Sunteți pe pagina 1din 39

SEMINAR 1

1. Elementele tehnice ale asigurărilor


2. Asigurarea RCA
CE SUNT ASIGURĂRILE?

• ASIGURAREA ESTE UN MIJLOC DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA PIERDERILOR


FINANCIARE. ESTE O FORMĂ DE GESTIONARE A RISCURILOR, UTILIZATĂ ÎN
PRINCIPAL PENTRU A SE ASIGURA ÎMPOTRIVA RISCULUI UNEI PIERDERI
CONTINGENTE SAU INCERTE.
ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR

I. SUBIECŢII ASIGURĂRII.
În relaţiile de asigurare iau parte directă întotdeauna asiguratul şi asigurătorul, legaţi între ei, fie prin contract, fie în
baza legii, prin obligaţii reciproce, prevăzute în condiţiile respective de asigurare.
1. Asigurătorul este persoana juridică care administrează fondul de asigurare şi îşi asumă obligaţia de a plăti
asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.
2. Asiguratul este orice persoană fizică sau juridică, îndreptăţită prin lege sau prin condiţiile asigurărilor facultative
şi care intră astfel în raporturi juridice cu asigurătorul.
În general, asiguratul este cel care contractează asigurarea şi care are dreptul să încaseze
despăgubirea, respectiv suma asigurată, fiind astfel şi beneficiar al asigurării.
Sunt însă şi situaţii în care pot interveni ca părţi independente de asigurare şi distincte de
părţile principale:
3. contractantul asigurării şi respectiv
4. beneficiarul asigurării.

A. Exemple de cazuri când contractantul asigurării este o altă


persoană decât asiguratul:
1)  asigurările de accidente încheiate de agenţii economici
pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă;
2)  asigurările de accidenteî ncheiate de agenţiile de turism.
Contractanţi sunt agenţii economici respectiv agenţiile de
turism, iar asiguraţi sunt salariaţii respectiv turiştii.
B. Beneficiarul asigurării este:

a) persoana îndreptăţită să primească suma asigurată respectiv despăgubirea în cazul
decesului asiguratului. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar
indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului sau
b) persoana expres menţionată în contract prin:
 indicare nominală sau
 desemnare doar a calităţii sale. Spre exemplu în cazul asigurărilor
de transport, mai precis cargo, beneficiar al asigurării este persoana
care va dobândi prin cumpărare proprietatea mărfurilor.
Desemnarea beneficiarului se poate face:
 fie la încheierea contractului de asigurare,
 fie în cursul executării acestuia, prin declaraţie scrisă comunicată asigurătorului de
către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului,
 ori prin testament .
Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi,
aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare
c) terţa persoană, necunoscută la momentul încheierii asigurărilor de răspundere civilă.
2. OBIECTUL ASIGURĂRII.

Bunul asigurat, persoana asigurată, răspunderea civilă asigurată, interesul pecuniar

asigurat constituie obiectul asigurării.

3. RISCUL ASIGURAT.

Cuvântul risc atât de frecvent în limbajul asigurătorilor reprezintă în fapt cuvântul

cheie. El nu are însă în asigurări un singur înţeles, ci mai multe, din care cauză cei

neiniţiaţi pot confunda un înţeles cu altul.


4. INTERESUL ASIGURAT (INTERESUL ÎN CONTRACTAREA ASIGURĂRII)

Una dintre regulile fundamentale în materie este aceea a existenţei unui interes, care să justifice asigurarea

bunului, persoanei sau răspunderii respective.

Nu se poate concepe, de exemplu, ca o persoană să contracteze o asigurare pentru cazul avarierii sau distrugerii

unui bun aparţinând şi/sau deţinut de o altă persoană, faţă de care nu are nici o răspundere sau pe viaţa cuiva cu

care nu are nici o legătură.


A. La asigurarea de bunuri, interesul asigurat aparţine proprietarului bunului asigurat, deoarece
acesta suportă paguba provocată de distrugerea sau avarierea bunului, iar titularul bunului este
titularul interesului şi titularul asigurării.

B. La asigurările de persoane interesul asigurat este legat de evenimentul privind persoana - deces,
invaliditate, atingerea unei anumite vârste, etc. - la producerea căruia asigurătorul plăteşte suma
asigurată.
C. Pentru asigurările de răspundere civilă, interesul asigurat este legat de raporturile care intervin între
asigurat şi terţele persoane păgubite, asiguratul fiind obligat să acopere daunele provocate acestora.
5. SUMA ASIGURATĂ
 
Este suma stabilită prin contractul de asigurare sau prin acte normative, ea reprezentând
LIMITA MAXIMĂ până la care asigurătorul răspunde faţă de asigurat în ipoteza producerii
evenimentului asigurat.

A. În asigurările de bunuri, suma asigurată se stabileşte, în principiu în funcţie de valoarea
bunurilor asigurate.
Despăgubirea nu poate depăşi în nici un caz:
 Cuantumul pagubei suferite de asigurat (asigurarea nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire)
 valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat
În consecinţă, dacă asigurarea a fost contractată pentru o sumă mai mare decât valoarea bunului în
momentul producerii evenimentului asigurat, surplusul de asigurare rămâne fără efect.
o În asigurările facultative suma asigurată este stabilită de asigurat.
Bunurile pot fi asigurate la: valoarea lor; o valoare mai mică, caz în care se spune că s-a făcut
o subasigurare; o valoare mai mare, situaţie de supraasigurare.
o În asigurările obligatorii asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată, aceasta fiind prevăzută
de lege.
Cel mult legea poate prevedea mai multe alternative de acoperire, din care asiguratul îşi
poate alege pe cea mai apropiată de interesele sale.
În practică se realizează evaluarea de asigurare pentru stabilirea valorii de asigurat a bunului

(VA) obţinută pornindu-se de la valoarea din nou (VN) din care se scade uzura (UZ):

VA= VN-UZ
Uzura este cuantificată prin coeficient, fixat funcţie de vechimea bunului, de gradul de utilizare,
starea de întreţinere, etc. Prin valoarea din nou se înţelege valoarea de achiziţie a bunului, preţul de
catalog, preţul zilei, preţul pe piaţa locală sau zonală, etc.
Momentul de referinţă la care se face evaluarea de asigurare poate fi:
1) momentul încheierii asigurării;
2) al realizării inspecţiei de risc;
3) convenit prin stipulaţiile clauzale;
4) momentul producerii evenimentului asigurat.
B. În asigurările de persoane suma asigurată se stabileşte după dorinţa asiguratului şi nu în
baza unei evaluări de asigurare, dat fiind că nici viaţa, nici sănătatea omului nu sunt
evaluabile în bani.
Unele societăţi de asigurare prevăd, în schimb plafoane ale sumei asigurate.
6. PRIMA DE ASIGURARE
Reprezintă suma, dinainte stabilită pe care asiguratul este obligat în baza contractului sau în baza legii să
o plătească asigurătorului, în schimbul garanţiei pe care acesta i-o acordă.
Prima de asigurare se compune din două părţi:
1. prima netă, numită şi primă tehnică sau primă pură, adică prima destinată constituirii fondului de
asigurare curent, din care se plătesc despăgubirile şi sumele asigurate cuvenite;
2. adaosul la prima netă, stabilit de cele mai multe ori ca sumă de procente, destinat:
i) alimentării fondului de rezervă;
ii)finanţării unor măsuri, acţiuni de prevenire şi combatere a riscurilor asigurate;
iii)acoperirii cheltuielilor asigurătorului;
iv)realizării de profit.
Prima netă (Pn) şi adaosul (a) formează împreună prima brută (Pb) sau prima comercială, care stă la
baza calculului primei de asigurare.
PB= PN+ Ad.
Ca determinare prima de asigurare se stabileşte în funcţie de 2 factori:
I. cota tarifară (ct)
II. suma asigurată (Sa).
PA= ct * Sa
7. PAGUBA, DAUNA, AVARIA.

Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat

ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

În terminologia clasică a asigurărilor, spre deosebire de limbajul uzual, prin avarie se

înţelege orice pierdere, cheltuială sau pagubă produsă unui mijloc de transport (avarie la

corpul unei nave, unui autovehicul, unui avion) sau mărfurilor pe parcursul

transportului.
1. În asigurările de transport, prin avarie particulară sau avarie simplă se înţeleg cheltuielile

făcute sau paguba suferită fie numai de către mijlocul de transport, fie numai de către mărfurile

transportate, în intervalul de la plecarea acestora din depozit, respectiv încărcare şi până la

sosirea lor la destinaţie, la descărcare, respectiv intrarea în depozit.

2. În transporturile maritime există un gen specific de avarie, produsă în mod voit de om şi care

este denumită avarie comună sau avarie generală.

Aceasta este paguba care s-a produs în mod voit fie navei, fie mărfurilor transportate, fie

ambelor precum şi cheltuielile făcute după deliberări motivate în scopul salvării atât a navei cât

şi a încărcăturii, în intervalul de la încărcare şi plecare până la sosire şi descărcare.
8. Despăgubirea de asigurare. Sisteme de acoperire în asigurările de bunuri.

Avem în vedere cele două situaţii:


S1. Pagubă (Pg) totală,
S2. Pagubă (Pg) parţială
şi două variante:
1. a)  suma asigurată (Sa) la valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat (V.m.e.a.):
Sa = V.m.e.a. şi respectiv,
2. b)  suma asigurată sub valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat (subasigurare):
Sa < V.m.e.a.
Ne punem întrebarea care va fi de fiecare dată mărimea despăgubirii (Dp) ţinând cont şi de principiul deja

enunţat la prezentarea sumei asigurate că asigurarea nu poate constitui în nici un caz mijloc de îmbogăţire a

asiguratului?

S1.Pagubă totală.

a) Sa = V.m.e.a.

Pg = V.m.e.a.

Dp = Pg

b) Sa < V.m.e.a.

Pg = V.m.e.a.

Dp = Sa

S2. Pagubă parţială.

În această situaţie când bunul asigurat nu a fost în întregime distrus, cuantumul despăgubirii se stabileşte în
1) Sistemul acoperirii proporţionale.

a) Sa = V.m.e.a.

Pg < V.m.e.a.

Dp = Pg

b) Sa < V.m.e.a.

Pg < V.m.e.a.

Dp = Pg x Sa/V.m.e.a., unde:

Sa/V.m.e.a. = Ga, gradul de acoperire prin asigurare.


2) Sistemul acoperirii primului risc.
Introducerea lui a fost determinată de neînţelegerile intervenite între asiguraţi şi asigurători cu ocazia
stabilirii cuantumului despăgubirilor pe baza acoperirii proporţionale, mai ales datorită faptului că pe
parcursul duratei asigurate se modifică valoarea bunurilor asigurate.
Sistemul garantează astfel o despăgubire completă în cazul pagubelor parţiale până la maximum suma
asigurată.
a) Sa = V.m.e.a. şi b) Sa < V.m.e.a.
Pg < V.m.e.a.
Dp  Pg  Sa
3) Un alt sistem tot mai des utilizat în activitatea de asigurare este cel al
ACOPERIRII LIMITATE
Limita în jurul căreia întră în discuţie intervenţia sau nonintervenţia asigurătorului poartă
denumirea în limbajul de specialitate de "franşiză". Sub aspect etimologic termenul vine de la
verbul "franchir" din limba franceză, care înseamnă "a sări", "a trece peste ceva".
Ea reprezintă partea din valoarea pagubei dinainte stabilită pe care asigurătorul nu o
despăgubeşte, ea rămânând în sarcina asiguratului.
Franşiza se poate stabili în 3 modalităţi:

1) în mărime absolută, sumă fixă dinainte stabilită;

2) în mărime relativă, cotă procentuală din pagubă sau din suma asigurată;

3) în sistem mixt, mărime relativă dar minimum o sumă fixă.

Fiecare tip de franșiză se poate aplica în două variante:

1. deductibilă când cuantumul său se scade din orice pagubă,

achitându-se asiguratului numai ceea ce se depăşeşte;

2. nedeductibilă, simplă sau atinsă când ea acţionează numai pentru

pagubele până la nivelul ei, pagubele mai mari achitându-se integral.


De ce s-a introdus sistemul acoperirii limitate?
Trei sunt motivele introducerii lui:
o din considerentede urgentare a lichidării daunelor, prin descongestionarea asigurătorului de
daunele mărunte. În acest sens "clauza cu franşiză" presupune că pagubele de valori mici nu se
despăgubesc, aparatul de asigurare având posibilitatea de a se concentra spre lichidarea operativă
a daunelor importante.
o ieftineşte costul asigurării. Numărul mare de pagube mărunte, de volum neînsemnat fiecare în
parte, totalizează un volum de plăţi de despăgubiri relativ mare pentru asigurător. Contravaloarea
acestor sume care nu se mai plătesc plus economiile realizate cu salariile personalului suplimentar
care ar fi fost necesar lichidării pagubelor mărunte dau posibilitatea asigurătorilor să stabilească
prime mai reduse pentru asigurările cu acoperire limitată.
o sistemul are o funcţie educativă, contribuind la prevenirea producerii evenimentelor asigurate.
9. DURATA SAU PERIOADA DE ASIGURARE.
Reprezintă perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor.
Perioadele pentru care asigurarea poate fi încheiată sunt prevăzute în condiţiile şi
regulamentele de asigurare şi stipulate în contract.
După întinderea în timp contractele de asigurare pot fi:
-  de durată determinată sau fixă şi
-  de durată nedeterminată (asigurările viagere).
În asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, contractele pot fi încheiate pe o perioadă de
maximum un an. La asigurările de viaţă, durata poate fi de 5, 10, 12, 20 ani sau
nedeterminată.
Stabilirea cu precizie a duratei asigurate prezintă o importanţă deosebită deoarece
răspunderea asigurătorului acţionează numai în cadrul acesteia.
Asigurarea auto – RCA

1. Elemente tehnice:
Poliţa de asigurare RCA trebuie să conţină cel puţin informaţii despre:

2. Părțile implicate în contract


3. Despre autovehicul
4. Perioada de valabilitate a asigurării
5. Limitele de despăgubire
6. Prima de asigurare
2. SUBIECȚII ASIGURĂRII
1. Asiguraţii: persoanele fizice şi juridice româneşti sau străine deţinători de autovehicule supuse
înmatriculării care au o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm3 şi sunt folosite pe teritoriul
României.
Obligativitatea încheierii unei asemenea asigurări incumbă şi persoanelor ale căror autovehicule au
fost înmatriculate în străinătate pe perioada în care folosesc autovehiculele respective pe teritoriul
României, dacă nu posedă documente de asigurare internaţionale. Această asigurare trebuie încheiată
în termen de 24 de ore de la intrarea în ţară.
2. Asigurătorii- cei care realizează asigurarea
3. RISCURI ASIGURATE ȘI EXLUDERI
Societatea de asigurare acordă despăgubiri pentru:
1. sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubire şi cheltuieli de judecată pentru
prejudiciile de care este răspunzător faţă de terţe persoane păgubite ca urmare a vătămării corporale sau
decesului, precum şi a avarierii ori distrugerii unor bunuri printr-un accident produs cu autovehiculul
asigurat;
2. cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la despăgubire: cheltuielile pentru
onorariul de avocat, taxele judiciare şi cheltuielile de expertiză, dovedite cu acte.
3. pagube produse ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor care se aflau în afara autovehiculului asigurat
care a produs accidentul şi a vătămării corporale sau decesului terţelor persoane.
Societatea de asigurare nu acordă despăgubiri pentru:
1. amenzile de orice fel,;
2. sumele pe care asiguratul ar avea să le plătească drept despăgubiri conducătorului
autovehiculului care a produs accidentul;
3. sumele pe care conducătorul autovehiculului care a produs accidentul ar avea să le plătească
asiguratului;
4. cheltuielile făcute în procesul penal de Asigurat sau de conducătorul autovehiculului,
răspunzători de producerea pagubei, chiar dacă odată cu acţiunea penală s- a soluţionat şi
latura civilă;
5. partea din despăgubire care depăşeşte limitele şi condiţiile stabilite prin legea de asigurare
obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în vigoare
la data accidentului în ţara producerii acestuia;
6. cazurile care nu intră sub incidenţa legii de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru
pagube produse prin accidente de autovehicule în vigoare la data accidentului în ţara în care
acesta s-a produs;
7. pagubele cauzate ca urmare a unor concursuri (inclusiv curse), raliuri, probe pentru curse şi
teste de anduranţă;
8. pagubele produse de instalaţii, echipamente sau utilaje de construcţii care nu se află pe
drumuri publice;
9. pagubele produse de vehicule ce nu sunt destinate să circule pe drumurile publice.
4. DETERMINAREA SUMEI ASIGURATE ŞI A LIMITEI DESPĂGUBIRII

În cadrul asigurării RCA, suma asigurată are legătură cu limita de despăgubire. Datorită
faptului că în urma evenimentului rutier soldat cu avarierea autovehicului sau/şi vătămare
corporală nu se cunoaşte prejudicial maxim ce poate fi produs, legislaţia în domeniu
asigurărilor stabileşte în fiecare an limite de răspundere.
În cazul producerii unui accident în urma căruia un autovehicul este avariat în totalitate,
despăgubirea va fi egală cu suma asigurată a acestuia. Spre deosebire de asigurarea de avarii
şi furt, în cazul asigurării R.C.A., uzura autovehiculelor se stabileşte de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor în funcţie de vechime , masa maximă autorizată şi numărul de
locuri din autovehicul.
Aşadar Suma Asigurată determinată în cazul unei daune totale este: S.A. = V.N. – U.
5. Stabilirea primei de asigurare, restituirea primelor
Preţul asigurării RCA se elaborează diferit pe cele 2 mari categorii de asiguraţi:
o persoane fizice se ține cont de:
- capacitate cilindircă a autoturismului
- masa maximă autorizată în cazul autoutilitarelor
- vechimea permisului de conducere a şoferului / şoferilor
- zona geografica, zonă urbană / rurală
- infracţiuni rutiere comise
- existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul
- număr de kilometri parcurşi anual
- anul de fabricaţie al autovehicului
- persoane cu handicap locomotor
- persoane pensionate
- istoricul daunelor persoanei respective
o persoane juridice- se ține cont de:
 cilindree (pentru autovehiculele, automobile mixte cu masa maximă
autorizată până la 3.5 tone)
 număr de locuri pentru vehicule de transport persoane
 motocicluri – cu sau fără ataş
 tractoare rutiere în funcție de puterea motorului
 remorci și semiremorci masa maximă autorizată
 autoutilitare, autocamioane, autospeciale în funcţie de masa maximă
autorizată
 existenţa unei asigurări avarii şi furt pentru acel autovehicul
 
6. ÎNCEPEREA RĂSPUNDERII ŞI ÎNCETAREA VALABILITĂŢII
Asigurarea intră în vigoare şi expiră la datele prevăzute în documentele naţionale RCA şi internaţionale
Carte Verde eliberate în baza poliţei de asigurare. Răspunderea la Carte Verde începe din momentul
ieşirii autovehiculului de pe teritoriul României şi încetează în momentul reintrării acestuia pe teritoriul
României, dar nu mai târziu de ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în documentele Carte
Verde eliberate în baza poliţei de asigurare.
Asigurarea RCA este valabilă doar în România iar Cartea Verde este valabilă în afara teritoriului
României, numai în ţările membre ale Convenţiei Interbirouri-Carte Verde ale căror iniţiale prevăzute în
documentul internaţional Carte Verde sunt nebarate.
Fiecare categorie de asigurat plăteşte preţul asigurării indiferent dacă acesta va circula sau nu cu
autovehiculul în afara României (beneficiind de asigurarea Carte Verde).
7. OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI
8. SUMA ASIGURATĂ

Suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru

prejudiciile provocate în unul şi acelaşi accident, atât pentru pagube materiale directe sau

indirecte, cât şi pentru vătămări corporale sau decese


DECONTAREA DIRECTĂ
DECONTARE DIRECTĂ

A RCA SCUMP SE PERCEPE O


SUMĂ MAI
MARE PENTRU
ASIGURAREA

ASIGURAREA
RCA DACA SE
DORESTE RCA
CU
B RCA IEFTIN DECONTARE
DIRECTĂ
PROIECT 1

• PREZENTAȚI 3 SITUATII IN CARE ESTE UTILIZATĂ ASIGURAREA RCA


• CERINȚE:
• PREZENTARE (SUSTINERE)
• DOCUMENT WORD
• INCARCARE PE PLATFORMA
• INDIVIDUAL

S-ar putea să vă placă și