Investitii Internationale N Marinescu

Nicolae MARINESCU
2008
REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

INVESTIŢII INTERNAŢIONALE Nicolae MARINESCU
DISCIPLINA: INVESTIŢII INTERNAŢIONALE

Lect. dr. Nicolae Marinescu
STRUCTURA CURSULUI
Cap. 1. Teorii economice despre investiţiile străine directe (ISD)
1.1. Definirea şi delimitarea conceptului

1.2. Teoria valorificării imperfecţiunilor pieţei
1.3. Teoria avantajului de monopol
- cazul particular al oligopolului
1.4. Teoria ciclului de viaţă al produsului
1.5. Teoria internalizării producţiei
1.6. Teoria eclectică a lui Dunning
- cele trei categorii de avantaje
- linia de argumentaţie
1.7. O teorie a dezinvestirii
Cap. 2. Contribuţia ISD la dezvoltarea economiei mondiale
2.1. Evoluţia ISD (dinamică, volum, structură pe sectoare, repartizare geografică)

2.2. Factorii determinanţi ai evoluţiei ISD
2.3. Efectul ISD asupra creşterii economiei mondiale
2.4. Clasificarea motivaţiilor pentru realizarea ISD
2.5. Rolul companiilor transnaţionale (CTN)
- universul actual al CTN şi evoluţia lor
- efectele CTN asupra ţărilor-sursă
- efectele CTN asupra ţărilor-gazdă
Cap. 3. Politici naţionale de atragere a ISD
3.1. Politica economică de ansamblu

3.2. Politici specifice privind regimul ISD
3.3. Politica de promovare pentru atragerea ISD
3.4. Cadrul instituţional al ISD
3.5. Criterii utilizate de investitorii străini în luarea deciziei de a investi
3.6. Alegerea tipului de ISD şi a momentului de intrare pe piaţă
Cap. 4. Impactul ISD asupra ţărilor în tranziţie (cazul României)
4.1. Contextul regional din Europa Centrală şi de Est

4.2. Rolul ISD în vederea restructurării la nivel macro şi microeconomic
4.3. Analiza ISD în România (volum, evoluţie, structură pe sectoare, repartizare geografică)
4.4. Investiţiile străine în privatizare
4.5. Evoluţia cadrului legislativ şi instituţional
4.6. Efecte ale ISD în România
4.7. Explicaţii pentru nivelul scăzut al ISD în România
4.8. Căi de îmbunătăţire a climatului investiţional din România
1
Cap. I. Teorii economice despre investiţii străine directe
1.1. Definirea şi delimitarea conceptului
ISD sunt proprietatea unor rezidenţi străini asupra unor active cu

scopul de a controla folosirea acestor active.
Investiţiile constau în transferul unui pachet de resurse ce cuprinde
capital, tehnologie, expertiză de management, tehnici de marketing, etc.
Controlul implică o participare directă în conducerea şi organizarea activelor
în care s-a investit. Acest control apare în SUA când un acţionar deţine peste
10% şi în UE peste 20-25%. Majoritatea cazurilor 51% - cea mai mare
putere de vot, cea mai mare putere de decizie. Acest control separa
investiţiile străine directe de investiţiile de portofoliu.
IP = plasamente pur financiare efectuate cu scopul obţinerii unor

câştiguri băneşti (cumpărări de titluri de valoare – actiuni, obligatiuni etc.).
Ponderea lor e mică în România.
ISD – mult mai mari, mai stabile intr-o economie, efectele lor sunt mai
consistente.
Diferenţa este că investitorii de portofoliu nu au control asupra
activităţii firmei. Pe ei îi interesează dobânzile cele mai mari. Ponderea
investiţiilor de portofoliu este mult mai mica şi efectele pe care le generează
sunt mult mai complexe la investiţiile străine directe.
Între ele există o aşa numită zona gri pe piaţa internaţională. Poţi să
cumperi 1-2% acţiuni prin investiţii de portofoliu, dar pot deveni ISD atunci
când prin cumpărări succesive ajung să deţină control asupra firmei (ex:
ALRO Slatina).
Zona gri – IP devin ISD când ai atât de multe actiuni încât poţi
participa la conducerea firmei, devii acţionar majoritar.
Asemenea preluări pot fi şi neprietenoase (engleză: hostile takeover)
atunci când o firmă este preluata fără voia ei mai ales atunci când se află în
dificultăţi financiare.
1.2. Teoria valorificării imperfecţiunilor pieţei
2 curente privind teoriile despre ISD – cel canadian (Hymer, Caves, ...) si cel
britanic (Dunning, Buckley ...)
ISD (engleză - FDI = foreign direct investment)

ISD sunt asociate companiilor transnaţionale (CTN).
Prima lucrare despre ISD a fost scrisă de Dunning despre ISD in Marea
Britanie, apărută în 1958. Prima contributie majora ii apartine lui Hymer, din
1976.
2
Prima explicaţie a investiţiilor străine directe a fost prin intermediul

investiţiilor de portofoliu (ISD se fac pentru obtinerea unei dobânzi mai mari
pentru banii investiţi) însă această explicaţie nu s-a putut dovedi în practică.
Nu s-a putut explica de ce există şi intrare de investiţii si ieşire în aceeaşi
ţară, de asemenea nu pot fi explicate prin investiţiile de portofoliu, de ce
investitorii în străinătate se şi împrumută din străinătate. De asemenea
investiţiile de portofoliu nu explică de ce un investitor are investiţii şi în
străinătate şi în ţară.
Firmele investesc în locatiile unde venitul marginal (VM) este mai mare
decât costul marginal (CM).
VM > CM1 – acasă
VM > CM2 – străinătate
 firma alege proiectul cu CM mai mare
VM2 > VM1
S-a ajuns la concluzia că firmele se ghidează acolo unde venitul
marginal (Vm) este mai mare decât costul marginal (Cm) şi atunci din 2
proiecte se alege cel cu Vm mai mare. De regulă însă, Cm in străinătate
este mai mare Cm în ţară şi atunci explicaţia logică este că firmele se
implică într-un astfel de proiect cu observaţia că Vm în străinătate sunt mult
mai mari decât Vm în ţară (firmele caută un venit cât mai mare şi sunt
dispuse chiar să acopere şi costuri mai mari în ideea că deţin nişte avantaje
faţă de concurenţii locali ceea ce le aduc profituri superioare).
Teoria diversificării riscurilor  firmele investesc în mai multe ţări
pentru a se apăra de diverse riscuri, pentru a-şi diminua riscurile existente
pe o singură piaţă. Aşa se explică investiţiile simultane. Se pot explica
investiţiile simultane de la o ţară la alta (şi intrări şi ieşiri), dar pornind de la
teoria comerţului internaţional nu se poate explica de ce investeşte pe o
piaţă străină şi nu la ea în ţară. Un aspect ar fi mediul macroeconomic şi
concurenţa perfectă in care toate firmele dispun de aceleaşi informaţii,
companiile naţionale ar putea cumpăra tehnologi la acelaşi preţ ca şi
companiile transnaţionale şi invers, ceea ce nu este adevărat. CTN ar trebui
să cheltuiască tot cât companiile naţionale ceea ce iar nu este adevărat, ele
cheltuind mult mai mult. Deci ISD au apărut din imperfecţiunile pieţei.
Investiţiile nu se pot realiza decât pe o piaţă imperfectă.
Exemple de astfel de imperfecţiuni care au generat ISD:

1. diferenţa de rată a profitului intre pieţe datorită unor dezechilibre pe
piaţa factorilor de producţie (costul capitalului sau costul forţei de muncă).
Explicatia: firmele investesc pentru că aceste costuri diferă şi sunt
exploatate.
2. distorsiuni generate de intervenţia guvernului, adică impozite, taxe,
bariere tarifare şi netarifare, subventii, facilitati.
3. diferenţe în structura pieţei: restrictiile cu privire la înfiinţarea
firmelor, accesul la anumite sectoare, iesirea de pe piata.
4. eşecurile pieţei (externalităţi şi bunuri publice).
Externalităţi – efectele pe care le generează activitatea unui agent
economic asupra altora fie că vrea sau nu. Pot fi negative sau pozitive.
Externalităţi pozitive: inventarea cu brevet a unui produs nou. Externalităţi
negative: poluarea.
3
Bunuri publice – bunuri pe care fiecare vrea sa le consume, dar

nimeni nu vrea sa plătească pentru ele. Exemplu: ţâşnitoare de apă, bancă
in parc.
Imperfecţiunile pot fi structurale şi informaţionale.
Imperfecţiunile structurale ţin de structura pieţei (monopol,
oligopol, monopolista etc.) Unele firme sunt mai puternice ca altele.
Imperfecţiunile informaţionale- unele firme au mai multe
informaţii ca altele şi acel know how le face să investească.
Condiţii pentru a beneficia de oportunităţile ţării gazdă:

a) CM < VM
dacă nu se aşteaptă venituri mai mari decât costurile nu au de ce să
investească
b) CMinvestitiilor < CMexportului, (atunci când barierele sunt foarte mari)
VMinvestitii >>>VMexport
c) CMinvestitii < CMlicentieri
VMinvestitii >>> VMlicentieri
Kindleberger:
– imperfecţiuni pe piaţa bunurilor care provin din diferenţierea
produselor şi a tehnicilor de marketing. Apar pe pieţe concentrate (oligopol)
- imperfecţiuni pe piaţa factorilor. Şi acestea pot sa confere avantaje
firmelor străine faţă de firmele interne:
- proprietatea asupra tehnologiilor
- accesul la capital
- experienţa de management
Ele pot să confere avantaje
- imperfecţiuni – economii de scara – în producţie, în marketing, în
publicitate.
1.3. Teoria avantajului de monopol (Hymer)

Această teorie spune că firmele investitoare deţin avantaje de monopol
care le permit să amplaseze filiale în străinătate mai profitabile decât firmele
naţionale.
Avantaje de monopol – specifice firmei investitoare.
Avantajele de monopol se împart în 2 categorii:
- cunoştinţe superioare - sunt avantajul investiţiilor pe orizontală.
- economii de scară - sunt avantajul investiţiilor pe verticală.
Ca o investiţie pe orizontală firma amplasează în străinătate o filiala

care realizeaza aceleaşi produse ca şi în ţara de origine. Este vorba de o
diversificare geografică.
Investiţia pe verticală – apar atunci când firma amplasează capacităţi
de producţie în străinătate şi pentru a fabrica produse intermediare care
sunt folosite ca inputuri (intrări) în producţia firmei din ţara de origine sau
finisează produsul intr-un stadiu mai apropiat de consumatorul final.
4
Investiţia pe verticală este de două feluri: amonte şi aval.

Investiţia pe verticală amonte – când firma mamă se extinde în
sectorul extractiv, de exploatare şi/sau cumpără furnizorul. Avantajele
acestei metode sunt: elimină dependenţa de furnizor, scade costul,
minimizează riscul.
Investiţia pe verticală aval – când firma mamă se extinde în
sectorul de distribuţie şi/sau cumpără distribuitorul. Avantajele acestei
metode sunt: pentru control şi pentru a avea control la marja de profit.
Se produce o diferenţiere a produselor: fizic şi psihologic  le permite
să controleze preţul din care dobândesc un profit, profit peste media
industriei – profturi superioare (profit de monopol).
Un caz particular la teoria avantajului de monopol este industria de

oligopol în produse diferenţiate.
Caves (oligopolist) consideră că mobilul unei investiţii este un activ unic care acordă
unele avantaje faţă de restul firmelor şi susţine că pentru ca o firma să poată investi în
străinătate acest activ unic trebuie să aibă doua condiţii îndeplinite:
- să aibă caracterul unui bun public - se referă la ideea ca pe firmă nu o costă mai nimic
clonarea bunului pe alte pieţe CM ~ 0.
Aici s-ar încadra: reclama, licenţa, cunoştinţe superioare de management sau marketing
(Cm aproximativ egal cu zero)
- profitul sa depinda de productia pe piata externa.
Reacţia de oligopol (Graham).

Investiţia străină e văzută ca o mişcare de autoapărare la ameninţarea
unei prime investiţii efectuate de o firmă concurentă. Investiţia se produce
de la un avantaj unic intr-un sector – „cross-investments” – firme
americane în Marea Britanie şi firme britanice în SUA în acelaşi sector.
1.4. Teoria ciclului de viată al produsului (Vernon) la nivel

internaţional
Această teorie demonstrează că localizarea activităţii productive a unei
întreprinderi multinaţionale se deplasează pe parcursul ciclului de viată al
produsului de la o piaţă la alta.
Teoria explică rolul SUA ca principal inventator, exportator, investitor
în lume după cel de-al doilea război mondial. Teoria face trecerea de la
export la ISD.
Export  investiţie străină
I fază: produsul se face numai în ţara de origine pentru că acolo are

avantaje: costuri, potenţial, cunoaşte cel mai bine mediul, mai simplu din
punct de vedere logistic, relaţia cu furnizorii, din necesitatea de flexibilitate
5
II fază: folosirea produsului în ţara de origine, ocazional şi în

străinătate
III fază: producere în străinătate, cu costuri mai scăzute şi potenţial
al pieţei ridicat. Se face tranziţia de la investiţie la ISD. Aici se face investiţia
în străinătate şi se caută costuri cât mai scăzute dar şi potenţial al pieţei
pentru produsul respectiv
IV fază: descreşte producţia în ţara de origine, poate chiar înceta şi
produce în altă parte. Problema este ca atunci când se trece de la investiţie
la ISD cei din ţara de origine îşi pierd locurile de muncă, dacă firma nu este
destul de inovatoare. Dar şi cei din ţara străină X pot să-şi piardă locurile de
muncă atunci când firma vrea să se îndrepte spre ţara Y pentru costuri mai
mici şi potenţial mai mare.
Punctul slab al acestei teorii este că se aplica doar la produsele
pretabile la standardizare. Stadiile I-III s-au îngustat foarte mult acum
devenind aproape un singur stadiu, firma având posibilitatea să producă azi
în ţara de origine şi mâine în ţările în care are filiale.
Teoria rămâne valabilă pentru IMM-uri.
1.5. Teoria internalizării (Buckley, Casson)

Investiţiile străine s-au explicat mai întâi prin prisma investiţiilor de
portofoliu care explicau profitul din dobândă. Această teorie nu a fost corectă
pentru că nu explica fluxul reciproc de ISD (într-o parte în alta da, dar nu şi
reciproc).
Hymer a dezvoltat atunci teoria avantajului de monopol prin care a
putut explica fluxurile reciproce care nu ţineau de ţară, ci de firmă, dar nu a
reuşit să explice de ce se face ISD si nu export sau licenţiere.
Teoria avantajului de monopol – când firma merge în altă parte
recurge la ISD şi nu la export, licenţiere, franşiză  teoria internalizării 
diferenţa esenţială e că nu deţinerea în sine a unui activ unic de regulă
tehnologic e ceea ce conferă avantaj unei firme ci internalizarea respectivului
activ ca o alternativă de recurgere la operarea prin intermediul pieţei
(vânzarea sau închirierea respectivului activ).
Teoria avantajului de
Teoria internalizării
monopol
 profit superior, de  profit prin
monopol, e vorba şi de o operaţionalizare mai
putere de piaţă eficientă
Buckley şi Casson s-au axat în teorie mai ales pe CTN şi au observat

că majoritatea ISD se fac în ramuri cu tehnologie şi cercetare-dezvoltare,
echipamente sofisticate. Au dezvoltat acest model ţinând cont de doi factori:
- urmărirea maximizării profitului (ţine de teoria avantajului comparativ)
- concurenţa imperfectă generată de costurile organizării pieţelor
(imperfecţiune)
arătând că în activităţile industriale, pe lângă producţie în sine apar
importante activităţi de cercetare-dezvoltare, marketing, pregătirea forţei de
muncă, etc. Aceste activităţi sunt interdependente şi sunt legate de fluxuri
6
de produse intermediare (cunoştinţe, expertize de management, capital

uman).
Coordonarea eficientă a acestor activităţi necesită organizarea unui set
de pieţe separate de produse intermediare care sunt greu de organizat.
Astfel, multinaţionalele creează pieţe interne care înlocuiesc pieţele
imperfecte de produse intermediare.
Internalizarea are şi ea propriile costuri cum sunt fluxuri de informaţii
sporite în carul reţelei, costuri de comunicare de la firma mamă la filiale şi
invers, costuri legate de protejarea informaţiilor, costuri administrative de
constituire a filialelor, etc. În mod logic costurile internaţionalizării ar trebui
să fie mai mici decât beneficiile aşteptate, iar firma apelează la internalizare
când costurile internalizării sunt mai mici decât costurile operării pe piaţa
obişnuită.
Există două categorii de costuri:
costuri de tranzacţie: negociere, comunicare, contractare
- costul de găsire a partenerului potrivit sau a locaţiei potrivite,
- costuri implicate de stabilirea corecta a preţului,
- costuri cu definirea obligaţiilor contractuale ale părţilor, riscuri legate de
fixarea şi respectarea termenilor de livrare,
- diverse taxe aferente studiilor de piaţă.
Cum evită sau reduc CTN aceste costuri? Răspunsul ar fi că se extind
propriile structuri prin căi administrative, prin preturi de transfer mai ales la
investiţiile pe verticală. De exemplu - nu vând materii prime la valoarea
corecta a pieţei ci la un preţ mai redus.
Teece – a contrazis părerea transferării cunoştinţelor de la o piaţă la
alta la un cost marginal redus sau zero. El a făcut o analiză pe 26 de
proiecte investiţionale şi a arătat că pe lângă transferul echipamentelor un
proiect presupune şi asistenţă pentru rezolvarea unor probleme nebănuite,
instrucţiuni de folosire, pregătirea personalului pentru punerea în funcţiune,
etc. media acestor costuri a fost la proiectele analizate de transferuri de
cunoştinţe de 19% din valoarea proiectului investiţional.
Rugman – orice teorie a investiţiilor este o variantă a internalizării
pentru că ea constituie răspunsul firmei la orice tip de externalitate. De
exemplu, taxe vamale şi bariere netarifare, informaţie superioară sau
informaţii insuficiente  motive pentru ISD.
1.6. Teoria eclectică (Dunning)

Eclectic = un concept nou, dar care reprezintă un amestec de concepte anterioare; sistem de
gândire neunitar fără idei originale care preia doar ideile semnificative din diverse teorii
sau moduri de abordare sintetizându-le.
Aceasta teorie îmbină şi partea microeconomică a teoriei investiţiilor
străine directe şi partea macroeconomică; de asemenea îmbină teoria
comerţului internaţional cu teoria localizării investiţiilor cu avantajul de
monopol si cu teoria internalizării.
Este şi o teorie orientată în practică şi arată care este nivelul şi
structura activităţilor productive internaţionale şi nu care ar trebui să fie,
cum fac majoritatea teoriilor.
Meritul acestei teorii (al lui Dunning) este că oferă un cadru general
pentru determinarea dimensiunii, direcţiei şi a distribuţiei la nivel
7
internaţional a investiţiilor străine directe (teoria priveşte în ambele direcţii

investiţia).
Cele trei categorii de avantaje  modelul OLI

 avantajul de proprietate (O) – ownership
 avantajul de localizare (L) – location
 avantajul de internaţionalizare (I) - internalization
Avantajele O (de proprietate) sunt legate de deţinerea sau
capacitatea de obţinere a unor active care nu sunt disponibile sau nu sunt
disponibile în condiţii la fel de favorabile firmelor dintr-o altă ţară. Sunt
active unice pentru o firmă capabile să genereze venituri viitoare, care pot fi
tangibile (personalul firmei, capital) sau intangibile (drept de proprietate,
cunoştinţe). Aceste avantaje pot fi generate intern prin diversificarea
produsului şi inovare sau pot fi achiziţionate de la alte firme.
Avantaje O:
I. avantaje privind dreptul de proprietate si alte active intangibile:
1. licenţe de produs sau de tehnologie
2. brevete de invenţie
3. know-how
4. expertiză managerială
5. cultură organizaţională superioară (diferită de a celorlalţi)
6. capital uman (specialişti pe care alţii nu-i au)
7. tehnici de marketing
8. mărci înregistrate
II. avantaje din coordonarea comună a activităţilor dispersate geografic:
1. diversificarea riscului
2. dimensiunea firmei (economii de scară diferite în domeniu)
3. gama de produse
4. acces diferenţial la resurse
5. putere de negociere
6. experienţa acumulată
7. oportunităţi de arbitraj (diferenţe de preţuri, curs de schimb, rata
dobânzii)
8. flexibilitate internaţională
9. aprovizionare
Avantajele L (de localizare) sunt specifice diferitelor locaţii

amplasate atât la nivelul ţării gazdă cât şi la nivelul ţării de origine.
Acestea pot fi disponibile tuturor firmelor (resursele, mediul legislativ)
sau pot fi disponibile firmelor străine numai în combinaţie cu firmele locale
ce deţin aceste avantaje (dreptul de exclusivitate, dreptul de proprietate,
vadul sau monopolul comercial).
Firmele străine vin de regulă în completare cu forţă financiară,
tehnologie, management, pentru a fructifica acele avantaje deţinute de
firmele locale.
Avantaje L - ţin de o anumită locaţie nu de firmă:

1. înzestrarea cu factori (resurse, forţă de muncă)
8
2. costul factorilor
3. productivitatea factorilor (forţa de muncă)
4. costul cu energia şi comunicaţiile
5. infrastructura
6. politica guvernamentală cu facilităţi sau bariere incluse cu un
anumit meniu politic, social, administrativ
7. diferenţe sau asemănări culturale
Activitatea CTN îmbină resursele cu care este înzestrată relativ mai

bine ţara de origine cu resursele cele mai adecvate din ţara gazdă. Când
firma consideră că poate combina cel mai eficient avantajele O de care
dispune cu avantajele L de la nivelul ţării de origine se realizează un export;
iar când le combină cu avantajele L de la nivelul ţării gazdă se realizează
licenţiere sau ISD.
Imperfecţiunile pieţei sunt cele care determină firmele să urmărească
strategii diferite pentru exploatarea avantajelor O si L. Ceea ce diferenţiază
firmele multinaţionale de cele naţionale cu activităţi multiple este diferenţa
dintre imperfecţiunile pieţelor locale şi cele internaţionale.
Avantaje de internalizare sunt specifice firmelor care preferă să
opereze în propriile structuri pentru că au costuri mai reduse.
Avantaje de internalizare I:
1. evitarea costurilor de negociere
2. evitarea costurilor de căutare a unor parteneri potriviţi
3. evitarea pierderilor datorate unui partener ineficient şi pierderea
reputaţiei
4. protejarea reputaţiei
5. evitarea costurilor judecătoreşti şi a litigiilor comerciale
6. evitarea sau exploatarea intervenţiei guvernamentale prin bariere tarifare
şi netarifare
7. protejarea brevetelor şi a informaţiilor
8. reducerea incertitudinii la furnizori şi cumpărători
9. controlul unităţilor de distribuţie
1. controlul termenilor de vânzare
11. posibilităţi de folosire a unor preţuri de transfer şi subvenţii interne
Firmele preferă să opereze în cadrul propriilor structuri pentru că e mai

ieftin şi mai avantajos. Firmele îşi diversifică activitatea la nivel internaţional
pentru a maximiza beneficiile nete ale unor costuri de producţie sau
tranzacţie mai mici datorate coordonării unitare a activităţilor şi pentru a
obţine profit maxim în condiţiile riscului prevăzut din avantajele O pe care le
deţine. Asemenea avantaje legate de controlul ierarhic reprezintă avantaje
de internalizare
Caracteristica distinctă a companiilor transnaţionale este
combinarea dimensiunii transnationale a activităţii cu coordonarea comună a
acestor activităţi.
Tipul exact şi modelul producţiei internaţionale depind de configuraţia
avantajelor O ale firmei de configuraţia avantajelor L ale regiunilor sau
ţărilor, precum şi de percepţia firmelor în ce măsură deţin avantaje I
necesare organizării avantajelor O şi L.
9
Buckley a spus că o CTN este un instrument prin care resursele

nelegate de o anumită locaţie (tehnologie, capital, management) sunt
transferate în regiuni în care există resurse complementare specifice locaţiei
(materii prime, forţă de muncă). Prin această combinare rezultă avantajele
competitive ale firmelor care produc la nivel internaţional.
Înclinaţia firmelor de a se angaja in ISD variază conform
caracteristicilor ţării sau regiunii unde îşi propun să investească, gamei sau
tipului produselor pe care le realizează, precum şi propriului sistem
managerial si strategiilor organizaţionale.
Factori care influenţează ISD:

Management / strategia
Av Ţară / regiune Activitate / sector
organizaţională
1. dimensiunea pieţei
(cu cât este mai
mare cu atât este 2. intensitatea tehnologiei
1. structura activelor firmei
mai bine) 3. generaţia şi natura
2. dimensiunea producţiei
2. înzestrarea cu factori inovaţiilor
3. măsura în care firma este
la nivelul ţării 4. măsura în care este
inovatoare sau nu sau
respective răspândită diferenţierea
preferă siguranţa
3. politica produsului
O 4. măsura în care firma este
guvernamentală în 5. daca există sau nu
orientată spre piaţă
privinţa inovării şi a economii de scară în
5. viziunea antrepenorială
drepturilor de sectorul respectiv
(abilitatea de a pune pe
proprietate 6. cât de important este
picioare proiecte noi)
4. politica accesul favorizat la
6. atitudinea faţă de risc
guvernamentală resurse
referitoare la
concurenţă şi alianţă
1. strategi manageriale cu
1. costul de transport al
privire la extinderea
produselor finale şi al
internaţională
celor intermediare
1. distanţa fizică dintre 2. vechimea si experienţa în
2. structura concurenţei
ţara de origine şi operarea pe plan
din sectorul respectiv
ţara gazdă internaţional
3. daca există sau nu
2. distanţa psihică 3. poziţia în cadrul ciclului de
bariere specifice
L dintre ţări (diferenţa viaţă al produsului
industriei
culturilor) 4. atitudinea faţă de
(reglementări,
3. intervenţia centralizare şi
standarde, facilităţi)
guvernului prin descentralizare a unor
4. facilităţi specifice
bariere comerciale funcţii
industriei
5. atitudinea faţă de
5. costuri cu energia şi
diversificarea riscului pe
comunicaţiile
mai multe pieţe
1. atitudinea
guvernamentală
privind
1. gradul în care este
internalizarea de
posibilă şi de dorit 1. procedurile de control ale
exemplu cât de
integrarea pe verticală firmei
drastic controlează
2. măsura în care firmele 2. atitudinea faţă de creştere
preţul de transfer:
locale deţin resurse si diversificare
I intrafirme
complementare (pentru 3. atitudinea faţă de
2. diferenţele dintre
că dacă au mai multe subcontractare
ţări privind costurile
resurse intri în 4. atitudinea faţă de licenţiere
tranzacţionale
parteneriat şi nu te mai şi franciză
3. gradul de respectare
extinzi)
al contractelor
4. planul de dezvoltare
al infrastructurii
Dunning explică prin aceste tabele nu numai nivelul, fora şi evoluţia

companiilor transnaţionale cât şi modul în care e organizată activitatea lor.
10
Această teorie a fost un instrument foarte bun pentru interacţiunea dintre

firme şi ţări şi de aici pentru politicile naţionale de atragere.
Linia de argumentaţie (paşii prin care explică ISD): nivelul şi
structura activităţi internaţionale ale unei firme constă în îndeplinirea a
patru condiţii:
1. măsura în care firma deţine avantaje O faţă de firmele de alte
naţionalităţi care interacţionează pe pieţele respective
2. presupunând că prima condiţie este îndeplinită - măsura în care firma
consideră că interesul său este deservit cel mai bine nu prin vânzarea
avantajului O sau a dreptului de utilizare a lor ci prin adăugarea de
valoare a respectivelor active prin internalizare (avantaje I)
3. presupunând că primele două condiţii sunt îndeplinite - măsura în care
interesele de ansamblu ale firmei sunt deservite cel mai bine prin crearea
sau utilizarea avantajelor sale pe o anumită piaţă străină (avantaje L)
4. presupunând că primele trei condiţii sunt îndeplinite - dată fiind
configuraţia OLI pentru o firmă este măsura în care firma consideră că
producţia internaţională corespunde strategiei sale manageriale pe termen
lung
Acest model OLI afirma că toate tipurile de investiţii din toate ţările
pot fi explicate prin referire la cele patru condiţii de mai sus.
Alt avantaj al paradigmei: dinamică şi competitivă.
1.7. Teoria dezinvestirii (Boddewyn)
Boddewyn a realizat această teorie prin inversarea liniei de argumentare a teoriei

eclectice.
Condiţii când intervine dezinvestirea:
1. firma străină îşi pierde avantajele competitive pe care le are în
comparaţie cu firmele de alte naţionalităţi
2. chiar daca mai deţine astfel de avantaje (de tip O), firma nu mai
consideră oportun să le utilizeze în cadrul structurii proprii prin
internalizare şi le externalizează (nu mai are avantaje de tip I) (multe
firme doresc să se concentreze asupra activităţii lor de bază)
3. chiar dacă are avantaje O şi I firma nu mai consideră oportun să fie
prezentă pe o piaţă străină şi recurge la export, nu mai sunt avantaje de
tip L
Cauze empirice pentru dezinvestire:
1. schimbări în mediul de afaceri extern  declinul cererii pentru produsele firmei
2. creşterea costurilor cu energia
3. schimbări în modul de operare al firmei  management neperformant, calitate scăzută
a produselor, slaba performanţă economică a filialei (în anii '70 - '80)
4. decizii strategice privind concentrarea resurselor prin restructurare  multe firme
care au achiziţionat multe filiale au început sa restructureze pe cele mai puţin
competitive. Exemplu: Unilever, Nestle
Dezinvestirea este văzută ca un eşec de manageri şi o amână cât de
mult  balanţa de putere s-a mutat de la directorii soft (marketing) la
directorii hard (financiari).
11
CAPITOLUL II: Contribuţia ISD la dezvoltarea

economiei mondiale
Dacă în anii 1980-2000 producţia mondială a crescut cu 2% - ritm mediu anual, iar
exporturile cu 6%, ISD au crescut în medie cu 12% anual. Cea mai importantă evoluţie a
fost între anii 80-90 când nivelul ISD a crescut de 4 ori. Ele au atins şi un ritm de creştere
de 30% anual. Practic au existat puţine reculuri când au scăzut faţă de anul trecut (3-4 ori
in 20 de ani).
2.1. Evoluţia ISD
Dinamica ISD la nivel mondial:

1973 volumul ISD = 25 mld. $
2000 volumul ISD = 1400 mld. $ (recordul de pana acum)
Între 2001-2003 scăderea este explicată de recesiunea ţărilor dezvoltate, mai ales
SUA.
1999 şi 2000 au fost considerati ani atipici.
Nu se vede ca o scădere bruscă a investiţiilor, ci o revenire la normal, anii 99-2000
fiind ani anormali de investire pentru că atunci
s-au făcut multe achiziţii şi fuziuni internationale, încadrate si ele la ISD.
Volum total la nivel mondial cumulat peste timp = stoc de ISD

Peste 10.000 mld $ (2005) şi este valoarea totală a activelor productive controlate din
afara spaţiilor naţionale de implantare.
În mod concret stocul de ISD include următoarele componente:
valoarea participaţiilor străine la capitalul filialelor
valoarea profiturilor nerestituite şi nedistribuite firmei mamă considerate a fi
reinvestite în respectiva filială
valoarea netă a sumelor datorate de filiale firmei mamă
Din aceasta cauză stocul se tot acumulează, are o funcţie de regenerare.
Distribuţia pe sectoare
servicii 55%
12
industrie prelucrătoare 40%

industria extractivă + agricultură 5%
Repartizare geografică
Ieşiri Intrări
Outflows Inflows
Fluxuri emiţătoare Fluxuri receptoare
- 60% - SUA, UE
- 90% ţări dezvoltate
- 40% ţări în dezvoltare (a crescut in timp)
- 10% ţări în dezvoltare
- SUA – I loc mult timp (1999 – record 1/3 din
- SUA a fost pe primul loc
ISD mondial). Din 1996 încoace SUA este netă
mult timp
receptoare  mediul de afaceri bun
- Marea Britanie a fost pe
- Luxemburg – pe I loc în 2002: firme mari
locul I în anul 1998
înregistrate acolo din motive fiscale
- Luxemburg în 2002
- China – loc II – peste 50 mld $
- Olanda in 2005
- Marea Britanie – locul I in 2005, SUA, Chi
Apare un fenomen de concentrare  primele 10 ţări din top atrag 2/3 din totalul ISD.
70% din toate ISD în ţările în dezvoltare se duc către Asia de Sud Est şi mai ales în China.
China a atins şi recordul de 50% din totalul ISD către ţările în dezvoltare.
Indice de transnaţionalitate – cât de mult e o ţară implicată în acţiunile transnaţionale

ale firmelor, ce intră în acest indice e o medie ponderată din 4 factori:
1. fluxuri receptate de ISD ca procent din formarea de capital din ultimii 3 ani
2. stocul de ISD ca procent din PIB
3. valoarea adăugată de filiale străine ca procent din PIB
4. nivelul ocupării în filiale străine din total locuri de muncă
Indice mare - Ţări dezvoltate:

Belgia + Luxemburg
Irlanda – datorită filialelor transnaţionale din SUA şi valoarea adăugată ridicată
datorită calculatoarelor şi sectorului farmaceutic
Danemarca
Finlanda
Noua Zeelandă
Ţări în dezvoltare:
China, Hong Kong
Nigeria
Trinidad Tobago
13
Ţări în tranziţie:
Ungaria
Estonia
Cehia
2.2. Factori determinanţi ai ISD

1. creşterea producţiei mondiale
2. fluctuaţiile ciclice ale creşterii economice
- o perioadă de declin a economiei determină scăderea profitului şi limitează posibilităţile
de finanţare precum şi capacitatea companiilor naţionale de a dezvolta investiţii în
străinătate
- firmele se structurează pe restructurarea internă în momentul în care pieţele se restrâng,
cererea scade, iar proiectele investiţionale profitabile sunt puţine la număr
Există posibilitatea ca într-o perioadă de declin ISD să crească dacă pieţele altor ţări
se află în ascensiune. Aşa se explică creşterea investiţiilor in ţările în dezvoltare în perioada
în care ţările dezvoltate erau în declin. Apoi daca criza se propaga (şocul petrolier) atunci
investiţiile scad la nivel general.
Ciclurile economice influenţează si modalitatea de finanţare a investiţiilor. În
perioada de avânt se cumpără titluri de valoare şi se fac împrumuturi filialelor. În
perioada de declin finanţarea vine mai mult din profiturile filialelor în condiţiile în care
profiturile interne sunt în scădere.
3. fenomenul fuziunilor şi achiziţiilor

În anii 1989 – 1990 şi 1999 – 2000 apar boom-uri de fuziuni şi achiziţii. Multe
companii transnaţionale au considerat că preluarea unei firme locale e o modalitate mai
avantajoasă de implantare pe o piaţă străină decât deschiderea unor capacităţi noi proprii.
Excedentul de capacitate a dus la scăderea vânzărilor firmelor locale şi s-au lăsat
preluate sau au fuzionat.
Alt motiv al preluărilor:
îmbunătăţirea pregatirii personalului
decalajul tehnologic mare
motive strategice de extindere globală  elimini un concurent dacă îl
achiziţionezi
14
Împartirea in fapt = fuziuni (3%) şi achiziţii (97%)

Două valuri au fost mai puternice 89-90 şi 99-2000 urmate apoi de restructurări.
Multe CTN au considerat că preluarea unei firme locale este o modalitate mai
avantajoasă de implantare pe o piaţă străină decât deschiderea unor capacităţi noi proprii.
De ce? Costuri treptate, credite avantajoase, scăderea vânzărilor multor firme locale din
cauza unui excedent de capacitate, îmbunătăţirea pregătirii profesionale, decalajul
tehnologic mare, din motive strategice de extindere globală şi eliminarea unui concurent
prin achiziţionare.
Tipuri de fuziuni şi achiziţii:

1. orizontale – au ca scop puterea de piaţă si economia de sinergie şi se fac între firme din
aceeaşi industrie sau domeniu. Exemple: telecomunicaţii, automobile, farmaceutice,
industria berii
2. verticale – au ca scop economiile de scară şi reducerea incertitudinii şi se fac între firme
din aceeaşi industrie şi sunt bazate pe relaţia furnizor-client. Acestea pot fi făcute în
aval când este cumpărat furnizorul, sau în amonte când este cumpărat distribuitorul.
Exemple: industria auto, industria petrolieră (ori terenurile, ori benzinăriile), dealerii
3. conglomerate – au ca scop introducerea unor inovaţii şi efecte de experienţă şi se fac
între firme din domenii diferite. Exemple: industria IT, electronică, calculatoare
4. diferite măsuri de politică economică care au impact asupra strategiilor pe termen lung,
iar reacţia lor apare după o anumită perioadă de la iniţierea acestor măsuri. Acestea
cuprind:
1. instituirea unor bariere netarifare care au recul asupra ISD influenţând pozitiv ISD
pentru că firmele încearcă să evite aceste bariere (ex: firmele japoneze producătoare de
autoturisme producând la faţa locului în SUA, UK produsul nemaifiind considerat
străin)
2. liberalizarea comerţului internaţional  a dus la creşterea ISD pentru că 25-30% din
comerţul internaţional este comerţ între filiale
3. regimul cursului de schimb pentru că o depreciere a monedei locale faţă de valuta ţării
de origine a firmei duce la o creştere a ISD pentru că pot cumpăra mai multe active cu
aceeaşi valută, dar o data ce firma e constituită aceasta poate duce la o scădere a ISD.
Astfel majoritatea profitului este reinvestit în locul unde a fost obţinut şi nu mai este
repatriat firmei mamă pentru că obţine venituri care în valuta lor e mai puţin.
4. liberalizarea regimului investiţiilor străine: acordă facilităţi, stimulente pentru ISD
5. programele de privatizare lansate în toată lumea. În ţări dezvoltate au fost vândute
100% investitorilor străini, iar ţărilor în dezvoltare au fost vândute în majoritate
investiţiilor străine dar nu în proporţie de 100%
6. integrarea regională – ISD cresc din motive de stabilitate, o piaţă de desfacere mai
mare, comerţ intraregional. Multe firme şi-au reorganizat activitatea pentru a extinde
sfera operaţiilor la nivel paneuropean
5.producţia internaţională aflată într-un proces crescând de integrare în

circuitul reţelelor transnaţionale. Tot mai mulţi bani se investesc în firme
care aparţin CTN
15
2.3. Efectul ISD asupra creşterii economiei mondiale
ISD au crescut mai rapid decât creşterea investiţiilor interne din

fiecare ţară. Începând cu anii '80 după '90 ISD au devenit cea mai
importantă sursă de capital străin privat în ţările în dezvoltare şi în cele în
tranziţie faţă de împrumuturi. Sunt preferate ISD datorită gamei mai variate
de efecte a faptului că nu produc datorie iar ieşirile de capital asociate din
repatrierea profitului sunt dependente de performanţele economice ale
firmelor în care s-a investit. Aceste performanţe sunt şi în interesul
investitorului şi în interesul ţării gazdă.
În ţările dezvoltate au crescut mult investiţiile de portofoliu datorită
sofisticării instrumentelor financiare şi a dezvoltării burselor. Intre investiţiile
de portofoliu şi ISD, ISD-urile sunt recomandate fiind considerate mai stabile
în virtutea crizelor financiare care se petrec la intervale nu foarte îndepărtate
de timp. Multe investiţii de portofoliu: Asia de Sud Est - au avut si o mare
criza financiara (1997).
O dată cu creşterea rolului ISD a crescut şi rolul transnaţionalelor,
majoritatea ţărilor în dezvoltare depind mult mai mult de ISD.
Creşterea competitivităţii unei tari:
1. investiţii în infrastructură
2. resurse umane
3. mediul de afaceri favorabil
2.4. Clasificarea motivaţiilor pentru realizarea ISD
În funcţie de ceea ce urmăresc investitorii străini:

resurse şi pieţe  investiţii iniţiale
eficienţă şi active strategice  investiţii ulterioare
ISD pot fi:
proactive: dacă ţin de dorinţa investitorului de a se extinde
defensive sau reactive: ca reacţie la acţiunea concurenţei sau a unui
stat
După '90 firmele urmăresc motivaţii multiple dar se poate determina

motivaţia dominantă.
I. Resurse – se caută achiziţionarea unor resurse care nu există pe

propria piaţă sau nu pot fi obţinute la un cost la fel de favorabil. La
asemenea investiţii, majoritatea producţiei filialelor este exportată în
principal către ţările dezvoltate.
Resursele sunt:
fizice
umane
cunoştinţe tehnologice (informationale)
Resurse fizice – apar aceste investiţii la achiziţiile de materii prime
de catre firme din industria prelucrătoare în scopul minimizării costurilor şi al
creşterii situatiei de aprovizionare. Au loc mai ales pentru acele resurse
16
pentru care companiile transnaţionale pot oferi resurse complementare. De

regulă se efectuează exploatarea unor resurse legate de o anumită locaţie:
forestieră, petrolieră, zăcământ sau servicii locale. De obicei, necesită
investiţii mari de capital şi rămân legate de locaţia respectivă.
Resurse umane – se caută forţă de muncă ieftină calificată şi
motivată. În această categorie intră mai ales investiţiile făcute de firme din
ţările dezvoltate pentru a realiza produse intermediare într-o altă ţară şi a le
reimporta de acolo. Cele mai multe asemenea investiţii s-au făcut în ţările
nou industrializate: Maroc, Taiwan, Brazilia iar ţările gazdă pentru a atrage
asemenea investiţii au instituit frecvent zone libere.
Resurse tehnologice – alianţe strategice din ţări precum Coreea,
Taiwan, India cu firme din UE sau SUA în sectoare cu tehnologii avansate.
Toate investiţiile în resurse erau dominante, acum au scăzut ca pondere
pentru că a scăzut rolul muncii necalificate, ţările au ajuns să producă local
fără ajutorul companiilor transnaţionale şi au sporit celelalte tipuri de
investiţii. Au ramas sub 1/3 din total.
II. Pieţe – se caută deservirea anumitor pieţe sau a celor învecinate.

De regulă, sunt pieţe care au fost abordate ulterior prin export dar din cauza
barierelor sau a faptului că dimensiunea pieţei justifică acest lucru se
investeşte direct.
Raţiuni pentru investirea pe pieţe:
potenţialul de creştere a pieţei sau dimensiunea pieţei
acompanierea furnizorilor sau a clienţilor la locurile unde s-au dus şi
ele
investiţiile în cazul produselor care necesită adaptări la preferinţele
locale pentru a se familiariza cu cerintele pieţei
costuri de transport mari între ţara de origine şi ţara gazdă
prezenţa pe pieţele deservite de concurenţi care ţine de reţeaua
globală a firmei
Filialele sunt relativ autonome, sunt cele mai receptive la preferinţele
locale, produc aceleaşi bunuri ca şi firma mamă dar nu toată gama.
În proporţie de 40% investirea se face pentru pieţe.
III. Eficienţă – are scopul de a raţionaliza structura unei investiţii

efectuată pentru resurse sau pieţe şi de a obţine câştiguri din coordonarea
comună a unor activităţi dispersate geografic (economii de scară). Se
bazează pe specializarea procesului sau produsului în diferite ţări şi
exploatarea diferenţelor de înzestrare cu factori şi în general a
caracteristicilor mediului din fiecare ţară. Aceste investiţii sunt făcute de
firme mari, cu procese standardizate şi acceptate la nivel internaţional.
Ca premisă pieţele trebuie să fie bine dezvoltate şi să fie deschise, de
aceea investiţiile spre eficienţă au crescut in grupările regionale. Se
organizeaza o diviziune a muncii în cadrul companiilor transnaţionale.
Operatiunile intensive în muncă sau resurse localizate în ţările în dezvoltare.
Cele intensive în cunoştinţe şi tehnologie în ţările dezvoltate.
17
IV. Active strategice - investitori care achiziţionează active

complementare de la firme străine pentru a-şi urmări obiectivele strategice
şi a încuraja competitivitatea. Aici intră atât CTN care susţin o retea
dezvoltată global cât şi investitori aflaţi la prima expansiune internaţională
nefamiliarizaţi cu mediul străin. Motivaţia e mai puţin exploatarea unor
avantaje de cost şi mai mult sporirea activelor în portofoliu pentru a întări
poziţia competitivă proprie sau a o slabi pe cea a concurenţei. Aşa se nasc
multe conglomerate, holdinguri.
Nu există date statistice certe cu privire la III şi IV dar IV au crescut
puternic mai ales o dată cu achiziţiile şi fuziunile. Apar în ţările dezvoltate
sau în sectoare bogate în tehnologie, în informaţie.
Mai sunt 2 neclasificate:

1. investiţii de evitare – prin care se încearcă ocolirea unor
reglementări naţionale sau a unor politici restrictive ale guvernului
2. investiţii de sprijin – susţin restul activităţilor firmei. În general,
nu sunt centre de profit de sine stătătoare, activităţile lor generează costuri,
dar apar beneficii importante la nivelul reţelei de ansamblu. Ele acompaniază
exporturile sau aprovizionarea din alte ţări şi se ocupă cu distribuţia şi
facilitatea importului-exportului.
2.5. Rolul CTN

2.5.1. Universul actual al CTN si evolutia lor
CTN definiţie: firme ce deţin şi conduc unităţi economice în 2 sau mai

multe ţări: extinderea controlului managerial peste graniţe.
Sunt alcătuite din una sau mai multe firme mamă şi filiale. Firma
mamă e cea care controlează filialele. CTN au 78.000 firme mamă, 780.000
de filiale, produc 1/10 din PIB mondial, în 1980 aveau 1/20 din PIB mondial,
exporturile filialelor = 1/3 din total exporturi mondiale, vânzările tuturor
filialelor = duble faţă de exporturile mondiale şi dau de lucru cam la 55 mil
de persoane.
Pe sectoare, cele mai multe apar:

1. în industria prelucrătoare – 60%
2. în servicii – 37%
3. în industria extractivă + agricultură – 3%
Se remarcă un fenomen de concentrare în sensul că din 78.000 de
firme mamă primele 400 deţin jumătate din stocul mondial de ISD. În
primele 100 cele mai importante sectoare prezente sunt industria petrolieră,
industria auto, farmaceutică, electro şi alimentară.
Mărimea – după activele din străinătate:
după stoc
General Electric mai mereu pe primul loc, apoi Vodafone, apoi Ford
Vodafone – active străine = 244 mld $
General Electric - active străine = 260 mld $
Ford – active străine = 174 mld $, Exxon Mobil
după cifra de afaceri – total diferit
Vodafone = 60 mld $
18
General Electric = 137 mld $

Exxon Mobil = 237 mld $
după numarul angajaţilor in strainatate
1. Vodafone = 24.000
2. General Electric = 45.000
3. Exxon Mobil = 54.000
grad de transnaţionalitate al firmelor

ponderea activelor străine din total active
ponderea vânzărilor străine din total vânzări
angajaţi în străinătate din total angajaţi
În 2001 au intrat în top 100 şi firme cu sedii în ţări în dezvoltare:
Hutchison (HK)
Cemex (Mex)
Petronas (Mal)
Petroleos de Venezuela
LG Electronics (Cor)
Top 25 ECE: Petrom a fost pe locul 20, acum 2 ani a fost pe primul
loc Skoda, apoi Mol, Pilsener, marile companii maritime din Letonia şi
Estonia, firme farmaceutice din Slovenia.
I. Înainte de 1945 denumită „perioada primelor extinderi

internaţionale” – aici s-au extins în principal firmele americane. Erau
considerabil mai moderne decât cele europene, unele firme americane s-au
extins înainte de primul război mondial. Standardul de viaţă, economia erau
mult mai ridicate decât în Europa.
Firmele care s-au extins (firme americane):
Standard Oil Trust
Vacuum Oil
General Motors
Ford
General Electric
Ele au început cu filiale străine mici ca dimensiuni: General Motors şi
Ford înainte de 1911, General Electric în 1919, General Motors 1911 
extindere foarte rapidă. Mai ales General Motors şi-a extins activitatea
pentru că a cumpărat o firmă de automobile britanică în 1925, două firme în
Germania în 1929 şi a deschis o filială în Brazilia (GM Brazil) în 1925. ele au
fost precursoarele valului de extindere.
IBM în 1939 – peste 12% din cifra de afaceri era reprezentată din
vânzarea în străinătate.
Cele europene - existau bariere intre ţări, fiecare ţară actiona pentru
sine  firmele acţionau la scară mică. Firmele au investiţi în Marea
Britanie, Franţa în filiale autonome.
În grupul firmelor europene: Nestle, Philips care intre 1930 – 1939 şi-a
deschis 18 filiale în Europa şi una în SUA.
British Petroleum (Anglo-Persian Oil)
Firmele japoneze nu s-au extins în acea perioadă, Japonia era în urma
europenilor şi a americanilor. Companii de sprijin – trading company, ele
19
aparţineau de marile conglomerate din Japonia şi după război au devenit

zaibatsu.
II. 1945 – 1959 „perioada dominaţiei americane” – firmele
americane şi-au continuat expansiunea bazându-se pe marea lor capacitate
productivă, pe structuri solide de management şi pe experienţa acumulată.
Industriile în care s-au extins erau cam aceleaşi: petrol, industrial-chimică,
auto.
În 1959 în topul primelor CTN după cifra de afaceri 44 erau americane
şi 6 europene. Printre cele 6 europene mai intră Royal Dutch Shell, Unilever,
Imp. Chemicals Industries.
III. 1960 – 1974 „perioada dezvoltării europene” – firmele
americane şi-au restructurat activitatea. Cele care s-au extins puternic:
Procter & Gamble. Au trecut de la filiale la divizii internaţionale.
Firmele europene nu au fost atât de afectate de primul şoc petrolier de
la sfârşitul anilor '70 ca cele americane. Firmele europene s-au extins, şi-au
diversificat activitatea, au lărgit gama produselor şi şi-au mărit şi acoperirea
internaţională. Firme: Daimler Benz, Volksvagen, Renault, Fiat, Siemens,
Bayer, BASF, British American Tabbaco.
Astfel că în 1974 în topul celor 50, 24 erau americane, 20 europene şi
6 japoneze: Hitachi, Mitsubishi, Toyota de ex.
IV. 1975 – 1989 „perioada emergenţei asiatice” – s-au produs
schimbări de ordin organizatoric, multe firme şi-au restructurat activitatea
pentru a opera la nivel european, firmele americane au trecut la divizii pe
produs sau geografice.
La sfârşitul anilor '80 firmele japoneze au fost urmate de firmele
coreene. Firmele japoneze au trecut la locaţii de producţie pe pieţele
dezvoltate de unde au reuşit să deservească pieţele mult mai bine.
Dar firmele europene nu au putut intra pe piaţa japoneză.
La firmele coreene conglomeratele se numeau chaebol: Hyundai,
Daewoo, Samsung, LG (uniunea lui Lucky şi Goldstar). Aceste cheaboluri
realizau peste 1/3 din exporturile coreene. Ele luptau prin preţ.
În top 50 - 21 firme erau americane, 17 europene şi 12 asiatice.
V. 1990 – prezent „valul achiziţiilor şi fuziunilor”. Au existat 2
asemenea valuri: în jurul anilor '90 şi 2000 din cauza acutizării problemelor
financiare a multor firme confruntate cu acerba concurenţă asiatică şi cu
exces de capacitate în unele industrii.
Xerox, Philips, Caterpillar, Matsushita, IBM - multe pierderi. General
Motors avea în 1992 - 23 de mld $ pierderi. Soluţia găsită de firme au fost
fuziunile şi achiziţiile: restructurarea activităţii, raţionalizare, flexibilitate.
Scopul declarat al achiziţiilor şi fuziunilor: reducerea costurilor,
eficienţă, sinergie.
Sinergie = operarea în comun aduce beneficii mai mari decât separate:
2+2=5
Nu toate achiziţiile şi fuziunile au dat roade din punct de vedere al
eficienţei ci în sporirea puterii pe piaţă, acces la piaţa celuilalt.
Fuziunea cea mai mare din industria auto intre Daimler Benz şi
Chrysler s-a dovedit un eşec pana la urma.
Ca să fii firmă globală trebuie să ai ceva în SUA, Europa şi Japonia, dar
nu totdeauna a fost o miscare castigatoare.
20
În anul 2000 din primele 1000 de CTN, 485 erau americane, urmate
de cele japoneze 139 şi apoi de firmele din ţările europene, Marea Britanie,
Franţa, Germania (Fortune 500).
Clasament recent: www.forbes.com, www.fortune.com
An 2000 firme după cifra de afaceri:

1. Wal-Mart – 256 mld $ cifră de afaceri
2. Exxon Mobil – 237 mld $ CA.
3. BP - 232
4. Shell - 201
5. General Motors – 185 mld $ CA
Până în anul 2000 au fost General Motors şi Ford.
După valoarea de piaţă (market value) – capitalizare bursieră: nr.

acţiuni * valoarea cotată pe piaţă a actiunii:
1. General Electric
2. Microsoft
3. Exxon Mobil
După valoarea mărcii – cât de mult influenţează marca vânzările:

1. Coca-Cola
2. Microsoft
3. IBM
4. Nokia
5. Intel
6. Walt Disney
7. Ford
8. McDonald’s
Cei mai mari angajatori: Wal Mart – 1.500.000 angajati, China

National Petroleum – 1.300.000 de angajaţi.
Americanii deţin poziţia de lider pe industrii:

- petrol – Exxon Mobil
- auto – General Motors
- computere – IBM
- software - Microsoft
- băuturi – Coca-Cola
- cosmetice – Procter & Gamble
- semiconductor - Inter
- entertainment – Walt Disney
- comerţ en detail – Wal Mart
Efectele CTN
2.5.2. Efectele CTN asupra ţării sursă

Efecte pozitive:
intrare de valută prin repatrierea profiturilor
21
competitivitate sporita prin actiune la nivel mondial

notorietate, renume
resurse: acces la resurse
propagarea culturii de afaceri, mentalităţii, culturii nationale
Efecte negative:
locuri de muncă în altă parte şi le poate distruge pe cele locale
venituri bugetare diminuate: datorită acordurilor pentru evitarea
dublei impuneri -
ţara gazdă ia prima impozitul pe profit, ţara sursă taxează doar
profiturile repatriate cu diferenţa dintre ratele impozitului pe profit.
Exemplu
Ţara gazdă: impozit pe profit 40%
Ţara sursă: impozit pe profit 50%
Rata profitului obtinuta de filiala din tara-gazda: 20%
Cât la % din profit obţine ţara sursă?
Ţara gazdă: 40% * 20% = 8%  repatriere 12%

Ţara sursă: 50% - 40% = 10% * 12% = 1,2% ţara sursă
preţuri de transfer
X este o firmă din Marea Britanie care produce telefoane. Ea realizeaza
un telefon la 100 $ pe care-l vinde filialei jamaicane la 100 $. Filiala
jamaicană revinde telefonul pentru 200 $ filialei americane. Filiala americană
comercializează produsul pe piaţă la 200 $. Impozitul pe profit în Marea
Britanie 35%, în Jamaica 5% şi în SUA 45%.
Cât impozit plăteşte firma în toate (în fiecare) dintre cele 3 ţări?
În Marea Britanie profitul este 0 pentru că îl vând la preţul de
producţie, în Jamaica 5 $ pe telefon şi în SUA 0. Total impozit platit -5$
asupra balanţei de plăţi: efect negativ în ţara gazdă cu investirea
capitalului (-); intrarea de valută (+). Rezultat final depinde si de:
exporturi către filială (+), importuri (-)
asupra politicii monetare: datorită accesului CTN facil pe piaţa
internaţională de capital CTN pot ocoli politica monetară locală şi
îngreuna controlul asupra economiei
2.5.3. Efectele CTN asupra ţării gazdă
Dunning a identificat 3 etape istorice:
1. 1950 – 1965 „luna de miere” – corespunzând armoniei perfecte

de interese dintre firmele investitoare americane şi guvernele ţărilor vest
europene
2. 1966 – 1975 „confruntarea” – multe dintre investiţii s-au
orientat spre ţările în dezvoltare mai ales spre exploatarea resurselor şi
odată ce a crescut independenţa politică a multor ţări şi-au identificat mai
22
bine obiectivele economice, a sporit încrederea în guvernele lor că pot duce

la îndeplinire aceste obiective. CTN erau acuzate de repatrierea integrală a
profiturilor exagerat de mari. S-a accentuat controlul asupra ISD, restricţii,
naţionalizări, exproprieri, etc. Relaţia a fost mai degrabă încordată, nu foarte
amiabilă
3. 1976 – 1995 „reconcilierea” – s-a produs dezamăgirea statelor

faţă de eficienţa mecanismelor institutionale şi de politicile economice ale
guvernelor, tot mai multe îndreptându-se de la public spre privat şi implicit
şi apoi înspre ISD. În plus, CTN au devenit mai receptive la preferinţele
locale şi mai dispuse să promoveze o relaţie avantajoasă pentru ambele
părţi
4. se poate vorbi după 1996 – prezent de „concurenţa” – pe

lângă rolul benefic al ISD şi datorită exemplului dezvoltarii ţărilor din Asia de
Sud Est – competitie intre tari ptr. atragerea de ISD
Există opinii:
1. Atitudinea convenţional-obiectivă – conform căreia ISD contribuie la
creşterea economică globală, prin aceasta şi la progres social dar în vederea
distribuirii echitabile a sporului de bunăstare între firmele investitoare şi
economiile gazdă, trebuie luate unele măsuri de corectare – Dunning face
parte din acest curent
2. Atitudinea proglobalistă – susţine fără rezerve avantajele
globalizarii pentru toţi şi toate părţile implicate şi în consecinţă şi
promovează oricăror bariere – preşedintele Akio Morita
3. Atitudinea antiglobalistă – nu împărtăşeşte ideea rolului benefic al
creşterii economice asupra evoluţiei societăţii şi condamnă operaţiunile CTN
considerand că ele conduc lumea într-un mod nedrept şi duc la dezagregare
ecologică şi socială – David Korten
Efecte pozitive:
Cel mai important – transferul unui pachet de 3 resurse: capital, tehnologie
şi practici manageriale şi organizaţionale
Capitalul financiar are rolul de a suplimenta resursele interne şi de a
reduce deficitul intre economisirea internă şi necesarul de investiţii. De
asemenea, mobilizează resursele locale care altfel ar rămâne nefolosite sau
ar fi utilizate în activităţi mai puţin productive: sectorul public. Poate stimula
prin puterea exemplului şi alte fluxuri financiare cum sunt creditele acordate
de bănci străine sau transferuri realizate de organisme financiare
internaţionale.
Tehnologia – accesul la o tehnologie străină. CTN transferă şi
cercetare-dezvoltare, inginerie  beneficii mai mari decât dacă ar transfera
numai maşini de o generaţie mai veche.
GLOCALIZATION (global & localization) – acţionezi la scară globală şi
adaptare la caracteristicile locale. Pentru ca tehnologia transferată să fie
absorbită de ţara gazdă ea trebuie să corespundă matricii înzestrării cu
factori ai ţării gazdă.
23
Practici de management şi organizaţionale – organizarea respectivului

capital şi tehnologii în producţie e la fel de importantă ca şi celelalte 2.
metode moderne de management:
„just-in-time” – să nu existe stocuri, rebuturi, decalaje, întârzieri
„kaizen” – un proces de îmbunătăţire continuă bazat pe cercuri
colective, colaborarea angajatului cu şeful
- tehnici de marketing care lipseau cu desăvârşire înainte de 1990
- metode moderne de salarizare cu parte fixă, parte flexibilă
- managementul resurselor umane
balanţa de plăţi – iniţial un influx de bani. Multe sunt orientate insă spre
deservirea pieţei locale şi nu spre export  balanţa de plăţi deficitară
locuri de muncă – dacă ISD a dat roade şi a avut cifra de afaceri mare CTN
a angajat ulterior oameni. Distribuitori, furnizori – locuri de muncă
indirecte de 10 ori mai multe decât cele directe
dezvoltarea industriei orizontale – relatii de subcontractare
creşterea competitivităţii pe plan local
efect ecologic, protecţia mediului – chiar dacă nu transferă cea mai nouă
tehnologie, tehnologia transferată e mai nouă decât a altor firme şi sunt
supuse mediatizării  transparente
acces la pieţele de export
creşterea veniturilor bugetare
Efecte negative:
renunţarea la furnizori locali
tehnici intensive în capital  şomaj
concentrarea operatiunilor pe activităţi cu valoare adăugată scăzută
exploatarea resurselor naturale (condiţii de exploatare)
falimentarea firmelor locale – inhibă activitatea de cercetare a firmelor
locale, preluarea forţei de muncă specializata de la firmele locale
politică anticoncurenţială (aranjamente de pret sau impartirea pietelor)
produse, procese sau activităţi incompatibile cu cultura locală
lezarea suveranităţii şi / sau se implică în politica statului respectiv
24
CAPITOLUL III: Politici naţionale de atragere a ISD
3.1. Politica economică de ansamblu

Fiecare ţară îşi stabileşte nişte obiective de dezvoltare economică care
sunt cuprinse în strategia pe termen mediul şi lung. Totodată, stabileşte
structuri administrative şi proceduri pentru atingerea acestor obiective.
Obiectivele trebuie să fie corelate intre ele şi să poată fi ajustate în
timp şi realiste:
1. Macrostabilizare  inflaţie şi şomaj cât mai mic. Nu se pot realiza
intotdeauna amândouă dar ţările se straduiesc
2. Reforma structurală: reformă economică, legislativă, politică
industrială în această strategie
3. Concurenţă egală, diminuarea obstacolelor, legislaţie bună
antimonopol şi o lege a falimentului implementată
Set de politici care are drept obiective:
a. stabilirea unui curs de schimb corect: BNR
b. dezvoltarea infrastructurii: Ministerul Transporturilor
c. condiţii de muncă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
d. facilităţi financiare şi echilibru bugetar: Ministerul Finanţelor
Multe din obiective se anulează reciproc, se bat cap în cap.
Politica economică de ansamblu trebuie să asigure: funcţionarea

normală fără obstacole a activităţii unei întreprinderi străine şi să reducă
riscurile de a investi în ţara respectivă pentru că flexibilitatea firmelor de a
aloca resurse într-un mediu străin, necunoscut depinde de percepţia asupra
condiţiilor existente şi acestea ţin de evoluţia sistemului în general.
3.2. Politici specifice de atragere a ISD

Se referă la regimul ISD:
- nivelul accesului în economie
- criterii de performanţă impuse + facilităţi acordate
- regimul de repatriere al capitalului şi profitului
Nivelul accesului în economie

 sectoarele care sunt deschise pentru participarea investitorilor
străini
 gradul de participare la o firmă locală, cât e permis intre 0 – 100%
 statele de regulă au menţinut unele sectoare închise: sectoare
strategice cum ar fi industria apărării, utilităţile publice, agricultura.
Pe măsură ce statul şi-a dovedit ineficienţa în gestionarea acestor

sectoare pentru a scăpa de povara financiară a susţinerii lor ele au fost
deschise şi investitorilor străini.
Facilităţile sunt de 3 tipuri:
25
1) Facilităţi fiscale – implică renunţarea de către guvern a

impozitării unor venituri sub forma reducerii / scutirii anumitor taxe şi
impozite. Sunt cele mai răspândite mai ales în ţările în dezvoltare pentru că
nu implică alocarea de fonduri de la buget, sunt mai uşor de implementat
din punct de vedere politic.
2) Facilităţi financiare – implică subvenţionarea de către guvern a
investitorului în mod direct prin acordarea de sume de bani pentru
dezvoltarea infrastructurii, programe de pregătire profesională, credite cu
dobândă redusă, etc. sunt utilizate tot mai mult în ţările dezvoltate unde nu
există constrângeri bugetare şi pentru că pot fi mai uşor direcţionate spre un
anumit proiect investiţional, sunt mai flexibile.
3) Alte facilităţi – subvenţionare indirectă a activităţii prin acces
preferenţial la resurse, reducerea sau scutirea unor chirii, impunerea de taxe
vamale şi contingente, etc.
Facilităţi:
 ISD orientate spre piaţa internă – cele mai importante facilităţi au
fost facilităţile pe produs cum sunt taxe vamale şi contingente care să
limiteze intrarea altor concurenţi pe piaţă
 ISD orientate spre deservirea pieţei externe – facilităţi fiscale
Statul poate impune criterii de performanţă indiferent dacă acordă sau

nu facilităţi.
Criterii frecvente: un anumit nivel al investiţiei sau transferul de
tehnologie sau un anumit procent din total producţie să fie exportat, un
anumit număr de locuri de muncă creat sau păstrat, gradul de integrare în
industria locală etc.
Criteriile de performanţă acţionează şi ca un impozit ascuns, firmele
realizând o analiză cost-beneficiu intre facilităţile existente şi criteriile
impuse şi în consecinţă unele investiţii ar putea fi descurajate dacă criteriile
sunt prea dure ceea ce ar duce la pierderea de către stat a beneficiilor
asociate cu investiţia respectivă.
Regimul de transfer al capitalului şi profitului legat de

repatrierea capitalului şi profitului. Este liberalizată această repatriere a
profitului. Dacă statul vrea să descurajeze repatrierea profitului se poate
impune o taxă de transfer de către Banca Centrală, să ceri aviz care se
obţine printr-o procedură complicată de la Banca centrală sau Ministerul
Finanţelor sau să le oferi stimulente să reinvestească profitul în ţara unde l-
au obţinut.
3.3. Politica de promovare pentru atragerea ISD

- crearea unui mediu favorabil investiţiilor (în sens larg)
- în sens restrâns – toate activităţile promoţionale concrete
- misiuni economice, seminarii, vizite, întâlniri cu investitori şi
autorităţi locale, târguri, expoziţii cu stand propriu, stand promoţional,
broşuri, pliante, spoturi publicitare
Şi acest fel de promovare e rezultatul concurenţei pentru atragerea
ISD, ea se desfăşura şi înainte dar nu cu aceeaşi agresivitate. Şi aici diverse
studii scot în evidenţă că se cheltuie prea mult pentru promovare. Pe de altă
26
parte unele dovezi empirice arată că există o corelaţie pozitivă intre bugetul
de promovare alocat şi investiţiile atrase.
Modalităţi de promovare:
tehnici de creare a imaginii – care nu urmăresc generarea directă a
investiţiilor ci promovarea ţării ca loc favorabil pentru investiţii
tehnici de generare directă a investiţiilor – cuprinde contactarea directă
a investitorilor chiar în ţara lor pe la diverse manifestări. Această
campanie e adresată direct firmelor străine şi se concretizează în proiecte
investiţionale
tehnici de furnizare a serviciilor – cuprinde informare, asistenţă,
consultanţă pentru investitorii străini şi de multe ori au rolul de a
consolida investiţiile existente şi de a da un exemplu pentru alţi potenţiali
investitori
Statele în general combină cele 3 tipuri de tehnici în diverse proporţii.
3.4. Cadrul instituţional pentru atragerea ISD

Majoritatea tarilor au stabilita o agenţie unică care să se ocupe de ISD.
Avantaj: investitorii ştiu exact unde să se adreseze - „one stop agency”.
Funcţiile agenţiei:
de a aviza, analiza şi aproba proiectele de investiţii – rolul agenţiei se
manifestă prin a selecta proiectele „bune” de cele „rele”. În ţările
dezvoltate asemenea analize se fac în funcţie de importanţa sectorului.
Uneori această procedură e foarte lentă sau complicată, netransparentă
(trezeşte suspiciuni).
acordarea de servicii investitorilor – care să le simplifice demararea şi
operarea ulterioară a proiectului investiţional. O primă componentă:
asistenţa, sprijinul acordat pentru realizarea unui proiect unde
intră diverse studii de piaţă, facilitarea de întâlniri cu autorităţi şi
firme locale
asistenţa acordată după demararea proiectului pentru obţinerea
uşoară a avizelor şi aprobărilor necesare. Poate să se ocupe şi de
reclamaţiile venite din partea investitorilor cu privire la unele
distorsiuni din administraţie
Activitatea de acordare de servicii e foarte importantă în ţările în
dezvoltare unde legislaţia nu e suficient pusă la punct, e birocraţie mare şi
investitorii nu se descurcă.
evidenţa şi înregistrarea investiţiilor străine şi evaluarea lor – agenţia ar
trebui să facă o statistică cu cât s-a investit şi să măsoare efectul
investiţiilor şi să evalueze justeţea facilităţilor acordate
promovarea pentru atragerea ISD
3.5. Criterii utilizate de investitorii străini în luarea deciziei de a investi

Au fost stabilite 12 criterii:
caracteristicile pieţei locale – mărimea, dimensiunea pieţei, tendinţa de
creştere, puterea de cumpărare, resursele naturale, localizarea
geografică
accesul pe piaţă – este vorba de acele sectoare în care se poate investi şi
dacă există restricţii, dacă există discriminare
27
forţa de muncă – nivelul de salarizare, pregătirea sau calificarea forţei de

muncă, productivitatea muncii
riscurile monetare – legat de apreciere şi depreciere, cum favorizează
investiţia, filiala, export
repatrierea capitalului şi profitului – majoritatea ţărilor au un regim
liberalizat, cele care au restricţii  poziţie defavorabilă
protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra tehnologiei,
produs, software, tehnici de marketing – este foarte importantă în
sectoare dinamice cum este industria farmaceutică sau industria
electronică. Ele asigură firma că îşi poate recupera investiţia.
Majoritatea ţărilor au o lege a drepturilor de autor insă ea nu e aplicată
la fel de strict
politica comercială – toate obstacolele legate de import-export, afecteaza
mai ales filialele care vor să exporte prin întârzieri şi costuri adiţionale
cadrul legal şi instituţional – este esenţial pentru protejarea drepturilor
producătorilor şi consumatorilor dar şi pentru asigurarea funcţionării
normale a pieţei, codul fiscal, codul muncii, legislaţia de mediu, legea
falimentului
fiscalitatea – impozitul pe profit, alte taxe şi impozite, inclusiv cele locale,
facilităţile care se acordă. Cu cât numarul taxelor e mai mare cu atât e
mai mare opacitatea mediului de afaceri
stabilitatea politică – atitudinea guvernului, a administraţiei locale şi a
sindicatelor. Este importantă pentru că banii sunt investiţi pe o perioadă
lungă şi investitorul vrea să fie sigur că nu vor fi schimbări radicale
politica economică de ansamblu – este importantă pentru încrederea
investitorului: indicatori ca inflatia, somajul, este preferată inflatia mică
şi previzibilă
infrastructura şi serviciile auxiliare – atât infrastructura fizică cât şi cea
internaţională, telecomunicaţiile, birourile de avocatură, de consultanţă,
contabilitate, bănci, asigurări şi furnizori de toate tipurile
Mari investiţii în UE (note ptr. criterii in functie de importanta):

1. potenţial de obţinere a profitului – 10
2. existenţa unor manageri cunoscători de limbi străine – 9
3. disponibilitate de forţă de muncă calificată – 8
4. costul forţei de muncă – 8
5. personal cunoscător de limbi străine – 7
6. existenţa unor centre universitare specializate – 7
7. apropiere de aeroport – 7
8. existenţa unei zone dezvoltate din punct de vedere al industriei
respective – 7
9. atitudine cooperantă din partea sindicatelor – 6
10. apropiere de furnizori – 5
11. apropiere de clienţi – 5
12. siguranţa şi costul utilităţilor – 5
13. apropiere de sediul central al firmei investitoare – 3
14. situaţia telecomunicaţiilor - 3
28
După selectarea câtorva amplasamente posibile, marii investitori

preferă să facă vizite iniţiale fără a consulta autorităţile pentru a lua un prim
contact direct cu realităţile locului. În urma vizitei se pregătesc întrebări
detaliate şi apoi se contactează autorităţile locale.
3.6. Alegerea tipului de ISD şi a momentului de intrare pe piaţă
Alegerea tipului de ISD
Doua variante: ISD pe loc gol (greenfield) sau achizitie.
Investitie pe loc gol Achizitie / Fuziune
Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
-impunere mai -investişie mare de -investiţie mai mică -locaţia este

uşoară a tot ce e capital, mai ales în iniţial sau la fel de dată=>libertate
legat de practica de perioada iniţială mare, dar realizată îngrădită
muncă, de cultura -cota de piaţă 0 la treptat -cheltuieli suplimentare
organizaţională început -riscuri mai mici cu schimbarea
-mai uşor de -pătrundere mai legate de piaţă tehnologiei,
implementat produse lentă pe piaţă=>se -cota de piaţă mentalităţii, etc.
noi pot diminua existentă este -cheltuieli legate de
-controlează, câştigurile iniţiale, preluată căutarea partenerului
hotărăşte singur ”de pionierat” (în -pătrunderea pe piaţă potrivit (contactare,
-libertatea de a alege cazul în care sunt este rapidă negociere, etc.)
locatia prezente şi alte firme -recuperarea mai -dificultăţi în estimarea
-evitarea legilor în domeniu) rapidă a investiţiei punctelor slabe ale
antitrust -acces mai greu la -acces la furnizori sau partenerului
- evitarea distribuţie, la la distribuţie mai uşor -dificultăţi cu integrarea
problemelor sociale furnizori -avantaj specific culturii organizaţionale
(creeaza locuri de -dificultăţi legate de pentru ţările Europei -dezavantaj specific
munca) cunoaşterea pieţei, Centrale şi de Est: Europei Centrale şi de
în adaptarea multe firme au fost Est: mari incertitudini
produselor subevaluate referitoare la dreptul de
-riscuri mai mari proprietate
Alegerea momentului de intrare pe piaţă

Doua variante: timpuriu si tarziu
Dacă intri primul („first mover”), avantaje:

- fidelizarea clienţilor
- smântânirea pieţei
- stabilirea de preţuri mai ridicate
- ridici bariere de intrare
Dezavantaje:
- nu e cunoscut produsul
- te costă mai mult să impui produsul
- produsul poate fi respins
Intrarea târzie: ultimul intrat („late mover”), avantaje:
- înveţi din experienţa celuilalt
Dezavantaje:
- piaţa saturată
- probleme cu promovarea, cu guvernul, cu furnizorii
29
CAPITOLUL IV: Impactul ISD

asupra ţărilor în tranziţie (cazul Romaniei)
4.1. Contextul regional din Europa Centrală şi de Est
Fluxurile de investiţii au fost ascendente, de la an la an ele au crescut

mai mereu. Raportat la cap de locuitor ISD au fost reduse în comparaţie cu
ţările dezvoltate. S-a remarcat o corelaţie pozitivă cu PIB-ul pe cap de
locuitor. Cele cu PIB/locuitor mai mare au atras mai multe ISD. A existat o
corelaţie pozitivă şi cu procesul de privatizare. ISD au crescut cu ritmuri mai
rapide decât media mondială.
ECE 2002 = 29 mld $, stoc total de ISD = 188 mld $
intrări ISD pana în 2000 doar puţin peste 2% din total mondial
2001 – 2003 intrări de ISD = 4,5% din total mondial
¾ din total ISD s-au dus în 4 ţări:

- Polonia
- Ungaria
- Cehia
- Rusia
Stocuri ISD până-n 2002 inclusiv:

- Polonia = 45 mld $
- Cehia = 38 mld $
- Ungaria = 24 mld $
- Rusia = 22 mld $
A crescut în ultimul timp Slovacia la peste 10 mld $ dar numai din

2001. România este 6-a ţară.
Pe cap de locuitor: Cehia, Estonia, Ungaria, România – ultimul loc
printre ţările care vor adera la UE.
2005 - ESE + fosta CSI (fara cele intrate in UE): 40 mld. $ - Ru, Ucr, Ro.
Cel mai mare stoc acum: Ru: 132 mld., Po: 93, Ung: 61, Ce: 59.
Ieşiri de ISD – 4 mld $/an din care 4/5 în Rusia, la mare distanţă
vine după aceea Ungaria. Achiziţionarea de către firma rusească Yukos a
firmei norvegiene Kvaerner.
Pe sectoare:
- servicii 56%
- industrie 40%
- industria extractivă şi agricultură 4%
30
Provenienţă: Germania 20%, SUA 16%, Olanda, Austria, Italia, Franţa

şi Marea Britanie cu 10% sau mai puţin în funcţie de fiecare ţară. Cele mai
multe investiţii americane sunt în Polonia.
Avantajele acestei zone sau avantaje potenţiale:
- după 1990 aşteptări foarte mari
- piaţa este relativ mare
- forţă de muncă este practic bine pregătită şi ieftină
- infrastructură de bază exista
 totuşi nu s-au confirmat aceste aşteptări. Motive:
- declinul economic în primii 3-4 ani
- dificultatea reformei
- transformarea dificilă a legislaţiei şi instituţiilor
- incertitudinea economică
- escaladarea birocraţiei şi corupţiei
Polonia - Cehia – Ungaria  acces în toate sectoarele
Marile tipuri (domenii) de privatizare realizate: utilităţi,
telecomunicaţii, gaz, sector bancar. De ce? Pentru că sunt investiţii de
anvergură, piete ne-exploatate.
Ungaria a atras multe ISD după care s-a instaurat cresterea

economică.
S-a creat un mediu favorabil pentru ISD şi după aceea au început să
vină investiţiile importante.
Slovenia are PIB/locuitor cel mai ridicat din cele 10 ţări din Europa
Centrală şi de Est însă nu a atras ISD majore.
Cel mai mare volum a atras pe un singur an:

Polonia 2000
(an)
 9,3 mld $
Cehia 2001
(an)
Polonia are o nouă lege a investiţiilor din 2002 unde se dau facilităţi
pentru investiţii peste 10 mil $ sau peste 500.000 $ dar care să ofere 100
locuri de muncă pe o durată de 5 ani.
Se acordă subvenţie ca procent din valoarea investiţiei dar nu mai
mult de 50% din valoarea maximă a ajutorului de stat posibil. Se dau maxim
4000 $ pe fiecare job nou creat. Se mai dau 1150 $ pentru pregătirea
fiecărui angajat (de către stat).
Ungaria a fost prima care a început să se privatizeze şi orientarea a

fost spre privatizare cu ISD şi s-a îndreptat către companii transnaţionale
care au fost esenţiale pentru succesul tranziţiei în Ungaria. După privatizare
au început să apară greenfield = investiţii noi. Valoarea exporturilor a
crescut foarte mult pe baza acestor CTN (companii transnaţionale).
31
Învăţăminte din atragerea ISD:

la selectia investitorului cea mai importantă e suma de bani vărsată
efectiv în numerar şi mai puţin investiţia ulterioară sau
angajamentele de locuri de muncă, exporturi, etc.
este mai puţin importantă evaluarea exactă a activelor şi mai mult
capacitatea investitorului de a menţine, moderniza şi dezvolta o
fabrică existentă
corupţia la nivel redus este mai puţin importantă sau dăunătoare
decât corupţia la nivel inalt
reducerea riscului politic, crearea unui mediu favorabil, punerea în
valoare a poziţiei geografice, promovare puternică (1 mil $)
crearea de noi condiţii pentru directorii şi personalul firmelor străine
şi a familiilor acestora
Cehia: până în 1996 economia Cehiei a fost în plin avânt, apoi a

urmat o perioadă de reţineri în continuarea reformei şi un sentiment de
automulţumire, apoi a intrat în recesiune şi şi-a pierdut competitivitatea faţă
de Ungaria pentru că s-au retras şi stimulentele (facilităţile) acordate.
În 1998 s-a schimbat guvernul iar cel nou a acordat din nou
stimulente: scutire de impozit pe profit 10 ani pentru investiţii peste 8,5 mil
$ sau pentru investiţii peste 4 mil $ în zone cu şomaj mare plus alte scutiri.
Scutirea s-a dat şi celor noi şi celor existenţi. Măsura s-a dovedit benefică: în
1999 a atras 5,1 mld $ ISD faţă de 2,7 mld $ în 1998. au avut şi o
promovare foarte bună: Agenţia CzechInvest făcută după modelul celei
scoţiene şi finlandeze (recunoscute ca fiind cele mai eficiente). S-au cheltuit
3 mil $/an pentru promovarea ISD. Rezultat: 1 $ investiţi în promovare a
atras 450 $ ISD  rata rentabilităţii mare, satisfăcătoare.
În 2001 cea mai mare investiţie: joint venture-ul dintre Toyota şi
PSA la Kolin în Cehia, ISD de 1,5 mld $. Este cel mai mare greenfield din
Cehia. În 2001 România a atras pe toată ţara 1,2 mld $. La joint venture-ul
din Cehia lucrează 3000 de oameni, prima lansare va fi în 2005, obiectivul
este producerea a 300.000 de maşini pe an.
Matsushita a investit în Cehia la Pilsen, intr-un parc industrial.
Alegerea locaţiei s-a făcut pe 6 criterii: teren, resursa umană, acorduri
comerciale cu UE, atitudinea autorităţilor locale. Au ales Cehia pentru a
produce televizoare Panasonic (ultima promoţie din Metro pentru televizoare
Panasonic au fost tv produse în Cehia la parcul industrial Matsushita).
Skoda este considerată cea mai de succes privatizare. A fost cu cap şi
cu bătaie lungă, primii 5 ani pierdere, dar apoi profit: face 7% din PIB-ul
Cehiei, 10% din exporturi, 24.000 de angajaţi.
4.2. Rolul ISD în vederea restructurării la nivel macroeconomic şi

microeconomic
La nivel macroeconomic
creşterea economică – specialiştii consideră că ISD au un impact pozitiv
asupra creşterii economice dacă se atinge pragul de stoc de ISD de
32
40-50% din PIB. Acum Estonia are 67%, Cehia 48%, Ungaria 56%,
România este pe ultimul loc cu 24%, Polonia 31%, Bulgaria 34%
ponderea capitalului străin în industrie – cea mai ridicată valoare era în
Ungaria 80% în 2000, în România era 25%
ponderea filialelor străine în exporturi – Ungaria 83%, România 15%
ocuparea forţei de muncă – Ungaria, Cehia 50% România doar 25%
efecte asupra veniturilor bugetare – iniţial au fost puternic negative
datorită facilităţilor acordate şi cheltuielilor asociate cu concedierea
personalului, ulterior pozitiv odată cu dezvoltarea firmelor, crearea de
locuri de muncă şi plata de taxe şi impozite
La nivel microeconomic
Efecte pozitive:
1. capital
2. tehnologie: Ungaria  firmele mixte cu cele japoneze
3. practici manageriale şi organizaţionale: Skoda a adus tot felul de
pregătiri moderne, inclusiv motivare, salarizate, etc. Fiat în
Polonia a pregătit toţi angajaţii în şcoli speciale
4. creşterea productivităţii: la Skoda productivitatea a crescut cu
30% imediat după preluare, în Ungaria după preluarea firmei
Tungsam de general Electric productivitatea a sporit de 4 ori în
decurs de 2 ani în condiţiile în care numarul personalului s-a redus
la jumătate. În industria zaharului din Ungaria privatizată cu
capital străin s-a menţinut producţia dar cu 30% mai puţin
personal
5. relaţii de subcontractare: industria auto
Efecte negative:
1. renunţarea la unele produse tradiţionale
2. renunţarea la unii producători şi furnizori locali
3. renunţarea la salariaţi, iniţial s-a produs la majoritatea firmelor
achiziţionate
4.3. Analiza ISD în România
Volum al ISD în România: abia in septembrie 2003 s-a depasit

valoarea de 10 mld $ stoc de ISD.
Evoluţie a fluxurilor de ISD:
1. 1990 – 0
2. 1991 – 40 mil $
3. 1992 – 77 mil $
4. 1993 – 94 mil $
5. 1994 – 341 mil $
6. 1995 – 419 mil $
7. 1996 – 263 mil $
8. 1997 – 1215 mil $
9. 1998 – 2031 mil $
10. 1999 – 1041 mil $
11. 2000 – 1037 mil $
33
12. 2001 – 1157 mil $

13. 2002 – 1144 mil $
14. 2003 – 2213 mil $
15. 2004 - 6517 mil $
16. 2005 - 6388 mil $
17. 2006 – 11395 mil $ (neconfirmat oficial)
3 perioade distincte:
1. 1990 – 1996 în care cifrele investiţionale au fost mici chiar dacă
legislaţia a fost stabilă şi facilităţile consistente: mediu economic, politic
incert, nu a existat ofertă puternică de privatizare.
2. 1997 – 2000 – fluxurile de ISD au început să crească datorită
ofertei de privatizare, în schimb s-a instaurat o crasă instabilitate legislativă
în şi instituţională
3. 2001 – prezent – privatizare consistenta + legislatie stabila = ISD
de valori mari
BNR + Unctad, ARIS + Registrul Comerţului – grafice cu evoluţia ISD.

Cele doua au grafice diferite.
In primii ani, ISD veneau de la: 80% persoane fizice, 20% persoane
juridice.
Pe sectoare:
1. industrie 54%
2. agricultură sub 1%
3. construcţii sub 3%
4. comerţ cu amănuntul 5%
5. comerţ cu ridicata 10%
6. turism 2%
7. transporturi 8%
8. servicii profesionale 17%
Până în 1995 pe primul loc a fost:

1. comerţul si industria alimentară
2. apoi: industria auto
3. apoi: industria siderurgică după cumpărarea Sidex-ului
Repartizare geografică:
1. Bucureşti
2. Timiş
3. Arad
4. Prahova: Unilever, Coca-Cola
5. Braşov – abia loc 10 desi oras mare, preponderent industrial
Ţări de provenienţă:
1. Olanda este principalul investitor în România – 16%
2. Austria 14%
3. Franta 12%
4. Germania 11%
34
5. Italia 9%
6. SUA 7% etc.
4.4. Investiţiile străine în privatizare
N-au fost deosebite în perioada 1990 – 2000 – 1,5 mld $

1. OTE – 675 mil $ pentru 35% din acţiuni – Romtelecom
2. Lafarge la Romcim în 1998 – 250 mil $ pentru 92% din acţiuni
3. Lukoil – Petrotel 300 mil % pentru 51% din acţiuni
4. Société Générale – BRD prima bancă românească privatizată cu
investitori străini în 1998 – 200 mil $ pentru 51% din acţiuni, acum
deţine 90% din acţiuni
5. MDF Frati Sebeş – fabrică de pal 200 mil $ - vanduta apoi la Kronospan
6. 1999 BancPost, investitorii General Electric Capital şi Banco Portugues
do Investimento deţineau 45% din acţiuni pentru care au plătit 50 mil $,
tranzacţie mult mai mică ca la BRD. Achiziţie secundară, amândouă au
vandut în 2003 lui Eurobank
7. Renault – Dacia 51% din acţiuni 50 mil $. Acum au mai dat 250 mil $
până la 99% din acţiuni
8. 2001 LNM Holding (filiala Ispat) a cumpărat Sidex, valoarea contractului
peste 250 mil $ - acum se numeste Arcelor Mittal
9. 2001 Raiffeisen a cumpărat Banca Agricolă, valoarea contractului 50 mil
$ (15 mil $ pachetul de acţiuni)
10. Petrotub Roman, Tepro Iaşi, Siderurgica Hunedoara  achiziţii Mittal

Steel, toţi furnizori pentru Sidex
11. 2004 – OMV la Petrom a cumpărat 51% din acţiuni (840 mil euro) dar
valoarea intreaga a contractului = 1,5 mld. euro
12. diverse achizitii in utilitati: Distrigaz Sud (Gaz de France), Distrigaz Nord
(E.On), Electrica Banat + Dobrogea (ENEL), Electrica Oltenia (CEZ),
Electrica Moldova (E.On) – fiecare in jur de 200 mil. euro
13. BCR – Erste Bank – de departe ce mai mare privatizare – dec. 2005 –
3,75 mld. euro (62% din actiuni)
Privatizări de succes:
1. diverse fabrici de ciment
2. Kraft Foods România
3. Arctic Găieşti (Arcelik)
4. Astra Vagoane Arad (Trinity)
5. Damen Shipyard Galaţi
6. Unilever Ploieşti (Dero)
7. Timken – rulmenţi
8. Samsung – Oţelinox Târgovişte
Topul firmei după CA:

1. Petrom – in jur 1,5 mld. $
2. Ispat Sidex 1,3 mld. $
3. Metro peste 800 mil $
4. Rompetrol Group peste 700 mil $
35
5. Vodafone peste 600 mil $

6. Orange peste 600 mil $
4.5. Evoluţia cadrului legislativ şi instituţional
Regimul ISD în România

1. există acces liber la piaţa naţională
2. participarea este permisă până la 100%
3. există clauza de tratament naţional: nu sunt discriminări intre investitorii
straini si cei romani
4. dacă există acorduri bilaterale cu ţara investitorului mai favorabile decât
prevederile din legislaţia românească atunci ele se aplică cu precădere
5. nu există restricţii la repartizarea capitalului şi profirului odată ce au fost
plătite taxele şi impozitele catre statul roman
6. există garanţii împotriva exproprierii sau naţionalizării. S-ar putea lua o
asemenea măsură doar în cazuri excepţionale pentru bunăstarea publică
şi ar trebuie să fie nediscriminatoriu şi o compensare justă şi echitabilă
pentru investitori
Evoluţia legislaţiei
Prima lege importantă este Legea 35 / 1991 lege de bază care a

prevăzut regimul ISD în România, mai puţin tratamentul naţional.
Stimulentele erau consistente:
scutire de la plata taxelor vamale pentru echipamente care făceau
obiectul activităţii 2 ani
scutire de la plata taxelor vamale la materiile prime şi materiale
utilizate în obiectul de activitate
scutire de la plata impozitelor pe profit 5 ani în industrie,
agricultură, construcţii, 3 ani exploatarea resurselor, comunicatii
şi transporturi, 2 ani comerţ, turism, bănci, asigurări, alte
servicii
Stimulente suplimentare pentru extinderea activităţii: investiţii în
cercetare-dezvoltare şi crearea de locuri de muncă.
I. O primă modificare la această lege vine prin Legea 57 / 1993 care
prevede un prag minim pentru investiţii de 10.000 $ (acest prag s-a stabilit
pentru că multi investitori veniseră cu 100 $)
II. Următoarea lege este Legea 71 / 1994 care completează legea
35 / 1991. aduce stimulente adiţionale pentru investiţii mari de peste 50 mil
$. Li se impunea un grad de integrare în economia românească de 60% şi
export 50% din valoarea totală. Primeau o extindere a activităţii vamale de
până la 7 ani şi erau direcţionate către cei din industrie. Scopul era
atragerea de investiţii mari în industrie. 7 ani nu plătea impozit pe profit.
Insă nici aşa nu s-au înghesuit investitorii, singurul mare investitor fiind
Daewoo.
III. În 1994 încep modificările la impozitul pe profit. S-a redus prin
Ordonanţa de Urgenţă impozitul pe profit a scăzut de la 45% la 38% dar au
tăiat scutirile de la impozitul pe profit. Pana in 1995 cadrul legislativ a fost
36
relativ stabil. În perioada 1997 – 2001 cadru instabil dar au venit investitori
ptr. privatizari.
IV. Legea 31 / 1997 abrogă facilităţile anterioare şi prevede un prag
minim de investire 350.000 $, scutire 2 ani de la taxe vamale pentru
echipamente, scutire de la plata taxei vamale pentru impozit de materii
prime (scutire 50% pentru 2 ani), impozit pe profit 15% pentru 2 ani şi nu
38%. Pentru I dată OUG 31 / 1997 prevedea că investiţiile de portofoliu şi
investiţiile de privatizare beneficiau de facilităţi asemănătoare pentru 1 mil
$, peste 5 mil $ facilităţile erau mai mari. Ordonanţa n-a apucat să fie
operată pentru că nu s-au publicat normele de aplicare la timp şi n-a mai
avut timp să opereze. Agenţia Română de Dezvoltare (ARD) s-a desfiintat şi
n-a mai avut cine s-o implementeze.
V. Au făcut OUG 92 / 1997 cu facilităţi mult diminuate. A ramas
scutirea taxelor vamale pentru echipamente, o deducere de 20% la achiziţia
unor echipamente, deducerea 100% a cheltuielilor cu reclamă din profit şi
pierderea putea fi recuperată din profiturile pe următorii 5 ani.
VI. A doua lege importanta: Legea 241 / 1998 prevedea tratamentul
egal al investitorilor. A adus în plus faţă de OUG 92 / 1997 scutirea
impozitului pe profitul reinvestit şi pentru investiţii peste 500.000 $, reduceri
de la plata impozitului pe profit pentru investiţii peste 50 mil $ scutire 10 ani
de la plata impozitului pe profit.
VII. Legea bugetului de Stat publicată în martie 1999. ea abroga
temporar facilităţile Legii 241 / 1998 şi retroactiv de la 1 ianuarie 1999.
VIII. OUG 67 / 1999 prin care se restabileau unele facilităţi fără
scutirea majoră de 10 ani.
1 lună mai târziu, în iunie 1999 facilităţile au fost definitiv abrogate pe
termen nedefinit în urma discuţiilor cu FMI. La sfârşitul lui 1999 s-a
modificat impozitul pe profit a scăzut de la 38% la 25%. La presiunile
Consiliului Investitorilor Străini s-au mai dat facilităţi.
IX. OUG 50 / 2000 toate facilităţile au fost definitiv abrogate.
CONCLUZIE: mediu instabil
X. A treia lege importantă: Legea 332 / 2001 legea privind
investitiile directe cu impact semnificativ în economie. Impact semnificativ
pentru că pragul minim este 1 mil $. Facilităţile acordate: deducere 20% din
valoarea investiţie, scutire de la plata taxelor vamale pentru echipamente
necesare investiţiei, amânarea plăţii TVA. FOARTE IMPORTANT FAŢĂ DE
CELELALTE LEGI: Investiţiile în baza acestei legi se aplică pe toată durata ei
chiar dacă legea se abrogă.
Evoluţia cadrului instituţional

Paralel cu legea 332 / 2001 s-a stabilit şi ARD (Agentia Romana de
Dezvoltare). Atribuţiile ARD:
să înregistreze proiecte investiţionale
să promoveze în exterior oportunităţile de afaceri
să asiste investitorii străini pentru depăşirea dificultăţilor legate de birocraţie
să orienteze capitalul străin spre sectoarele declarate prioritare
Misu Negritoiu, Florin Bonciu - directori ARD
37
ARD – agenţie semiguvernamentală. A primit sprijin la înfiinţare de la

Marea Britanie (Know How Found), fonduri PHARE, o companie de
consultanţă irlandeză a furnizat trening (Irish Development Internaţional)
timp de 2 ani tuturor angajaţilor agenţiei. A primit un premiu în 1994 pentru
că a făcut Annual Report, a promovat un CD-ROM, promovarea prin Internet
a început târziu în 1995.
În decembrie 1997 ARD a fost desfiinţată, principalul motiv fiind că nu
şi-a atins scopul.
A fost comasată într-un Minister al privatizării (MP).
Apoi s-a creat un alt ARD dar se ocupa cu politica regională. ARD noua
a preluat toate atribuţiile MP. A fost desfiinţata în 2000. ARD comasată în
Agenţia Naţională pentru Dezvoltare regională (ANDR). Se înfiinţează zone
defavorizate. ANDR se ocupa şi de investiţii şi de multe altele, era un
amalgam. Timp de 3, 4 ani de când s-a desfiinţat primul ARD, România era
singura ţară care nu avea agenţie de promovare a investiţiilor.
ARIS (Ag. Romana ptr. Investitii Straine) a fost înfiinţată în 2002.
Investitiile străin sunt monitorizate acum de ARIS.
4.6. Efectele ISD în România
Din punct de vedere macroeconomic
Raportând stocul ISD la PIB el era 20% la sfârşitul anului 2002. în

formarea capitalului ajunsese la 15% în 2000, balanţa comercială: efect
preponderent negativ, a adâncit deficitul balantei comerciale României
datorită importurilor masive de tehnologie şi echipamente asociate
investiţiilor precum şi a materiilor prime.
Balanţa de plăţi: efect probabil negativ în virtutea deficitului comercial.
Avem un efect pozitiv prin intrarea de capital în ţară şi efect negativ prin
repatrierea profiturilor şi practicarea preturilor de transfer.
La venituri bugetare: efect pozitiv
Consolidarea avantajelor competitive.
Din punct de vedere microeconomic
Capital  Tehnologie  Practici manageriale şi organizaţionale
Capital
Mult timp, Daewoo a fost cea mai consistentă – peste 800 mil $
investiti
Apoi la Sidex Galati -  LMN Holdings cel mai mare investitor
OMV, Orange, Vodafone, Coca-Cola, Metro, Unilever, Alcatel,
Solectron, Luxten
38
Tehnologie:
industria petroliera: Shell, BP Amoco, Enterprise Oil  diverse joint ventures
cu statul român pentru explorarea şi exploatarea de zăcăminte petroliere,
transformând tehnologii de forare la mare adâncime care nu există în
România la acel timp inclusiv pentru bazinul petrolier din marea Neagră.
Contractele prevăd că tehnologia rămâne statului român
industria auto: Daewoo a adus peste 30 de roboti industriali, toate liniile de
producţie au fost utilate nou şi au făcut o fabrică complet automatizată de
cutii de motoare şi viteză dată în folosinţă în 1998 şi în care s-a investit
peste 500 mil $, Renault – modernizarea liniilor vechi
Philip Morris – a construit în 1997 la Otopeni o fabrică complet integrată de
la prelucrarea tutunului şi până la producerea ţigărilor, una din cele mai
moderne de acest gen
Coca-Cola a construit la Ploieşti cea mai mare fabrică de îmbuteliat din
Europa Centrală şi de Est, Tuborg România a construit prima fabrică
complet de la 0 din estul Europei. Continental a deschis la Timişoara în
2000 cea mai modernă fabrică de anvelope şi una de cablaje electrice la
Sibiu, Luxten la Timişoara au făcut pentru prima oară becuri cu halogen
metalic.
Practici manageriale şi organizaţionale:

Daewoo a trimis mai mult de 1000 de angajaţi în Coreea pentru
specializare şi numai în anul 2000 au fost organizate peste 20.000 de cursuri
de pregătire.
Renault – 2000 – au fost trimişi 1200 de angajaţi la specializare în
Franţa, inclusiv un curs de control al costurilor (curs de controlling)
Continental Timişoara – firma a investit 1 mil $ pentru instruirea a 370
de angajaţi. Cu cât sunt mai mari oferă cursuri de specializare
Apare şi o creştere de productivitate o dată cu privatizarea. La Daewoo a

crescut-o de 3 ori, la Renault privatizarea a crescut productivitatea de 15 ori
până în anul 2004 + salvarea de la faliment
Fibrex Nylon Săvineşti cumpărată de o firmă italiană Radici Nailon (al 3
producător european)  a crescut productivitatea
Astra Vagoane Arad  Trinity în 1999 producţia a crescut de 10 ori şi
din 8000 de salariaţi au ramas 3000. produceau un vagon de marfă pe zi.
Personal redus la 2100 de angajaţi, au introdus 8 modele noi de vagoane. La
sfârşitul lui 2001 făceau 6 vagoane / zi şi în 2003 făceau 8 vagoane de
marfă / zi
Crearea de locuri de muncă: Orange, Mobifon, Metro, Coca-Cola, peste

3000 de oameni, Solectron la Timisoara
Crearea de locuri de muncă indirecte: Coca-Cola – efect multiplicator
de aproape 10 (adica alte 30.000 indirecte).
Dezvoltarea industriei orizontale: ex. ind. auto (peste 200 furnizori atat
la Daewoo cat si la Renault), ind. alimentara
39
Efecte negativ:
1. achiziţii: reducerea personalului Daewoo: 4000; Dacia 27.500 
16.000; Sidex 30.000  27.000.
2. Renuntarea la furnizori locali,
3. proteste sociale când de exemplu la Tepro Iaşi a concediat oameni,
la Combinatul Siderurgic Reşiţa
4. exploatarea unor poziţii de monopol (OTE-Romtelecom)
4.7. Explicatii pentru nivelul scăzut al ISD în România
Avantaje ale Romaniei:

forţă de muncă ieftină şi relativ calificată
piaţă mare de desfacere
resurse naturale
poziţie geografică bună
structură industrială diversificată
cunoştinţe bune de limbi străine
acordurile politice: asociat UE, membru NATO
Dezavantajele Romaniei (din pacate peste avantaje):

corupţie generalizată la toate nivelurile politice şi administrative
rată ridicată a inflatiei
birocraţie pentru că întârzie lucrurile. Factor de opacitate ridicat
declin economic in primii ani si in 1997-1999
lipsa unei direcţii clare de acţiune în privinţa ISD
instabilitatea legislativă şi instituţională: 10 ani – peste 10 acte
normative  instabilitate
promovarea insuficientă a României ca locaţie de investiţii, nu au avut
un buget consistent pentru atragerea investiţiilor
perceptia externă negativă în parte justificat în parte nejustificat
risc de ţară ridicat
neclarificarea dreptului de proprietate
ritmul lent al privatizării
- marea ofertă a venit după 1997
- unele contracte au fost încheiate sub presiunea timpului şi în
defavoarea statului român
- lipsa de transparenţă a FPS
atitudinea negativă a sindicatelor şi a conducerii firmelor privind
participarea investitorilor străini
fiscalitatea excesivă la inceputul perioadei
implicarea excesivă a politicului în economie
lipsa unei infrastructuri moderne, performanţe
slaba dezvoltare a sectorului bancar la inceput
40
4.8. Căi de îmbunătăţire a climatului investiţional din România
 Reducerea birocraţiei şi a corupţiei

descentralizarea instituţiilor
reforma administraţiei publice
impunerea unor standarde de etică la toţi angajaţii publici
reducerea numărului de avize necesare
reducerea birourilor prin care trebuie să treacă un document
continuarea restructurării şi reeşalonării polatilor de datorii
accelerarea reformei şi încheierea privatizării cu ce a mai ramas de
privatizat
incurajarea spiritului antreprenorial
 Atenţie deosebită pe învăţământ şi educaţie
 Stabilitatea legislativă
 sistem nediscriminatoriu şi cât de transparent pentru toţi
 deschiderea unor agenţii de promovare în ţările în care au investit,
alocarea de bugete consistente
 atitudinea favorabilă a administraţiei locale
41
BIBLIOGRAFIE
1. Georgeta Ilie – Investiţii internaţionale, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”,

Bucureşti, 2002
2. Elena Moise – Investiţii străine directe, Ed. Victor, 2005
3. Florin Bonciu, Marian Dinu – Politici şi instrumente de atragere a investiţiilor străine directe,
Ed. Albatros, Bucureşti, 2001
4. Mişu Negriţoiu - Salt înainte. Dezvoltarea şi investiţiile străine directe, Ed.PRO &
Ed. Expert, 1996
5. Anda Mazilu - Transnaţionalele şi competitivitatea, o perspectivă est-europeană,
Ed. Economică, 1999
6. Nicolae Marinescu - Investiţiile străine directe în România: 1990 – 2000, Caiete de Studii şi
Cercetări Economice, vol. 3, nr. 3, Universitatea Transilvania din Braşov, 2002
7. Costea Munteanu, Calin Vâlsan - Investiţii internaţionale. Introducere în studiul investiţiilor
străine directe, Bucureşti, 1995
8. Liviu Voinea – Corporaţiile transnaţionale şi capitalismul global, Ed. Polirom, 2007
9. Mirela Rusu - Investiţiile străine directe, Ed. Paidea, Bucureşti, 2000
10. Ioan Denuţa - Investiţii străine directe, Bucureşti, 1998
11. John Dunning - Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley, 1993
12. Neil Hood, Stephen Young - The Economics of Multinational Enterprises, Longman, 1990
13. Richard E. Caves - Multinational Enterprise and Economic Analysis, Univ.Press, 1982
14. Agenţia Română pentru Investiţii Străine – www.arisinvest.ro
15. Banca Naţională a României – www.bnr.ro
16. UNCTAD - World Investment Report, ediţii anuale, www.unctad.org
17. *** - revistele Biz, Capital, Ziarul Financiar
42

Investitii Internationale N Marinescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investitii Internationale N Marinescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae MARINESCU

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

DISCIPLINA: INVESTIŢII INTERNAŢIONALE

Cap. 1. Teorii economice despre investiţiile străine directe (ISD)

1.1. Definirea şi delimitarea conceptului

Cap. 2. Contribuţia ISD la dezvoltarea economiei mondiale

2.1. Evoluţia ISD (dinamică, volum, structură pe sectoare, repartizare geografică)

Cap. 3. Politici naţionale de atragere a ISD

3.1. Politica economică de ansamblu

Cap. 4. Impactul ISD asupra ţărilor în tranziţie (cazul României)

4.1. Contextul regional din Europa Centrală şi de Est

Cap. I. Teorii economice despre investiţii străine directe

1.1. Definirea şi delimitarea conceptului

ISD sunt proprietatea unor rezidenţi străini asupra unor active cu

IP = plasamente pur financiare efectuate cu scopul obţinerii unor

1.2. Teoria valorificării imperfecţiunilor pieţei

ISD (engleză - FDI = foreign direct investment)

Prima explicaţie a investiţiilor străine directe a fost prin intermediul

Exemple de astfel de imperfecţiuni care au generat ISD:

Bunuri publice – bunuri pe care fiecare vrea sa le consume, dar

Condiţii pentru a beneficia de oportunităţile ţării gazdă:

1.3. Teoria avantajului de monopol (Hymer)

Ca o investiţie pe orizontală firma amplasează în străinătate o filiala

Investiţia pe verticală este de două feluri: amonte şi aval.

Un caz particular la teoria avantajului de monopol este industria de

Reacţia de oligopol (Graham).

1.4. Teoria ciclului de viată al produsului (Vernon) la nivel

I fază: produsul se face numai în ţara de origine pentru că acolo are

II fază: folosirea produsului în ţara de origine, ocazional şi în

1.5. Teoria internalizării (Buckley, Casson)

Buckley şi Casson s-au axat în teorie mai ales pe CTN şi au observat

de produse intermediare (cunoştinţe, expertize de management, capital

1.6. Teoria eclectică (Dunning)

internaţional a investiţiilor străine directe (teoria priveşte în ambele direcţii

Cele trei categorii de avantaje  modelul OLI

Avantajele L (de localizare) sunt specifice diferitelor locaţii

Avantaje L - ţin de o anumită locaţie nu de firmă:

Activitatea CTN îmbină resursele cu care este înzestrată relativ mai

Firmele preferă să opereze în cadrul propriilor structuri pentru că e mai

Buckley a spus că o CTN este un instrument prin care resursele

Factori care influenţează ISD:

Dunning explică prin aceste tabele nu numai nivelul, fora şi evoluţia

Această teorie a fost un instrument foarte bun pentru interacţiunea dintre

1.7. Teoria dezinvestirii (Boddewyn)

Boddewyn a realizat această teorie prin inversarea liniei de argumentare a teoriei

CAPITOLUL II: Contribuţia ISD la dezvoltarea

2.1. Evoluţia ISD

Dinamica ISD la nivel mondial:

Volum total la nivel mondial cumulat peste timp = stoc de ISD

industrie prelucrătoare 40%

Indice de transnaţionalitate – cât de mult e o ţară implicată în acţiunile transnaţionale

Indice mare - Ţări dezvoltate:

2.2. Factori determinanţi ai ISD

3. fenomenul fuziunilor şi achiziţiilor

Împartirea in fapt = fuziuni (3%) şi achiziţii (97%)

Tipuri de fuziuni şi achiziţii:

5.producţia internaţională aflată într-un proces crescând de integrare în

2.3. Efectul ISD asupra creşterii economiei mondiale

ISD au crescut mai rapid decât creşterea investiţiilor interne din

2.4. Clasificarea motivaţiilor pentru realizarea ISD

În funcţie de ceea ce urmăresc investitorii străini:

După '90 firmele urmăresc motivaţii multiple dar se poate determina

I. Resurse – se caută achiziţionarea unor resurse care nu există pe