MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Facultatea ”Stiinte economice” ciclul II-MASTERAT
Specialitatea “ Finantele si contabilitatea firmei”

STUDIU DE CAZ

“Guvernanța corporativă în România”

A elaborat:
Chiosa Gabriela
(grupa FCF 201m)
Coordonator:
Botnari N.
Prof.univ.

Chișinău 2020
 Cuprins

1.1 Conceptul de guvernanta corporativa.

1.2 Modelul European de guvernanta corporativa.

1.3 Guvernanta corporativa in Romania.

Concluzie
 1.1 Conceptul de guvernanta corporativa.

Guvernanţa corporativă este un concept care preocupă în ultimul timp din ce în ce mai
mult profesia contabilă. Guvernanţa corporativă oferă un grad mai mare de asigurare asupra
faptului că la nive lul entităţii este implementat un sistem de control eficient, garantând astfel că
afacerea este condusă în interesul investitorilor şi al părţilor interesate
Guvernanța corporativă este un sistem de reguli, practici și procese prin care o companie este
condusă și controlată in scopul unei dezvoltari durabile in viitor. Guvernanța corporativă implică,
în esență, echilibrarea intereselor tuturor părților interesate dintr-o companie (engl: stakeholders),
cum ar fi acționarii, conducerea, clienții, furnizorii, finanțatorii, si comunitatea in care isi
desfasoara activitatea. Întrucât guvernanța corporativă oferă, de asemenea, cadrul legal pentru
atingerea obiectivelor unei companii, aceasta cuprinde practic orice activitate, de la planuri de
acțiune și control intern până la măsurarea performanțelor și remunerarea angajatilor. In cadrul
unei companii, Consiliul de administrație este cel mai important organ de supraveghere și control
care influențează guvernanța corporativă. Acesta este compus din membri alesi direct de
actionari si are sarcina de a lua decizii importante privind politica si strategia de dezvoltare a
unei compani, cum ar fi stabilirea obiectivelor, evaluarea performantei conducerii executive,
aprobarea bugetelor anuale, raportarea către acționari a performanței companiei si evaluarea
stării financiare a organizației.
Dinamica economică actuală şi acerba concurenţă existentă pe toate pieţele, indiferent de
profil, impun modificări majore în sistemul de conducere al întreprinderilor şi adoptarea unei noi
conduite manageriale. În acest context, se aplică tot mai adesea sistemul de management al
performanţelor şi guvernanţa corporatistă, ca sisteme de conducere moderne şi extreme de
eficiente (Lenghel, 2005). Datorită creşterii continue a competitivităţii mediului de afaceri
naţional şi internaţional, managerii de astăzi îşi axează acţiunile, în primul rând, pe creşterea
eficacităţii întreprinderilor, ceea ce implică existenţa unui sistem de management bine definit,
modern şi performant. În contextul actual, în care pieţele sunt din ce în ce mai competitive şi mai
exigente, întreprinderile româneşti trebuie să fie capabile să se adapteze rapid la schimbările din
mediul de afaceri, să asimileze aceste schimbări şi să opereze cu ele la cel mai înalt nivel de
eficacitate. Capacitatea de absorbţie a informaţiilor şi de adaptare la nou depind atât de
caracteristicile şi structura întreprinderilor, cât şi de capacităţile manageriale şi de leadership de
la nivelul acestora.
 Procesul de îmbunătăţire a eficienţei economice de ansamblu în întreprinderile româneşti, şi
nu numai, trebuie să pornească de la buna guvernanţă şi conducere a acestora. Administrarea
întreprinderilor este deja pe deplin recunoscută ca fiind esenţială pentru stabilirea unui climat de
investiţii atractiv, caracterizat prin existenţa unor firme competitive şi a unor pieţe eficiente. La
momentul actual, există numeroase studii şi probe empirice care arată că anumite aspecte
fundamentale privind guvernanţa corporatistă joacă un rol cheie în îmbunătăţirea performanţelor
întreprinderilor, în primul rand, prin 56 Sorin Cosneanu, Corneliu Russu, Vergina Chiriţescu,
Leonardo Badea uşurarea accesului acestora la pieţele de capital, ceea ce sporeşte încrederea
investitorilor şi contribuie la creşterea competitivităţii întreprinderilor. Principiile guvernanţei
corporatiste implică o serie de măsuri care duc, în final, la creşterea transparenţei societăţilor,
ceea ce le face mai atractive. În plus, implementarea măsurilor de guvernanţă corporatistă
reprezintă o preocupare a managerilor companiilor listate la bursă, dar şi a autorităţilor.
Importanţa implementării guvernanţei corporatiste este esenţială în atragerea unor investitori
importanţi. Studii recente fac chiar legătura între performanţa companiilor şi eficienţa modelului
de guvernanţă corporatistă aplicat (Briciu, 2012). Investitorii acordă, mai nou, o mare importanţă
sistemelor de guvernanţă corporatistă implementate în companii şi sunt dispuşi să plătească în
plus pentru rezultate bune în acest domeniu.
Respectarea principiilor guvernanţei corporatiste este recunoscută ca fiind din ce în ce mai
importantă nu doar în termeni de etică, dar şi esenţială în dezvoltarea unei afaceri sănătoase şi
prospere. Întreprinderile care respectă standardele înalte ale guvernanţei corporatiste vor câştiga
încrederea clienţilor, încrederea celor care furnizează surse de finanţare, precum şi încrederea din
partea acţionarilor, ceea ce va duce la o mai bună performanţă a acestora pe piaţă. Exerciţiul
evaluării riscului este menit să ajute o întreprindere să-şi maximizeze potenţialul, prin
concentrarea asupra obiectivelor strategice şi pe termen lung, precum şi prin optimizarea
nivelului de risc asociat operaţiunilor sale. În condiţiile în care nicio întreprindere nu acţionează
într-un mediu lipsit complet de risc, aceasta fiind o componentă fundamentală a mediului de
afaceri, exerciţiul de evaluare a riscului trebuie să fie corect, complet şi fundamentat ştiinţific.
 1.2 Modelul European de guvernanta corporativa.

Evoluția istorică a guvernanței corporative presupune mai mult decât luarea în considerare a
surselor de finanțare a întreprinderilor. Formele întreprinderii și, în paralel, modurile de
organizare ale acestora au cunoscut dezvoltarea în diferite contexte sociale și economice, motiv
pentru care, printre cele mai importante variabile care le-au modelat se regăsesc: diferențele
naționale, regionale și culturale; structura acționariatului; forțele specifice fiecărei piețe sau
sector de piață; variațiile în ciclurile tehnologice, financiare și economice, inclusiv crizele sau
perioadele de reformă; precum și caracteristicile de personalitate, educație, experiență și
atribuțiile conducătorilor întreprinderii
Cunoscut și sub denumirea de „modelul codeterminării”, acesta reprezintă opțiunea de
guvernanță coporativă a tarilor europene. Diferențele față de modelul anglo-american constă în
adăugarea unei verigi suplimentare în nivelurile ierarhice, cea de-a patra, reprezentată de
salariați, ceea ce face ca la raporturile juridice dintre acționari și administratori să adere și
angajații, care ocupă între o treime și jumătate din locurile Consiliului de Supraveghere . Trebuie
spus că modelul European promovează sistemul dualist de administrare (two-tier board), în
cadrul căruia funcțiile Consiliului de Administrație din sistemul unitar de administrare (onetier
board) sunt împărțite între Consiliul de Supraveghere, căruia îi revine funcția de monitorizare, și
Directorat, care îndeplinește un rol executiv. De precizat că participarea salariaţilor nu se face la
nivelul administrării cotidiene, care este de competenţa conducerii, ci la nivelul supravegherii şi
al dezvoltării strategiilor întreprinderii.
Spre deosebire de modelul german bazat pe influenţa internă întreprinderile din ţările Europei
Centrale şi de Est au un model comun de guvernanţă bazat pe controlul intern, ca rezultat al
procesului de privatizare şi restructurare desfăşurat. Acest model, specific ţărilor din Europa
Centrală şi de Est, este o formă de organizare a societăţilor rezultată prin acapararea drepturilor
de control de către manageri sau salariaţi ai fostelor întreprinderi deţinute de stat în cadrul
procesului de privatizare, deţinerea unor blocuri substanţiale de acţiuni de către persoane din
interior (insider) din procesul privatizării sau exercitarea intereselor acestora în procesul de
adoptare a deciziilor la nivelul întreprinderilor strategice, atunci când întreprinderile rămân încă
în proprietatea statului. De aici apar şi problemele cu care se confruntă guvernanţa corporatistă
din această zonă: managerii care deţin un control excesiv al întreprinderilor pot acţiona în
defavoarea acţionarilor, salariaţilor şi a celorlalţi parteneri sociali, punând astfel în pericol
sănătatea financiară, performanţa firmelor şi a întregului mediu de afaceri al firmei. Apare astfel
necesitatea eficientizării acestui model prin dezvoltarea pieţelor de capital şi a sistemelor bancare
ca modalităţi de influenţă externă sau internă a sistemelor de guvernanţă corporatistă a firmelor
din economiile de tranziţie. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât aici nu au existat instituţiile
de reglementare corespunzătoare şi, implicit, nici cadrul legislativ privind problemele cu care se
confruntă companiile actuale, precum: falimentul firmelor, cerinţele de raportare financiar-
contabilă, dreptul de proprietate etc. Structurile de guvernanţă corporatistă ale întreprinderilor
din ţările europene în tranziţie au fost influenţate semnificativ de obiectivele procesului de
privatizare, respectiv de viteza, răspunderea politică, reglementarea legală şi eficienţa
privatizării. Luând în considerare prioritatea acestor obiective şi condiţiile politice şi economice
specifice, procesul de privatizare a înregistrat forme relativ diferite în ţările Europei Centrale şi
de Est. În Rusia, de exemplu, slăbiciunea mecanismelor de guvernanţă corporatistă au condus la
deturnări de active ale firmelor privatizate ca urmare a acţiunilor managerilor şi la cvasiabsenţa
finanţării externe pentru companii.
 1.3 Guvernanta corporativa in Romania.

În România, guvernanţa corporatistă ca sistem de conducere este aplicat doar în marile

întreprinderi, de stat sau private, datorită lipsei de informare, a pregătirii deficitare a anumitor
manageri, a incoerenţei legislative, precum şi a crizei economico-financiare. Pentru a se realiza
implementarea şi perfecţionarea guvernanţei corporatiste în ţările Europei Centrale şi de Est,
inclusiv în întreprinderile româneşti, este nevoie de mult mai mult decât să se lase piaţa să
regleze prin mecanismele proprii activitatea companiilor. Într-adevăr, sub impulsul competiţiei
de pe piaţă, firmele vor fi nevoite să reducă costurile, să apeleze la finanţarea externă în condiţii
cât mai avantajoase etc. Astfel, pentru accelerarea implementării guvernanţei corporatiste în
aceste ţări, instituţiile internaţionale, guvernele, instituţiile de reglementare în domeniu,
patronatele etc. s-au implicat prin purtarea unor discuţii în cadrul unor mese-rotunde care s-au
concretizat în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi Cartea Albă a administrării
corporaţiilor în sud-estul Europei, ca fiind fundamentul modelului de guvernanţă corporatistă
specific acestor ţări.
Existența în România a unui număr foarte mare de întreprinderi de stat subordonate
diferitelor instituţii din administraţia centrală cât și în portofoliul administrațiilor locale, precum
și structura complexă a acestora (varietate mare de tipuri de structuri corporative, dimensiuni și
situații financiare ), a necesitat o inițiativă legislativă ca o măsură menită să conducă la creşterea
eficienţei operatorilor economici – întreprinderi publice. Actul normativ care reglementează
aceste societăți de stat este O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor
publice, ordonanță care a suportat modificări importante prin Legea pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice . Trebuie avute
în vedere, de asemenea, și prevederile Hotîrârii pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a unor prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind
guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, norme modificate și actualizate prin H.G. nr.
722/2016. Prin actele normative reglementate s-a considerat că este necesară dezvoltarea de noi
mecanisme de guvernanţă corporativă, suplimentare în raport cu cele reglementate de legislaţia
specifică societăţilor comerciale (Legea societatilor comerciale nr. 31/1990) şi adaptate
particularităţilor societăţilor de stat. Guvernanta corporative are urmaoarele efecte:
 Putem afirma că, deşi în România guvernanţa corporativă a apărut şi s-a dezvoltat abia la
începutul anilor 2000, în momentul de faţă se poate vorbi de un real progres în ceea ce priveşte
percepţia asupra importanţei şi impactului în cadrul entităţilor. Dacă studiile empirice realizate
arată un nivel redus al practicilor şi al transparenţei, acest studiu realizat asupra percepţiei
tinerilor profesionişti indică faptul că există unele premise pentru a observa îmbunătăţiri în viitor.
Educaţia este considerată a fi un factor important în îmbunătăţirea practicilor, iar studiul nostru
relevă că tinerii profesionişti contabili percep guvernanţa corporativă ca fiind foarte importantă,
atât în prezent, cât şi în viitor. Principalele rezultate obţinute sunt următoarele: în opinia
respondenţilor, sistemul de guvernanţă corporativă ar trebui implementat de către societăţile cu
peste 50 de salariaţi, dar companiile să nu fie obligate să aplice un set de reguli, ci mai degrabă
un set de principii, iar dacă se abat de la acestea să explice care a fost motivaţia .Normalizarea ar
trebui făcută de către profesionişti şi de reprezentanţii pieţelor de capital, la nivel naţional sau
internaţional. Deşi principalele obstacole identificate care împiedică implementarea unui sistem
de guvernanţă la nivelul unei companii au fost costurile mari, faptul că managerii sunt
administratori, dar şi lipsa formalizării procedurilor de control intern, beneficiile ar trebui să
depăşească aceste obstacole, în condiţiile în care un sistem de guvernanţă eficient înseamnă
atragerea de capital, transparenţă, un nivel de răspundere ridicat şi un grad de încredere mult mai
mare. Creşterea transparenţei în relaţiile cu investitorii, dar şi o calitate ridicată a raportărilor
financiare sunt elemente definitorii care pot influenţa investitorii potenţiali în asumarea riscului
de a investi într-o afacere. Importanţa guvernanţei corporative va creşte în următorii ani, în
condiţiile în care companiile vor să rămână competitive pe o piaţă mereu în schimbare, iar un
sistem de guvernanţă corporativă eficient ar putea fi un atu pentru atragerea de capital financiar,
dar şi uman.
Concluzie
În final, testul eficienţei modelului de guvernanţă al unei întreprinderi este reprezentat de
măsura în care aceasta reuşeşte să-şi atingă obiectivul principal, şi anume acela de a maximiza
valoarea companiei din perspectiva acţionarilor şi a comunităţii. Totul ţine de modalitatea în care
reuşeşte să organizeze un sistem ideal: satisfacerea cerinţelor clienţilor, angajaţilor, furnizorilor,
distribuitorilor etc., răsplata fiind, în cazul unor rezultate bune, valoarea sporită şi durabilă.
Desi guvernanta corporativa a cunoscut un real progres in Romania, implementarea principiilor
acesteia ramane la stadiul de discurs. Caracterul speculativ al pietei bursiere romanesti este un
obstacol principal in diseminarea voluntara si cresterea transparentei informatiilor privind
recomandarile codului de guvernanta corporativa. Se impume o revizuire a cadrului legal
romanesc pentru a realiza o compatibilitate reala cu principiile corporative privind atributiile si
competentele comitelului de audit.
Într-o economie în continuă schimbare, atât la nivel naţional, cât şi mondial, durabilitatea
întreprinderilor poate fi asigurată inclusiv prin aplicarea unui sistem de management eficient,
implementarea unor metode de conducere moderne, motivarea corespunzătoare a angajaţilor,
promovarea performanţelor la nivel individual şi organizaţional şi punerea accentului, în primul
rând, pe rezultate. Având în vedere tendinţa de pe piaţa internaţională, considerăm că guvernanţa
corporatistă va rămâne ca o prioritate pentru managementul de vârf al companiilor mult timp de
acum înainte, deoarece companiile care vor adopta o cultură organizaţională transparentă şi un
model eficient de conducere vor avea performanţe mult mai bune, iar cele care vor refuza să
accepte acestă realitate, absolut necesară, vor înregistra rezultate mai slabe. Stilul de
management adoptat trebuie să se adapteze atât în funcţie de caracteristicile afacerii, de natura
acesteia, precum şi de structura întreprinderii. La momentul actual, guvernanţa corporatistă este
aplicată ca sistem de conducere doar la nivelul întreprinderilor mari din România. Având în
vedere avantajele acestui model de conducere, preconizăm o extindere şi la nivelul
întreprinderilor mai mici. Necesitatea guvernanţei corporatiste apare, în primul rând, datorită
dinamicii mediului de afaceri naţional şi internaţional. Este de la sine înţeles faptul că
volatilitatea pieţei, combinată cu presiunea din partea acţionarilor şi nesiguranţa economică,
creează premisele riscului ca managementul de vârf al firmei să acţioneze incorect din punct de
vedere etic. De aici, importanţa unui model eficient de guvernanţă corporatistă care Necesitatea
implementării guvernanţei corporatiste în întreprinderile româneşti controlează şi evaluează
performanţa companiei, satisfăcând în acelaşi timp nevoile tuturor părţilor interesate şi, implicit,
creând valoare adăugată, va creşte şi mai mult. În aceste condiţii, guvernanţa corporatistă poate
reprezenta un instrument de conducere care să contribuie la maximizarea valorii companiei.
Ineficienţa sistemelor de guvernanţă corporatistă se datorează cel mai adesea unei concentrări a
puterii în mâna managementului şi/sau salariaţilor, fără ca ceilalţi actori de pe piaţă să poată avea
influenţă şi fără ca pieţele de capital active să îşi pună amprenta asupra evoluţiei acestora.
Adeseori managerii cred că ştiu totul şi că angajaţii le sunt simpli subordonaţi, care trebuie să le
execute ordinele. Acest sistem de conducere nu mai poate fi aplicat, în condiţiile în care se are în
vedere performanţa şi eficacitatea pe termen lung a întreprinderii. Este necesar un sistem de
guvernanţă corporatistă care să implice toţi factorii decizionali, precum şi toți angajaţii.