Cuprins

Contents
Scurt istoric – Asigurările în România.....................................................................................................3
Contractul de asigurare – jurisprudență și definiție...............................................................................3
Caractere juridice...................................................................................................................................4
Tipuri de contracte de asigurari.............................................................................................................5
Obiectul contractului de asigurare.........................................................................................................6
Elementele contractului de asigurare.....................................................................................................6
Condițiile de valabilitate a contractului de asigurare.............................................................................8
Efectele contractului..............................................................................................................................8
Încheierea contractului de asigurare......................................................................................................9
Încetarea contractului de asigurare......................................................................................................10

Scurt istoric – Asigurările în România

Dorința omului de a proteja familia și patrimoniul s-a materializat, ca urmare a
organizării științifice a solidarității umane, în asigurare. Aceasta presupune
acordarea unei îndemnizări financiare victimelor unor evenimente, precum
catastrofe naturale sau accidente. Prima instituție care a avut ca obiect de
activitate asigurarea a fost intemeiată de Asociația Meseriașilor din Brasov,
denumită Institutul General de Pensii care practica asigurări de viață. În partea
de sud a țării – vechiul Regat – în 1871 lua ființă prima societate de asigurări:
“Dacia”. Încă de atunci domeniul asigurărilor a luat amploare, astfel că după
1990 în baza Legii nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea
societăților comerciale din domeniul asigurărilor; a Legii nr. 136/1995 si a Legii
nr. 32/2000 privind asigurarea si respingerea, s-au infințat nenumarate societăți
de asigurare cu capital privat.

Contractul de asigurare – jurisprudență și definiție

Noul Cod Civil (octombrie 2011) prevede la art. 2199 alin. 1 :

“Prin contractual de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obligă
să plăteasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obligă ca, in cazul
producerii riscului asigurat, să platească o indemnizatie, dupa caz, asiguratului,
beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.”
Iar la același articol alin. 2 se prevede: “Contractantul asigurării este persoana
care incheie contractual pentru asigurarea unui risc privind o alta persoană ori
pentru bunuri sau activități ale acestuia si se obliga fata de asigurator sa
plateasca prima de asigurare.”
Legea nr. 136/1995 defineste contractul de asigurare: Contractul de asigurare
este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu
executare succesiva, prin care asiguratul se oblige să platească o anumită
sumă de lei numită primă de asigurare, în schimbul căreia asiguratorul iși
asumă obligația ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) să platească
asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurată,
în limitele convenite, precum și onorarea obligațiilor de răspundere civilă ce
revin asiguraților față de terți.

Caractere juridice

Din definitia contractului de asigurare, de mai sus precizată, reies urmatoarele

caracteristici ale contractului:
 Contract consensual – este necesarea doar forma scrisa ad probationem de
aici rezultand ca e necesar doar simplul acord de vointa al partilor (Legea
 136/1995 Art. 10) neputând fi dovedite existenta si continutul
contractului cu martori.

 Contract sinalagmatic – partile au obligatii reciproce si independente una

față de cealaltă.

In principal, asiguratorul se obligă ca, la producerea unui risc asumat prin

contractual de asigurare, să platească o despagubire (in cazul asigurarii de
bunuri sau de raspundere civila) sau suma asigurata (indemnizatia de asigurare
in cazul asigurarii de persoane).

 Contract aleatoriu – la incheierea contractului nu se cunoaste intinderea

obligatiilor, efectele acestuia depinzand de un eveniment viitor si incert.

 Contract cu executare succesiva – presupune mai multe prestatii pe

perioada de valabilitate a sa. Asiguratorul continua sa acorde protecție
asiguratului prin acoperirea riscului, iar asiguratul este obligat sa plateasca
primele de asigurare la termenele prevazute.

 Contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obțină un avantaj, un

câștig în urma incheierii contractului de asigurare. Astfel, asiguratul se
obligă să plătească (în schimbul protecției materializate, in cazul
producerii evenimentului asigurat) o prima asiguratorului, iar acesta din
urmă se obligă ca, la producerea riscului asigurat (in schimbul primelor de
asigurare încasate) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii
suma asigurata.

 Contract unic – pe intreaga sa durata contractual de asigure este unic,

chiar daca se presupune o impartire pe termene periodice. Aceasta
fractionare are in vedere modul de plata a primei, neputandu-se intelege
ca se divizeaza contractual in cate perioade de asigurare ar fi prevazute.

 Contractul implica buna credinta - pe de o parte,din partea asiguratului,cu

ocazia perfectarii asigurarii,apoi in legatura cu realitatea pagubelor
reclamate, penrtu stabilirea despagubirii;pe de alta parte,din parte
societatii de asigurare, in legatura cu clauzele impuse,raspunderea
asumata,modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii.