CONTRACTUL DE ASIGURARE

- este principala modalitate de exercitare a comertului cu asigurari;

- regulile care guverneaza contractul sunt cuprinse in Codul Civil;
- Codul Civil consacra doar regulile generale ale contractului de asigurare si cateva
forme de asigurari: asigurarea de bunuri, asigurarea de persoane, asigurarea de
raspundere civila, in completare primind incidenta de aplicare dispozitiile cuprinse in
legile speciale.
Potrivit prev. art. 2199 CCiv, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau
asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul
producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului
asigurării sau terţului păgubit.
În cazul asigurării de răspundere civilă- art 2223 CCiv, asigurătorul se obligă să plătească
o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane
prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să
plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite- art.
2214 CCiv.
Art. 2227 CCiv prevede ca, prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se
obligă să plătească indemnizaţia de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de
invaliditate permanentă totală sau parţială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor
adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din
domeniul asigurărilor.
Pornind de la aceste dispozitii ale legii definim contractul de asigurare ca fiind
contractul in temeiul caruia asiguratul sau contractantul asigurarii se obliga sa plateasca o
suma de bani denumita prima de asigurare unui asigurator cu obligatia acestuia ca la
producerea riscului asigurat sa acorde asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului
pagubit despagubirea, sau suma asigurata, denumita indemnizatie de asigurare, in limitele si
la termenele convenite.

Caractere juridice ale contractului de asigurare

- este consensual, aleatoriu, oneros, sinalagmatic, cu executare succesiva, de adeziune.
Este consensual-valabilitatea sa nu presupune exprimarea consimtamantului intr-o
anumita forma. Potrivit prev. art. 2200 CCiv, pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare
trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există
un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz
fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite
prin orice mijloc de probă. Forma scrisa apare asadar ca o conditie ad probationem si nu ad
validitatem.
Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele
beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurării;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e) primele de asigurare;
 f) sumele asigurate- art. 2201 CCiv

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu deoarece existenta si intinderea

obligatiei asiguratorului nu este cunoscuta in momentul contractarii ci depinde de un eveniment
viitor si nesigur. Asadar este incerta doar obligatia asiguratorului, intinderea obligatiei de plata a
primei de asigurare fiind certa.
In practica judiciara se distinge intre obligatia asiguratorului de despagubire/plata a
indemnizatiei (care este aleatorie) si cea de asigurare a protectiei continue a asiguratului pe
durata contractului de asigurare (obligatie certa).
Caracterul aleatoriu bazat pe incertitudinea survenirii cazului asigurat este de esenta
contractului de asigurare, deoarece potrivit legii, daca riscul asigurat s-a produs sau este sigur ca
acest risc nu se va produce contractul se reziliaza ope legis.
In acelasi spirit sunt si prev. art. 2208 al 2 si 3, respectiv ale art. 2233 CCiv:
(2)……… în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie
dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un
membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
(3) În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2) se aplică şi atunci când riscul asigurat a
fost produs de către:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu
asiguratul sau beneficiarul asigurării;
b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.
Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare dacă:
a) riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea
contractului de asigurare;
b) riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat.

Contract oneros- atat asiguratul cat si asiguratorul urmaresc o contraprestatie. Asiguratul

urmareste sa obtina protectia asiguratorului materializata in plata indemnizatiei sau a
despagubirilor la producerea cazului asigurat, asiguratorul urmareste incasarea sumelor de bani
cu titlu de prima de asigurare, ca pret al obligatiei pe care si-o asuma.

Contract sinalagmatic- ambele parti se oblige una fata de cealalta. Principala obligatie a
asiguratului este aceea de plata a primei de asigurare, iar principala obligatie a asiguratorului este
aceea de plata a indemnizatiei de asigurare/despagubirilor in momentul survenirii evenimentului
asigurat.
Continutul caracterului sinalagmatic, respectiv oneros al contractului de asigurare rezulta si din
prev. art. 2199 CCiv - Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se
obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii
riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau
terţului păgubit.

Contract cu executare succesiva- obligatiile partilor se executa in timp si nu uno icto.

Acest caracter este dat in principal de obligatia de protectie din partea asiguratorului dar si de
obligatia asiguratului (asigurarile de bunuri) de a se comporta si de a exploata bunul ca un bun
proprietar, obligatie care subzista pe intreaga durata a contractului.
 O consecinta importanta ce decurge din executarea succesiva a contractului este aceea ca
pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor partilor contractante,
sanctiunea aplicabila este rezilierea si nu rezolutiunea.
Caracterul de adeziune al contractului de asigurare isi are fundamentul in faptul ca
asiguratorul impune principalele clauze ale contractului pe care asiguratul fie le accepta si atunci
contractul ia fiinta, fie le respinge si contractul nu se mai perfecteaza.
Potrivit prev art. 107 din Legea 237/2015 (1) Înainte de încheierea unui contract de
asigurări generale, asigurătorii informează potenţialii contractanţi, persoane fizice, cu privire la
legea aplicabilă contractului, modalitatea de soluţionare a petiţiilor….

Contract intuitu personae?

Exceptand asigurarile profesionale unde asiguratul trebuie sa aiba profesia/indeletnicirea pentru
care se solicita perfectarea contractului de asigurare si intr-o oarecare masura asigurarea de
persoane (boli, deces, accidente), contractul de asigurare nu este caracterizat de consideratiile
personale si nici de incredere/aprecierea reciproca dintre parti.

Contract afectat de modalitati?

Prevederile CCiv relative la conditie si termen se refera la obligatii si nu la contracte.

PARTILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE

- sunt asiguratul si asiguratorul. In raporturile de asigurare mai pot fi implicate si
contractantul asigurarii, beneficiarul, coasiguratorii, reasiguratorii, intermediarii care mijlocesc
incheierea contractului, tertul pagubit…..
Asiguratorul-coasiguratorii- reasiguratorul
Potrivit prevederilor Legii 237/2015,operatiunile de asigurari pot fi efectuate de catre:
a) Societati pe actiuni conform Legii 31/1990,
b) Societati mutuale
c) Societati europene definite prin Regulamentul CE 2157/2001
d) Societati cooperative europene definite prin Regulamentul CE 1435/2003

Coasiguratorii nu sunt parti in acelasi contract de asigurare.

Coasigurarea este definita de Codul Civil art 2239 al 1 ca fiind operaţiunea prin care 2
sau mai mulţi asigurători acoperă acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta. Prin
intermediul coasigurarii se realizeaza o dispersie a riscurilor intre mai multi asiguratori. Fiecare
coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin
contract. Pentru a fi in prezenta coasigurarii este necesar ca valoarea sociala sau bunul sa fie
asigurat concomitant la mai multi asiguratori dar pentru aceleasi riscuri.

Reasigurarea reprezinta tot o dispersie a riscurilor prin care asiguratorul la randul lui se
asigura la un alt asigurator care poarta denumirea de reasigurator. Prin reasigurare in conceptia C
Civ se intelege operaţiunea de asigurare a unui asigurător, în calitate de reasigurat, de către un alt
asigurător, în calitate de reasigurător.

Asiguratul
Calitatea de asigurat intr-un contract de asigurare poate apartine oricarei persoane fizice
sau juridice. Contractul de asigurare poate fi incheiat de catre o alta persoana decat asigiuratul.
 Ex: persoana care incheie contractul de asigurare de raspundere civila poarta denumirea
de contrctant al asigurarii iar persoana a carei raspundere s-a asigurat se numeste persoana
cuprinsa in asigurare.
In cazul asigurarii de persoane, in cuprinsul politei poate fi indicat un beneficiar al
asigurarii. Cu toate acestea nici beneficiarul asigurarii si nici persoana cuprinsa in asigurare nu
dobandesc calitatea de parte in contractul de asigurare.

Tertul pagubit
-este persoana care a suferit un prejudiciu moral sau material ca urmare a unei fapte
delictuale a asiguratului sau a persoanei cuprinse in asigurare. Prejudiciul poate fi cauzat si de
bunurile mobile sau imobile ale unei persoane in forma statica sau in miscare. Prin urmare tertul
pagubit nu este parte in contractul de asigurare dar va beneficia de aceste raporturi cu prilejul
producerii riscului asigurat. In vederea acoperirii prejudiciului tertul pagubit va putea actiona
direct impotriva asiguratorului persoanei care a produs prejudiciul.

Conditiile de fond ale contractului de asigurare

Capacitatea de a contracta- distingem intre capacitatea asiguratorului si capacitatea
asiguratului.
Asiguratori pot fi- societatile pe actiuni, societatile mutuale si societatile europene de
asigurare.
Capacitatea de exercitiu este specializata in raport de obiectul de activitate propus:
asigurari generale si asigurari de viata.

Capacitatea asiguratului este carmuita de prevederile art 1180 CCiv “poate contracta
orice persoana ce nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte”.
Daca asiguratul este persoana juridica, reprezentantul sau este intotdeauna o persoana
fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Daca asiguratul este persoana fizica, se apreciaza ca
dupa implinirea varstei de 14 ani, persoanele fizice pot incheia contracte de asigurare fara
incuviintarea reprezentantilor legali. Se sustine ca si minorii sub 14 ani precum si persoanele
puse sub interdictie, pot incheia contracte de asigurare care fac parte din categoria actelor de
administrare a patrimoniului, dar valabilitatea lor depinde de actiunea in anulare a celor in cauza
sau a reprezentantilor legali.

Consimtamantul- trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu

intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat, sa nu fie alterat de vicii de consimtamant.
Potrivit dispozitilor art 1204 C Civ “consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si
exprimat in cunostinta de cauza”.
Eroarea poate fi prezenta cand vizeaza insusirile esentiale ale bunului- forma sau tipul de
asigurare, intinderea primelor de asigurare, a indemnizatiei cuvenite la momentul survenirii
cazului asigurat. Actualul CCiv reglementeaza si “eroarea de comunicare”- majoritatea
contractelor de asigurare se incheie prin completarea unui chestionar de catre asigurat prin care
asiguratorul interogheaza potentialul asigurat in legatura cu principalele aspecte ale formei de
asigurare ce urmeaza a fi incheiata. In toate cazurile insa, partea contractanta care invoca eroarea
trebuie sa fie de buna credinta in valorificarea pretentiilor sale. Noutatea adusa de CCiv prevede
posibilitatea adaptarii contractului in legatura cu care s-a savarsit o eroare. “Dacă o parte este
îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că
doreşte să execute ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să
invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din
urmă parte”- art 1213.
Dolul (in special dolul prin reticenta) – art 2203 CCiv- “Persoana care contractează
asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să
declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi
care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului. (2) Dacă împrejurările esenţiale
privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în
scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării
care a luat cunoştinţă de modificarea survenită.
Potrivit prev art 2204 CCiv- (1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de
asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către
asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de
către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în
aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului
asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi plata
primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.
(2) Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui
rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea
declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are
dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la
împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i
acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai
funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior
producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor
plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.
Asadar, dolul reprezinta o cauza de nulitate a contractului de asigurare numai daca
mijloacele viclene intrebuintate de una din parti sunt de asa natura incat apare in mod evident ca
fara aceste manopere cealalta parte nu ar fi contractat.

Obiectul contractului
Obiectul asigurarii il reprezinta valorile patrimoniale sau personal nepatrimoniale care s-au
asigurat- bunuri, raspundere civila, credite si garantii…..
- Nu trebuie confundat cu obiectul contractului de asigurare. Atributele persoanei precum
viata, sanatatea, capacitatea de munca….pot fi asigurate, dar fiind scoase din circuitul civil nu
formeaza obiect al contractului de asigurare. Acesta din urma consta in obligatiile partilor
privind plata primei/a indemnizatiei de asigurare!!!
- Codul civil face distinctie intre obiectul contractului si obiectul obligatiei. Potrivit art
1225- Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea,
împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor contractule. Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit sub
sanctiunea nulitatii absolute. Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine
ordinii publice ori bunelor moravuri. In schimb, obiectul obligatiei este prestaţia la care se
angajează debitorul. Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin
determinabil şi licit - art 1226.
- Atat obiectul contractului de asigurare cat si obiectul obligatiilor partilor trebuie sa
indeplineasca conditiile din dreptul comun, in sensul ca acestea trebuie sa existe, sa fie
determinate ori determinabile, sa fie posibile si sa fie licite si morale. Nu pot constitui obiect al
asigurarii: bunurile rezultate din savarsirea unei infractiuni, amenzile de orice fel, activitatile
ilicite…..
Cauza- este scopul urmarit de partile contractante.
Scopul imediat este sansa de castig sau pierdere pe care partile o pot avea in urma
producerii evenimentelor viitoare si incerte ce au fost asigurate. Scopul mediat este diferit pentru
fiecare dintre partile contractante -asiguratul doreste acoperirea eventualelor pagube pe care le-ar
suferi el insusi sau le-ar putea crea tertilor pagubiti, iar asiguratorul doreste obtinerea profitului
din activitatea desfasurata.

Conditiile de forma si proba contractului de asigurare

Potrivit prevederilor art 2200 CCiv, (1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare
trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există
un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz
fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite
prin orice mijloc de probă.

Principalele reguli privind incheierea contractului de asigurare

Prevederile art 107, 108 din Legea 237/2015, realizeaza o enumerare a informaţiilor necesar a fi
prezentate potenţialilor asiguraţi - asigurări de viaţă.
(1) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorul comunică potenţialilor
contractanţi cel puţin următoarele:
a) denumirea sa, forma juridică, adresa sediului central şi datele de contact ale sucursalei
sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare;
b) modalitatea de accesare a raportului privind solvabilitatea şi stabilitatea financiară
……ce permite deţinătorului poliţei de asigurare un acces uşor la aceste informaţii.
(2) În ceea ce priveşte contractul de asigurare, asigurătorul comunică potenţialilor
contractanţi următoarele:
a) descrierea fiecărei opţiuni contractuale şi a fiecărui beneficiu;
b) durata contractului;
c) modalităţile de încetare a contractului;
d) modalităţile şi termenele de plată a primelor;
e) metoda de calculare şi de distribuire a beneficiilor;
f) valoarea de răscumpărare totală a sumelor asigurate reduse şi a nivelului până la care
acestea sunt garantate;
g) informaţiile despre primele aferente beneficiilor principale sau suplimentare;
i) modalităţile de aplicare a clauzei privind renunţarea la contract fără penalizări;
j) informaţiile generale privind regimul fiscal aplicabil tipului de contract respectiv;
k) modalitatea de soluţionare a petiţiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F.,
fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanţele competente;
l) legea aplicabilă contractului în cazul în care părţile nu au libertatea de alegere; faptul că
părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum şi, în acest caz, legea pe care asigurătorul
îşi propune să o aleagă;
 m) informaţiile specifice pentru înţelegerea adecvată a riscurilor incluse în contractul de
asigurare şi pe care potenţialii contractanţi ar urma să şi le asume.
Referitor la primele de asigurare, Codul Civ – art. 2206 al 5- “Asigurătorul este obligat
să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată …… şi
să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare”.
Cat priveste obligatia de informare reglementata in sarcina asiguratului, art. 2203 CCiv
stipuleaza ca “persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la
întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice
informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru
evaluarea riscului”. Obligatia de informare poarta asupra elementelor esentiale ale contractului
de asigurare si este guvernata de principiul bunei-credinte in negocierea contractului.
Principalele efecte ale obligatiei de informare se vor produce dupa incheierea contractului de
asigurare si difera in functie de persoana care si-a incalcat obligatia de informare.
Asiguratul – asiguratorul poate solicita anularea contractului de asigurare pentru dol prin
reticenta (proba relei-credinte a asiguratului cu prilejul declaratiilor, a comunicarii), iar in cazul
in care riscul asigurat s-a produs, poate refuza plata despagubirii.
Asiguratorul- asiguratul poate solicita adaptarea contractului sau incetarea contractului cu
consecinta restituirii primelor de asigurare achitate.

CUPRINSUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE

Potrivit prev art 2201 al 1 C Civ, poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele
beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurării;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.

Obiectul asigurarii poate privi bunuri, persoane, raspundere civila, credite si

garantii……il reprezinta valorile care se asigura si nu obligatiile partilor.
Riscul asigurat reprezinta un eveniment determinat, viitor, posibil dar incert, prevazut in
contract, la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul unei persoane. Determinarea si stabilirea
riscurilor sunt necesare deoarece doar producerea riscurilor contractate va obliga asiguratorul la
plata indemnizatiei. Dintre riscurile excluse de la lege la acoperire cel mai important este
producerea riscului cu intentie de catre persoanele prevazute in mod expres de dispozitiile legale.
Excluderile conventionale sunt mai numeroase, iar acestea se datoreaza in principal
asiguratorilor care insereaza in contractele tiparite o serie de evenimente pe care refuza sa le
subscrie. Aceste excluderi nu se confunda cu situatiile de reuperare a
indemnizatiilor/despagubirilor de la persoana vinovata de producerea cazului asigurat cand
asiguratorului ii revine obligatia de plata a despagubirilor dar si dreptul la actiune in regres
impotriva vinovatului de producerea cazului asigurat. Pe de alta parte, riscurile subscrise de
asiguratori obliga doar daca se produc in conditiile stabilite prin contractul de asigurare (furtul
auto presupune predarea tuturor cheilor originale, furtul din locuinta nu este acoperit in lipsa
sistemului de alarma, incendiul presupune instalatii bine intretinute…). Cu toate acestea, in cazul
in care prevederile contractului de asigurare restrang in mod nejustificat situatiile de raspundere
a asiguratorului, astfel de prevederi pot fi considerate drept clauze abuzive sau chiar nescrise.
Potrivit prev. art. 2203 CCiv “Persoana care contractează asigurarea este obligată să
răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii
contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt
esenţiale pentru evaluarea riscului. (2) Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în
cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului
modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat
cunoştinţă de modificarea survenită.”
Legea instituie obligatia de informare, dar nu reglementeaza si sanctiunile neexecutarii
acestei obligatii de catre asigurat.
Momentul incheierii contractului de asigurare nu se confunda cu momentul inceperii
raspunderii asiguratorului. In functie de tipul de asigurare, raspunderea asiguratorului poate
incepe dupa un anumit timp de la incheierea politeti de asigurare- in ziua urmatoare incheierii
contractului in cazul asigurarii obligatorie auto, de la momentul incarcarii marfurilor in cazul
asigurarilor cargo…..
Prima de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratul trebuie sa o plateasca in
temeiul contractului de asigurare, fiind una dintre principalele obligatii ale acestuia. Prima de
asigurare trebuie specificata in cuprinsul contractului, inclusive mentiunea daca se plateste
integral sau in mai multe transe si difera ca intindere in functie de tipul de asigurare, perioada
asigurata, riscurile ce se asigura, suma asigurata, intinderea fransizei…..
Suma asigurata reprezinta limita maxima ce va fi acoperita de catre asigurator in cazul
survenirii evenimentului asigurat, constituie un element definitoriu pentru calcularea primei de
asigurare.
Inserarea unor clauze abuzive in contractul de asigurare poate fi determinata de idea
obtinerii de profituri cat mai consistente din practicarea comertului cu asigurari. In conformitate
cu prevederile Legii 193/2000 orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru
vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractule clare, fără echivoc,
pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractule care:
a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un
motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractule despre care nu a avut posibilitatea
reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractule, chiar şi în situaţiile în care
profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă
determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi
exprime opţiunea a fost insuficientă;
e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele
privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de
livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractule;
h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care
profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractule;
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii
obligaţiilor contractule de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;
j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral
contractul, în cazul în care profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractule;
l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt
remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care
dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi
din contract;
n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractule unei terţe persoane, fără
acordul consumatorului;
o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar
avea-o asupra profesionistului;
s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi
drept şi pentru consummator…………………
Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor
abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în
continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua-
art 6.