) conducerea şi folosirea mijloacelor subacvatice şi aeriene, cu excepţia celor prevăzute

laart. 3;

i) hernii şi eforturi în general;

j) sinuciderea asiguratului sau tentativa de sinucidere a asiguratului;

k) ingerarea sau absorbirea de substanţe, inclusiv otrăvitoare;

l) infecţiile care nu au drept cauză directă şi exclusivă o leziune;

m) operaţiile chirurgicale sau tratamentele, indiferent dacă au sau nu legătura cu un

accidentasigurat;

n) orice fel de boli, stări patologice cronice şi/sau acute, incidente şi accidente
aletratamentelor medicale.

o) sarcina persoanei asigurate, naşterea copilului sau pierderea de sarcină, avortul

sauconsecinţele acestora.

23
IX. Riscul de zbor

Asigurarea acoperă accidentele pe care asiguratul le poate avea în timpul călătoriilor pe calea
aerului, efectuate în calitate de pasager cu avioane şi elicoptere exploatate de societăţi de
trafic aerian regulat, neregulat sau de transport la cerere, civile sau militare folosite în scopuri
civile, de firme private, pentru activităţi turistice sau de transfer, de societăţi cu activitate de
profit aerian, exclusiv pe durata transportului public de pasageri.

Rămân în orice caz excluse, zborurile efectuate cu avioane şi elicoptere exploatate de

aerocluburi.

X Persoane care nu pot fi asigurate

Nu pot fi asigurate persoanele în vârstă de peste 70 de ani. Pentru acele persoane ce ajung la o
asemenea limită de vârstă în timpul perioadei de valabilitate a poliţei, asigurarea încetează la
data prevăzută în poliţă. Nu sunt, de asemenea, asigurabile persoanele lovite de apoplexie,
afectate de epilepsie, paralizie, infirmităţi mentale, delirium tremens, alcoolism, toxicomanie,
diabet sau alte boli grave sau permanente. Dacă aceste tulburări apar după încheierea
contractului de asigurare, acesta încetează odată cu manifestarea lor, asigurătorul restituind
prima aferentă perioadei rămase din asigurare. Persoanele cu defecte fizice sau mutilări
evidente pot fi asigurate numai printr-un contract special.

XI. ÎNTINDEREA TERITORIALĂ

Acoperirile pentru deces şi invaliditate permanentă sunt valabile pe plan mondial. Acoperirile
pentru internare într-o instituţie de tratament şi pentru imobilizare într-o îmbrăcăminte de
ghips sau o altă aparatură imobilizantă sunt valabile pe teritoriul României.

XII. Declararea accidentului. Obligaţiile asiguratului

Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea evenimentului asigurat în

termen de 3 zile de la data acestuia şi trebuie să consimtă la vizita medicilor asigurătorului la
orice cercetare sau constatare pe care aceasta le consideră necesare, în acest scop dezlegând
de secretul profesional pe medicii care l-au vizitat şi îngrijit.

În caz de deces prin prezentul contract, se stabilesc următoarele:

24
- când accidentul a cauzat decesul asiguratului sau când decesul survine în timpul
perioadei de îngrijire, asigurătorul trebuie notificat în termen de 3 zile de la data acestuia;

- Rudele sale sau reprezentanţii legali trebuie să consimtă la orice cercetare sau
constatare din partea asigurătorului, pe care aceasta le consideră necesare, în scopul stabilirii
cuantumului indemnizaţiei de asigurare.

XIII. Criterii de indemnizare

Stabilirea indemnizaţiei este făcută de asigurător pe baza normelor contractuale.

Indemnizaţia este stabilită la_lei pe trimestru.

Suma asigurată este_lei. Plata indemnizaţiei va fi efectuată de asigurător

numai după ce asiguratul/beneficiarul (în caz de deces al asiguratului):

- va proba legitimitatea sa de a obţine plata indemnizaţiei;

- va declara dacă şi ce asigurări a încheiat pentru acelaşi risc;

- va preda toată documentaţia necesară asigurătorului pentru stabilirea indemnizaţiei

deasigurare;

- va preda toată documentaţia ulterioară cerută de asigurător.

începutul procedurii de stabilire a indemnizaţiei nu constituie o recunoaştere a obligaţiei

asigurătorului de a indemniza.

In conformitate cu prezentele condiţii de asigurare, asigurătorul plăteşteindemnizaţia pentru:

- urmările directe şi exclusive ale accidentului, care sunt independente de condiţiile fizice şi
patologice preexistente sau survenite; influenţa pe care accidentul putea să o exercite asupra
unor asemenea condiţii, precum şi prejudiciul pe care acestea îl pot aduce asupra efectelor
vătămărilor produse prin accident, sunt consecinţe indirecte şi prin urmare nu se
indemnizează;

- în cazul unor mutilări sau defecte fizice preexistente, indemnizaţia pentru invaliditate
permanentă este plătită numai pentru urmările directe cauzate de accident ca şi cum acesta ar
fi atins o persoană integră din punct de vedere fizic, fără legătură cu prejudiciul mai mare
derivat din condiţiile preexistente.

25
XIV Plata indemnizaţiei

Asigurătorul stabileşte indemnizaţia cuvenită în baza documentaţiei primite şi a condiţiilor de

asigurare şi o comunică asiguratului sau beneficiarului. După primirea acceptului, asigurătorul
efectuează plata. Plata indemnizaţiei se face, în termen de maximum 30 de zile de la data
completării documentaţiei, în România, în conformitate cu prevederile legate în vigoare
privind taxele şi impozitele.

Asigurat_

Asigurător_

Explicații teoretice:

Prin contractul de asigurare o persoană fizică sau juridică, numită asigurat, se obligă să
plătească unei alte persoane, numită asigurator, o sumă de bani denumită primă de asigurare,
cu obligaţia pentru asigurator ca în cazul producerii unor evenimente prejudiciabile pentru
asigurat (incendiu, inundaţie, cutremur, naufragiu, accident, moarte etc.) să-l despăgubească
prin achitarea unei sume de bani denumită indemnizaţie de asigurare.

In acest contract, definit ca aleatoriu de dispoziţiile art. 1635 C. civ., caracteristic este
elementul de incertitudine, pentru că evenimentul (sinistrul) în vederea căruia se face
asigurarea poate interveni sau poate să nu intervină în termenul pentru care aceasta se încheie.

Acest contract poate conţine şi o clauză (stipulaţie) pentru altul, părţile putând stabili ca în
cazul în care sinistrul are loc, asigurătorul să achite indemnizaţia de asigurare unui terţ,
denumit beneficiar al asigurării.

1. CARACTERE JURIDICE. Contractul de asigurare este un contract:

a) consensual, fiind suficient acordul de voinţă al părţilor;

b) aleatoriu (de la cuvântul "alea" care înseamnă hazard) pentru că la data

încheieriicontractului nu se cunoaşte dacă evenimentul se va produce sau nu, iar întinderea
prestaţiei uneia sau ambelor părţi depinde de un eveniment viitor şi incert;

c) bilateral şi oneros, fiecare parte urmărind un interes patrimonial;

26
d) cu execuţie succesivă, prima de asigurare putând fi achitată integral la
încheiereacontractului, sau în rate, la termenele pe care părţile le stabilesc.

e) de adeziune, pentru că se menţine obiceiul ca asigurătorul să stabilească clauzele

şiasiguratul este chemat pur şi simplu să adere (să consimtă) la respectivele clauze
prestabilite de asigurator.

2. Înţelesul termenilor proprii acestui contract, şi anume:

a) Riscul asigurării, adică pericolul împotriva urmărilor pe care le-ar produce sinistrul:
inundaţie, incendiu, cutremur etc.;

b) Cazul asigurat înseamnă evenimentul efectiv survenit;

c) Prima sau rata de asigurare reprezintă suma (despăgubirea) pe care o va achita

asiguratulasigurătorului, chiar dacă elementul de incertitudine (evenimentul viitor şi incert)
nu va avea loc;

d) Suma asigurată, este suma maximă până la care este angajată răspunderea asigurătorului;

e) Dauna de asigurare reprezintă paguba materială pe care asiguratul o suferă în cazul în

careevenimentul are loc;

f) Indemnizaţia de asigurare este suma pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului

dupăsurvenirea evenimentului şi care corespunde cu suma asigurată;

g) Durata asigurării, respectiv termenul pentru care se face asigurarea şi care, de regulă,
estede un an.

3. OBIECTUL ASIGURĂRII îl constituie orice bun (mobil sau imobil), cât şiviaţaşi
capacitatea de muncă a omului.

4. Felurile asigurărilor. Avem:

a) Asigurări obligatorii, prin efectul legii, pentru unele bunuri, care nu mai necesită
încheierea unui contract de asigurare. Dintre acestea cităm: asigurarea contra incendiilor a
clădirilor, asigurarea călătorilor contra accidentelor pe căile ferate, rutiere şi pe apă,
asigurarea autovehiculelor înmatriculate ce sunt folosite pe teritoriul ţării etc.

27
b) Asigurările facultative, care se încheie pe baza contractului de asigurare, obiectul lor
fiindasigurarea de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

5. ÎNCETAREA CONTRACTULUI. Există mai multe moduri de încetare a contractului şi

anume:

a) contractul cu durată determinată încetează prin ajungerea la termen, când expiră

perioadapentru care s-a încheiat;

b) după ce se efectuează plata sumei asigurate, obligaţiile asiguratorului faţă de asigurat

se sting, fapt ce echivalează cu încetarea contractului. Este vorba de asigurarea pe viaţă şi de
accidente de persoane, când survine cazul asigurat. Dacă este vorba de bunuri, contractul
încetează numai dacă bunul a fost distrus în întregime, nu parţial, caz în care el continuă.

c) denunţarea, rezilierea sau anularea contractului care fac ca, contractul să înceteze
înainteaexpirării duratei sale şi a producerii cazului asigurat.

Denunţarea produce efecte pentru viitor, dat fiind caracterul contractului, care este cu
executare succesivă.

Rezilierea înseamnă desfiinţarea contractului pentru viitor datorită culpei uneia dintre părţi,
vinovată de neexecutarea obligaţiei asumate.

Nulitatea operează şi pentru trecut, readucând pe contractanţi la situaţia juridică avută la data
încheierii asigurării, procedându-se la restituirea prestaţiilor efectuate.

28
 CONCLUZII

Importanța asigurărilor de bunuri este determinată de dorința persoanelor fizice sau

juridice de a se proteja financiar în cazul unei daune produse bunului sau bunurilor aflate în
patrimoniu. Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoana
fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice
asigurător, plătind asigurătorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asiguratorul se
obligă prin acest contract sa plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele
prevăzute în contract au loc.

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem
controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind natura. Dar natura
nu este singura care ne afectează și ne provoacă pagube: accidente se întâmplă la tot pasul, iar
jafurile, furturile, tâlhăriile, toate țin de natura umană.

Riscurile acestea vor exista întotdeauna. Dar mai sunt si altele, în legătură cu sănătatea,
cu activitatea profesională și în cazul firmelor, riscuri privind mărfurile sau activele
companiei. De aceea este foarte bine sa încercam să transferăm riscurile asupra companiilor
specializate.

Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de
asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul
unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele
cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură.

Un argument al utilității asigurărilor este oferit de prezența acestora la o scară foarte

mare în Occident, unde exista o adevărată cultură. Marea majoritate a oamenilor au, în țările
vestice, tot felul de asigurări, nu doar cea de răspundere civilă auto, ci și de viață, de sănătate,
de protejare a bunurilor. Acest lucru se întâmplă deoarece in Occident simțul proprietății este
foarte dezvoltat, si toți vor să își pună proprietățile la adăpost de diferite riscuri, dar și pentru
că occidentalii sunt foarte interesați de viitorul lor și a celor din jurul lor. De aceea asigurările
sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji și sigur.

29
 BIBLIOGRAFIE

• https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzge/contractul-de-asigurare-codul-civil?dp=gqytsobw gmzti

• https://conspecte.com/Asigurari/contractul-de-asigurare.html

• https://www.bugetulfamiliei.ro/asigurari/tipuri-de-asigurri.html

• Văcărel, I. Bercea, Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti 1998.

• C. M. Drăgan, Știința asigurărilor, Editura Universitară, 2007

• Alexandru F., Armeanu D. - Asigurări de bunuri și persoane, Editura Economică,

București, 2003

• Armeanu D. - Metode și tehnici de asigurare, Editura Universității Româno-Britanice,

București, 2008

• Bistriceanu G. - Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București,

2002

30
31