Suport Asig

ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI
SUPORT DE CURS
Prof. Dr. Marius Dan GAVRILETEA
1
Materiale bibliografice obligatorii
1. Alexandru, F.; Armeanu, D. Asigurari de bunuri si persoane. Aspecte teoretice. Aplicatii
practice. Editura Economica, 2003
2. Bistriceanu, G. Asigurări şi reasigurări în România. Editura Universitară, 2006
3. Caraman-Hudea, O.S. Asigurări şi reasigurări. Elemente teoretice şi aplicative. PRO
Universitaria, 2017
4. Cistelecan, L.; Cistelecan, R.; Udrea, N.M.; Bogdan, D. M. Tratat de Asigurări
Comerciale. Editura Academiei Române, 2013
5. Ciumaş, C. Asigurări generale. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009
6. Ciurel, V. Asigurări şi Reasigurări – O perspectivă globala. Editura Rentrop& Straton,
2011
7. Dumitrascu, R.A.; Moscu, R.G. Asigurari si reasigurari. Concepte. Metode. Tehnici.
Editura Universitară, 2013
8. Gavriletea, M. Asigurări şi reasigurări. Ed. Presa Univ. Clujeană, 2002
9. Novac, L.E; Popa, M.; Ionescu, R.; Tănăsescu, P.; Şerbănescu, C. Asigurari comerciale
moderne. Ed. C.H. Beck – Colecţia Oeconomica, 2007
10. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor,
alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată, cu modificările şi completările
11. Norma nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse în contractul de asigurare
obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor
12. Norma nr. 20/2015 pentru modificarea și completarea Normei ASF nr.7/2013 privind
forma și clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuințelor împotriva
cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor
13. Norma nr. 35/2016 pentru modificarea și completarea Normei Autorității de
Supraveghere Financiară nr. 7/2013 privind forma și clauzele cuprinse în contractul de
asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și
inundațiilor
14. Tănăsescu, P. Asigurări şi reasigurări-grile studii şi aplicaţii. Editura A.S.E., 2005
2
Materialele şi instrumentele necesare pentru curs
Pe lângă materialele puse la dispoziţie, studenţii vor accesa informaţiile disponibile (în
mod gratuit) pe Internet sau informaţiile prezentate de diferiţi aigurători din România.
Elementele asigurării
I. Cuprinsul secvenței
1. Definiţia asigurării
2. Elementele tehnice ale asigurării
3. Beneficiile asigurării
4. Mecanismul de funcţionare al asigurării
5. Clasificarea asigurărilor
II. Obiectivele secvenței

➢ ȋnţelegerea importanţei asigurarilor ca principală formă de protecţie a oamenilor şi
bunurilor ȋmpotriva riscurilor
➢ ȋnţelegerea conceptelor de bază ale asigurării
➢ ȋnţelegerea mecanismului de funcţionare a asigurării
➢ identificarea principalelor elemente ale unui contract de asigurare
➢ ȋnţelegerea principalelor categorii de asigurări existente pe piaţa de asigurări din Romănia
III. Cuvinte cheie

asigurător, asigurat, contractant, beneficiar, obiectul asigurării, interesul în asigurare, risc
asigurat, risc exclus, suma asigurată, prima de asigurare, dauna, despăgubirea
3
1.1. Definiţia asigurării
Asigurarea reprezintă un instrument social prin care un grup de persoane (denumiţi
asiguraţi) transferă riscul către o altă parte (denumită asigurător) în schimbul plăţii unei
sume de bani (denumită primă de asigurare), respectiv a promisiunii că în momentul
apariţiei unei daune aceasta va fi acoperită.
Conform noului Cod Civil „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau
asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în
cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului,
beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.”
1.2 Elementele tehnice ale asigurării

Indiferent de tipul de asigurare care se încheie există anumite elemente generale care
sunt identice: subiectele asigurării, obiectul, interesul în asigurare, riscurile asigurate şi cele
excluse, suma asigurată, prima de asigurare, dauna, despăgubirea, perioada de asigurare.
Subiectele asigurării: factorii implicaţi direct sau indirect în încheierea poliţelor de asigurare:
asigurătorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul.
4
•Persoana juridică constituită conform legii care are ca obiect
unic de activitate încheierea de contracte de asigurare si care
Asigurătorul în schimbul încasării primelor de asigurare se obligă la plata
daunelor cauzate de riscurile asigurate.
•Persoana fizică sau juridică care prin efectul legii sau liber
Asiguratul consimţământ încheie contractele de asigurare, conform
condiţiilor impuse de asigurător.
•Persoana care încheie poliţa de asigurare şi plăteşte prima

Contractantul aferentă. De obicei asiguratul şi contractantul sunt aceeaşi
persoană.
•Persoana fizică sau juridică îndreptăţită prin contractul de

Beneficiarul asigurare să încaseze despăgubirea sau suma asigurată la
momentul producerii evenimentului asigurat.
Obiectele asigurării pot fi: un bun mobil sau imobil, o persoana fizică, răspunderea civilă, etc.
Interesul în asigurare. Pentru a putea fi cuprinse în asigurare bunurile, persoanele,
răspunderea civilă trebuie să existe un interes al asiguratului faţă de acestea. Este foarte
important ca acest interes să poată fi evaluat în termeni monetari şi sa aibă caracter economic
(pentru persoane juridice).
În cazul asigurărilor de bunuri interesul apare ca o măsură de protejare a propriilor
bunuri şi/sau active.
În cazul asigurărilor de persoane interesul se referă la decese, accidente de muncă,
invalidităţi permanente şi temporare, supravieţuirea peste o anumită vârstă. Interesul apare
ca o măsură de asigurare a unui venit, persoanelor specificate în contract în cazul în care apare
decesul asiguratului; sau ca măsură de a obţine anumite venituri compensatorii pentru
perioadele de spitalizare ca urmare a unor accidente de muncă; sau de a obţine anumite rente
viagere în cazul unor invalidităţi permanente din accidente.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă interesul se referă la evitarea diminuării
resurselor financiare ale asiguratului în cazul în care acesta produce anumite daune terţelor
persoane fizice şi juridice.
Aşadar, societăţile de asigurare prin diferite tehnici de marketing vor trebui să îi
determine pe potenţialii asiguraţi să conştientizeze interesul lor pentru protecţiile oferite prin
5
asigurare. Dacă avem de-aface cu asigurări prin efectul legii (obligatorii) interesul este impus
de către stat.
Suma asigurată: exprimă nivelul maxim de răspundere al asigurătorului pentru riscurile

asumate. Suma asigurată este înscrisă în fiecare poliţă, şi este stabilită de reprezentantul
asiguratului în cadrul operaţiunii denumită evaluare de asigurare. Este foarte important ca
această valoare să fie cât mai aproape de valoarea reală a bunului asigurat.
În cazul în care suma asigurată este mai mică decât valoarea reală (subasigurare), în
cazul apariţiei unor daune asiguratul nu va primi valoarea reală, ci doar o parte. Când suma
asigurată este mai mare decât valoarea reală (supraasigurare), asiguratul nu mai are interesul
de a păstra bunul în condiţii optime deoarece în varianta în care se va întâmpla evenimentul
asigurat el ar urma să primească o valoare superioară.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă suma asigurată este dată de valoarea cerută
de potenţialul asigurat în cadrul cererii chestionar, şi acceptată de asigurător. Pentru ca
valoarea acestei sume să fie adecvată este necesară o analiză a daunelor anterioare provocate
terţilor, a activităţii desfăşurate, etc. Suma asigurată poate fi împărţită pe mai multe
evenimente, în acest caz folosindu-se termenul de suma asigurată per eveniment, sau poate
fi privită ca o valoare maximă, necondiţionată de numărul evenimentelor – sumă asigurată
agregat. Dacă sunt asigurate mai multe evenimente cu o anume sumă asigurată per
eveniment, iar în cazul apariţiei unei daune se depăşeşte această valoare, diferenţa
neacoperită de asigurător va fi suportată de asigurat din propriile resurse.
Modelul concret de stabilire a sumelor asigurate pentru toate cele trei categorii de
asigurări (bunuri, persoane şi răspundere civilă) va fi analizat separat în capitolele următoare.
Prima de asigurare: reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului în

schimbul promisiunii acestuia de a acoperi daunele produse de anumite riscuri. Aceasta poate
fi stabilită în baza contractului de asigurare sau prin efectul legii.
Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă,
astfel:
P = S. A.  C. p. ; P – prima de asigurare, S.A. – suma asigurată, C.p. – cota de primă
Cota de primă reprezintă prima de asigurare stabilită pentru 100 u.m. şi se stabileşte
de către asigurător pe baza calculelor actuariale. Cotaţia ia în considerare expunerea la riscuri,
6
daunele per ansamblu a sectorului de activitate respectiv, factorii care agreavează sau
ameliorează situaţia stadard. De asemenea cota de primă trebuie să includă atât cheltuielile
asigurătorului referitoare la administrarea poliţelor respective, cât şi profitul. Cheltuielile
asigurătorului pentru un anume tip de poliţă includ comisionul agentului de asigurare,
cheltuielile de administrare, tipărire a poliţelor etc.
În cazul asigurărilor cu plată în rate, primele de asigurare:

- pot fi încasate la scadenţă de către reprezentanţii asigurătorului prin deplasare la
domiciliul/sediul clientului – prime cherabile
- grija plăţii primelor la scadenţă aparţine în întregime asiguratului, care se va deplasa
la sediile asigurătorului – prime portabile
În România majoritatea asigurătorilor practică primul tip de prime, specificând în
cadrul poliţelor de asigurare faptul că obligaţia plăţii la scadenţă revine în întregime
asiguratului, asigurătorul nefiind obligat să amintească acestuia data şi prima scadentă. Cu
toate acestea asigurătorii îşi anuntă clienţii cu privire la obligaţiile lor. Aceasta se ȋntâmplă din
cel puţin două motive:
- prin încasarea primei scadente reprezentantul asigurătorului încasează comisionul de
asigurare aferent ratei respective
- în condiţiile concurenţei de pe piaţa asigurărilor, clienţii sunt fidelizaţi prin scutirea de
timp necesar deplasării la sediul asigurătorului
Totuşi există şi un număr de asiguraţi care din diferite motive preferă să vină ei înşişi
la sediul asigurătorului pentru a plăti primele de asigurare.
La încheierea unui an de asigurare la reînnoirea poliţei asigurătorii pot acorda reduceri
de primă clienţilor care nu au înregistrat daune – clauza bonus.
În sens contrar, când se înregistrează daune la o poliţă de asigurare, în funcţie de
valoarea acestora se pot majora primele de asigurare la reînnoirea contratului cu diferite
procente – clauza malus.
7
Dauna reflectă prejudiciul produs asiguratului de producerea evenimentului asigurat. Aceasta
are o anumită valoare, prin care se cuantifică prejudiciul.
La asigurările de bunuri poate fi vorba despre dauna totală – când bunul respectiv este
distrus în întregime sau este furat, sau despre daună parţială – dacă bunul asigurat este
distrus într-o anume proporţie.
La anumite tipuri de asigurări (ex. auto) dacă procentul daunei depăşeşte 80%
asiguratul consideră că s-a înregistrat o daună totală, plătind asiguratului suma asigurată
menţionată în poliţa de asigurare. Aceasta datorită faptului că prin celelalte cheltuieli
ocazionate de aducerea bunului la starea de folosinţă dinaintea producerii evenimentului
asigurat (cheltuieli cu manopera, cheltuieli de transport etc.) se poate depăşi valoarea de
plătit ca sumă asigurată. Deci asigurătorul este mai avantajat dacă va plăti suma asigurată.
În strânsă legătură cu noţiunea de daună se foloseşte şi termenul de avarie comună.
Avaria comună este specifică asigurărilor maritime şi apare în situaţia când datorită unei avarii
la nava transportatoare, pentru a se evita scufundarea aceteia, se aruncă peste bord anumite
mărfuri mai grele sau situate în zona avariată. Valoarea acestor mărfuri este suportată de
către toţi proprietarii de mărfuri transportate cu acel vas, dar şi de către armatorii şi
proprietarul vasului.
Despăgubirea reprezintă suma pe care asiguratul este îndreptăţit să o primească de la

asigurător, pentru daunele cauzate de apariţia riscurilor asigurate. Niciodată despăgubirea nu
poate depăşi nivelul sumei asigurate, dar nici nivelul daunei deci:
Dp  S.A. şi Dp  D ; Dp – despăgubirea, S.A. – suma asigurată, D - dauna
Nivelul despăgubirii depinde în primul rând de raportul dintre suma asigurată a

bunului şi valoarea sa reală. Avem astfel două principii care se aplică diferenţiat de fiecare
societate de asigurări: acoperirea proporţională şi acoperirea prim risc.
În cazul acoperirii proporţionale dacă bunul a fost subasigurat orice daună (totală
şi/sau parţială) va fi despăgubită proporţional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea
reală a bunului, astfel:
S . A.
Dp = D  ; Dp – despăgubirea, D – dauna, S.A. – suma asigurată, V.R. –
V .R.
valoarea reală
8
În cazul acoperirii prim risc asigurătorul va plăti întreaga valoare a daunei până la
concurenţa sumei asigurate. Dacă asigurarea a fost încheiată pentru o valoare mai mică decât
valoarea reală şi se înregistrează o daună totală, asiguratul va suporta diferenţa neasigurată.
Revenind la exemplul de mai sus, proprietarul depozitului va primi 150.000 euro, iar
diferenţa de 70.000 euro o va suporta singur.
Asigurătorii din majoritatea ţărilor dezvoltate cu experienţă în domeniul asigurărilor
practică sistemul de acoperire proporţională. În România, sistemul de acoperire proporţională
se practică în special pentru persoanele juridice, dar unele societăţi îl practică şi pentru
asigurarea clădirilor persoanelor fizice.
În al doilea rând nivelul despăgubirii depinde şi de valoarea franşizei.
Franşiza reprezintă partea din fiecare daună care este suportată de asigurat. Aceasta
poate fi privită şi ca o măsură de păstrare a interesului asiguratului de a-şi păstra bunul în
condiţii optime, dar şi ca o măsură de evitare a plăţii de despăgubiri mici care vor împiedica
acordarea de bonusuri la reînnoirea contractelor.
Franşiza poate fi exprimată în sumă absolută (ex: 100 euro din valoarea daunei), în
procente (2% din valoarea daunei) sau în zile (primele 2 zile de convalescenţă nu sunt plătite,
sau primele 10 zile în care se înregistrează pierderi de profit ca urmare a avariilor accidentale
etc.).
În funcţie de specificul asigurătorului şi al poliţei încheiate se foloseşte în practică
noţiunea de franşiză deductibilă şi franşiză nedeductibilă. Franşiza deductibilă se suportă de
asigurat indiferent de nivelul pagubei, iar franşiza nedeductibilă (sau atinsă) se suportă de
asigurat doar dacă nivelul daunei este mai mic decât valoarea franşizei. De asemenea în practica
asigurărilor există şi alte tipuri de franşize, care sunt diferite combinaţii între diferitele tipuri precizate
anterior.
Tipurile de acoperire proporţională şi prim risc se referă doar la asigurările de bunuri,
deoarece la asigurările de persoane şi răspundere civilă sumele asigurate sunt alese de
asigurat în funcţie de nevoile sale.
Un aspect foarte important legat de despăgubiri se referă la reîntregirea sumei
asigurate în cazul unor daune parţiale. Astfel, prin plata despăgubirilor după fiecare daună
parţială nielul sumei asigurate se reduce cu cuantumul daunei (despăgubirii acordate dacă
asigurarea este încheiată fără franşiză), obţinânduse suma asigurată redusă (S.A.R.).
S.A.R. = S.A. – D. ; S.A.R. – suma asigurată redusă, S.A. – suma asigurată, D – dauna
9
În continuare bunul este subasigurat, iar oricare altă daună se va despăgubi
proporţional cu raportul dintre suma asigurată redusă şi suma asigurată iniţială astfel:
S . A.R.
Dp' = D  ; Dp’ – despăgubirea la o daună ulterioară, D – dauna,
S . A.
S.A.R. – suma asigurată redusă, S.A. – suma asigurată
Pentru a se evita această situaţie asigurătorii propun asiguratului reîntregirea sumei
asigurate, prin plata unei prime suplimentare.
Reîntregirea sumei asigurate se determină în funcţie de valoarea daunei, cota iniţială
de primă şi de numărul de luni rămase până la expirarea asigurării, astfel:
n
P' = D  Cp  ; P’ – prima suplimentară de asigurare, D - valoarea daunei
12
Cp – cota de primă, n – număr de luni rămase din asigurare
Perioada de asigurare reprezintă timpul pentru care asigurarea este valabilă. La majoritatea
asigurările facultative perioada de asigurare este de 1 an din momentul încheierii contractului
de asigurare.
Există situaţii în care asigurările se pot încheia şi pentru perioade subanuale (1,2,3
luni). La asigurările pentru răspundere civilă pentru daune provocate terţilor în afara
României (asigurare carte verde) perioadele de asigurare sunt fixate de către Biroul
Asigurătorilor Auto din România (B.A.A.R.) Asigurările de sănătate pentru călătorii în afara
României se încheie de societăţile de asigurare pentru numărul exact de zile ale călătoriei.
În anumite situaţii perioada de asigurare este nedeterminată - spre exemplu la
asigurarea Cargo se specifică doar data la care marfa transportată este expediată, neexistând
nicio precizare cu privire la termenul de sosire.
1.3 Beneficiile asigurării

Asigurările oferă două beneficii fundamentale:
- prevenirea apariţiei dificultăţilor financiare şi chiar a falimentelor pentru firme,
respectiv a pierderii economiilor realizate de persoanele fizice ȋn cazul apariţiei unor daune
acoperite prin poliţa de asigurare. Acest aspect este posibil prin dispersarea riscurilor către
membrii grupului. Desigur, în anumite situaţii prevenirea daunelor este mai potrivită decât
10
încheierea unei poliţe de asigurare. Pentru aceasta industria asigurărilor elaborează şi publică
în permanenţă diferite studii statistice.
- sprijinirea activităţii de cercetare în diferite domenii. În anumite situaţii este
mai convenabil să se plătească fonduri pentru cercetare decât să se plătească ulterior
despăgubiri (se investesc foarte mulţi bani în cercetarea fenomenelor care generează
catastrofe naturale cutremure, tornade, inundaţii – în speranţa că momentul apariţiei
acestora să poată fi cunoscut cu ceva timp înainte, pentru a se lua măsuri de limitare a
daunelor).
1.4 Mecanismul de funcţionare al asigurării

Pentru a înţelege mai bine felul în care asigurările diferă de alte tranzacţii financiare cu
privire la risc, va trebui să înţelegem felul în care acestea funcţionează.
Asigurarea este creată de un asigurător, ca suportator profesional al riscului, care îşi
asumă aspectul financiar al riscului transferat către el de asigurat.
Asigurătorul acceptă riscul în schimbul promisiunii de a plăti dauna în momentul
apariţiei acesteia conform riscurilor şi sumei înscrise în poliţa de asigurare. În schimbul
acceptării variabilităţii rezultatelor aşteptate asigurătorul încasează prime de asigurare.
Trebuie făcută menţiunea că asiguratul plăteşte prima pentru transferul riscului la nivelul
daunei maxime.
Majoritatea contractelor de asigurare sunt exprimate în termeni monetari, dar uneori
există şi posibilitatea plăţii unor servicii. În cazul asigurărilor de bunuri, răspundere civilă, viaţă
asigurătorul plăteşte suma sau o parte din suma specificată în poliţa de asigurare. În cazul
asigurărilor de accidente pe lângă remuneraţiile încasate de asigurat acesta poate primi
gratuit şi diferite servicii (accesul la un centru de refacere fizică, diferite alte facilităţi care nu
sunt disponibile în mod obişnuit).
Indiferent dacă îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de asigurat prin servicii sau/şi monetar,
pentru asigurător aspectul este financiar. În plus asigurătorul nu poate garanta prin încasarea
primei de asigurare că evenimentul asigurat nu va avea loc, şi nici nu poate reface valorile
sentimentale şi psihologice prin plata eventualelor daune (decesul unei persoane, distrugerea
unor obiecte cu valori sentimentale). Nici unul din aceste două aspecte nu poate fi măsurat
în termeni monetari, deci în aceste cazuri valoarea plătită de asigurător este simbolică.
11
De asemenea trebuie menţionat faptul că asigurările oferă un seviciu foarte important
– reducerea nesiguranţei financiare creată de risc, hazard, iar distribuţia riscului se realizează
prin existenţa în asigurare a unui număr mare de asiguraţi, astfel încât daunele survenite să
fie împărţite între aceştia.
Nivelul primelor care trebuie să fie plătite de asiguraţi sunt calculate de către actuari,
care estimează probalilitatea de apariţie şi severitatea daunelor. Aceste estimări se realizează
pentru fiecare sector de activitate în parte, iar în momentul cuprinderii în asigurare a fiecărui
nou client, acesta trebuie încadrat în grupa de riscuri corespunzătoare. Estimările trebuie să
ia în considerare datele empirice, în sens contrar acestea fiind subiective.
1.5 Clasificarea asigurărilor
Având ȋn vedere complezitatea domeniului asigurărilor se impune o

clasificare a acestora ȋn funcţie de mai multe criterii.
➢ Din punct de vedere al obiectului asigurării distingem:

- asigurări de persoane
- asigurări de bunuri
- asigurări de răspundere civilă
•se referă la acoperirea riscurilor care afectează starea fizică a

oamenilor: supravieţuire, deces, invaliditate temporară şi invaliditate
Asigurări de persoane permanentă, accidente existând astfel asigurări de viaţă şi asigurări
de accidente.
•sunt oferite de societăţile de asigurare pentru a acoperi

Asigurări de bunuri riscurile referitoare la bunuri personale, toate categoriile de
active, animale şi culturi agricole.
•acoperă riscurile referitoare la răspunderea civilă legală,

Asigurări de răspundere civilă profesională a persoanelor fizice şi juridice pentru eventualele
daune produse terţilor.
➢ Din punct de vedere al tipului şi naturii riscurilor asigurate asigurările pot fi clasificate
în :
12
- asigurări de viaţă (life)
- asigurări de non-viaţă (non life)
➢ Din punct de vedere al cadrului teritorial în care operează asigurările se clasifică în:
- asigurări naţionale
- asigurări internaţionale
•reprezintă acea categorie de asigurări care se

Asigurări naţionale desfăşoară doar între graniţele unei ţări.
•iau în considerare faptul că legătura dintre asigurător şi

dauna produsă de propriul asigurat are loc în afara
graniţelor ţării asigurătorului (daune produse la
Asigurări internaţionale asigurarea de Carte Verde, asigurările medicale de
călătorie, răspunderea cărăuşului pentru marfa
transportată, asigurări aviatice şi maritime etc, inclusiv
reasigurările.)
➢ Din punct de vedere al naturii şi tipul raporturilor care au loc între asigurat şi
asigurător distingem:
- asigurare directă
- asigurare indirectă
Asigurarea directă •este încheiată în mod direct între asigurător şi asigurat.
•se încheie prin intermediari – agenţi de asigurări care

reprezintă interesele asigurătorului şi brokerii care
Asigurarea indirectă reprezintă atât interesele asiguratului cât şi ale
asigurătorului.
➢ Din punct de vedere al caracterului obligativităţii se disting:

- asigurări obligatorii
- asigurări facultative
13
Asigurările obligatorii sunt caracterizate prin faptul că sunt reglementate prin lege.
Caracterul obligatoriu derivă fie datorită frecvenţei ridicate de apariţie a riscurilor asigurate,
dar şi severităţii unor daune cu frecvenţă scăzută.
În România la ora actuală cea mai cunoscută formă de asigurare obligatorie este
asigurarea de răspundere civilă auto. Până înainte de 1991 mai exista caracterul de
obligativitate şi asupra clădirilor, a călatorilor C.F.R. (costul asigurării era inclus în preţul
biletului de tren), a animalelor şi culturilor agricole.
La ora actuală se pune din nou în discuţie instituirea obligativităţii în asigurarea clădirilor
(teama executivului de un cutremur devastator asemănător celui din anul 1977, precum şi de
alte catastrofe naturale. Aceasta şi deoarece fondurile aflate la dispoziţie sunt limitate şi
prevăd şi alte destinaţii).
Legea obligatorie a asigurărilor locuinţelor devine valabilă de la 1 Iulie 2008, toate
persoanele fizice care deţin immobile în proprietate personală trebuind să încheie o asemnea
asigurare.
În schimb în ţările dezvoltate ale lumii (S.U.A, Japonia, statele U.E.) există mai multe
asigurări obligatorii – auto, pentru clădiri etc.
Asigurările facultative se încheie doar la solicitarea asiguraților şi are la bază acordul
de voință al asigurătorului și asiguratului concretizat în contractul de asigurare.
Teme de reflecţie
1. Explicaţi necesitatea şi rolul asigurărilor intr-o societate modernă
2. Care consideraţi că este rolul franşizei la o asigurare din punct de
vedere al asigurătorului? Dar al asiguratului?
3. Ce efecte consideraţi că are subasigurarea unui bun
4. Ce factori consideraţi că sunt importanţi pentru a fi luaţi în calcul
la stabilirea primei de asigurare a unui bun imobil?
Bibliografie
Universitaria, 2017
14
2011
7. Codul Civil din 17 iulie 2009, actualizat
8. Dumitrascu, R.A.; Moscu, R. G. Asigurari si reasigurari. Concepte. Metode. Tehnici.
9. Savu, E.C. Contractul de asigurare. Editura C.H. Beck, 2018
15
II
Asigurarea de tip CASCO
2.1 Caracteristicile asigurării de tip CASCO aferentă autovehiculelor

Asigurarea de tip CASCO aferentă autovehiculelor este o asigurare facultativă, fiecare
persoană fizică şi juridică va opta pentru încheierea unei asemenea asigurări în funcţie de
expunerile proprii la daune, istoricul daunelor (frecvenţa şi severitatea acestora) şi de situaţia
financiară existentă.
Societăţile de asigurare din România oferă produse de asigurare aproximativ similare
din punctul de vedere al condiţiilor generale, diferenţele apar în cadrul următoarelor
elemente: modalitatea de asigurare a unor riscuri speciale, modalitatea de stabilire a
coeficienţilor de uzură, a sumei asigurate, a cotaţiilor de primă. Un factor important care
diferenţiază diferitele societăţi de asigurare existente pe piaţă şi care trebuie menţionat ȋn
cadrul acestui tip de asigurare se referă la modalitatea de soluţionare a daunelor.
Acest tip de asigurare facultativă prezintă cea mai mare rată a daunei.
2.2 Obiectul asigurării

Obiectul asigurării de tip CASCO aferentă autovehiculelor ȋl reprezintă vehiculele
înmatriculate în România aflate ȋn proprietatea persoanelor fizice sau juridice.
2.3 Conţinutul informaţional detaliat al asigurării de tip CASCO

Asigurătorul – asigură autovehicule, vehiculele pentru transporturi terestre de bunuri sau
persoane, acţionate pe principiul motorului, precum şi alte asemenea, construite şi echipate
pentru diverse destinaţii speciale.
Asigurarea se încheie numai pentru riscurile prevăzute în condiţiile fiecărui asigurător, cu
franşizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în aceasta şi în
suplimentele de asigurare.
16
Riscuri Asigurate
Asigurătorii acordă despăgubiri în limita sumei asigurate pentru:
Avarii Furt Servicii de asistență rutieră

• pagubele provocate autovehiculului de • furtul autovehiculului sau al unor părţi • cheltuielile efectuate în vederea
ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi componente ori piese ale acestuia, transportului autovehiculului avariat la
(inclusiv cu prilejul transbordării), căderea precum şi pentru pagubele provocate atelierul de reparaţii care poate efectua
unor corpuri pe autovehicul acestuia ca urmare a furtului sau reparaţia, cel mai apropiat de locul
tentativei de furt accidentului, sau la locul de adăpostire al
• pagubele produse autovehiculului de autovehiculului, dacă acesta nu poate fi
incendiu, explozie, afumare, pătare, deplasat prin forţă proprie
carbonizare sau diverse distrugeri, ca
urmare a incendiului • pagubele produse autovehiculului ca
urmare a măsurilor luate pentru salvarea
• pagubele produse autovehiculului de lui
inundaţii, furtună, uragan, cutremur,
prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie
torenţială, grindină, trăsnet, greutatea
stratului de zăpadă sau gheaţă, avalanşă
de zăpadă, acţiunea mecanică a apelor
curgătoare sau a obiectelor purtate de
ape
• pagubele produse dotărilor suplimentare

montate la autovehicul, declarate de
Asigurat în cererea-chestionar, a căror
valoare este inclusă în suma asigurată a
autovehiculului, numai dacă aceste
pagube au rezultat ca urmare a producerii
riscurilor prevăzute mai sus, însuşi
autovehiculului
• pagubele produse autovehiculului ca

urmare a măsurilor luate pentru salvarea
lui
Trebuie ţinut cont de faptul că există o serie de excluderi de la acordarea despăgubirii

(pagube datorate întreţinerii necorespunzătoare, utilizării în alte scopuri decât cele stabilite
de fabricant, pagube determinate de acţiunea curentului electric asupra oricăror componente
ale instalaţiei electrice, pagubele produse unui autovehiculul urmare a pătrunderii acestuia
în locuri inundate, etc.)
Suma asigurată reprezintă suma declarată de asigurat la data încheierii asigurării fără a se depăși
valoarea reală a autovehiculului.
Valoarea reală a autovehiculului reprezintă valoarea de achiziţie de nou la data asigurării
(conform facturilor, listelor de preţuri, cataloage de specialitate – Schwacke, Nutz, APIA), din care
se scade uzura, stabilită în funcţie de vechimea acestuia, folosind scala de uzură a asigurătorilor
pentru coeficienţii de valoare rămasă.
Valoarea reală = valoarea de nou – uzura; V.R. = V.N. – U.
Valoarea de nou a autovehiculelor la data asigurării reprezintă:
17
- Valoarea de achiziţie a autovehiculului stabilită pe baza facturilor, dacă
autovehiculelor sunt cumpărate din nou (inclusiv T.V.A.)
- Valoarea stabilită pe baza listelor de preţuri furnizate de dealerii de autovehicule sau
pe baza cataloagelor de preţuri , in cazul autoturismelor second hand.
Uzura se determină de asigurător pe baza informaţiilor de natură tehnică, durata
estimată de utilizare a autovehiculului, tipul autivehiclului. Uzura este mai accentuată în
primii ani, existând o depreciere medie anuală de 10% în primii 5 ani (la autotruisme), ulterior
deprecierea scăzând sub acest procent.
Franşiza
Poliţele de asigurare a autovehiculelor pentru avarii şi furt pot fi încheiate cu sau fără
franşiză. Franşiza este parte integrantă a poliţei de asigurare şi poate fi aplicată diferenţiat la
diferite categorii de riscuri :
- franşiza la furtul autoturismului
- franşiza la avarii
- franşiză la toate riscurile
Datorită costului mare de reparaţie a autovehiculelor, asigurătorii introduc franşiza
aplicabilă la fiecare eveniment, cu scopul de a determina asiguraţii să fie mai atenţi, dar şi
pentru a reduce costul acestui produs de asigurare. De asemenea prin introducerea unei
franşize de 10 – 20% la furtul autoturismului asigurătorul îl constrânge pe asigurat sa acorde
o atenţie suplimentă acestei expuneri la risc.
Pentru anumite categorii de persoane fizice / juridice, asigurătorii oferă posibilitatea
renunţării la franşiză prin plata unei prime de asigurare mai mare (riscul fiind mai ridicat
pentru asigurători). Această variantă poartă denumirea full-casco (riscurile sunt acoperite de
către asigurător în proporţie de 100%).
Prima de asigurare - poate fi determinată în mod electronic, când datele solicitate
(expunerea la riscuri) sunt introduse şi procesate de către un program informatic; sau prin
întocmirea unei note de calcul. Prima se stabilește ținând cont de o serie de factori:
• tipul autovehiculului şi marca;
• valoarea autovehiculului;
• vechimea maşinii;
18
• capacitatea cilindrică;
• vârsta conducătorului auto;
• istoricul daunelor solicitantului;
Teme de reflecţie
1. Consideraţi necesară încheierea unei asigurări de tip CASCO pentru
un autovehicul aflat în proprietatea firmei pe care dvs. o administraţi?
2. Pentru un autovehicul proprietate personală aţi opta pentru
încheierea unei asigurări de tip CASCO cu franşiză sau fără? Justificaţi
răspunsul.
3. De ce consideraţi că societăţile de asigurare preferă să ȋncheie asigurare de tip
CASCO a autovehiculelor cu franşiză?
4. Explicaţi modalitatea de determinare a sumei asigurate la asigurare de tip CASCO a
autovehiculelor
Bibliografie
Universitaria, 2017
19
III
Asigurarea Carte Verde – RCA
3.1 1. Caracteristicile asigurării de răspundere civilă auto obligatorie (RCA) şi

Carte Verde
Persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate vehicule înmatriculate sau
înregistrate în Romănia sunt obligate de legislaţia în vigoare să încheie o asigurare de
răspundere civilă auto obligatorie (RCA), dar şi Carte Verde în situaţia când părăsesc temporar
România.
Condiţiile contractuale precum şi alte aspecte referitoare la această asigurare
obligatorie sunt stabilite de Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie precum şi
de Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România.
Polița de asigurare RCA este „documentul prin care se constată

încheierea contractului de asigurare RCA și se atestă existența asigurării
de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin
accidente de vehicule și de tramvaie.” (Legea nr. 132/2017)
Prin intermediul acestui tip de asigurare asigurătorul se angajează ca la producerea

riscurilor asigurate să despăgubească terţele persoane păgubite prin accidente de
autovehicule.
Caracterul obligativităţii acestei forme de asigurare derivă din următoarele aspecte:
- numărul mare de subiecţi expuşi aceluiaşi risc (autovehiculele sunt supuse
riscului de a cauza prejudicii altor autovehicule)
- frecvenţa mare de apariţie a daunelor (există numeroase daune rezultate în
urma lovirii unui autocehicul de către altul)
20
Calitatea de asigurat/neasigurat RCA a unui autovehicul poate fi verificată în baza de
date AIDA (Administrare Istoric Date Asigurati), administrată de Biroul Asiguratorilor de
Autovehicule din Romania (https://www.aida.info.ro).
Baza de date AIDA cuprinde informaţii referitoare la : existența/inexistenţa unei poliţe
RCA la o anumită dată pentru un vehicul, societatea de asigurare care a emis poliţa pentru un
anumit autovehicul, daunele care au fost plătite pe baza poliţei de asigurare deţinute (Figura
1).
Figura 1. Baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă încheiate pe

teritoriul României
Sursa: Baza de date cu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto incheiate pe
teritoriul Romaniei
În vederea verificării existenţei unei poliţe RCA se va accesa secţiunea

corespunzătoare „Verificare poliţe RCA”, căutarea putându-se realiza în funcţie de 2 criterii :
serie de caroserie sau număr de înmatriculare. În cazul autovehiculelor cu poliţe RCA valide
sistemul va furniza informaţii referitoare la perioada de valabilitate a poliţei precum şi la
societatea emitentă a poliţei RCA (Figura 2)
21
Figura 2. Rezultate verificare poliţă RCA
Sursa: Baza de date cu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto incheiate pe
teritoriul Romaniei
Aspectul negativ al lipsei asigurării RCA apare la producerea unui accident, persoana
prejudiciată fiind îndreptăţita să solicite despăgubiri vinovatului (prin instanţa civilă sau pe
cale amiabilă). O altă variantă aflată la dispoziţia păgubitului este să apeleze la Fondul de
protecţie a victimelor străzii (fond care ulterior va recupera despagubirea platită de la
persoana neasigurată).
Fondul de protecţie a victimelor străzii a fost înfiinţat în anul 2006 şi are ca membri
toate societăţile de asigurare care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a
autovehiculelor (RCA).
Informaţii referitoare la daunele produse pe parcursul ultimilor 5 ani de asigurare pot
fi solicitate de asemenea prin intermediul bazei AIDA, secţiunea „Certificat daunalitate”, aşa
cum se poate observa din Figura nr. 1.
22
Riscuri acoperite
Conform prevederilor Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, societatăţile
de asigurare trebuie să acordă despăgubiri pentru:
- „vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial;
- prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de
timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii
vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;
- costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat,
dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile
legii;
- prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat,

inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;
- cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli

aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei
prejudiciate;
- cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit,

de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea
reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată
de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă
respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură
transportul.”
Excluderi
Există şi excluderi de la acordarea despăgubirii cum ar fi: pagube produse în urma
participării la diferite concursuri, partea din despăgubire care depăşeşte limitele şi condiţiile
stabilite prin legea de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule în vigoare la data accidentului în ţara producerii acestuia, etc.
23
De asemenea societăţile de asigurare nu sunt răspunzătoare faţă de asiguraţi, pentru
nicio daună, pierdere de profit, beneficii nerealizate, ratarea unor ocazii de afaceri ca urmare a
producerii evenimentului asigurat.
3.2 Determinarea sumei asigurate şi a limitei despăgubirii

În cadrul asigurării RCA, suma asigurată are legătură cu limita de despăgubire. Datorită
faptului că în urma evenimentului rutier soldat cu avarierea autovehicului sau/şi vătămare
corporală nu se cunoaşte prejudicial maxim ce poate fi produs, legislaţia în domeniu asigurărilor
stabileşte în fiecare an limite de răspundere.
În cazul producerii unui accident în urma căruia un autovehicul este avariat în totalitate,
despăgubirea va fi egală cu suma asigurată a acestuia. Spre deosebire de asigurarea de avarii şi
furt, în cazul asigurării R.C.A., uzura autovehiculelor se stabileşte de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor în funcţie de vechime , masa maximă autorizată şi numărul de locuri
din autovehicul.
Aşadar Suma Asigurată determinată în cazul unei daune totale este:
S.A. = V.N. – U.
În cazul persoanelor vătămate sau decedate nu poate fi vorba de sumă asigurată, apare
doar limita de despăgubire.
3.3 Stabilirea primei de asigurare, restituirea primelor

Preţul asigurării RCA se elaborează diferit pe cele 2 mari categorii de asiguraţi:
- persoane fizice
- persoane juridice
Ȋn cazul persoanele juridice la stabilirea preţului asigurării se ţine cont de:
- cilindree (pentru autovehiculele, automobile mixte cu masa maximă autorizată
până la 3.5 tone)
- număr de locuri pentru vehicule de transport persoane
- motocicluri – cu sau fără ataş
- tractoare rutiere în funcţie de puterea motorului
- remorci şi semiremorci în funcţie de masa maximă autorizată
- autoutilitare, autocamioane, autospeciale în funcţie de masa maximă autorizată
24
- existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul
În cazul persoanelor fizice tarifarea asigurării RCA se poate realiza în funcţie de
următoarele criterii:
- capacitate cilindircă a autoturismului
- masa maximă autorizată în cazul autoutilitarelor
- vechimea permisului de conducere a şoferului / şoferilor
- sex
- zona geografica, zonă urbană / rurală
- infracţiuni rutiere comise
- existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul
- număr de kilometri parcurşi anual
- anul de fabricaţie al autovehicului
- persoane cu handicap locomotor
- persoane pensionate
- istoricul daunelor persoanei respective
În momentul înstrăinării autovehiculului asiguratul poate cere restituirea primelor de
asigurare pentru perioada de timp neconsumată. Societatea de asigurare va restitui partea din
prima de asigurare respectivă, doar cu condiţia ca autovehiculul respectiv să nu fi fost implicat
în evenimente rutiere soldate cu despăgubiri.
3.4 Începerea răspunderii şi încetarea valabilităţii

Asigurarea intră în vigoare şi expiră la datele prevăzute în documentele naţionale RCA şi
internaţionale Carte Verde eliberate în baza poliţei de asigurare. Răspunderea la Carte Verde
începe din momentul ieşirii autovehiculului de pe teritoriul României şi încetează în momentul
reintrării acestuia pe teritoriul României, dar nu mai târziu de ora 24,00 a ultimei zile de
valabilitate înscrise în documentele Carte Verde eliberate în baza poliţei de asigurare.
Asigurarea RCA este valabilă doar în România iar Cartea Verde este valabilă în afara
teritoriului României, numai în ţările membre ale Convenţiei Interbirouri-Carte Verde ale căror
iniţiale prevăzute în documentul internaţional Carte Verde sunt nebarate.
Fiecare categorie de asigurat plăteşte preţul asigurării indiferent dacă acesta va circula
sau nu cu autovehiculul în afara României (beneficiind de asigurarea Carte Verde).
25
În caz de producere a riscului asigurat, Asiguratul trebuie să parcurgă mai multe etape:
- adoptarea tuturor măsurilor posible în vederea limitării pagubelor,
- înştiinţarea urgentă a organelor de poliţie sau a altor organe de cercetare, în
vederea întocmirii actelor cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi la
pagubele provocate;
- înştiinţarea Biroul Asigurătorilor de Autovehicule prevăzut pe verso-ul
documentului internaţional Carte Verde, din ţara în care s-a produs accidentul;
- înştiinţarea asigurătorului cu privire la producerea accidentului, împrejurările
care au determinat producerea acestuia, estimarea pagubelor, etc.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor sus menţionate asigurătorul are dreptul să refuze
plata despăgubirii.
3.5 Sistemul bonus – malus

Sistemul bonus-malus este un sistem folosit în domeniul asigurărilor care presupune
reducerea primei de asigurare (bonus) în condiţiile în care în anul/anii anteriori asiguratul nu
a înregistrat daune sau mărirea primei (malus) dacă asiguratul a înregistrat daune. Sistemul
este folosit pentru a încuraja asiguraţii să conducă prudent în vederea limitării numărului de
daune şi a valorii prejudiciului înregistrat în cazul unei daune.
Acesta cuprinde o categorie de bază B0 (asigurat nou care nu preztintă istoric de
asigurare), 8 clase de bonus şi 8 clase de malus, reglementate prin Norma ASF nr. 20/2017
privind asigurările auto din România.
Sistemul prevede ca la tarifele practicate de o societate de asigurări la care se va
încheia poliţa RCA să se aplice o reducere/majorare stabilită pe baza unui coeficient
reglementat prin Norma ASF nr. 20/2017, în funcţie de clasa bonus-malus în care este
încadrat viitorul asigurat.
26
Figura 3. Tabel cu coeficienţii aferenţi claselor de bonus-malus
Sursa : Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România
Verificarea clasei bonus-malus se poate realiza online prin intermediul bazei de date
AIDA (https://www.aida.info.ro/), în funcţie de 2 criterii : serie de caroserie sau număr de
înmatriculare.
Figura 4. Rezultate clasa bonus/malus

Sursa: Baza de date cu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto incheiate pe teritoriul
Romaniei
27
3.6 Piaţa asigurărilor din România
În prezent pe piaţa asigurărilor din România operează mai mult societăţi de asigurare,
autorizate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), care practică asigurări
obligatorii de răspundere civilă auto RCA. Cele mai mari cote de piaţă erau deţinute de
Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance SA şi Euroins România Asigurare -
Reasigurare SA.
În perioada 2014-2018 cotele de piață ale asigurătorilor în segmentul asigurărilor auto RCA
au înregistrat evoluţii diferite, aşa cum se poate constata din Figura 5.
Evoluția cotelor de piață ale asigurătorilor în segmentul

asigurărilor auto RCA
2014 – 2018
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 5. Evoluția cotelor de piață ale asigurătorilor în segmentul asigurărilor auto RCA
2014 – 2018
Sursa : Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)( https://asfromania.ro/)
La finalul anului 2018 situaţia cotelor de piaţa deţinute de companiile de asigurări în

ceea ce priveşte poliţele RCA încheiate se prezenta astfel:
28
Cota de piata a societatilor de asigurari (RCA)
2018
0.83%
6.56% 3.28% 1.14% CITY INSURANCE
EUROINS
7.00% 33.32%
ASIROM VIG
8.38%
ALLIANZ – TIRIAC
12% OMNIASIG VIG
GROUPAMA
26.60%
GENERALI
UNIQA
GRAWE
Figura 6. Cota de piaţă a societăţilor de asigurări (RCA) anul 2018

Trebuie precizat faptul că ponderea primilor doi asigurători (City Insurance SA și Euroins
România Asigurare-Reasigurare SA) era de aproximativ 60%. Insa, in toamna anului 2021, City
Insurance a intrat în procedura de faliment, fapt ce duce la o modificare a acestui clasament,
influențele fiind semnificative pentru întreaga piață a asigurărilor.
În ceea ce priveşte numărul contractelor încheiate pentru RCA, acestea au înregistrat o
uşoară creştere în perioda 2014-2018, creştere determinată în mare parte de creşterea
numărului de înmatriculări auto (Figura 6). Trebuie precizat faptul că se poate opta pentru
încheierea unui contract RCA pentru perioade cuprinse între o lună şi 12 luni.
Evoluția primelor brute subscrise (PBS) si a contractelor

incheiate pentru RCA
2014 – 2018
12000000
10000000
8000000 PBS mii lei
6000000
Nr.contracte încheiate
4000000
Nr. contracte unități anuale
2000000
0
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 6. Evoluția primelor brute subscrise (PBS) si a contractelor incheiate pentru RCA
29
2014 – 2018
De remarcat este faptul că deşi numărul total al contractelor RCA încheiate a crescut
constant, primele brute subscrise înregistrează o evoluţie diferită, astfel se constată o creştere
în perioada 2014-2016, urmată de o scădere a acestora pentru perioada 2017-2018. Situaţia s-
a datorat intervenţiei Autorităţii de Supraveghere Financiară care a stabilit tarife de referinţă
pentru asigurarea RCA. Legea 132/2017, cunoscută în prezent ca Legea RCA, a introdus pentru
prima data notiunea de tarif de referinţă , considerat a fi ‘’prima de asigurare cu caracter
orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieței de asigurări RCA ‘’ conform
formulei :
PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvența medie (Fm), rezultate pe baza datelor
statistice;
IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient
avizate;
f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice;
i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice;
t = diferența în ani dintre data medie de apariție a daunelor din perioada de aplicare a tarifului
de referință și data medie de apariție a daunelor din perioada de analiză;
Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima
brută;
P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută;.” (Legea 132/2017)
Spre deosebire de piaţa asigurărilor din Europa, în care este preponderent segmentul
asigurărilor de viaţă, piața asigurărilor din România a fost şi rămâne în continuare dominată de
asigurările generale, ponderea cea mai mare în cadrul acestei categorii având-o asigurările auto.
3.7 Clauza de decontare directă

Legea 132/2017 (Legea RCA) introduce în domeniul legislaţiei asigurărilor o nouă noţiune,
cea de decontare directă, definită ca ‘‘serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către
30
asigurătorii RCA a propriilor asigurați, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar
achiziția acestuia este opțională de către asigurat’’.
ASF reglementează modul în care se poate aplica decontarea directă astfel că sunt
necesare îndeplinerea cumulativă a următoarelor condiţii :
a) accidentele auto sunt produse pe teritoriul României;
b) vehiculele implicate in accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;

c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor, excluzându-se vătămările corporale
d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data

evenimentului;
În plus trebuie făcută mențiunea că șoferul vinovat de producerea accidentului trebuie să fie
identificat.
În marea majoritate a cazurilor, asigurătorii oferă acest serviciu contra cost, prima
suplimentară se plătește în momentul achizitiei poliței RCA.
Prezentăm în continuare, o simulare online (calculator RCA online) pentru calcului unui RCA
în situaţia unei persoane fizice în vârstă de 45 ani, cu domiciliul în Cluj-Napoca, autoturism cu
capacitate cilindrică a motorului de 1998.
Se poate observa că paginile web ale brokerilor de asigurare online oferă posibilitatea
clienților sa acceseze ofertele asigurătorilor atât în situaţia în care RCA cuprinde serviciul de
decontare directă cât şi în situaţia în care acesta nu este inclus (Figura 7, 8).
31
Figura 7. Tarife RCA fară decontare directă
Sursa : rca-ieftin.ro
Figura 8. Tarife RCA cu decontare directă inclusă
Sursa : rca-ieftin.ro
Se poate așadar observa că fiecare asigurător are politica proprie de tarifare a serviciului de
decontare directă. Spre exemplu, în cazul acestui autoturism, Groupama tarifează serviciul de
decontare cu 189 lei, City Insurance cu 99 lei, Allianz Tiriac cu 88 lei etc.
Teme de reflecţie
1. Identificaţi asemănările şi deosebirile între Cartea Verde şi RCA
2. Identificaţi deosebirea majoră ȋntre asigurarea de răspundere
civilă auto obligatorie şi asigurarea CASCO la un autovehicul.
32
5. Consideraţi că statul român trebuie să intervină ȋn plafonarea
tarifelor la RCA sau este sarcina societăţilor de asigurare de a-şi stabili
propriile tarife? Explicaţi.
Bibliografie
Universitaria, 2017
5. Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie
6. Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România
33
IV
Modalitatea de despăgubire folosită în cadrul asigurărilor auto
4.1 Constatarea daunelor şi evaluarea pagubelor

In interiorul ţării
Constatarea şi evaluarea pagubelor produse în ţară, se face de către inspectorii de
daune ai asigurătorului împreună cu asiguratul.
In exteriorul ţării
În afara ţării constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează prin corespondenţii
societăţilor de asigurare din ţara în care s-a produs riscul asigurat, menţionaţi în lista
societăţilor corespondente din străinătate, care sunt incluşi în poliţa de asigurare.
În cazul în care s-a produs un risc asigurat în afara teritoriului României, dacă
asiguratul nu a avizat corespondentul din ţara în care s-au produs acestea, la întoarcerea în
ţară, constatarea pagubelor şi plata despăgubirii se va efectua de către asigurător, numai dacă
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- cauzele, împrejurările şi persoana responsabilă de producerea riscului asigurat
să rezulte din actele emise de organele în drept din ţara unde s-a produs riscul asigurat (poliţie
sau alte organe competente); în cazul în care vinovat de producerea accidentului este
conducătorul unui alt autovehicul, asiguratul va depune la asigurător o fotocopie a
documentului de asigurare de răspundere civilă auto a celui vinovat, valabilă la data
accidentului, din care să reiasă seria şi numărul acestuia, precum şi numele societăţii
asigurătoare emitente;
- să se poată constata părţile avariate şi întinderea pagubelor.
Evaluarea pagubelor şi plata despăgubirilor se face în baza procesului-verbal de
constatare, întocmit de către inspectorul de daune, prin examinarea autovehiculului, precum
şi a documentaţiei complete solicitate de asigurător, privind cauzele şi împrejurările în care s-
a produs riscul asigurat.
34
În cazurile în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparaţie, se constată şi alte
pagube produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut fi constatate iniţial,
reconstatarea se va face numai la cererea scrisă a asiguratului. În lipsa reconstatării, se vor
despăgubi numai daunele consemnate în procesul-verbal de constatare.
În cazul riscurilor asigurate produse în România, reparaţiile se efectuează la atelierele
de specialitate din ţară.
Dacă riscurile asigurate sunt produse în afara teritoriului României, se pot efectua în
străinătate, numai reparaţiile strict necesare continuării călătoriei (reparaţii provizorii),
reparaţiile definitive urmând a fi efectuate în România. Dacă reparaţia provizorie, astfel cum
se arată mai sus, nu poate fi efectuată, societatea de asigurare despăgubeşte în limita sumei
asigurate şi cheltuielile de transport al autovehiculului până la atelierul sau domiciliul
asiguratului din România. Alte reparaţii decât cele prevăzute mai sus, făcute fără acordul scris
al Asigurătorului, nu se despăgubesc.
4.2 Despăgubirea ȋn cadrul asigurărilor auto

Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată, cuantumul pagubei şi valoarea reală a
autovehiculului la data producerii riscului asigurat. Astfel:
- prin suma la care s-a făcut asigurarea se înţelege suma asigurată înscrisă în poliţă
- cuantumul pagubei reprezintă costul total al reparaţiilor, înlocuirii pieselor avariate
stabilite prin procesul verbal de constatare a pagubelor, inclusiv costurile materialelor şi
manoperei rezultate din actele de reparaţie, în cazul avariilor parţiale, se adaugă eventualele
cheltuieli de transport al autovehiculului avariat. În cazurile în care, datorită gradului de
avariere a autovehiculului, este evident că a fost necesară tractarea sau transportarea sa, dar
asiguratul nu poate dovedi cu acte cheltuielile de transport, se va despăgubi contravaloarea
transportului la jumătate din tariful A.C.R.;
- valoarea reală a autovehiculului la data producerii riscului asigurat este egală cu
valoarea din nou la acea dată din care se scade uzura.
În cazul pagubelor produse aparaturii audio/video montate suplimentar pe
autovehicul, despăgubirea se acordă în limita valorii acestei aparaturi, înscrisă în cererea-
chestionar completată la încheierea asigurării sau într-un supliment de asigurare.
35
Despăgubirea ȋn cazul avariei autovehicului
La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea
părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate, chiar dacă cu prilejul reparaţiei a
fost înlocuit întregul ansamblu sau subansamblu. Astfel, prin părţi componente sau piese care
se consideră necesar a fi înlocuite se înţeleg numai acelea a căror reparare sau folosire, chiar
reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a
acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul reparaţiei depăşeşte valoarea din nou
a părţii componente sau a piesei respective la data producerii riscului asigurat.
Societatea de asigurare acceptă revopsirea integrală a caroseriei numai atunci când
părţile avariate ale acesteia, în unul şi acelaşi risc, reprezintă mai mult de 50% din totalul
suprafeţei exterioare a caroseriei. În celelalte situaţii se acordă numai revopsirea părţilor
avariate consemnate în procesul verbal de constatare.
În momentul efectuării reparaţiilor ca urmare a pagubelor produse din riscuri
asigurate, poate apare situaţia când asiguratul a efectuat unele operaţiuni suplimentare sau
înlocuiri faţă de avariile constatate şi menţionate în procesul verbal, costurile acestora fiind
suportate de asigurat.
În cazul avariilor autovehiculului, despăgubirile se acordă într-un termen stabilit de 5-
10-15 zile lucrătoare de la data când asiguratul a depus la asigurător toate documentele
solicitate de acesta.
Despăgubirea ȋn cazul furtului autovehicului

În caz de furt al autovehiculului, despăgubirile se acordă după 60 - 90 de zile de la data
înştiinţării societăţiide asigurări, cu condiţia ca poliţia să confirme în scris că acesta nu a fost
găsit. În caz de furt al pieselor şi/sau părţilor componente, despăgubirea se acordă mai repede
de terrmenul susmenţionat 60 de zile, doar dacă poliţia a confirmării furtului (şi a faptului că
acestea nu au fost găsite). Dacă, înainte de plata despăgubirii, autovehiculul (respectiv părţile
componente sau piesele acestuia) a fost găsit, despăgubirile se acordă numai pentru even-
tualele pagube produse ca urmare a furtului;
Modul de plată al despăgubirii

Daună parţială
36
Despăgubirile se plătesc în moneda naţională în cazul daunelor parţiale, când
reparaţiile se execută în România, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată
şi s-au plătit prima/ratele de primă de asigurare, iar în cazul reparaţiilor în străinătate, prin
aplicarea cursului de schimb B.N.R. de la data facturării, indiferent de valuta în care a fost
stabilită suma asigurată, dacă primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei.
Daună totală
Dauna totală reprezintă furtul total al autovehiculului, fie avarierea
acestuia astfel încât costul reparaţiilor estimate pe bază de deviz
antecalcul, însumate cu eventualele costuri de transport ale
autovehiculului şi ale măsurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau
depăşesc suma asigurată.
În situaţia când dauna este totală, dacă asigurarea este încheiată în lei, iar
primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei, ori dacă asigurarea este incheiată
în valută, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei, prin transformarea
sumei asigurate, din valută în lei, la cursul de schimb B.N.R. de la data efectuării plăţii
despăgubirii.
Soluţionarea dosarelor de daună ȋn regie proprie

La cererea scrisă a Asiguratului, reparaţia se poate face şi în regie proprie dacă nivelul
reparaţiilor se stabileşte pe baza evaluării făcute de inspectorul de daune şi a documentelor
justificative depuse de către client, privind plăţile efectiv făcute. În cazul în care, până la plata
despăgubirii, asiguratul va depune chitanţe sau facturi pentru piesele de schimb achiziţionate,
aceste documente vor fi acceptate la plată.
Din cuantumul despăgubirii înregistrate, asigurătorul scade:
- franşizele înscrise în poliţa de asigurare;
- în caz de daună totală, contravaloarea pieselor rămase neavariate ale
autovehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului, cu excepţia situaţiei când Asigurătorul
plăteşte despăgubiri integrale şi îşi exercită dreptul de opţiune în a prelua autovehiculul;
- contravaloarea primelor datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare, iar
în cazul autovehiculelor comercializate în sistem leasing sau rate, când asigurarea este încheiată
pe toată durata contractului de leasing/vânzare în rate, contravaloarea primelor datorate până
la sfârşitul anului de asigurare în care s-a produs dauna.
37
În cazul procurării direct de către asigurat/păgubit, din străinătate, a unor părti
componente sau piese necesare pentru înlocuirea celor avariate, cuantumul despăgubirii
acestora este egal cu valoarea facturii de cumpărare, inclusiv cheltuielile de transport şi taxele
vamale dovedite cu acte. Nu se pot depăşi preţurile unitare de la reprezentanţa din România.
La cererea asiguratului, societatea de asigurări poate să acorde un avans pentru
despăgubiri de până la 50% din valoarea estimată a pieselor ce trebuie înlocuite, stabilită pe
bază de deviz antecalcul întocmit, conform cu procesul verbal de constatare, de o unitate
reparatoare autorizată.
După fiecare daună plătită, suma asigurată se reduce cu suma plătită drept despăgubire,
asiguratul fiind obligat să plătească prima pentru reîntregirea sumei asigurate. În caz contrar,
pentru următoarele daune despăgubirile se vor reduce corespunzător raportului dintre suma
asigurată rămasă după plata despăgubirii şi suma asigurată înscrisă în poliţă.
Teme de reflecţie
1. Care variantă o consideraţi mai avantajoasă ȋn cazul unui
accident auto ȋn care reparaţia se face pe poliţa CASCO: reparaţia
autovehiculului ȋn regie proprie sau la un service specializat indicat de
asigurător? Explicaţi
2. Ce se ȋntâmplă cu suma asigurată după plata fiecărei daune? De
ce este importantă reîntregirea sumei asigurate?
Bibliografie
1. Alexandru, F.; Armeanu, D. Asigurari de bunuri si persoane. Aspecte teoretice.
Aplicatii practice. Editura Economica, 2003
Universitaria, 2017
7. Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie
38
V
Asigurarea clădirilor
5.1 Aspecte generale privind asigurarea clădirilor

Proprietatea poate fi clasificată în funcţie de diferite caracteristici: gradul de
mobilitate, folosinţă, valoare, tipul proprietăţii etc. Uneori, prin variaţia acestor
caracteristici se afectează nivelul daunelor viitoare, dar şi calitatea deciziilor pe care le va
lua managerul riscului. Pentru a evalua corespunzător aceste caracteristici, trebuie luată în
considerare expunerea globală a proprietăţii.
Proprietăţile sunt clasificate în general în proprietăţi reale şi proprietăţi personale.
Proprietăţile reale reprezintă structurile permanente, care prin transformare sau mutare
vor afecta calitatea optimă de funcţionare (ex. clădirile). Proprietăţile personale, sunt de
obicei mobile, fără a fi condiţionate de altceva (ex. autoturismele). Prin urmare managerul
riscului în deciziile pe care le va lua, cu referire la proprietăţi trebuie să facă o clară distincţie
între cele două tipuri.
Ȋn cadrul acestei unităţi de studiu vom face referire ȋn momentul ȋn care discutăm
problematica asigurării clădirilor atât la cladirea propriu zisă cât şi la conţinutul acesteia.
Asigurarea unei clădiri poate fi ȋncheiata de orice persoana fizica sau juridica, care
deţine calitatea de proprietar, administrator, chiriaş, etc. Asigurarea unei clădiri se face de
regulă pe o perioada de un an.
Pentru clădirile şi conţinutul asigurat, asigurătorii emit poliţe de asigurare, în baza
cărora se angajează ca la producerea riscurilor asigurate să despăgubească pe deţinătorul
poliţei de asigurare cu condiţia ca societatea de asigurare să fi încasat primele de asigurare
stabilite prin poliţă.
Asigurătorii, asigură clădirile, bunurile situate la adresa menţionată în poliţele de
asigurare precum şi anumite cheltuieli auxiliare în funcţie de opţiunea asiguratului,
menţionate în poliţa de asigurare. Clădirile şi alte construcţii destinate activităţilor
comerciale sau pentru locuit se asigură în integralitatea lor constructivă (fundaţie, soclu,
39
pereţi, planşee, acoperiş, pardoseli, ferestre, uşi, scări). Împreună cu clădirile sunt asigurate
şi conductele de alimentare cu apă pentru instalaţiile sanitare şi încălzire din interiorul
construcţiei, conductele de canalizare interioare, obiectele sanitare, conductoarele
instalaţiei de iluminat şi prize îngropate sub tencuială, tavanele false şi corpurile de iluminat.
Instalaţiile fixe ce asigură funcţionalitatea generală a clădirilor /construcţiilor
(centrală termică, instalaţie de climatizare, ascensoare, paratrăsnet) se consideră asigurate
numai dacă valoarea acestora este cuprinsă în suma asigurată şi dacă au fost menţionate în
poliţa de asigurare.
În categoria diferite construcţii cu menţionarea acestora în poliţă se pot asigura:
împrejmuiri, garaje. Ȋn ceea ce priveşte conţinutul se pot asigura: utilaje funcţionale,
echipamente, agregate, instalaţii tehnologice, motoare, transformatoare, unelte, mobilier,
aparatură de comandă control, cuptoare, climatizoare, birotică, instalaţii de
telecomunicaţii, radio-TV, mijloace şi instalaţii de detectare şi stingere a incendiilor sau
antifurt, conducte tehnologice şi cabluri electrice ce deservesc maşini, utilaje, motoare şi
alte asemenea; alte mijloace fixe şi obiecte de inventar;
Pot fi asigurate mijloacele circulante: mărfuri în depozite, materii prime şi materiale,
semifabricate, ambalaje.
În categoria asigurărilor de conţinut pot fi incluse şi bunuri care prin natura lor se
găsesc, temporar sau permanent, în afara clădirii sub cerul liber, în măsura în care sunt
concepute anume pentru aceasta (maşini şi utilaje de lucrat şi amenajat aflate în curţile
construcţiilor şi pentru care s-au luat măsuri de protecţie, inclusiv contra furtului,
corespunzătoare felului lor.
În plus pot fi asigurate prin exprimarea opţiunii proprietarilor construcţiilor:
- cheltuieli de proiectare;
- cheltuieli de curăţare a locului ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
- cheltuieli legate de intervenţia pompierilor pentru stingerea incendiilor
Riscuri asigurate
În general poliţa de asigurare oferă protecţie clădirilor şi conţinutului acestora
împotriva următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, cutremur de pământ, inundaţii,
furt, vandalism, alunecări de teren produse din cauze naturale, etc .
40
În baza unor clauze speciale, cu plata primelor de asigurare suplimentare riscurile
asigurate pot fi completate.
Datorită gradului mare de expunere la diferite categorii de riscuri asigurătorii nu preiau
în asigurare anumite bunuri (clădiri, conţinut etc.): clădiri, construcţii degradate ce nu pot fi
utilizate în scopuri economicce, bordeie de pământ, puţuri, diguri, şanţuri, precum şi alte
construcţii asemănătoare, clădiri părăsite fără proprietar.
Excluderi
Nu sunt cuprinse în asigurare şi deci nu se despăgubesc pagubele produse de/sau
provenind din: război, revoluţie, rebeliune, confiscare, expropriere, naţionalizare,
sechestrare, explozie atomică, etc.
De asemenea nu se asigură bani, hârtii de valoare, bijuterii, titluri de valoare, obiecte
de artă.
Cu toate că numărul unităţilor locative a cunoscut o creştere în ultimii ani, analiza
pieţei asigurărilor facultative de locuinţe ne indică faptul că acest trend nu este urmat şi în
domeniul asigurărilor facultative de locuinţe (Figura 9).
Asigurari facultative de locuinte

2014-2018
2500000
2000000
1500000 Număr de contracte în vigoare la

sfârșitul perioadei deraportare (buc)
1000000
Număr de contracte noi, încheiate în
500000 perioada de raportare (buc)
0
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 9. Asigurări facultative de locuinţe 2014-2018
41
Nivelul atins în anul 2014 nu a mai fost atins în perioada 2015-2018. Având în vedere
creşterea riscurilor specifice care pot afecta unităţile locative, se impune adoptarea unei
strategii la nivel naţional astfel încât societătile de asigurări, sprijinite de factorii decidenţi
de la nivel local, naţional să aducă la cunoştinţa populaţiei, a persoanelor juridice beneficiile
deţinerii unei poliţe facultative de locuiţe.
Prime brute subscrise si indemnizatii brute

platite pentru asigurarile facultative de
locuinte 2014-2018
400000000
350000000
300000000
250000000
200000000 Prime brute subscrise (lei)
150000000 Indemnizații brute plătite (lei)
100000000
50000000
0
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 9. Prime brute subscrise şi indemnizaţii brute plătite pentru asigurările facultative de
locuințe 2014-2018
Analizând valoarea primelor brute subscrise şi indemnizaţii brute plătite pentru

asigurările facultative de locuințe în perioada 2014-2018 se poate constata o evoluţie
constantă a nivelului de prime brute scubscrise, o uşoară scădere în perioada 2015-2018,
explicabilă datorită scăderii numărului de poliţe încheiate. Raportul primelor brute
subscrise şi indemnizaţii brute plătite se menţine reltiv constant.
Ceea ce este de remarcat este faptul că pe piaţa asigurărilor facultative de locuinţe
din România, în ultimii ani, pe un volum în scădere a numărului de locuinţe asigurate,
valoarea primelor subscrise a urmat acelaşi trend de scădere dar fără a se înregistra
diferenţe semnificative în perioada 2014-2018.
42
În România încheierea unei poliţe de asigurări facultative de locuinţe în cazul
persoanelor fizice este consiţionată de încheierea în prealabil a unei poliţe de asigurare
obligatorie a locuinţelor.
5.2 Asigurarea obligatorie a locuinţelor (PAD)

Conform legii nr. 260/2008 şi a normelor de punere ȋn aplicare emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor ȋn prezent ȋn România este obligatorie asigurarea locuinţelor
pentru persoanele fizice.
Toate clădirile cu destinaţia de locuinţă sunt cuprinse ȋn cadrul acestei forme de
asigurare: casa de vacanta, locuinta de protocol, locuinta de serviciu, locuinta sociala,
locuinta de interventie, locuinta de necesitate.
Clasificarea locuinţelor se realizează potrivit Legii 260/2008 ȋn 2 categorii astfel:
„Locuinta tip A – constructia cu structura de rezistenta din beton armat, metal ori
lemn sau cu pereti exterior din piatra, caramida arsa sau din orice alte material rezultate in
urma unui tratament termic si/sau chimic, pentru care suma asigurata este 20.000 EUR;
Locuinta tip B – constructia cu pereti exterior din caramida nearsa sau din orice alte
material nesupuse unui tratament termic si/sau chimic, pentru care suma asigurata este
10.000 EUR.”
Poliţa de asigurare obligatorie a locuinţelor (PAD) prezintă două trăsături majore
care o difenţiază de asigurarea facultativă a locuinţelor:
- acoperă doar riscurile aferente dezastrelor naturale: cutremur, inundaţii şi alunecări
de teren
- prima de asigurare poate ȋnregistra doar doua valori : 10 Euro pentru locuinţele de
tip B sau 20 Euro pentru locuinţele de tip A. Prima de asigurare se achită ȋn lei la
cursul BNR din ziua plăţii
Un proiect legislativ în dezbatere propune cuprinderea în cadrul riscurilor acoperite
prin polita obligatorie a locuintelor (PAD) a riscului de furtună.
43
Asigurari obligatorii de locuinte
2014-2018
1750000
1700000
1650000
Număr de contracte în vigoare la
1600000 sfârșitul perioadei de raportare (buc)
1550000
1500000 Număr de contracte noi, încheiate în
1450000 perioada de raportare (buc)
1400000
1350000
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 10. Asigurări obligatorii de locuinţe 2014-2018
Dacă în situaţia asigurărilor facultative de locuinţe s-a remarcat o scădere semnificativă a

numărului de contracte încheiate după anul 2014, în situaţia asigurărilor obligatorii de
locuinţe observăm o creştere a numărului de contracte încheiate, situaţia datorându-se în
mare parte caracterului obligatoriu al acestui tip de asigurare. Totuşi , datorită faptului că
până în prezent nu au fost luate măsuri în vederea sancţionării celor care nu îşi îndeplinesc
obligaţia de a încheia o asigurare obligatorie, numărul contractelor a înregistrat o uşoară
scădere în anul 2017 comparativ cu 2016. Având în vedere că numărul locuinţelor deţinute
de persoane fizice în România este mult mai mare decăt cele pentru care s-a încheiat acest
tip de asigurare în perioada analizată iar riscurile acoperite de asigurarea obligatorie de
locuinţe devin tot mai frecvente, se impun măsuri urgente pentru cuprinderea în asigurare a
unui cât mai mare număr de proprietăţi.
Conform datelor furnizate de PAID Romania, la data de 31.12.2019 erau 24473 poliţe
PAD în vigoare, gradul de cuprindere în asigurare fiind de 15,92%.
44
Prime brute subscrise si indemnizatii brute platite pentru
asigurările obligatorii de locuințe
2014-2018
160000000
140000000
120000000
100000000
Prime brute subscrise (lei)
80000000
60000000 Indemnizații brute plătite (lei)
40000000
20000000
0
2014 2015 2016 2017 2018
Figura 11. Prime brute subscrise şi indemnizaţii brute plătite pentru asigurările obligatorii de
locuințe 2014-2018

Analizând Figura 11 putem remarca nivelul scăzut al indemnizaţiilor brute plătite în cazul
apariţiei riscurilor asigurate.
Teme de reflecţie
1. De ce consideraţi că a fost introdusă obligativitatea asigurării
locuinţelor?
2. Ce consideraţi că este mai util pentru o persoană fizică:
asigurarea locuinţei sau asigurarea conţinutului. Explicaţi
1. Ce efecte consideraţi că are subasigurarea unei clădiri?
Bibliografie

45
Universitaria, 2017
7. Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva
cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată, cu modificările şi
completările
8. Norma nr. 7/2013 privind forma şi clauzele cuprinse în contractul de asigurare
obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor
9. Norma nr. 20/2015 pentru modificarea și completarea Normei ASF nr.7/2013 privind
forma și clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuințelor împotriva
cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor
10. Norma nr. 35/2016 pentru modificarea și completarea Normei Autorității de
Supraveghere Financiară nr. 7/2013 privind forma și clauzele cuprinse în contractul de
asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și
inundațiilor
46
VI
Modalitatea de stabilire a sumelor asigurate în cazul asigurării clădirilor şi a

asigurării conţinutului acestora
6.1 Aspecte generale privind modalitatea de stabilire a sumelor asigurate în cazul

asigurării clădirilor şi a asigurării conţinutului acestora
Indiferent că este vorba de asigurarea clădirilor sau a conţinutului asigurările pot fi încheiate
prin stabilirea sumelor asigurate în lei sau în valută.
Unele societăţi de asigurare pot include în poliţa de asigurare franşize. Acestea care reprezintă
partea din valoarea daunei stabilită ca sumă fixă ori procent din suma asigurată sau din daună,
suportată de asigurat la fiecare eveniment. Franşiza se stabileşte şi se consemnează în poliţă în aceeaşi
valută ca şi suma asigurată. În varianta în care sunt încheiate cu franşiză per eveniment, prima de
asigurare va fi mai scăzută.
Pentru a fi încheiată o poliţă de asigurare clădire, respectiv conţinut asiguratul trebuie să
completeze iniţial o cerere chestionar prin care societatea de asigurare ia la cunonştinţă diferite
aspecte tehnice.
Ulterior acestei cereri, reprezentanţii socităţii de asigurare sunt obligaţi să efectueze inspecţia
de risc a bunului/bunurilor de asigurat, prin deplasarea efectivă la locaţia menţionată în cererea
chestionar şi verificarea situaţiei reale a expunerilor la riscuri a solicitantului de asigurare. Se pune
accent foarte mare pe calitatea instalaţiilor funcţionale, protecţia la incendii şi protecţia la furt.
În situaţia în care situaţia faptică este identică cu cea menţionată în cererea chestionar, poliţa
de asigurare poate fi întocmită. În cazul observării unor diferenţe pot apare următoarele variante:
- diferenţele sunt minore, reprezentantul asigurătorului va elabora un set de măsuri
obligatoriu de efectuat, poliţa de asigurare se poate întocmi însă riscurile respective sunt neasigurate
până la momentul îndeplinirii măsurilor (fapt care se constată printr-o nouă inspecţie de risc şi prin
emiterea unui supliment de asigurare)
- diferenţele sunt majore, asigurarea nu se poate încheia decât în momentul remedierii
acestora
În momentul încheierii poliţei de asigurare, cererea chestionar şi raportul inspecţie de risc fac
parte integrantă din poliţă.
47
Clădiri
Pentru ȋncheierea asigurării de conţinut siguratul trebuie să ofere anumite date despre
clădire: anul ȋn care a fost contruită, suprafaţa, tipul de materiale folosite, gradul de finisare, etc.
În cazul asigurărilor de clădiri suma asigurată se determină în funcţie de valoarea clădirii pe
piaţă. Ȋn cazul ȋn care nu este posibil acest lucru clădirea se asigura de regula la:
- valoarea de înlocuire (din nou), reprezentând costul construirii, producerii din nou a
hotelului, sau a bunurilor respective rezultat din devize, facturi, contracte sau alte documente de
procurare;
Valoarea de înlocuire(din nou) pe metru pătra se obţine din tabelele de evaluare pe metru
pătrat, tabele care sunt stabilite de asigurători în funcţie de destinaţia clădirii şi care au la bază diferite
criterii: structura construcţiei, acoperişul clădirii, înălţimea, gradul de finisare.
Pentru a stabili valoarea din nou pe metru pătrat:
- se alege secţiunea corespunzătoare clădirii de asigurat
- se stabileşte structura construcţiei, tipul acoperişului şi numărul de nivele;
- se stabileşte suprafaţa construită şi gradul de finisare
Prin intersectarea coloanelor structurii construcţiei, a acoperişului, numărului de nivele şi
suprafaţa construită se obţine preţul pe metru pătrat pe arie construită.
Avem următoarea relaţie:
V .N . = S  p ; V.N. – valoarea din nou, S – suprafaţa construită, p – preţul pe metru pătrat de
arie construită
- valoarea rămasă, reprezentând valoarea din nou mai puţin uzura, calculată potrivit cotei de
valoare rămasă.
S.A.= V.N.- U ; S.A.- suma asigurată, V.N. – valoarea din nou, U. - uzura
Asigurătorii folosesc în acest sens cota de valoare rămasă, deoarece este destul de greu de
determinat o sumă absolută care să reflecte uzura propriu zisă. Cota de valoare rămasă reprezintă
un procent determinat de evaluatorii asigurătorului, care prin înmulţirea cu valoarea din nou a
bunului de asigurat arată care este valoarea reală.
V .R. = V .N. c.v.r. ; V.R.- suma asigurat, V.N.- valoarea din nou, c.v.r. – coeficientul de valoare
rămasă
Tabelele de cotă de valoare rămasă cuprind mai multe secţiuni care corespund secţiunilor de
la tabele de evaluare pe metru pătrat. Pentru stabilirea cotei de valoare rămasă se parcurg
48
următoarele etape:
- se alege secţiunea corespunzătoare clădirii de asigurat,
- se stabileşte mediul de folosinţă,
- se stabileşte starea tehnică şi vechimea clădirii.
Prin intersectarea vechimii cu tipul structurii, mediul de folosinţă şi starea tehnică se obţine
cota de valoare rămasă corespunzătoare intervalului de vechime.
Conţinutul clădirii
În cazul asigurării mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, suma asigurată poate fi
determinată în funcţie valoarea rămasă a bunurilor sau valoarea de piaţă.
Ȋn cazul mijloacelor circulante se ia în calcul preţul de cost, de producţie, preţul de achiziţie
sau preţul de vânzare cu amănuntul, respectiv la:
- valoarea maximă a stocului existent la un moment dat;
- valoarea stocurilor existente la data încheierii asigurării, ajustabilă periodic (lunar,
trimestrial) pe baza declaraţiilor scrise ale asiguratului şi cu plata corespunzătoare a diferenţelor de
primă.
Raţionamentul pentru care se apelează la noţiunea de cost este simplă: dacă asigurarea ar fi
încheiată la o suma asigurată care pe lângă cost conţine şi profitul asiguratului, acesta nu ar fi
interesat de măsurile de prevenire a riscurilor deoarece în cazul unei daune se va înregistra exact
profitul preconizat.
Teme de reflecţie
1. Care consideraţi că este raţionamentul pentru care se apelează
la noţiunea de cost ȋn cazul stabilirii sumei asigurate la mijloacele
circulante.
2. Ȋn cazul ȋn care se ȋncheie o asigurare de clădire consideraţi că
este mai bine să se supraevalueze valoarea clădirii, să se subevalueze
sau să se determine valoarea reală a acesteia? Care consideraţi că sunt
implicaţiile ȋn cazul apariţiei unei daune pentru fiecare din cele trei
variante.
49
VII
Soluţionarea daunelor la asigurarea de bunuri
7.1 Aspecte generale privind soluţionarea daunelor la asigurarea de bunuri

aferente clădirilor
În cazul producerii riscurilor asigurate, constatarea pagubelor se face de către inspectorii de
daune ai asigurătorilor împreună cu asiguratul.
După efectuarea constatării şi completarea procesului verbal se stabileşte cuantumul
despăgubirii în funcţie de felul daunei, respectiv daună totală sau daună parţială, precum şi în
funcţie de suma la care s-a făcut asigurarea, respectiv la valoarea din nou sau la valoarea rămasă.
Dauna totală reprezintă distrugerea în întregime a bunurilor asigurate sau
dispariţia, fără resturi care se mai pot întrebuinţa sau valorifica, sau distrugerea
în aşa mod încât, deşi au rămas resturi ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica,
refacerea pe cale de reparaţie nu mai este posibilă sau rentabilă din punctul de
vedere al costului, sau costul reparaţiei este egal ori depăşeşte suma asigurată
din poliţă, cu excepţia cazurilor de subevaluare.
Daună parţială reprezintă distrugerea, avarierea ori deprecierea unor părţi ale bunurilor
asigurate astfel încât acestea pot fi refăcute şi readuse la starea anterioară producerii riscului
asigurat.
7.2 Stabilirea nivelului despăgubirilor ȋn cazul daunelor la asigurarea de bunuri

Stabilirea nivelului despăgubirilor ȋn cazul daunelor la asigurarea de bunuri se realizează
astfel:
a) la valoarea din nou:
- în caz de daună totală, suma asigurată din poliţă
- în caz de daună parţială, în limita sumei asigurate din poliţă, costul la data daunei al
reparaţiilor, refacerii, restaurării, înlocuirii părţilor avariate
b) la valoarea rămasă:
50
- în caz de daună totală, suma asigurată din poliţă
- în caz de daună parţială, costul la data daunei al reparaţiilor, refacerii la care se aplică
cota de valoare rămasă sau costul la data daunei al reparaţiilor necesare pentru readucerea bunului
avariat sau distrus la starea anterioară producerii riscului asigurat din care se scade valoarea uzurii.
Coeficientul de uzură este dat de raportul dintre valoarea rămasă şi valoarea din nou a
bunului avariat sau distrus sau, după caz, a unui bun asemănător având caracteristici similare. La
avarierea unui subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea părţilor componente sau a
pieselor care au fost avariate.
Costul la data daunei al reparaţiilor reprezintă suma cheltuielilor necesare
refacerii clădirilor avariate, cuprinzând cheltuielile cu materiale, manoperă,
transport materiale.
Nu se despăgubesc îmbunătăţirile, măririle de dimensiuni sau reparaţiile unor avarii
existente înaintea producerii riscului asigurat şi precizate ȋn poliţa de asigurare.
Reparaţiile clădirilor avariate sau distruse pot fi făcute prin unităţi specializate pe bază de
devize de lucrări, devize care vor fi verificate de către inspectorii de daune, comparând datele
consemnate în procesul verbal de constatare a daunelor.
Preţurile pentru materiale rezultă din facturi, bonuri sau alte documente de aprovizionare,
iar pentru ora de manoperă preţurile sunt cele folozite ȋn mod uzual pe piaţa locală.
În cazurile în care la data producerii riscului asigurat suma asigurată este inferioară valorii
bunurilor, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în
poliţă şi valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat.
Despăgubirea nu poate depăşi suma la care s-a făcut asigurarea, nivelul prejudiciului şi nici
valoarea bunului. Din nivelul despăgubirii se va scădea franşiza stabilită în poliţă, valoarea resturilor
recuperabile, primele de asigurare neachitate şi datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
După plata fiecărei daune, suma asigurată se micşorează cu suma cuvenită drept de
despăgubire, asigurarea continuând pentru suma rămasă.
Suma asigurată poate fi reîntregită prin emiterea unui supliment de asigurare, în schimbul
unei prime adiţionale care se reţine din despăgubirea cuvenită. În cazul în care asiguratul nu acceptă
reîntregirea sumei asigurate, pentru următoarele daune despăgubirile se reduc corespunzător
raportului dintre suma asigurată rămasă după plata despăgubirii şi suma asigurată reîntregită.
51
7.3 Modalitatea de despăgubire a daunelor la asigurarea de bunuri ȋn cazul
furtului, a incendiului şi/sau exploziei
În caz de furt despăgubirile se acordă numai dacă de la data înştiinţării asigurătorului au
trecut numărul de zile necesare efectuării cercetărilor şi dacă poliţia confirmă în scris furtul prin
efracţie sau actele de tâlhărie, cu precizarea că bunurile furate nu au fost găsite în această perioadă.
Dacă ulterior bunurile sunt recuperate asiguratul va restitui despăgubirea încasată sau
diferenţa dintre aceasta şi costul reparaţiilor ori înlocuirii părţilor componente sau pieselor găsite
avariate ori incomplete.
În caz de incendiu şi/sau explozie despăgubirile se acordă în baza procesului-verbal de
incendiu sau de cercetare, după caz, întocmit de unitatea depompieri care a intervenit la lichidarea
urmărilor riscului asigurat produs.
Despăgubirile se vor plăti în valuta în care s-a plătit prima de asigurare, dar în toate cazurile
facturile în lei se plătesc în lei.
7.4 Reparaţia ȋn regie proprie

La cererea asiguratului, reparaţiile se pot face şi în regie proprie. Valoarea materialelor şi a
pieselor înlocuitoare, nu o va putea depăşi pe cea practicată de furnizorii locali, (preţul va include
TVA). În cazul în care reparaţiile se execută cu echipe specializate, valoarea manoperei se va negocia,
dar nu o va putea depăşi pe cea practicată de unităţile specializate în lucrări de construcţii. La plata
despăgubirii asiguratul va prezenta chitanţe sau facturi pentru bunurile înlocuitoare achiziţionate,
documente care vor fi acceptate la plată.
-
Teme de reflecţie
1. De ce diferă procedura de despăgubire a daunelor la
asigurarea de bunuri ȋn cazul furtului ?
2. Cum consideraţi că se poate evita despăgubirea
proporţională?
3. In cazul unei daune la asigurarea de bunuri ȋncheiată de dvs.
aţi opta pentru reparaţia ȋn regie proprie? Explicaţi varianta aleasă.
Bibliografie
52
Universitaria, 2017
4. Cistelecan, L.; Cistelecan, R.; Udrea, N.M.; Bogdan, D. M. Tratat de Asigurări Comerciale.
Editura Academiei Române, 2013
6. Ciurel, V. Asigurări şi Reasigurări – O perspectivă globala. Editura Rentrop& Straton, 2011
7. Dumitrascu, R.A.; Moscu, R. G. Asigurari si reasigurari. Concepte. Metode. Tehnici. Editura
Universitară, 2013
53
VIII
Asigurarea bunurilor casabile
1.1 Aspecte generale privind asigurarea bunurilor casabile

Asigurarea bunurilor casabile reprezintă un tip de asigurare aparte, fiind destinată atât
persoanelor juridice cât şi persoanelor fizice. Având ȋn vedere caracteristicile bunurilor
asigurate şi categoriilor de riscuri asigurate nivelul primelor de asigurare pentru bunurile
casabile este destul de ridicat.
Socităţile de asigurare asigură bunurile casabile cum ar fi: geamuri şi oglinzi, obiecte de
artă din sticlă, marmură, corpuri de iluminat , reclame luminoase, rame, suporturi în care sunt
încastrate bunurile casabile asigurate, etc. cu condiţia cuprinderii valorii acestora în suma
asigurată.
Nu se asigură bunurile casabile (oglinzi, geamuri, alte bunuri casabile), care la încheierea
asigurării prezintă anumite defecte: sunt sparte, crăpate, prezintă exfolieri ale straturilor de
acoperire etc.
Riscuri asigurate
Riscurile asigurate ȋn cazul asigurării bunurilor casabile sunt: incendiu, trăsnet, explozie,
cădere de corpuri, cutremur, inundaţie, furtună, uragan, grindină, ploaie trorenţială etc
Restricţii de acoperire
Există şi restricţii de acoperire care se aplică poliţei de asigurare a bunurilor casabile:
război, revoluţie, confiscare, expropriere, naţionalizare, explozie atomică, radiaţii, poluare,
contaminare, uzură, oxidare, coroziune etc.
1.2 Stabilirea sumei asigurate ȋn cazul asigurării bunurilor casabile

Suma asigurată se stabileşte pe baza valorilor declarate de asigurat şi agreate de
asigurători conform costurilor construirii, producerii (devize, facturi, contracte).
În situaţia în care sunt asigurate obiecte de artă valoarea acestora se face pe bază de
cataloage de specialitate, expertize.
54
În majoritatea cazurilor, acest tip de asigurări sunt încheiate cu franşize ȋn scopul
dispersării riscului.
Procedurile de stabilirea a primelor de asigurare, existenţa daunelor parţiale şi/sau
totale, despăgubirea comportă aceleaşi principii cu cele descrise în cazul asigurării de bunuri.
-
Teme de reflecţie
1. Consideraţi că este justificată stabilirea de către asigurători a unei
cote de primă mai mare ȋn cazul asigurării bunurilor casabile decât ȋn cazul
asigurării bunurilor tradiţionale? Explicaţi
Bibliografie
1. Allianz - Tiriac Asigurari SA, https://www.allianztiriac.ro
Universitaria, 2017
2011
55
IX
Asigurarea de accidente
9.1 Aspecte generale referitoare la asigurările de accidente

Asigurările de accidente pot fi organizate atât sub forma asigurărilor publice, cât şi sub
forma asigurărilor private. Prima categorie de asigurări sunt reglementate prin lege şi sunt
obligatorii pentru toate persoanele juridice sau cele cu caracter similar acestora. A doua
categorie sunt organizate sub forma asigurărilor facultative şi sunt prezente în portofoliul
societăţilor de asigurări. Diferenţele majore între cele două tipuri de asigurări se referă la
suma asigurată, cotaţia de primă, modalitatea de soluţionare a
despăgubirilor/indemnizaţiilor.
Ȋn cadrul acestei unităţi de studiu vom face referire doar la asigurărilor facultative de
accidente, prezente în potofoliul societăţilor de asigurări.
Asigurările de accidente persoane se referă la invaliditatea permanentă şi/sau parţială
şi deces din accident. Conform legislaţiei în vigoare în materie de asigurări, aceste asigurări
constituie o grupă distinctă în cadrul asigurărilor generale şi sunt diferite de asigurările de
viaţă. În plus faţă de asigurările de accidente, societătile de asigurare oferă şi asigurări de
sănătate destinate atât persoanelor fizice cât şi angajaţilor persoanelor juridice.
Asigurările de accidente pot fi regăsite şi sub forma unor clauze suplimentare ataşate
diferitelor produse de asigurare:
- la asigurarea autovehiculelor pentru avarii şi furt – se ataşează clauza
asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul
- la asigurarea transportatorilor de persoane – se ataşează clauza pentr
asigurarea de accidente a pasagerilor
- la asigurarea imobilelor aparţinând persoanelor fizice – se ataşează clauza de
accidente a persoanelor care locuiesc în permanenţă la domiciliul asigurat
Asigurările de accidente au ca scop atât protecţia angajaţilor persoanelor juridice
pentru perioada în care aceştia se află în timpul programului de lucru căt şi a persoanelor
fizice, împotriva accidentelor care le afectează viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă.
56
Conform specialiştilor din domeniul asigurărilor accidentul reprezintă un
eveniment subit, provenit din afara şi fără voinţa unei persoane.
Asigurarea de accidente a persoanelor se face pentru perioade de 1 an, însă dacă are
loc un accident în perioada de valabilitate a poliţei, vor fi cuprinse în asigurare şi consecinţele
accidentului care se vor manifesta după încheierea asigurării ȋn termen de până la 360 zile.
9.2 Suma asigurată ȋn cazul asigurărilor de accidente

Asigurătorii, prin poliţele de accidente destinate atât persoanelor juridice, cât şi celor
fizice asigură riscul de deces şi riscul de invaliditate permanentă, ca urmare a unui accident a
asiguratului. La încheierea asigurării, asiguratul sau reprezentantul acestuia va alege suma
asigurată pentru deces din accident şi suma asigurată pentru invaliditate permanentă din
accidente. În majoritatea cazurilor suma asigurată pentru invaliditate este mai mare decât
suma asigurată pentru deces.
Suma asigurată se stabileşte în funcţie de expunerea la riscuri a persoanei/pesoanelor
care doresc să fie cuprinse în asigurare. Suma asigurată este o sumă asigurată totală care
cuprinde cele două sume asigurate specificate anterior. Datorită specificului acestui produs,
ideal pentru asigurat este să stabilească o sumă asigurată pentru invaliditate cât mai ridicată,
deoarece în momentul apariţiei unu accident despăgubirea va fi corelată cu suma asigurată
pentru invaliditate.
Trebuie făcută distincţie între invaliditatea parţială şi cea permanentă. Invaliditatea
permanentă cuprinsă în asigurare reprezintă prejudicierea corporală permanentă ca urmare
a unui accident.
Sumele asigurate sunt cele declarate de asigurat şi agreate de asigurător pentru
fiecare persoană în parte şi sunt menţionate în poliţa de asigurare.
Asigurarea se încheie pentru persoane cu vârsta cuprinsă între anumite intervale de
ani, care la intrarea în asigurare nu au un grad de invaliditate permanentă mai mare de 50%,
asiguratul va numi beneficiarul asigurării în caz de deces. În cazurile în care nu s-a făcut această
desemnare, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor legali.
Riscuri asigurate
În categoria accidentelor cuprinse în asigurarea de accidente sunt cuprinse evenimente
subite provenite din afara şi fără voinţa asiguratului: explozia, alunecare de teren, lovirea,
57
trăsnetul, arsura, degerarea, înecul, intoxicarea subită, otrăvirea, asfixierea subită, tăierea si
altele asemănatoare/similare (Condiţiile asiguratorilor pot reliefa intreaga gama).
Excluderi
Asemeni tuturor tipurilor de asigurări şi în cazul accidentelor de persoane există diferite
excluderi: urmările bolilor infecţioase, ale afecţiunilor psihice; urmările iradierii, poluării sau
contaminării; sinucidere etc.
9.3 Mecanismul de stabilire a primelor la asigurările de accidente

O abordare complexă la asigurările de accidente a persoanelor fizice şi angajaţilor
persoanelor juridice se referă la modul de stabilire a primelor de asigurare. Astfel criteriul cel
mai important îl reprezintă categoria de risc în care este încadrată munca prestată de un
angajat. Există astfel mai multe clase de risc:
- activităţi cu grad scăzut de risc, în care efortul fizic este ocazional (activitate de
birou, didactică, elevi, studenţi, administraţie, artă, cercetare ştiinţifică etc.)
- activităţi cu grad mediu de risc, efortul fizic nu depăşeşte limitele normale:
construcţii, conducători, mecanici auto, activitate de întreţinere, reparaţii, depanare, agenţi
comerciali distribuitori, lucrători în agricultură şi zootehnie, secţii direct productive din orice
ramură industrială etc.
- activităţi productive cu grad ridicat de risc, care presupun eforturi fizice
deosebite, lucru în condiţii speciale de mediu, expunre la pericole deosebite: laboratoare
chimice, secţii în care se produc, se folosesc substanţe, materiale toxice, inflamabile,
muncitori silvici, activităţi din industria extractivă sau metalurgică, geologie şi alte exploatări
subterane, lucrători în demolări şi cariere de piatră, grăniceri, marinari, pompieri, poliţişti,
gardieni publici, jandarmi, unităţi speciale de pază şi protecţie, instalarea, întreţinerea
reţelelor electrice scafandri, sportivi profesionişti etc
- activităţi foarte riscante: aeronautică, cascadori, piloţi de curse, alpinism sportiv,
utilitar, sporturi extreme etc.
Pe măsură ce gradul de risc va creşte (prin încadrarea într-o grupa de risc superioară)
cota procentuală de primă va creşte şi implicit nivelul primelor de asigurare va fi mai ridicat.
Creşterea cotaţiilor de primă poate fi justificată şi de extinderea acoperirilor oferite de nivelul
58
de bază. Se poate opta pentru acoperirea aceloraşi riscuri şi în afara programului de lucru, în
afara ţării, inclusiv adăugarea de clauze suplimentare.
Printre clauzele suplimentare care pot fi anexate unei poliţe de accidente pot fi
enumerate:
a. spitalizarea datorită unui accident
b. clauza de incapacitate temporară de muncă, datorită unui accident
c. clauza de deces şi invaliditate permanentă din boală profesională
d. clauza de deces la locul de muncă, datorită unui eveniment subit
e. clauza prin care se asigură cazurile de fracturi şi intervenţii chirurgicale
posttraumatice
Teme de reflecţie
1. O persoană juridică deţine un spaţiu de producţie de 100 mp cu
o valoare de piaţa de 200.000 euro, utilaje ȋn valoare de 150.000 euro şi
desfăşoară activitatea cu 15 salariţi. Ȋn cazul ȋn care dispune de un buget
fix alocat asigurărilor ce consideraţi că ar trebui să işi asigure: clădirea şi
conţinutul acesteia sau angajaţii ȋmpotriva accidentelor. Argumentaţi.
Notă: Luaţi ȋn considerare faptul că societatea are ȋncheiate toate
categoriile de poliţe de asigurare obligatorie.
2. Care consideraţi că este motivul pentru care se alege o sumă asigurată mai mare
pentru invaliditate faţă de suma asigurată pentru deces.
Bibliografie
Universitaria, 2017
5. Cistelecan, L.; Cistelecan, R.; Udrea, N.M.; Bogdan, D.M. Tratat de Asigurări
59
2011
60
X
Despăgubirile la asigurările de accidente
10.1 Aspecte generale referitoare la despăgubirile la asigurările de accidente

În momentul apariţiei unui accident persoana vătămată sau reprezentanţii persoanei
decedate vor aviza societatea de asigurare, iar împreună cu inspectorul de daune urmează să
se întocmească un dosar de daună.
Pe baza acestui dosar de daună asigurătorul plăteşte asiguratului sau beneficiarului,
drept despăgubire o indemnizaţie. Cuantumul indemnizaţiei se stabileşte ȋn funcţie de gradul
de invaliditate al asiguratului astfel:
- suma asigurată, în caz de deces sau de invaliditate permanentă totală a
asiguratului.
- o parte din suma asigurată dacă invalidatea este parţială. Suma de plată se
stabileşte pe baza unor coeficienţi aplicaţi la suma asigurată, coeficienţi stabiliţi ȋn funcţie de
gradul de invaliditate permanentă stabilit de medic
Gradul de invaliditate permanentă va fi stabilit de medic, folosind criteriilor de evaluare
a gradelor de invaliditate permanentă, elaborate de Institutul Naţional de Medicină Legală. Ȋn
cazul ȋn care pe baza primei examinări medicale nu se poate stabili gradul definitiv de
invaliditate permanentă, gradul definitiv de invaliditate permanentă se stabileşte după o a
doua examinare.
Ȋn situaţia ȋn care asiguratul prezintă un grad de invaliditate permanentă la ȋncheierea
poliţei sau anterior apariţiei riscului asigurat, ȋn cazul apariţiei riscului asigurat din gradul total
de invaliditate permanentă rezultat se scade cel existent anterior, diferenţa reprezentând
gradul de invaliditate permanentă din accident care se ia în consideraţie la stabilirea
indemnizaţiei.
Plata indemnizaţiei se face numai dacă invaliditatea permanentă sau decesul au fost
provocate de un accident produs în perioada valabilităţii poliţei.
61
În cazurile de invaliditate permanentă evidente, stabilirea gradului de invaliditate şi
plata indemnizaţiei se fac fără a se aştepta terminarea tratamentului.
Totalul sumelor plătite pentru cazuri de invaliditate permanentă nu poate să
depăşească suma asigurată pentru acest risc.
Pentru soluţionarea cererii de indemnizare, în caz de producere a unui risc asigurat,
sunt necesare următoarele documente:
- procesul verbal de constatare a accidentului suferit, eliberat de organul
autorizat de investigare sau cercetare
- adeverinţa de salariat, în cazul asigurărilor încheiate de către agenţii economici
pentru angajaţii proprii;
- actul de identitate;
- documentele medicale privind tratamentele efectuate;
- reţete, chitanţe fiscale, note de plată (originale) privind cheltuieli cu
medicamente şi tratament;
- pentru accidente soldate cu decesul Asiguratului: certificatul de deces; actul
de identitate al beneficiarului.
Indemnizaţia cuvenită, ca urmare a producerii unui risc asigurat, se plăteşte după caz
următoarelor persoane
- asiguratului în caz de invaliditate permanentă
- beneficiarilor desemnaţi sau, în lipsa unei asemenea desemnări,
moştenitorilor legali, în calitate de beneficiari în caz de deces al asiguratului
Din valoarea indemnizaţiei cuvenite în caz de daună, asigurătorul reţine primele
datorate de asigurat pentru întreaga perioadă asigurată.
10.2 Stabilirea sumei asigurate şi a indemnizaţiilor acordate ȋn cazul clauzelor

suplimentare anexate unei poliţe de accidente
Spitalizarea datorită unui accident
Această clauză presupune o perioadă de internare într-un spital, doar cu recomandarea
medicilor de specialitate, pentru tratarea afecţiunile şi vătămările corporale apărute ca
urmare a apariţiei unui accident.
62
Trebuie avut în vedere cauza exactă a spitalizării, deoarece sunt excluse din poliţele de
asigurare spitalizările pentru:
- dezalcoolizare,
- reabilitare în urma consumului de droguri
- odihnă,
- tratarea de boli cronice existente anterior încheierii poliţei de asigurare,
- cauze care nu au loc datorită unor accidente.
În acest caz suma asigurată pentru spitalizare este cel mult egală cu suma asigurată de
deces din poliţa de bază. Valoarea indemnizaţiei zilnice poate fi aleasă de asigurat dintre
anumite limite propuse de asigurător.
Clauza de incapacitate temporară de muncă, datorită unui accident

Conform acestei clauze, poliţa de asigurare împotriva accidentelor este extinsă şi
pentru cazuri de incapacitate temporară de muncă, urmare a unui accident, prin plata unei
prime suplimentare.
Incapacitatea temporară de muncă face referire la întreruperea temporară a activităţii
angajatului la locul său de muncă, incapacitate survenită în urma producerii unui accident.
Asigurătorii specifică în cadrul condiţiilor suplimentare, perioada maximă de incapacitate
temporară de muncă. Perioada de incapacitate temporară de muncă cuprinde intervalul de
timp dintre perioada de spitalizare şi perioada de convalescenţă postspitalizare, perioadă în
care persoana respectivă nu poate să îşi desfăşoare activitatea la locul de muncă.
Suma stablită drept indemnizaţie zilnică de către asigurat şi acceptată de asigurător
trebuie astfel cuantificată încât să nu depăşească nivelul remuneraţiei zilnice a persoanei
asigurate, la locul de muncă. Dacă acest nivel este depăşit, în cazul apariţiei unui accident
persoana asigurată nu are nici un interes financiar să se întoarcă la locul de muncă, deoarece
nivelul indemnizaţiei este mai mare decât ar obţine muncind.
Ca urmare a producerii de accidente societatea de asigurare va plăti suplimentar, în
baza acestei clauze, o indemnizaţie pentru fiecare zi de incapacitate temporară de muncă.
Indemnizatia zilnică de asigurare este calculată ca un procent aplicat asupra sumei asigurate
pentru invaliditate permanentă (procentul poate fi încadrat de exemplu între 0,10% şi 0,50%).
I = S. A.  c
z I p
63
I Z - indemnizaţia zilnică
S.A.I - suma asigurată pentru invaliditate,
c p - cota de primă
Clauza de deces şi invaliditate permanentă din boală profesională

Clauza de deces şi invaliditate permanentă din boală profesională poate fi ataşată
poliţei de accidente generală. Trebuie acordată o deosebită atenţie definiţiei boală
profesională, pentru a nu se genera confuzii cu alte tipuri de boli asemănătoare care figurează
la excluderi în momentul solicitării cererii de despăgubire.
Boala profesională reprezintă acea afecţiune produsă prin exercitarea
unei profesii în mediu de lucru nociv, chimic, biologic, dar şi cele cauzate
de suprasolicitarea diferitelor organe ale corpului omenesc în procesul de
muncă.
Pentru ca această clauză să fie operabilă, trebuie ca angajatul respectiv să lucreze
propriu zis în aceste condiţii, şi va acoperi riscurile referitoare doar la locul de muncă.
Conform acestei clauze societatea de asigurare va plăti sub formă de indemnizaţie suma
asigurată pentru deces (în cazul decesului) şi un procent din suma asigurată pentru
invaliditate, procent corespunzător gradului de invaliditate stabilit. Stabilirea gradului de
invaliditate permanentă, ca urmare a unei boli profesionale, se va face de către comisia de
expertiză a capacităţii de muncă.
Clauza de deces la locul de muncă, datorită unui eveniment subit

Prin această clauză se acoperă de către asigurător, în baza unor prime suplimentare,
riscul de deces al anagajaţilor ca urmare a unor îmbolnăviri subite atac, cardio-vascular,
cerebral, infarct miocardic etc.
Asigurătorul nu va cuprinde în asigurare pe acei angajaţi care au suferit anterior
asemenea îmblonăviri subite, pe cei care au anumite boli cronice dinainte de încheierea
asigurării.
64
În cazul decesului, prin această clauză beneficiarul asiguratului va primi o indemnizaţie
care reprezintă un procent din suma asigurată pentru invaliditatea permanentă de la
asigurarea de bază.
Clauza prin care se asigură cazurile de fracturi şi intervenţii chirurgicale posttraumatice

Prin adăugarea acestei clauze la poliţa de asigurare de bază, societatea de asigurare
cuprinde în asigurare în schimbul unor prime suplimentare cazurile de fracturi şi intervenţii
chirurgicale posttraumatice ca urmare a unui accident.
Această clauză presupune efectuarea unei intervenţii chirurgicale, la recomandarea
medicilor pecialişti, în scop terapeutic, în urma unei spitalizări ca urmare a unui accident.
Sunt excluse în acest caz intervenţiile stomatologice, operaţiile estetice, intervenţii
chirurgicale pentru boli cronice, precum şi alte intervenţii chirurgicale care nu sunt cauzate
de accidente.
În cazul în care persoana asigurată suferă un accident soldat cu fracturi, şi/sau urmată
de intervenţie chirurgicală asigurătorul va plăti o indemnizaţie stabilită în baza unei scale
proprii. Acestă scală va cuprinde procente aferente fiecărui organ care va fi fracturat,
respectiv procent pentru fiecare organ uman care va trebui supus intervenţiilor chirurgicale.
Spre exemplu, pentru o fractură simplă de umăr, antebraţ procentul de indemnizaţie va
reprezenta 15 din limita de indemnizaţie, pentru fractura braţului,a piciorului – 25%, pentru
fractura încheieturii -10%, intervenţie chirurgicală a braţului – 20%, a piciorului – 40% etc.
Trebuie făcută menţiunea că asigurătorii nu vor plăti pe baza acestei clauze, sume mai
mari decât limita maximă de indemnizaţie.
De asemenea ca urmare a unui accident, se pot impune două sau mai multe intervenţii
chirurgicale, indemnizaţia stabilindu-se pentru intervenţia chirurgicală cu procentul de
indemnizare cel mai mare.
Limita maximă de indemnizaţie se stabileşte la semnarea contratului, şi presupune
aplicarea unui procent (5-20%) asupra sumei asigurate pentru invaliditate. Astfel, dacă suma
asigurată pentru invaliditate este 10.000 lei, iar procentul pentru limita de indemnizare
pentru fracturi este de 10%, iar pentru intervenţii chirurgicale posttraumatice de 15% avem :
- limita maximă de indemnizare pentru fracturi – 1.000 lei
- limita maximă de indemnizare pentru intervenţii chirurgicale posttraumatice – 1.500
lei
65
Teme de reflecţie
1. De ce consideraţi că societăţile de asigurări acordă suma
asigurată numai în caz de deces sau de invaliditate permanentă totală a
asiguratului iar ȋn cazul invalidităţii parţiale se acordă doar o parte din
suma asigurată?
2. Ȋn cazul ȋn care aţi fi angajator aţi opta pentru asigurarea de
accidente a angajaţilor? Argumentaţi.
Bibliografie
Universitaria, 2017
2011
66
XI
Asigurarea de răspundere civilă
11.1 Introducere ȋn specificul asigurării de răspundere civilă

Asigurările de răspundere civilă reprezintă o parte foarte importantă a tipurilor de
asigurări practicate pe piaţa asigurărilor, având un grad de dezvoltare deosebit în ţările cu
experienţă în domeniul asigurărilor.
Acest tip de asigurări au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unei
terţe persoane fizice şi juridice, în condiţiile în care persoana asigurată trebuie să răspundă
conform legii. Deci, persoanele păgubite vor fi despăgubite de societatea de asigurare, după
stabilirea exactă a vinovăţiei.
Asigurările de răspundere civilă sunt prezente în toate domeniile, cunoscând grade de
complexitate diferite, de la simpla asigurare a autovehicolelor de răspundere civilă obligatorie
(tip R.C.A.) până la răspunderi profesionale, răspunderea producătorilor etc. Conform
poliţelor de asigurare de răspundere civilă asigurătorul va despăgubi persoana prejudiciată
doar dacă asiguratul este răspunzător legal pentru fapta sa şi în plus cauza prejudiciului să fie
acoperită prin asigurare.
Asiguraţii sunt persoanele juridice autorizate să desfăşoare activitate în domeniul
autorizării de funcţionare a firmei.
Riscuri acoperite
Printre riscurile acoperite de răspunderea civilă se pot enumera:
a) sumele pe care asiguratul – persoană fizică sau juridică - este obligat să le
plătească terţelor persoane fizice şi juridice păgubite, cu titlu de daune materiale
b) sumele pe care asiguratul este obligat în baza legii să le plătescă terţelor
persoane păgubite, cu titlu de daune materiale;
c) sumele pe care familia/prepușii asiguratului sau persoanele faţă de care
Asiguratul are obligaţia legală de întreţinere şi care locuiesc împreună cu acesta sunt obligate
67
să le plătească terţelor persoane păgubite, ca urmare a producerii, din culpa/vina lor, de
vătămări şi pagube la bunuri;
d) cheltuielile ce trebuie efectuate de asigurat în procesul civil
Excluderi
Poliţele de asigurare cuprind o serie de excuderi. Cu titlu de exemplu menţionăm:
a) pretenţiile formulate de asigurat referitoare la vătămări corporale personale;
b) pretenţiile pentru pagubele cauzate cu intenţie de către asigurat;
c) pretenţiile formulate împotriva asiguratului referitoare la refacerea
prejudiciului moral
11.2 Aspecte juridice ale asigurării de răspundere civilă

Din punct de vedere juridic asigurarea de răspundere civilă legală acoperă
răspunderea civilă reglementată prin Codul Civil şi se referă la principiul răspunderii civile
pentru faptele cauzatoare de prejudicii.
Asigurarea de răspundere civilă legală are caracter general şi de drept comun şi se
bazează pe obligaţia persoanei vinovate de a repara prejudiciul produs, obligaţie ce decurge
din dispoziţiile Codului Civil.
În cadrul asigurării de răspundere civilă obiectul asigurării îl reprezintă riscul la care
este supus patrimoniul asiguratului din cauza producerii unor prejudicii terţelor persoane
fizice şi juridice din culpă proprie, din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat să
răspundă potrivit legii, chiar şi cele cauzate de lucruri şi animale aflate în paza asiguratului.
Interesul asigurării îl reprezintă evitarea diminuării patrimoniului asiguratului, ca
urmare a angajării răspunderii sale civile faţă de terţele persoane păgubite.
Pentru ca răspunderea civilă să poată fi încadrată juridic trebuie întrunite cumulativ
următoarele elemente:
a) prejudiciul produs, susceptibil de reparare
b) fapta prejudiciabilă sau faptul generator de pagubă
c) raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
d) culpa asiguratului
68
11.3 Forme de răspundere civilă
Conform reglementărilor Codului Civil există mai multe forme de răspundere civilă:
răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altei persoane, răspunderea
pentru prejudiciile cauzate de animale, de edificii şi de lucruri în general etc. Datorită
specificului acestei lucrări ne vom concentra atenţia asupra răspunderii pentru fapta proprie
a persoanelor juridice, cu menţiunea că celelalte răspunderi se desfăşoară pe aceleaşi
fundamente.
11.3.1 Răspunderea pentru fapta proprie

Pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) Existenţa unui prejudiciu produs – presupune efectul negativ suferit de o persoană

fizică sau juridică, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană fizică sau juridică.
Despăgubirea ce se acordă are totdeauna formă patrimonială, chiar dacă aceasta
constă în repararea bunului avariat/distrus, sau dacă reprezintă un echivalent bănesc al
acestei pagube.
În cadrul asigurării de răspundere civilă, despăgubirea acordată de către societăţile de
asigurare are rolul de a acoperi doar prejudiciul material şi doar prin echivalent.
Prejudiciile patrimoniale reprezintă pagubele care au un conţinut economic evaluabil
în bani (ex: paguba suferită de proprietarul unui restaurant ale cărui scaune au fost distruse
din culpă de o terţă persoană).
Prejudiciul cauzat poate să aibă un caracter nepatrimonial dacă se referă la vătămarea
unei persoanei fizice, atingerea drepturilor personale privitoare la viaţa personală, sănătatea
şi integritatea corporală.
b) existenţa unei fapte ilicite
Fapta ilicită este un element distinct al răspunderii civile legale şi se cunosc multe cazuri
în care deşi există faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, răspunderea nu este angajată întrucât
fapta a fost săvârşită fără vinovăţie (fapta a fost săvârşită prin forţă majoră, sau de către o
persoană lipsită de discernământ).
Faptele ilicite pot fi:
69
- fapte comisive (savîrşirea unei fapte culpabile);
- fapta omisivă (inacţiunea, neîndeplinirea unei activităţi ori neluarea unei
măsuri, atunci când această activitate sau măsură trebuia potrivit legii, să fie întreprinsă de
către o anumită persoană)
Există de asemenea anumite situaţii cauzate de împrejurări prin care se înlătură
caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii: legitima apărare, starea de necesitate,
îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege, ori a ordinului superiorului etc.
c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu

Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe o faptă ilicită
şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să se
stabilească o legătură de cauzalitate, în sensul că acea faptă a avut drept urmare acel
prejudiciu, iar acesta nu s-ar fi produs în lipsa săvârşirii faptei (fapta a provocat prejudiciul)
d) existenţa vinovăţiei (culpei) celui care a cauzat prejudiciul

Pentru ca răspunderea civile să poată fi declanşată este necesar ca fapta ilicită
cauzatoare de prejudicii să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi acţionat cu vinovăţie.
În dreptul civil, cu referire la vinovăţie trebuie avut în vedere faptul că răspunderea
civilă legală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă, şi că indiferent de gravitatea
vinovăţiei, obligaţia de reparare a prejudiciului este integrală.
11.3.2 Răspunderea civilă legală a persoanei juridice pentru fapta proprie
Activitatea persoanelor juridice se exprimă prin organele sale, care sunt părţi intrinseci
ale acesteia. Acest principiu constituie fundamentul art. 218 din Codul civil (alin 1): “ Actele
juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-
au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși.”
11.3.3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri se referă la lucruri neînsufleţite,
atât mobile, cât si imobile, fără distincţie dacă acestea prin natura lor sunt sau nu potenţial
periculoase, dacă au sau nu un dinamism propriu sau dacă au produs prejudiciu fiind în
mişcare sau aflându-se în staţionare.
Răspunderea civilă contractuală este specială şi decurge din legi specifice, coduri
deontologice, statut profesional etc. Întinderea obligaţiei este stabilită prin contractul
70
încheiat de părţi, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a obligaţiilor asumate faţă de partenerul contractual.
Faţă de asigurările de bunuri şi persoane, asigurarea de răspundere civilă prezintă
anumite particularităţi:
- la asigurările de bunuri şi persoane culpa asiguratului la producerea riscului
asigurat conduce la decăderea asiguratului din dreptul de a fi despăgubit, însă la asigurarea
de răspundere civilă culpa reprezintă o condiţie pentru ca despăgubirea să fie acordată
- în cazul asigurărilor de bunuri şi persoane beneficiarul despăgubirilor este
asiguratul, spre deosebire la asigurările de răspundere civilă beneficiarul nu este cunoscut
decât în momentul producerii evenimentului ilicit cauzator de pagubă
Exemple care se încadrează în răspundere legală: fapta proprietarului unei
clădiri care nu a îndeplinit obligaţia legală de a curăţa zăpada, gheaţa de pe
clădire/ din faţa acesteia şi cauzează accidentarea terţelor persoane; fapta
unui angajat al asiguratului care nu curăţă corespunzător sediul sau drumul
de acces, şi care cauzează vătămări corporale terţelor persoane etc.
11.4 Particularităţi legate de asigurarea de răspundere civilă

Asigurarea de răspundere civilă necesită abordări diferite faţă de asigurările de bunuri
în ceea ce priveşte stabilirea sumelor asigurate, evaluarea riscurilor, stabilirea primelor de
asigurare şi determinarea despăgubirii.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă nu se poate face o evaluare foarte exactă a
despăgubirilor ce vor trebui achitate unei terţe persoane în cazul producerii unui eveniment
cuprins în acoperire. De aceea în locul sumei asigurate se stabileşte şi se foloseşte o limită
superioară a răspunderii.
În funcţie de necesităţile sale, potenţialul asigurat încearcă să evalueze prejudiciile care
le-ar putea cauza terţelor persoane ca urmare a desfăşurării activităţii proprii.
Asigurătorul propune în cadrul poliţelor de asigurare atât o limită maximă a răspunderii
pe întreaga perioadă cât şi o limită per eveniment asigurat.
Dacă se încheie poliţa de asigurare cu limita maximă a răspunderii pe întreaga perioadă,
atunci nu există nicio condiţie referitoare la numărul de evenimente şi limita de răspundere
per eveniment.
71
De asemenea poliţa poate fi încheiată cu limită a răspunderii agregat şi per eveniment,
ceea ce înseamnă că se menţionează limita răspunderii pe eveniment, precum şi numărul
maxim de evenimente. Astfel, limita maximă a răspunderii (limita agregat) este egală cu
produsul dintre limita maximă per eveniment şi numărul maxim de evenimente.
În plus asigurătorii pot defalca limita maximă a răspunderii şi pentru pagube la bunuri
şi pentru vătămări corporale (incapacitate temporară de muncă, invaliditate permanentă,
deces).
Calculul primelor de asigurare necesită abordări diferite faţă de asigurările de bunuri.
Există unele situaţii cînd primele de asigurare nu se calculează ca la asigurarea de bunuri, prin
aplicarea cotei de primă asupra sumei asigurate, ci asupra unor indicatori (cifra de afaceri,
volumul vânzărilor, fondul de salarii etc.) ce caracterizează afacerea în sine.
Societăţile de asigurare oferă o gamă variată de asigurări de răspundere civilă dintre
care enumerăm:
- răspundere civilă legală a producătorului
- răspundere civilă legală a prestatorului de servicii
- răspundere civilă legală a societăţii fată de proprii angajaţi
- răspundere civilă legală a societăţilor de alimentaţie publică
- răspundere civilă legală a unităţilor de service auto
- răspundere civilă legală a proprietarului de imobile faţă de chiriaşii săi
- răspundere civilă legală a saloanelor de igienă şi frumuseţe
- răspundere civilă legală a unităţilor turistice şi hoteliere
- răspundere civilă legală a societăţii specializate în servicii de pază şi securitate
- răspundere civilă legală a societăţilor de transport călători
- răspundere civilă profesională a: medicilor, farmacişilor, cadrelor didactice,
avocaţilor, contabililor, experţilor contabili, evaluatorilor, arhitecţi, ingineri constructori,
societăţilor de turism etc.
72
Teme de reflecţie
1. Asigurarea de răspundere civilă prezintă un grad de
dezvoltare deosebit în ţările cu experienţă în domeniul asigurărilor. Care
consideraţi că este explicaţia pentru acest fenomen?
2. Cum consideraţi că este cota de primă pentru asigurarea de răspundere civilă: mai
ridicată fată de asigurările de clădire şi conţinut sau mai mică? Argumentaţi.
3. Sunteţi expert contabil. Consideraţi că este necesar să ȋncheiaţi o asigurare de
răspundere civilă sau nu? Argumentaţi.
Bibliografie
Universitaria, 2017
2011
73
XII
Asigurarea de răspundere civilă a societăţilor comerciale
12.1 Aspecte generale referitoare la asigurarea de răspundere civilă a

societăţilor comerciale
Acoperirea acordată de asigurători prin acest produs se referă numai la prejudiciile
provocate clienţilor de către angajaţii societăţilor comerciale în desfăsurarea obiectului de
activitate specific.
Ȋn cele ce urmează vom face referire la două categorii de societăţi comerciale: a
unităţilor turistice şi hoteliere şi unităţile de alimentaţie publică.
Exemplu: Asigurarea de răspundere civilă legală a unităţilor turistice şi hoteliere

Societatea de asigurări, în schimbul primelor de asigurare încasate de la asigurat
acceptă să acopere răspunderea civilă legală şi cea contractuală în ceea ce priveşte unităţile
turistice şi hoteliere.
Această acoperire se referă numai la prejudiciile, pagubele provocate clienţilor de
către asigurat (angajaţii acestuia) în desfăşurarea obiectului de activitate turistic şi/sau
hotelier. Astfel, sunt acoperite evenimentele cauzate de asigurat, întâmplate în timpul
perioadei de valabilitate a poliţei precum şi consecinţele directe ale acelor prejudicii,
manifestate ulterior expirării acesteia, dar numai dacă au fost cauzate în mod cert de acele
evenimente petrecute în perioada de valabilitate a poliţei şi dacă persoana prejudiciată îşi
valorifică pretenţiile de despăgubire în termenul de prescripţie.
Unităţile turistice, hoteliere sunt acele societăţi comerciale organizate
într-una din structurile de primire turistice (ex.: hoteluri, moteluri,
campinguri, sate de vacanţă, cabane, pensiuni, ferme agroturistice) şi care
deţin licenţe şi brevete turistice pentru desfăşurarea activităţilor specifice
de cazare şi alimentaţie pentru turism, tratament, agrement.
74
În situaţia în care licenţele şi brevetele de turism sunt retrase, suspendate asigurarea
îşi încetează valabilitatea, dar evenimentele produse anterior vor fi despăgubite.
În baza condiţiilor de asigurare asigurătorul acoperă prejudiciile provocate de asigurat
(unitatea hotelieră sau de turism) clienţilor săi ca urmare a unor fapte săvârşite din culpa sa
(neglijenţă, imprudenţă, omisiune) în legătură cu activitatea hotelieră desfăşurată de acesta
în restaurante, baruri, cofetării, cafenele, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri, piscine,
saune, terenuri de sport etc care sunt în proprietatea sau locaţia asiguratului.
În stabilirea primelor de plătit de asigurat, societăţile de asigurare iau în considerare
categoria hotelului, număr de locuri, serviciile suplimentare oferite de acestea.
Pentru fiecare tip de serviciu adiţional oferit de hoteluri clienţilor săi societăţile de
asigurare oferă posibilitatea de asigurare a riscurilor decurgând din aceste activităţi în
schimbul plăţii unor prime suplimentare.
Limita maximă ale răspunderii pentru perioada asigurată este stabilită de asigurător
în funcţie de experienţa sa faţă de asemenea riscuri. Când potenţialul asigurat consideră că
această limită este insuficientă, poate solicita încheierea asigurării la un alt nivel. Dacă cererea
sa este justificată societatea de asigurare poate practica majorări de primă datorită gradului
mai mare de expunere.
Având în vedere complexitatea unei asemenea asigurări, societatea de asigurare va
încheia poliţa cu franşiză per eveniment. În funcţie de nivelul franşizei se poate acorda o
reducere de primă faţă de cotaţia iniţială (spre exemplu dacă franşiza este de 20% din fiecare
daună se poate acorda o reducere de 10% a primei de asigurare).
Teme de reflecţie
1. Consideraţi că ȋn România este oportun pentru o societate
comercială care ȋşi desfăşoară activitatea ȋn domeniul hotelier să ȋncheie
o asigurare de răspunderea civilă a hotelurilor? Argumentaţi.
2. Care consideraţi ca este cel mai ȋntâlnit risc asigurat, din cele trei
menţionate ȋn cadrul cursului, ȋn cazul asigurării de răspunderea civilă a
hotelurilor?
Bibliografie
75
Universitaria, 2017
2011
76
XIII
Despăgubirea la asigurările de răspundere civilă
13.1 Aspecte generale referitoare la despăgubire ȋn cazul asigurării de

răspundere civilă
Constatarea, evaluarea şi plata despăgubirilor se fac de către inspectorii de daune ai
asigurătorilor împreună cu asiguratul.
Cuantumul despăgubirilor se stabileşte fie pe baza înţelegerii dintre părţi, fie prin
hotărâre judecătorească definitivă.
După fiecare daună, limita răspunderii se reduce de la data producerii evenimentului
asigurat, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuînd pentru limita rămasă.
Limita răspunderii poate fi reîntregită prin emiterea unui supliment de asigurare, în
schimbul unei prime adiţionale.
Prin plata despăgubirii, rezultat fie al înţelegerii dintre părţi, fie al hotărârii
judecătoreşti, în limita acestei sume, se stinge orice pretenţie a persoanelor care au suferit
prejudicii materiale prin accident, faţă de restaurantul/hotelul asigurat şi, orice pretenţie a
asiguratului faţă de societatea de asigurări.
13.2 Despăgubirea ȋn cazul vătămării corporale, a decesului sau a pagubelor

produse la lucruri
Vătămări corporale
În cazul vătămărilor corporale despăgubirile vor consta în acoperirea cheltuielilor
necesare restabilirii sau ameliorării stării de sănătate, efectuate de persoana prejudiciată,
precum şi în acoperirea pierderilor de venit net suferite de persoana prejudiciată pe această
perioadă.
Deces
În situaţia decesului despăgubirile vor acoperi următoarele cheltuieli:
77
- cheltuielile de înmormântare
- cheltuielile de transport al cadavrului
- eventuale venituri nete nerealizate şi eventuale alte cheltuieli făcute în
perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, dacă acestea au fost
cauzate de producerea accidentului
Pagube produse la bunuri

În cazul pagubelor produse la bunuri, despăgubirile reprezintă costul procurării,
reparaţiei, refacerii ori restaurării bunurilor avariate sau costul procurării unui bun asemănător.
Despăgubirile astfel stabilite nu pot depăşi valoarea bunurilor la momentul producerii
evenimentului asigurat.
Teme de reflecţie
3. Care consideraţi că este rolul asigurărilor intr-o societate
modernă?
4. Care consideraţi ca sunt asigurările de care are nevoie o persoană
fizică. De ce?
5. Ce efecte consideraţi că are subasigurarea unui bun
6. Explicaţi modalitatea de determinare a sumelor asigurate
Bibliografie
1. Alexandru, F.; Armeanu, D. Asigurari de bunuri si persoane. Aspecte teoretice.
Aplicatii practice. Editura Economica, 2003
Universitaria, 2017
6. Ciurel, V. Asigurări şi Reasigurări – O perspectivă globala. Editura Rentrop&
Straton, 2011
78
79
CAPITOL XIV
Asigurarea de răspundere civilă a managerilor
14.1 Aspecte generale referitoare la despăgubire ȋn cazul asigurării de

răspundere civilă a managerilor
Asigurătorii despăgubesc terţele persoane pentru prejudiciul adus de care
persoanele aflate în poziţii de conducere. Sunt acoperite urmăroarele riscuri:
- pierderile financiare suferite de persoanele prejudiciate
- cheltuielile făcute de manageri în procesul civil dacă a fost obligat la desdăunare
- cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat pentru îndeplinirea formalităţilor
legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor.
Trebuie înţelese ȋn acest context noţiunile de faptă culpabilă şi pierdere financiară.
Fapta culpabila este acţiunea comisivă sau omisiva, decizie, act,
declaratie, raportare falsa, eronata, neconforma sau nelegală, savârşită
din imprudenţă sau neglijenţă ȋmpotriva căreia există sau ar fi posibil să
se depuna o cerere de despăgubire.
Pierderile financiare sunt pierderile băneşti reclamate şi justificate de prejudiciaţi
inclusiv şi costurile, taxele si cheltuielile aferente sau efectuate in legatura cu acestea.
Poliţele de asigurare de răspundere civilă a managerilor se încheie, cu valabilitate

numai pe teritoriul Romaniei, sunt acoperite numai faptele culpabile comise de manageri, ȋn
executarea atribuţiilor de manager, ȋn timpul perioadei de valabilitate a poliţei, şi dacă
persoana pagubita îşi formulează pretenţiile de despăgubire până la data expirării poliţei.
14.2 Cerinţe necesare acordării despăgubirilor ȋn cazul asigurării de

răspundere civilă a managerilor
80
Pentru a se acorda despăgubirea este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor
cerinţe:
- să existe un prejudiciu cauzat unei terţe persoane printr-o faptă culpabilă a unei
persoane, în executarea atribuţiilor specifice poziţiei de conducere şi a cărei răspundere este
acoperită prin asigurare;
- între fapta culpabilă si prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate;
- prejudiciul să fie cunatificabil, adică să aibă un caracter cert, actual, să fie personal
şi direct.
Societatea de asigurare poate ataşa la acest produs şi clauze de deces şi invaliditate
ale managerului ca urmare a apariţiei unui accident. Aceste clauze sunt asemănătoare cu cele
dezbătute în unităţile anterioare şi nu necesită prezentare lor.
14.3 Reasigurarea
Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părţi, numite

reasigurat (companie cedentă) şi reasigurător, prin care prima parte
transferă o parte din riscurile asumate, iar cea de-a doua la acceptă,
conform condiţiilor contractului de reasigurare încheiat şi în schimbul
plăţii unei prime de reasigurare.
Reasigurătorul este tot o companie de asigurări, care poate avea ca obiect de
activitate fie doar reasigurările, fie asigurările şi reasigurările.
Prin urmare se observă că nu există nici o legătură directă între asiguratul iniţial şi
compania de reasigurare. În momentul apariţiei unei daune asiguratul iniţial va încasa
despăgubirea de la societatea de asigurare, pentru ca ulterior societatea de asigurare în
postura de reasigurat va primi despăgubiri de la reasigurător, conform contractului de
reasigurare.
Reasigurarea face în acest fel, ca pierderea suferită de o societate de asigurare să fie
dispersată între una sau mai multe societăţi de reasigurare. De aceea reasigurarea se mai
numeşte şi asigurarea asigurării. La rândul lor reasigurătorii se pot proteja împotriva riscurilor
asumate prin contractele de reasigurare cu companiile cedente, transferând o parte din
riscuri către alţi reasigurători, operaţiunea fiind cunoscută sub numele de retrocedare.
81
Teme de reflecţie
1. Deţineţi o funcţie de conducere ȋn cadrul unei societaţi
comerciale. Consideraţi oportună ȋncheierea unei asigurări de
răspundere civilă a managerilor? Justificaţi răspunsul luând ȋn
considerare faptul că societatea este ȋncadrată ȋn categoria
microintreprinderilor şi furnizează servicii de prestare curăţenie.
Bibliografie
Universitaria, 2017
2011
82

Suport Asig

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Asig

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

Prof. Dr. Marius Dan GAVRILETEA

II. Obiectivele secvenței

III. Cuvinte cheie

1.2 Elementele tehnice ale asigurării

•Persoana care încheie poliţa de asigurare şi plăteşte prima

•Persoana fizică sau juridică îndreptăţită prin contractul de

Suma asigurată: exprimă nivelul maxim de răspundere al asigurătorului pentru riscurile

Prima de asigurare: reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului în

În cazul asigurărilor cu plată în rate, primele de asigurare:

Despăgubirea reprezintă suma pe care asiguratul este îndreptăţit să o primească de la

Nivelul despăgubirii depinde în primul rând de raportul dintre suma asigurată a

1.3 Beneficiile asigurării

1.4 Mecanismul de funcţionare al asigurării

1.5 Clasificarea asigurărilor

Având ȋn vedere complezitatea domeniului asigurărilor se impune o

➢ Din punct de vedere al obiectului asigurării distingem:

•se referă la acoperirea riscurilor care afectează starea fizică a

•sunt oferite de societăţile de asigurare pentru a acoperi

•acoperă riscurile referitoare la răspunderea civilă legală,

•reprezintă acea categorie de asigurări care se

•iau în considerare faptul că legătura dintre asigurător şi

Asigurarea directă •este încheiată în mod direct între asigurător şi asigurat.

•se încheie prin intermediari – agenţi de asigurări care

➢ Din punct de vedere al caracterului obligativităţii se disting:

Asigurarea de tip CASCO

2.1 Caracteristicile asigurării de tip CASCO aferentă autovehiculelor

2.2 Obiectul asigurării

2.3 Conţinutul informaţional detaliat al asigurării de tip CASCO

Avarii Furt Servicii de asistență rutieră

• pagubele produse dotărilor suplimentare

• pagubele produse autovehiculului ca

Trebuie ţinut cont de faptul că există o serie de excluderi de la acordarea despăgubirii

Asigurarea Carte Verde – RCA

3.1 1. Caracteristicile asigurării de răspundere civilă auto obligatorie (RCA) şi

Polița de asigurare RCA este „documentul prin care se constată

Prin intermediul acestui tip de asigurare asigurătorul se angajează ca la producerea

Figura 1. Baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă încheiate pe

În vederea verificării existenţei unei poliţe RCA se va accesa secţiunea

- prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat,

- cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli

- cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit,

3.2 Determinarea sumei asigurate şi a limitei despăgubirii

3.3 Stabilirea primei de asigurare, restituirea primelor

3.4 Începerea răspunderii şi încetarea valabilităţii

3.5 Sistemul bonus – malus

Figura 4. Rezultate clasa bonus/malus

Evoluția cotelor de piață ale asigurătorilor în segmentul

2014 2015 2016 2017 2018

Sursa : Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)( https://asfromania.ro/)

La finalul anului 2018 situaţia cotelor de piaţa deţinute de companiile de asigurări în

Figura 6. Cota de piaţă a societăţilor de asigurări (RCA) anul 2018

Evoluția primelor brute subscrise (PBS) si a contractelor

f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice;

i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice;

3.7 Clauza de decontare directă

b) vehiculele implicate in accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;

d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data

Figura 8. Tarife RCA cu decontare directă inclusă

Modalitatea de despăgubire folosită în cadrul asigurărilor auto

4.1 Constatarea daunelor şi evaluarea pagubelor

4.2 Despăgubirea ȋn cadrul asigurărilor auto

Despăgubirea ȋn cazul furtului autovehicului