Sunteți pe pagina 1din 12

1.

Conceptul de asigurare-functiile asigurarii Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economice care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care sunt amenintate de aceleasi pericole in existenta si activitatile lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure. Asigurarea este un serviciu prestat pe baza unui contract specific, incheiat intre asigurat, persoana fizica sau juridical si asigurator, prin care asiguratorul ofera protectie pentru riscurile numite, obligandu-se sa acopere valoarea daunelor in limita sumei asigurate si conform conditiilor stabilite, in schimbul platii de catre asigurat a primei de asigurare. Functiile asigurarilor sunt: 1. Functia de compensare a pagubelor reprezinta principala functie a asigurarilor si prezinta interes atat pentru asigurat, cat si pentru economie. Acesta este de fapt si scopul asigurarii: de refacere a bunurilor avariate sau distruse, de plata a invaliditatilor din accidente, de plata a sumelor asigurate in caz de deces sau la expirarea asigurarilor de viata si eventualele pagube ce le-ar produce tertilor. 2. Functia de prevenire a producerii pagubelor este a doua functie ca importanta si se realizeaza pe doua cai: a) finantarea unor lucrari de preintampinare sau limitare a aparitiei unor fenomene naturale si accidente; b) prin formularea unor conditii de asigurare care sa-i oblige pe asigurati la o conduita preventive permanenta. 3. Functia financiara. Avandu-se in vedere ca plata despagubirilor si a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe masura aparitiei si argumentarii necesitatii platilor, diferenta dintre incasari si plati poate fi utilizata in diferite forme de investitii, fiind constituita in depozite sau in disponibilitati curente la banci, cumpararea de actiuni sau obligatiuni, participarea pe pietele de capital, investitii pe piata imobiliara sau alte forme prevazute de legislatia in domeniu. 2. Metode de cedare a riscurilor Autoasigurarea, denumita asigurare proprie, reprezinta o metoda de constituire a unor fonduri de rezerva de catre companiile sau institutiile financiare cu o frecventa relative redusa de aparitie a evenimentelor pagubitoare si cu o intensitate relativ scazuta a acestora. Coasigurarea reprezinta o forma de asigurare directa in care asiguratul incheie concomitent mai multe contracte de asigurare cu asiguratori diferiti, pentru acelasi bun de valoare foarte mare, pentru aceleasi riscuri, fiecare asigurator preluand o anumita proportie din suma asigurata totala. Reasigurarea reprezinta o asigurare indirecta, fiind o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarilor este motivata de cresterea sumelor asigurate solicitate in asigurare de catre asigurati si de necesitatea de dispersie a riscului. Reasigurarea reprezinta o metoda de cedare a riscului potrivit careia asiguratorul direct, care devine reasigurat cedeaza o parte din riscul preluat de la asiguratii sai, uneori intregul risc, unei societati specializate numita reasigurator, iar prin plata unei parti din prima de asigurare numita prima de reasigurare este protejat si despagubit, conform clauzelor contractului de reasigurare.

Retrocedarea este o metoda de dispersie si mai mare a riscului, potrivit carei reasiguratorului poate si el sa cedeze o parte din riscul pe care si l-a asumat prin reasigurare. Reasiguratorul devine in contractul de retrocedare-retrocedent, iar societatea specializata care preia riscul devine retrocesionar, prima platita de retrocedent numinduse prima de retrocedare. 3. Definitie, trasaturile juridice ale contractului de asigurare Contractul de asigurare reprezinta actul juridic prin care asiguratul se oblige sa plateasca o prima asiguratorului care preia asupra sa riscul producerii unor pagube datorate anumitor evenimente, obligandu-se ca, la producerea acestora, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului o indemnizatie de asigurare in limitele convenite. Din definitia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia: caracterul consensual, sinalagmatic, aleatoriu, unic, cu executare succesiva, de adeziune si oneros. 1. Caracterul consensual se datoreaza faptului ca un contract de asigurare se incheie prin simplul acord de vointa al celor doua parti-asigurat si asigurator-fara a fi nevoie de o forma speciala de manifestare a vointei lor. Exprimarea consimtamantului se face in forma scrisa, desi lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitatilor de a dovedi existenta si continutul acestuia. 2. Caracterul sinalagmatic al contractului, exprima obligatiile reciproce si interdependente pe care si le asuma partile, respectiv de plata a primei de asigurare si de acordare a indemnizatiei conform cu conditiile contractului. 3. Unicitatea contractului exprima faptul ca, obligatiile partilor nu sunt influentate de modul de plata a primei de asigurare. 4. Executarea succesiva a contractului exprima faptul ca nu are loc printr-o singura prestatie, deoarece asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asiguratorul acorda continuu protectie asiguratului prin acoperirea riscului. 5. Caracterul oneros rezida in aceea ca partile urmaresc realizarea anumitor scopuri, interese materiale, contraprestatii banesti, pe toata durata asigurarii. Acest character nu exclude posibilitatea ca asiguratul sa incheie asigurarea in favoarea unui tert, care devine astfel beneficiarul asigurarii. 6. Contract de asigurare care are si caracter de contract de adeziune, continand in fapt doua tipuri de clauze, dintre care, partea majoritara revine celor generale, ante-formulate de asigurator si imprimate in textul contractului. 4. Elementele contractului de asigurare Elementele contractului de asigurare sunt: 1. Subiectele asigurarii sunt asiguratul si asiguratorul, dar pot apare ca subiecte secundare, assimilate raportului juridic de asigurare, beneficiarul asigurarii si contractantul acesteia. Asiguratorul este persoana juridica autorizata sa presteze servicii de asigurare in conditiile prevazute de legislatia in domeniu. Asiguratul este persoana fizica sau juridica, indeptatita prin lege sau pe baza unor clauze contractuale in cazul asigurarilor facultative, sa intre in relatii juridice de asigurare cu asiguratorul. Beneficiarul poate fi insa o alta persoana desemnata sa incaseze beneficial contractului.

Contractantul este cel care semneaza polita in nume propriu si se oblige fata de asigurator cu privire la plata primelor, constituind o exceptie in raportul de asigurare, ca persoana distincta fata de asigurat si benefiaciarul asigurarii. 2. Obiectul asigurarii il constituie bunurile si persoanele expuse anumitor riscuri sau interesul asigurabil. Bunurile care pot constitui obiect al asigurarilor reprezinta valori materiale de orice fel care sunt expuse avarierii prin calamitati naturale, accidente sau alte evenimente. Persoanele pot constitui obiect al asigurarii prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice ca beneficiar de asigurare, plata sumei asigurate la producerea evenimentului pentru care s-a efectuat asigurarea. Raspunderea civila constituie obiect al asigurarii prin faptul ca asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridical, careia asiguratul i-a pricinuit un prejudiciu. 3. Interesul asigurarii prezinta parrticularitati in functie de obiectul asigurarii. In asigurarea de bunuri, interesul asigurabil este interesul ce se naste din raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun ce poate fi asigurat, bunul respective facand parte din sfera raporturilor juridice ale persoanei respective. La asigurarea de persoane, interesul asigurat este legat de evenimentul privind persoanadeces, invaliditate, accident, atingerea unei anumite varste-la producerea carora asiguratorul plateste suma asigurata. In cazul asigurarii de raspundere civila, interesul asigurarii se refera la protectia patrimoniului asiguratului, amenintat a fi diminuat prin acoperirea de catre acesta a unor prejudicii aduse tertilor. 4. Riscurile acoperite sunt elementele esentiale si caracteristice ale contractului de asigurare. Ele se impart in: - riscurile generale, cum sunt: furtuna, uraganul, coliziunea, esuarea, incendiul, inundatia, trasnetul, cutremurul; - riscurile speciale, specifice fiecarui obiect al asigurarii si care se asigura separate, la cererea asiguratului, pentru acestea datorandu-se prime de asigurare suplimentare : alterarile de marfuri, scurgerile, spargerile, riscurile de greva, rascoala, razboi, etc. 5. Suma asigurata reprezinta nivelul maxim valoric al indemnizatiei de asigurare care poate sa fie platita asiguratului in cazul producerii riscului. 6. Prima de asigurare este pretul serviciului prestat de asigurator, de a prelua asupra sa anumite riscuri si de asemenea plata acesteia reprezinta principala obligatie a asiguratului. 5. Modul de incheiere si derulare a contractului de asigurare Conditiile de validitate ale contractului de asigurare. Contractul de asigurare este supus regulilor ce guverneaza material obligatiilor, astfel conditiile de validitate se refera la: 1. Capacitatea de a contracta asigurari o au persoanele juridice din momentul infiintarii si functionarii lor potrivit legii, prin organele lor de conducere, prin subunitatile lor sau prin reprezentanti, deoarece persoanele juridice dobandesc capacitatea de exercitiu concomitant cu cea de folosinta din momentul infiintarii si alegerii organelor de conducere.

2. Consimtamantul partilor la incheierea contractului de asigurare conform normelor de drept comun, pentru a produce efecte legale, trebuie san u fi fost dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprns prin dol. 3. Obiectul contractului: bunuri, pierderi din patrimoniul asiguratului prin despagubiri datorate unui tert, pierderi de fonduri banesti sau pierderea anumitor atribute ale persoanei asigurate, trebuie sa existe, sa fie determinat sau determinabil. 4. Cauza licita este o conditie esentiala pentru ca un contract de asigurare sa subziste sis a genereze efecte valabile, prin clauzele sale nu se poate deroga de la legile care privesc ordinea publica si bunele moravuri. Mecanismul incheierii contractului de asigurare Prima etapa in incheierea contractului o reprezinta completarea de catre solicitantul asigurarii, a cererii sau declaratiei de asigurare, ce reprezinta un formular de chestionar intocmit de asigurator pentru produsul respectiv de asigurare. Urmatoarea etapa pentru incheierea contractului de asigurare este analiza declaratiei de risc de catre asigurator. Scopul analizei este ca asiguratorul sa cunoasca natura si proportiile riscurilor si sa poata incadra riscul in normele de asigurare. Contractul se considera incheiat prin plata primei de asigurare si emiterea documentului de asigurare. Drepturile si obligatiile partilor Obligatiile asiguratului: - plata primei de asigurare, la termenele si in conditiile stipulate in contract; - informarea asiguratorului despre aparitia oricaror modificari fata de datele continute de declaratia completata initial; - in cazul asigurarilor de bunuri, asiguratul va avea si obligatia intretinerii sau utilizarii bunului asigurat conform normelor specifice. Drepturile asiguratului: - de a modifica contractul in privinta modalitatii de plata a primei sau a riscurilor cedate; - de a incheia asigurari suplimentare, prin majorarea sumelor asigurate initial; - rascumpararea contractului-la asigurarile de viata. Obligatiile asiguratorului: - de a elibera la cerere duplicatul documentului de asigurare; - de a elibera la cerere certificate de conformitate a asigurarii necesare asiguratului in relatiile cu tertii, cu mentionarea elementelor principale ale contractului. Drepturile asiguratorului: - de a verifica existenta obiectului asigurarii a autenticitatii oricaror informatii continute in cererea de asigurare; - de a verifica modul de respectare a tuturor obligatiilor asiguratului; - de a aplica sanctiuni legale daca se constata reaua-credinta a asiguratului in oricare dintre aceste aspecte. Modul de acordare a despagubirii Pentru stabilirea cuantumului despagubirii la care este obligat, asiguratorul va deduce din dauna constatata: -eventualele parti din prima de asigurare neachitate inca de asigurat; - eventualele penalitati aplicate de asigurator in cazul neindeplinirii unor obligatii de catre asigurat;

- se vor aplica clauzele privind sistemul de acoperire si dreptul asiguratorului la subrogare in drepturile asiguratului; - se vor adauga sume ce reprezinta cheltuielile facute de asigurat in scopul diminuarii daunei. Incetarea contractului de asigurare Modul obisnuit de incetare a contractului de asigurare cu durata determinate, il constituie ajungerea la termen, adica expirarea perioadei pentru care a fost incheiat. Alt mod usual este producerea evenimentului asigurat, caz in care dupa plata sumei asigurate, obligatiile asiguratorului se sting. Modurile neobisnuite de incetare a contractului sunt: denuntarea contractului, atunci cand asiguratorul poate inceta contractul, rezilierea contractului care inseamna desfacerea pentru viitor a contractului datorita neexecutarii obligatiilor uneia dintre parti si anularea contractului care poate rezulta din declaratiile neexacte sau incomplete facute de asigurat. 6. Riscurile in asigurarea maritima Prin riscuri in transportul maritim se inteleg evenimentele neprevazute in timpul transporturilor si care pot cauza pierderi sau avarii totale sau partiale mijloacelor de transport sau bunurilor transportate. Riscurile pot fi clasificate in: - Riscurile maritime sunt orice accidente sau intamplari survenite in timpul transportului maritim, indifferent daca ele sunt sau nu rezultatul direct al vanturilor sau valurilor. Pricipalele riscuri pe mari sunt urmatoarele: furtuna, naufragiul, esuarea, abordajul, aruncarea marfurilor peste bord, incendiul, furtul, jaful. - Riscurile speciale presupun cause speciale-se asigura numai la cererea expresa a asiguratului, care face mentiune speciala in acest sens in cererea de asigurare. Aceste riscuri pot fi: riscurile de razboi, prohibirea comertului, blocada, ostilitatile, sechestrul, embargoul, capturarea, etc. - Riscurile excluse sunt riscurile pentru care asiguratul nu poarta nici o raspundere in eventualitatea ca el ear intervene in cursul unui transport de marfuri asigurat. Acestea sunt: viviul propriu al marfii, contaminarea radioactiva, ambalarea necorespunzatoare, diferitele taxe vamale aplicate la destinatie, etc. 7. Avariile navei si ale marfurilor Avaria reprezinta orice vatamare a obiectului asigurat care adduce modificari in integritatea fizica sau proprietatile fizico-chimice ale acestuia. In functie de natura obiectului asigurat, intensitatea actiunii riscului si interesele pe care le afecteaza, avariile pot fi: - Avaria totala este pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea integritatii fizico-chimice a acestuia pana la incetarea de a mai face parte din genul initial de bunuri de care apartinea. - Avaria partiala sau particulara este orice avarie care nu este totala, dar care presupune totusi o vatamare care a fost produsa in mod accidental, intamplator, de un risc asigurat. - Avaria comuna sau generala este sacrificiul sau cheltuiala extraordinara, facuta intetionat de comandantul navei intr-un moment in care intreaga expeditie este amenintata de o primejdie grava, care iese din comun, in scopul de a salva expeditia respective.

8. Conditiile de asigurare a marfurilor Conditia de asigurare A-sunt acoperite toate riscurile de pierdere si avariere a bunurilor asigurate, cu exceptia excluderilor: - comportarea necorespunzatoare voita a asiguratului; - scurgerea ordinara, pierderea uzuala in greutate sau volum a bunului asigurat; - ambalarea si pregatirea insuficienta sau necorespunzatoare a bunului asigurat; - contaminarea radioactiva; - razboi, razboi civil, revolutie, conflicte civile; - capturare, sechestrare, arestare, retinere sau detentie; - mine, torpile, bombe sau alte arme de razboi abandonate; - grevisti, muncitori; - orice terorist sau orice persoana actionand din ratiuni politice. Conditia de asigurare B-sunt acoperite, cu exceptia excluderilor de la conditia A, riscurile de pierdere si avarie la bunurile asigurate, cauzate de: - incendiu sau explozie; - esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei; - coliziunea sau contactul navei cu un obiect exterior, altul decat apa; - descarcarea marfii intr-un port de refugiu; - cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau trasnet; - aruncarea sau luarea de valuri peste bord; Conditia de asigurare C-sunt acoperite, cu exceptia excluderilor de la conditia A, riscurile de pierdere sau avarie la bunurile asigurate, cauzate de: - incendiu sau explozie; - esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei; - coliziunea sau contactul navei cu un obiect exterior, altul decat apa; - descarcarea marfii intr-un port de refugiu; - sacrificiul in avaria comuna; - aruncarea bunurilor peste bord. 9. Polita de asigurare maritime-CARGO Politele de asigurare CARGO se pot clasifica in: - Polite de abonament, prin care se stabileste ca intr-un anumit interval de timp, pentru anumite calatorii determinate si in schimbul unei prime fixate de comun accord, toate marfurile expediate de asigurat in mod automat vor fi asigurate, asiguratorul avand obligatia de a declara asiguratului sau absolute toate transporturile care se incadeaza in conditiile politei de abonament. - Polite flotante, care sunt variante ale politelor de abonament;in politele flotante se stabileste un plafon valoric numit de acoperire, plafon care scade cu fiecare expeditie de marfuri pana la epuizarea valorii, asigurate. In functie de modul de evaluare a marfurilor asigurate, politele de asigurare CARGO se impart in: - Polite evaluate, in care obiectul asigurat este evaluat la o anumita suma precisa; - Polite neevaluate, in care evaluarea este lasata a se stabili pe seama unor dovezi ulterioare. Conform regulilor generale privind politele de asigurare, mentiunile politei de asigurare cuprind: numele partilor contractante; obiectul asigurarii; mijlocul de transport

utilizat; calatoria asigurata, durata calatoriei; suma asigurata si componenta acesteia; riscurile asigurate si excluderile de la asigurare; prima de asigurare; numele beneficiarului indreptatit sa primeasca despagubirea. 10. Asigurarea pentru avarii si furt auto CASCO Pentru aceasta forma de asigurare, este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se inteleg nu numai autovehiculele, ci si remorcile trase de autovehicule asigurate, autovehiculul propulsat, suspendat pe roti, senile, talpi de alunecare folosite pentru transportul marfurilor sau pasagerilor.Clasele mari de autovehicule sunt: autovehicule proprietate privata, motociclete, autovehicule comerciale, vehicule agricole si forestiere, autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare. Pentru stabilirea primelor de asigurare, se au in vedere mai multi factori , si anume: statistici privind accidente de circulatie, furturi; tipul autovehiculului si marfa; valoarea autovehiculului; riscurile asigurate; capacitatea cilindrica; performantele tehnice; usurinta reparatiilor; costul reparatiilor; atractia pentru hoti; varsta si experienta conducatorului auto; vechimea masinii; istoricul daunelor solicitantului. 11. Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto RCA Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, se practica in baza Legii nr 136/1995 privind asigurarile I reasigurarile in Romania. Asigurarea intra in vigoare din momentul platii primei de asigurare si al eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a asigurarii sau dupa 48 ore de la expirarea zilei in care s-a platit prima de asigurare si s-a eliberat documentul de asigurare. Asiguratorii asigura despagubiri: indiferent unde s-a produs accidental atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii autovehiculului; pentru pagubele produse de dispozitivele si instalatiile cu care au fost echipate autovehiculele; daca paguba a fost produsa din culpa conducatorului autovehiculului, prin fapta lucrului antrenat de deplasarea autovehiculului. Nu se acorda despagubiri pentru: cazul in care detinatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat nu are raspundere civila; daunele au fost produse dintr-un caz de forta majora; daunele au fost produse din culpa exclusiva a persoanei pagubite; daunele au fost produse din culpa exclusive a unei terte persoane; daca vinovatul de accident nu face dovada valabilitatii politei de asigurare, la data accidentului; pagube peste limita maxima a despagubirilor; amenzi de orice fel si cheltuieli penale. 12. Asigurarea de raspundere civila a transportului in calitate de caraus (CMR) Transportatorul rutier, respecta pentru traficul international prevederile Conventiei internationale privind contractul de transportul de marfuri pe sosele(CMR). Conditiile pentru validitatea contractului de asigurare sunt: asiguratul trebuie sa aiba calitatea si de caraus; contractul de asigurare este un contract ce acopera raspunderea civila a asiguratului fata de tertul proprietar al marfii; carausul raspunde pentru actele prepusilor sai, daca acestia se afla in exercitiul activitatii lor, adica soferul si/sau insotitorul transportului.

Transportatorul este scutit de raspundere atunci cand pierderea sau vatamarea marfii apare ca o consecinta a unui risc special, indisolubil legat de una sau mai multe din situatiile: - utilizarea autovehiculelor descoperite si fara prelate; - lipsa sau defectiunea ambalajului; - deplasarea, incarcarea, amplasarea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau destinatar; - natura unor marfuri expuse unor cauze inerente chiar a acestei nature; - incarcarea necorespunzatoare, marcarea insuficienta sau nesatisfacatoare a coletelor; - transportul animalelor vii. 13. Asigurarea marfurilor pe timpul transportului auto- CARGO Scopul acestei asigurari detinute de expeditor este obtinerea unei indemnizatii in cazul in care carausul nu poarta niciun fel de raspundere sau are o raspundere limitata. Polita de asigurare poate fi de doua feluri: polita CARGO, pentru un singur abonament si polita ABONAMENT, pentru toate transporturile efectuate de asigurat intr-o perioada de timp. Suma asigurata reprezinta valoarea declarata a marfurilor inscrisa in polita de asigurare si este limita maxima a raspunderii asiguratorului ce se poate acorda in caz de dauna. In cazul unui singur transport de marfa, suma asigurata se stabileste in functie de interesele asigurabile, astfel: valoarea bunului; costul transportului; taxe vamale; supraasigurarea de 10% din valoarea bunului pentru acele cheltuieli ce nu pot fi prevazute la contractare. In cazul politei ABONAMENT, suma asigurata reprezinta estimarea valorica a marfurilor transportate de asigurat sub acoperirea politei ABONAMENT pe perioada de valabilitate a asigurarii. Riscurile excluse sunt: viciile proprii ale marfii, pregatirea si ambalarea necorespunzatoare a bunului asigurat, scaderea normala in greutate sau volum, influenta temperaturii atmosferice, amenzi, diferentele de curs valutar, riscul atomic, contaminarea radioactive. 14. Asigurarile de raspunderi Asigurarile de raspundere civila reprezinta o componenta de mare importanta si foarte reprezentativa pentru intregul domeniu al asigurarilor. Prin asigurarile de raspundere civila se acopera prejudiciul produs de asigurat persoana fizica sasu juridica- unor terte persoane. 15. Asigurari de raspundere civila profesionala Asigurarea de raspundere profesionala are ca scop despagubirea celor ce suporta diverse pagybe din vina anumitor profesionisti. Asigurarea de raspundere profesionala implica despagubirea pentru pretentiile emise impotriva asiguratului pentru daunele care au loc in perioada de asigurare; ele se refera la orice raspundere civila in legatura directa cu activitatea profesionala a asiguratului, asa cum este definita in legislatia in vigoare la data emiterii politei, activitate executata de catre si in numele asiguratului sau de catre persoanele pentru care asiguratul raspunde potrivit legii. Atunci cand polita se incheie cu o persoana juridical in calitate de asigurat, conditiile sale se extind asupra directorilor si angajatilor, in legatura cu activitatea mentionata. Daca asiguratorul refuza plata

despagubirii, clientii se pot adresa instantelor de judecata pentruu recuperarea sumelor pierdute. 16. Asigurarea creditelor interne Asigurarea de credite interne este o forma de asigurare financiara care are menirea sa protejeze producatorii si comerciantii impotriva daunelor financiare ce ar putea rezulta din insolvabilitatea cumparatorilor care au cumparat bunuri pe credit, ori din insolvabilitatea persoanelor care au beneficiat de anumite servicii pe credite. Polita emisa in asigurarile de credite interne este diferita in functie de legislatia si uzanta din fiecare tara, putandu-se utiliza pentru o tranzactie individuala sau un flux de afaceri afaceri continue. Polita speciala asigura un numar de tranzactii cu unul sau mai multi parteneri stabiliti, pentru o perioada scurta, de 12 luni. Polita generala pe cifra de afaceri pe credit asigura toate afacerile asiguratului pe o perioada de timp, de regula 12 luni. Politele de asigurare de credite interne nu acopera integral paguba prin intermediul despagubirii, practicandu-se sistemul despagubirii limitate, cu fransiza, asiguratul fiind obligat prin prevederile politei sa participe cu cel putin 20% la pierdere. 17. Contractul de transport Contractul de transport reprezinta conventia prin care o parte, carausul profesionist se oblige in schimbul unei renumeratii sa efectueze o deplasare de bunuri pe o anumita distanta, cu un mijloc de transport corespunzator, conform solicitarii beneficiarului de transport, numit expeditor. Contractul de transport ar putea fi calificat ca o conventie de prestari servicii, calitatea transportatorului fiind cea de prestator de servicii, carausul indeplinind obligatiile contractuale pe propriul sau risc raspunderea fiindu-i antrenata numai in masura in care nu intervine un fapt exonerator de raspundere. Caracterele juridice ale contractului commercial de transport sunt: - este un contract sinalagmatic, ceea ce denota ca obligatiile expeditorului si carausului sunt independente si reciproce; - caracterul oneros al contractului de transport presupune obtinerea de catre fiecare parte contractanta a unui echivalent, a unei contraprestatii in schimbul obligatiilor ce ii revin; - contractul comutativ se refera la faptul ca de la incheierea contractului, drepturile si obligatiile partilor au existenta certa, cat si o intindere determinate; - caracterul de contract consensual arata faptul ca contractul se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor; - are un character real, respective nu poate lua nastere decat prin remiterea efectiva a marfurilor catre caraus; - caraterul autonom si commercial trebuie intelese ca trasaturi indispensabile pentru executarea obligatiilor expeditorului fata de destinatar, obligatii care isi au izvorul intr-un raport juridic preexistent contractului de transport. Partile contractului de transport sunt: - Carausul este persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa se faca sa se transporte un obiect oarecare. Codul comercial are in vedere 2 acceptiuni ale notiunii de caraus: a) prima care se refera la firmele de transport-desfasoara organizat si sistematic deplasarea bunurilor, in scopul obtinerii unui profit in beneficiul intreprinzatorului

b) a doua care se refera la comisionarul-expeditor-se obliga, in schimbul unui comision sa incheie in nume propriu, pe seama posesorului marfurilor, unul sau mai multe contracte de transport - Expeditorul este considerat de regula, a fi orice persoana fizica sau juridica ale carei interese se refera la incheierea unui contract de transport de marfuri. - Destinatarul este acea persoana fizica sau juridica careia transportatorul ii va elibera marfa la locul stipulat in contract. Conditiile de validitate ale contractului de transport - capacitatea partilor contractante-carausului i se impune calitatea de comerciant - consimtamantul partilor contractante-manifestarea de vointa a hotararii de a incheia contractul de transport. - obiectul-obligatiile la care se indatoreaza partile. - cauza contractului-scopul in vederea caruia s-a incheiat contractul de transport. Obligatiile partilor in contractul de transport Obligatiile carausului: - la locul de incarcare: acceptarea cererii de transport, obligatia de procurare a unui mijloc de transport corespunzator, luarea in primire a marfii, cantarirea obligatorie sau facultative, eliberarea documentului de transport. - in cursul deplasarii marfii: obligatia de a respecta ordinea expeditiilor, parcurgerea rutei stabilite, obligatia de a respecta durata transportului, obligatia de conservare a marfii. - la destinatie: identificarea si avizarea destinatarului, eliberarea transportului la destinatie, recantarirea marfurilor, constatarea lipsurilor cantitative si calitative ale marfurilor, termenul de executare al contractului de transport, refuzul eliberarii marfii Obligatiile expeditoruli: - la locul de expeditie: alegerea si verificarea mijlocului de transport, obligatia de preadre a marfii, obligatia de incarcare a marfii, colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de transport, plata pretului transportului. - in cursul deplasarii marfii: ingrijirea si conservarea marfii, punerea la dispozitia carausului a unor insotitori pentru marfurile care necesita o supraveghere atenta. - la destinatie: preluarea marfii, descarcarea marfurilor, plata sumelor restante sau plata tarifelor si taxelor datorate carausului. Modificarea contractului de transport - modificarea prin vointa unilaterala a expeditorului- se realizeaza si se exprima printr-u act juridic care poarta denumirea de contra-ordin. Conform art.77 pct.1 si 2 din Regulamentul de transport permite expeditorului sa modifice contractul de transport sis a solicite carausului retragerea marfii la statia de expeditie, oprirea marfii pe parcurs, amanarea eliberarii marfii, eliberarea marfii unei alte persoane sau la o alta statie de destinatie. - modificarea din initiative desrinatarului- daca expeditorul nu a luat in sarcina sa tarifele aferente transportului, precum si cand nu a facut in scrisoarea de trasura mentiunea destinatarul nu este autorizat sa dea dispozitii ulterioareincheierii contractului. 18. Contractul de transport maritim Contractul de transport maritim repezinta un accord de vointa intre o persoana fizica sau juridica numita beneficiar si o alta numita caraus prin care carausul se oblige sa transporte anumite bunuri in schimbul unei sume de bani numita tariff, chirie sau navlu.

Tipuri de contracte: Dupa felul navelor ce transporta marfuri, contractile de transport se impart in: - contracte de navlosire (Charter Party) cand se folosesc nave tramp, adica nave fara un orar precis: a) Voyage Charter-este un contract care presupune angajarea navei in vederea unuia sau mai multor voiaje: o Navlosire simpla (single charter) o Navlosire dus-intors (tripe charter) o Navlosire round tripe charter o Efectuarea de calatorii consecutive (consecutive charter) b) Time Charter-este un contract ce priveste inchirierea navei pentru efectuarea de transporturi pe o perioada de timp cu tot cu echipaj si combustibil. c) Charter by Demise-priveste inchirierea navei fara echipaj, asa numita inchiriere a navei nude Contractul de navlosire (Charter Party) este un act juridic prin care o persoana numita armator se oblige fata de o alta persoana numita navlositor, fie sa efectueze transportul de marfuri pe mare in schimbul unui navlu, fie sa-i puna la dispozitie in intregime nava in schimbul unei chirii. Elementele acestuia sunt: data incheierii contractului, locul incheierii contractului, numele armatorului si adresa sa exacta, caracteristicile navei (numele si pavilionul, clasa navei, pescajul), locul unde se afla nava in momentul incheierii contractului, numele navlositorului si adresa sa, capacitatea de incarcare a navei, denumirea marfii si modul cum aceasta este ambalata, portul de incarcare sic el de destinatie, clauza privind operarea navei la dana sigura, modalitatea de plata a navlului, data prezentarii navei la incarcare, obligatiile navlositorului, clauza privind penalizarile, clauza privind agenturarea navei. 19. Contractul de transport feroviar intern Elemente: - carausul-transportul feroviar este realizat de operatori de transport feroviar, care trebuie sa fie persoane juridice romane si care trebuie sa dobandeasca doua documente, care sa le ateste dreptul de a fi licentiate in conformitate cu legislatia in vigoare: licenta de transport feroviar si certificatul de siguranta. - expeditorul-reprezinta partea din contractul feroviar de transport care beneficiaza de prestatia de transport, contra cost. Scrisoarea de trasura interna si internationala (CIM) Scrisoarea de trasura este documentul care atesta existenta contractului de tansport. Scrisoarea de trasura contine: unicatul, duplicatul, copia, avizul, exemplarul de serviciu. Transporturile feroviare internationale sunt reglementate prin conventii care cuprind reguli generale aplicate contractului. Conventia privind transporturile feroviare internationale cuprinde 2 parti (COTIF): - partea A (CIV)-transportul feroviar international al calatorilor si bagajelor - partea B (CIM)-transportul international feroviar al marfurilor Conventia CIM prevede obligatia caii ferate de a transporta marfurile incredintate de expeditor. Contractul de transport imbraca forma scrisorii de trasura internationala care se mai numeste si scrisoare de trasura tip CIM. Aceasta este cunoscuta sub 2 variante: - pt transportul marfurilor de mica viteza;

pt transportul marfurilor de mare viteza.

20. Contractul transportului auto intern Contractul de transport auto de marfuri presupune obligatia unei societati de transporturi auto sub paza sa si intr-un anumit termen de a transporta in schimbul unui tariff o cantitate determinate de marfuri pe care o preda destinatarului indicat de catre expeditor. Contractul de transport auto de marfuri se incheie in scris sub forma scrisorii de transport auto. Ea este un contract model imprimat pe un formular tipizat pe care expeditorul are obligatia sa il completeze si sa il inmaneze carausului. Scrisoarea de transport auto cuprinde: denumirea si sediul societatii de transport, sediul expeditorului, sediul destinatarului, felul marfii si greutatea, felul ambalajului, ruta, tariful pentru transport, documentele insotitoare transportului. Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri (CMR) se aplica oricarui transport international de marfuri in cazul in care a fost incheiat un contract de transport de marfuri pe sosele, cu tiltu oneors, cu vehicule daca locul primirii marfurilor si locul incarcarii marfurilor sunt situate in 2 tari diferite. Se prezinta sub forma scrisorii de trasura, se considera incheiat atunci cand marfa a fost incarcata in autocamion, iar conducatorul auto a semnat scrisoarea de trasura de preluare a marfii. Raspunderea expeditorului (predatorului) - raspunde fata de caraus pentru nedeclararea corecta a caracteristicilor marfurilor pe care le transporta. - raspunde de insuficienta, liosa sau completarea deficienta a documentelor necesare tranzactiei. Raspunderea carausului rutier - raspunde pentru preluarea marfii de la predator. - verificarea cantitatii si celorlalte mentiuni. - asista la incarcarea marfii. - raspunde de pierderea totala sau partiala a marfii. - de avarierea care a avut loc in timpul transportului. 21. Contractul de transport aerian Contractul de transport aerian reprezinta acel mod de vointa care se incheie intre compania aeriana (carausul) si expeditorul marfii pentru o anumita cantitate de marfa de la un aeroport la altul, platindu-se o suma de bani pentru prestarea serviciului numita taxa de transport. Dovada incheierii contractului de transport aerian este scrisoarea de transport aerian care cuprinde: numele si adresa expeditorului, numele si adresa destinatarului, numele aeroportului de plecare, numele aeroportului de destinatie, date despre marfa, data aplicata de caraus este considerata data expedierii marfii. Obligatiile partilor: Obligatiile tansportatorului: sa puna la dispozitia expeditorului o aeronava in buna stare de functionare, sa transporte marfa in conditii optime, sa transporte marfa in timp util, sa instiinteze expeditorul pentru orice modificare dusa contractului. Obligatiile expeditorului: sa puna la dispozitie marfa, la data si locul prevazute in contract, sa completeze documentele necesare transportului, sa plateasca pretul transportului.