2.4.

Principalele reguli privind încheierea contractelor de

asigurare de
către intermediarii de asigurări

2.2.1 Contractul de asigurare. Aspecte generale

Potrivit Codului civil român24, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau
asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în
cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului,
beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. Din această definiție rezultă că, părțile
contractului de asigurare sunt: asigurătorul, asiguratul și, în anumite cazuri, contractantul
asigurării, dacă acesta este diferit de asigurat.

Deși nu sunt parte a contractului de asigurare, efectele acestuia se răsfrâng,

în ceea ce privește indemnizarea (despăgubirea), și asupra unor terțe persoane care, fie sunt
nominalizate expres fie sunt stabilite pe baza anumitor criterii (de exemplu: moștenitorii
legali), purtând denumirea de beneficiari. Aceste terțe persoane păgubite25 sunt îndreptățite la
primirea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite în urma producerii unui eveniment cauzat
de persoane asigurate (de exemplu în cazul asigurărilor de răspundere civilă).

Pentru societăți (asigurători), contractul de asigurare reprezintă modalitatea juridică prin care
se materializează activitatea de asigurare în toate componentele sale, respectiv analiza
cerințelor și necesităților, negocierea și încheierea contractului, încasarea primelor de
asigurare, lichidarea de daune, activitatea de regres şi recuperare.

Pentru asigurați/beneficiari/terți/prejudiciați contractul de asigurare reprezintă un mijloc de

protecție pentru viața și/sau patrimoniul acestora

împotriva evenimentelor nedorite sau inerente care se produc dintr-o multitudine de factori
naturali, tehnici, ale activităților desfășurate, ale conduitei umane etc. Aceste persoane sunt
denumite generic de legislația privind distribuția de asigurări clienți sau potențiali clienți, prin
client se

înţelege atât consumatorul, cât şi clientul persoană juridică; prin consumator se înţelege numai
persoana fizică, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile.

În conformitate cu cerințele legale, pentru a proba existenţa unui contract de asigurare, acesta
trebuie încheiat în formă scrisă sub forma unui document denumit poliță de asigurare sau
certificat de asigurare emis și semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată
de compania de brokeraj. Conţinutul minim al poliței de asigurare26 va fi următorul:

a) numele sau denumirea asiguratului, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi
numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte în contract;

b) obiectul asigurării: bunul care se asigură, răspunderea civilă care se asigură, viața
asiguratului etc.
c) riscurile asigurate;

d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. De regulă, răspunderea

asigurătorului începe la momentul emiterii poliței

și încasării primei de asigurare, dar există cazuri, cum este, de exemplu, cazul asigurărilor
agricole, în care cele două momente pot să nu coincidă sau, de exemplu, atunci când din
motive de verificare a cerinţelor legate de cunoaşterea clientului, verificarea identităţii
clientului, amână intrarea în vigoare a contractului. Momentul

încetării răspunderii asigurătorului este acela consemnat în contractul de asigurare. În cazul în

care riscul asigurat s-a produs înainte ca obligația asigurătorului să înceapă a produce efecte
ori atunci când lipsește riscul asigurat, răspunderea asigurătorului încetează ca urmare a
desființării de drept a contractului de asigurare;

e) primele de asigurare;

f) sumele asigurate;

g) modul în care se face plata, precum și termenele la care se plătesc obligațiile plata
(indemnizaţia de asigurare, sumele asigurate, sumele de răscumpărare);

h) cazurile de excludere (excepţiile);

i) dreptul de a rezilia contractul înainte de termen sau unilateral şi penalităţile contractuale,

dacă aceste cazuri intervin;

j) alte informaţii stabilite de A.S.F. prin norme.

Caracteristici juridice ale contractului de asigurare.

Contractul de asigurare este un contract consensual (adică se formează prin simplul acord de
voinţă al părţilor, nefiind necesară vreo formalitate specifică, cum ar fi, de exemplu,
încheierea la notar), sinalagmatic (adică ambele părţi au obligaţii, acestea fiind reciproce şi
interdependente), cu executare succesivă (în sensul că obligaţiile părţilor se execută în timp),
cu titlu oneros (în sensul că fiecare parte urmăreşte să obţină un avantaj

în schimbul obligaţiilor pe care şi le asumă), aleatoriu şi de adeziune.

Aceste ultime două caracteristici sunt detaliate în cele ce urmează fiind elemente relevante în
cazul contractului de asigurare:

a) caracterul aleatoriu, aceasta semnificând faptul că niciuna dintre părțile contractante nu

cunoaște la încheierea contractului dacă va avea un câștig sau va suferi o pierdere în perioada
de asigurare, câștigul sau pierderea depinzând de incertitudinea producerii riscului asigurat
(dacă

și/sau când);

b) caracterul de adeziune, deoarece clauzele sale sunt prestabilite sau redactate de către
asigurător și propuse asiguratului/contractantului asigurării, însă acesta are dreptul să nu fie de
acord cu aceste clauze.

Este de reținut că în ciuda acestui caracter de adeziune al contractului de asigurare, la

redactarea contractului asigurătorii sunt nevoiţi să ţină cont de prevederile legale care cer
transparentizarea costurilor şi a altor aspecte legate de contract şi relevante pentru client,
existând obligaţii clare de informare precontractuală şi contractuală pentru distribuitorii de
asigurări în vederea protejării consumatorului. Clauzele neclare sau abuzive vor putea fi
interpretate în favoarea clientului, respectiv vor putea fi eliminate din contract27, astfel încât
este necesar ca la redactarea contractului să se urmărească evitarea unor asemenea clauze şi
formularea lor într-un mod cât mai clar şi ușor de înţeles.

Codul civil stabilește că persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în
scris la întrebările formulate de asigurător și să declare la încheierea contractului orice
informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru
evaluarea riscului.

De asemenea, în perioada contractuală, clientul este obligat să anunțe asigurătorul despre

modificările împrejurărilor esențiale privind riscul. În caz de nerespectare a acestor obligații,
legiuitorul a prevăzut anumite consecințe asupra valabilității contractului de asigurare
mergând până la nulitatea acestuia în cazul în care clientul sau potențialul client a fost de rea-
credință în furnizarea informațiilor.

27

De exemplu, ca urmare a hotărârii unei instanţe intervenite după ce a fost formulată o acţiune
din partea unui client prin care a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze din
contract şi eliminarea acestora

De exemplu, în cazul asigurărilor de viaţă, există chestionarul medical în cadrul căruia

asiguratul trebuie să furnizeze informaţii privind starea sa de sănătate astfel încă să se poată
face o evaluare corectă a riscului asigurat, şi implicit a preţului contractului de asigurare
reflectat în prima de asigurare. Dacă asiguratul nu declară toate afecţiunile de care suferă sau
a suferit, deşi a avut în mod rezonabil posibilitatea să o facă, poate fi considerat de rea-
credinţă în furnizarea informaţiilor, întrucât asigurătorul nu va evalua corect starea de sănătate
a acestuia, deoarece dacă ar fi cunoscut starea reală de sănătate, nu ar fi acordat asigurarea sau
ar fi acordat-o în alte condiții.

2.2.2 Formalităţi precontractuale

În cele ce urmează sunt prezentate exigențele pe care legislația specială privind distribuția de
asigurări le stabilește în sarcina distribuitorilor de asigurări în procesul de vânzare a
produselor de asigurare. Implementarea unei noi reglementări în domeniul distribuției de
asigurări, începând cu anul 2018 în toate statele membre ale UE, a fost necesară pentru a
garanta același nivel de protecție clienților, indiferent de canalul de distribuție prin
intermediul căruia aceștia își achiziționează produsul de asigurare, fie direct de la asigurători,
fie indirect printr-un intermediar.

Pentru aceasta însă, în desfășurarea activității, distribuitorii de asigurări trebuie să aibă o

conduită care să respecte anumite principii și să nu încalce interdicții expres prevăzute de
lege.

Cerințe de conduită în desfășurarea activității de distribuție. Principii

și interdicții

Scopul principal urmărit în distribuția de asigurări este acela de a garanta oferirea de către
distribuitorii de asigurări a unor produse și servicii care să corespundă cel mai bine intereselor
clienților. De aceea, distribuitorii de asigurări au obligația să acționeze întotdeauna în relația
cu clienții în mod onest, corect și profesionist.

Pentru a materializa atributele de conduită enunțate anterior, distribuitorii de asigurări au

obligația:

a) de a furniza clienților sau potenţialilor clienţi, inclusiv prin comunicări publice, informații
corecte, clare, neînșelătoare și ușor identificabile28 la care se adaugă şi într-un mod accesibil,
încă din faza precontractuală asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare29.

b) de a respecta anumite interdicții legale. Astfel, distribuitorii de asigurări nu au voie ca în

activitatea lor:

* să primească remunerație, să remunereze personalul, respectiv să evalueze performanțele în

contradicţie cu cele mai bune interese ale clienților;

* să adopte măsuri care, urmare a remunerării, obiectivelor de vânzări sau altor situaţii,
constituie un stimulent pentru a recomanda clienților un anumit produs în detrimentul altuia
care corespunde mai bine pentru nevoile clienților respectivi;

* să accepte sau să primească remunerație de la terți și

împuterniciții acestora în legătură cu distribuția produselor de asigurare ori să acorde sau să

plătească respectivelor persoane remunerații pentru această activitate.

Prin remunerație se înțelege oricare din modalitățile următoare: comision, onorariu, cost sau
alt tip de plată, inclusiv beneficiu economic sau alt avantaj ori stimulent financiar sau
nefinanciar, oferit sau acordat pentru activitățile de distribuție.

Suplimentar, intermediarilor și intermediarilor de asigurări auxiliare le este interzis să

promoveze prin reclamă ori publicitate produsele, activitatea sau acțiunile societăților.

2.2.2.1. Informații comune tuturor tipurilor de asigurări ce trebuie furnizate de distribuitorii de

asigurari

Activitatea de distribuție de asigurări include 3 mari categorii de operațiuni, menţionate mai

jos la punctele 1-3, acestea fiind anterioare

încheierii unui contract de asigurare. Distribuitorii de asigurări sunt obligați să le ofere

clienților sau potențialilor clienți informații în etapa precontractuală pentru toate tipurile de
asigurări.
Așadar, înainte de încheierea unui contract de asigurare, toți distribuitorii de asigurări, iar, în
anumite cazuri, fie numai asigurătorii, fie numai intermediarii de asigurări, prezintă în timp
util mai multe tipuri de informații, după cum urmează :

1. Informații generale despre asigurător/intermediar:

a) identitatea și adresa acestora;

b) calitatea de asigurător sau intermediar;

c) dacă oferă consultanță. Prin consultanță, în sensul legislației privind distribuția de asigurări,
se înțelege furnizarea unei recomandări personalizate unui client sau potențial client, la
cererea acestuia sau la inițiativa distribuitorului de asigurări, în legătură cu unul sau mai multe
contracte de asigurare;

d) procedurile de reclamații/petiționare și informații privind procedurile de soluționare

alternativă a litigiilor, fără excluderea dreptului clienților de a se adresa instanțelor.

Suplimentar, intermediarii de asigurări trebuie să informeze clientul sau potențialul client în

legătură cu: (i) registrul în care sunt înregistraţi și modalitatea de a verifica acest aspect; (ii)
dacă reprezintă clientul sau acționează pentru și în numele unui asigurător.

2. Informații privind conflictul de interese:

a) participațiile calificate deținute de intermediari în cadrul asigurătorilor

și de asigurători sau societățile-mamă ale acestora în cadrul intermediarilor;

b) în legătură cu contractul de asigurare, intermediarii de asigurări trebuie să informeze

clientul sau potențialul client:

* dacă oferă consultanță care are la bază o analiză imparțială și personală;

* dacă are obligația rezultată din contract de a lucra doar cu unul sau mai mulți asigurători și
care sunt aceștia;

* denumirea asigurătorului cu care lucrează, în cazul în care nu lucrează decât cu unul singur.

c) natura remunerației primite. În legătură cu remunerația primită, intermediarii de asigurări

furnizează clienților sau potențialilor clienți mai multe informații, în funcție de tipul de
remunerație și plătitorul acesteia: onorariul plătit de client – cuantum sau metoda de calcul a
acestuia; comisionul inclus în prima de asigurare; orice beneficiu economic de orice natură
oferit sau primit de intermediar în legătură cu respectivul contract de asigurare; sau
combinație a tipurilor de remunerații menționate anterior.

În cursul executării unui contract de asigurare, ori de câte ori clienții efectuează plăți, altele
decât primele și plățile programate la încheierea contractului, distribuitorii de asigurări trebuie
să prezinte aceleași informații ca cele enunțate mai sus la punctul 2.

Un exemplu de informare, care sumarizează cele două puncte prezentate mai sus, este redat în
cele ce urmează:

Model - Informații precontractuale furnizate potențialului client

Denumirea Asigurătorului//intermediarului ..., cu sediul în ..., având număr de înregistrare la

Registrul Comerţului ... şi în Registrul

Asigurătorilor/Intermediarilor, care poate fi consultat pentru verificări ulterioare aici: ... , în

calitate de asigurător//intermediar

Declar că:

I. ofer//nu ofer consultanță pentru produsele comercializate.

Aceasta se bazează//nu se bazează pe o analiză imparțială și personală;

II. reprezint clientul//acționez pentru și în numele unui asigurător//mai multor asigurători,

respectiv ...

III. deţin//nu deţin participații calificate la asigurători//intermediari

IV. sunt remunerat pe baza de onorariu în cuantum de ... //calculat conform sau

//pe baza de comision, inclus în prima de asigurare

// primesc şi alte beneficii economice sau

//atât pe bază de onorariu în cuantum de ...//calculat conform ..., cât şi de comision inclus în
prima de asigurare, precum şi alte beneficii economice.

//pe baza de salariu, fiind angajat al Asigurătorului

În caz de nemulţumire, puteţi formula reclamaţie/petiţie conform procedurilor de

reclamații/petiționare disponibile aici ..., de asemenea puteţi apela la soluționarea alternativă a
litigiilor, după cum urmează ...., fără excluderea dreptului de a vă adresa instanțelor.

Informațiile care sunt furnizate clienților sau potențialilor clienți se transmit:

a) pe hârtie;

b) cu claritate și precizie;

c) în limba oficială a statului membru unde este situat riscul sau reședința ori sediul
clientului/potențialului client, dacă părțile nu agreează altfel.

De exemplu, în cazul unui risc situat în România sau dacă clientul este rezident în România,
regula este ca distribuitorii să furnizeze informațiile în limba română;

d) gratuit.
Distribuitorii de asigurări pot furniza informațiile și prin intermediul:

a) unui alt tip de suport durabil decât hârtia, dacă această modalitate este adecvată în
activitatea dintre distribuitorul de asigurări și client, iar clientul a optat în acest sens. De
exemplu, un tip de suport durabil poate fi e-mailul.

b) unui site dacă:

(i) această modalitate este adecvată în activitatea dintre distribuitorul de asigurări și client;

(ii) clientul este de acord;

(iii)se comunică clientului prin email site-ul și a locul unde informațiile pot fi accesate;

(iv) informațiile respective rămân accesibile o perioadă rezonabilă care să permită clientului o
consultare corespunzătoare;

(v) pentru ca o modalitate de transmitere prin intermediul unui site să fie considerată
adecvată, va fi suficient să existe dovada că clienții au acces la internet. Dacă clientul pune la
dispoziţie o adresă de e- mail, se va considera că există dovada cerută de cerinţele legale.

* Evaluarea cerinţelor şi necesităţilor clienţilor. Opţiunea de a acorda consultanță

Un pas prealabil procesului de consultanță, dar absolut necesar acestuia, constă în evaluarea
cerințelor și necesităților clienților, pentru a recomanda produsul de asigurare adecvat, în
concordanță cu informațiile primite, respectiv:

a) pentru analizarea cerințelor și necesităţilor se solicită:

* datele personale ale clienților, în limitele necesare scopului pentru care sunt solicitate;

* opțiunea privind tipul sau gama produselor de asigurare;

* alte informații pentru acele produse de asigurare care au o reglementare legală specială
(cazul asigurărilor RCA, PAD, asigurări de răspunderi profesionale);

b) pentru identificarea necesităților, în funcție de tipul produsului de asigurare dorit se solicită

informații suplimentare privind:

* situația familială și financiară a clienților;

* obiectivele financiare ale clienților.

În această fază precontractuală, anterioară achiziţionării propriu-zise a produsului de

asigurare, procesul de analiză a cerinţelor şi necesităţilor clientului trebuie să se concretizeze
printr-un document care poartă denumirea de „Document privind analiza cerinţelor şi
necesităţilor clienţilor”, denumit în continuare DNT, şi care este detaliat în subcapitolul 2.2.4.

De asemenea, textul legal impune ca DNT să se realizeze înainte de

încheierea contractului de asigurare.

Este evident că, prin aceste exigente, se urmăreşte ca analiza cerinţelor şi necesităţilor, un pas
deosebit de important în cadrul vânzării corespunzătoare, să fie făcută în mod imparţial,
corect, fără a influenţa clientul în alegerea unui produs. Întâi trebuie să fie identificată nevoia
sa reală, abia apoi să îi fie prezentat produsul sau soluţia financiară. Este momentul în care
clienţii sau potenţialii clienţi pot opta pentru acordarea sau nu a consultanţei. În cazul în care
clientul sau potenţialul client optează pentru neacordarea consultanţei, se va evalua
corespondenţa cu DNT. În această fază nu este permisă influenţarea clientului sau
potenţialului client pentru ca acesta să renunţe la consultanţă.

2.2.2.2 Acordarea consultanţei

Dacă se optează pentru acordarea consultanţei, atunci distribuitorul de asigurări face

recomandări personalizate pentru clienţi, documentând motivul pentru care se consideră că
respectivul produs răspunde cerinţelor

şi nevoilor clienţilor. Pentru această recomandare, distribuitorul de asigurări va ține seama

atât de complexitatea produsului de asigurare propus (una este complexitatea asigurării RCA
și alta a asigurării de pierderi financiare sau a asigurării voluntare de sănătate), cât și de tipul
de client căruia i se adresează (persoană fizică sau persoană juridică, persoana fizică având
studii medii sau persoana fizică având studii superioare etc.).

De asemenea, în cazul în care consultanța este oferită de intermediar, aceasta va fi adaptată

tipului de intermediar din care face parte entitatea care o oferă.

În situația în care consultanța se realizează în baza unei analize imparțiale

și personale, distribuitorii de asigurări au în vedere un eşantion suficient de mare de contracte

de asigurare existente pe piață, astfel încât recomandarea personalizată să fie adecvată
necesităților clienţilor şi să se bazeze pe criterii profesionale.

Norma A.S.F. nr. 22/2021 prevede că, de la obligativitatea furnizării consultanței, sunt
exceptate în mod excepţional numai următoarele produse de asigurare:

- asigurarea de răspundere civilă auto pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, prevăzută în
anexa nr. 1 „Clasele de asigurare” secţiunea A „Asigurări generale” pct. 10 din Legea nr.
237/2015, fără a include şi răspunderea transportatorului;

- asigurarea de răspundere civilă profesională;

- asigurarea medicală de călătorii în străinătate;

- asigurarea obligatorie a locuințelor;

- alte asigurări impuse de legislația în vigoare;

- asigurările distribuite prin comercializare electronică, dar numai dacă clienții nu au optat
pentru consultanță.
Prin urmare, cu excepția produselor de asigurare enumerate anterior și numai dacă potențialul
client nu dorește consultanță, pentru toate celelalte produse de asigurare, indiferent dacă sunt
asigurări generale sau de viață, distribuitorii de asigurări sunt obligați să acorde consultanță.

2.2.2.3. Cerinţe suplimentare

Asigurările de viață

Datorită complexității, caracteristicilor, perioadei de asigurare mai

îndelungate, faptului că vizează viața oamenilor și/sau incapacitatea rezultată din boală,
vătămare ori invaliditate a acestora, legiuitorul a prevăzut pentru asigurările de viață cerințe
suplimentare de informare care să ofere o protecție corespunzătoare clienților acestor produse
de asigurare.

În acest sens, înainte de încheierea unui contract de asigurare, distribuitorii de asigurări au

obligația30 să furnizeze, pe lângă identitatea și adresa asigurătorilor, iar, după caz, și pe cele
ale intermediarilor, modalitatea în care clientul va putea accesa raportul anual privind
solvabilitatea și stabilitatea financiară a asigurătorului.

De asemenea, clienții sau potențialii clienți au dreptul legal de a le fi comunicate o serie de

informații despre contractul de asigurare de viață propus constând în funcționalități și
caracteristici ale produsului.

Pe întreaga durată a contractului, distribuitorii de asigurări comunică clienților orice

schimbare referitoare la datele de identificare și/sau forma juridică ale asigurătorului,
condițiile de asigurare, precum și a altor elemente prezentate anterior încheierii contractului
de asigurare de viață.

Anual, distribuitorii de asigurări informează clienții privind situația beneficiilor, dacă sunt
incluse în contractul de asigurare.

Produsele de investiții bazate pe asigurări

Produsele de investiții bazate pe asigurări sunt acele produse de asigurare de viață cuprinse în
Secțiunea C din Anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015, care oferă o valoare la scadență sau o
valoare de răscumpărare expusă parțial sau integral, direct sau indirect, fluctuațiilor pieței și
nu includ:

- produsele de asigurare generală;

- contractele de asigurare de viață în baza cărora se plătesc numai beneficii în caz de deces sau
incapacitate rezultată din boală, vătămare ori invaliditate;

- produsele de pensii obligatorii și facultative;

- pensiile ocupaționale;

- produse de pensii în care contribuția este suportată de angajator, iar angajatorul și angajatul
nu pot alege produsul sau furnizorul.
Având în vedere că produsele de investiții bazate pe asigurări sunt complexe și greu de
înțeles, este dreptul clienților sau potențialilor clienți de a le fi explicate astfel încât să le
înțeleagă și să fie în deplină cunoștință de cauză atunci când aleg un astfel de produs cu
privire la natura, caracteristicile, riscurile, costurile, câștigurile și eventualele pierderi care ar
putea rezulta din acesta. Astfel, distribuitorii de produse de investiții bazate pe asigurări au
cerințe de informare suplimentare în relația cu clienții31, după cum urmează:

1. Informații privind conflictele de interese

Situaţiile de conflict de interese trebuie, pe cât posibil, evitate fiind totodată necesar să fie
adoptate toate măsurile necesare pentru ca acestea să fie identificate oricând pe parcursul
desfăşurării activităţii de distribuţie.

Însă, dacă înainte de furnizarea unui produs de investiții bazat pe asigurări

și dacă asigurătorii și intermediarii nu pot garanta într-o măsură suficientă evitarea producerii
riscului afectării intereselor clienților, atunci au obligația de a le comunica în mod clar
clienților în timp util natura sau sursa unor posibile conflicte de interese. Pot exista conflicte
de interese

între clienți și distribuitorii de asigurări sau managerii/angajații acestora, alte persoane legate
de distribuitorii de asigurări printr-o relație de control precum şi cu alți clienţi.

Legislaţia32 identifică cel puţin următoarele situaţii considerate ca fiind criterii minime pentru
evaluarea conflictelor de interese:

Criterii intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare, minime o persoană

relevantă sau orice persoană direct sau indirect privind legată de ei printr-o relaţie de control
este probabil să evaluarea obţină un câştig financiar sau să evite o pierdere conflictelor
financiară, ceea ce ar putea fi în detrimentul de interese consumatorului intermediarul de
asigurări sau întreprinderea de asigurare, o persoană relevantă sau orice persoană direct sau
indirect legată de ei printr-o relaţie de control a primit un stimulent financiar sau de altă
natură pentru a favoriza interesele altui consumator sau grup de consumatori, în detrimentul
consumatorului intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare, o persoană
relevantă sau orice altă persoană direct sau indirect legată printr-o relaţie de control de un
intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare este implicat(ă) într-o măsură
semnificativă în administrarea sau dezvoltarea de produse de investiţii bazate pe asigurări, în
special în cazul în care o astfel de persoană poate influenţa preţul produselor respective sau
costurile lor de distribuţie

Pentru a sumariza cerinţele în materie de gestionare a conflictelor de interese, se va urmări în

principal evitarea acestora, identificarea lor dacă acestea apar, şi, ca o ultima soluţie,
divulgarea către client pentru a decide

în cunoştinţă de cauză.

De exemplu, s-a considerat că este o situaţie de conflict de interese, recomandarea

distribuitorului de a investi în fonduri de acțiuni prin intermediul unor contracte de tip unit
linked în scopul optimizării fiscale,
în cazul în care acest lucru nu este în interesul clientului, deoarece sunt disponibile
comisioane mai mici și instrumente de optimizare fiscală mai bune.

2. Informații obligatorii (atât în situaţia în care se acordă consultanță, cât

şi atunci când nu se acordă consultanță)

Clienților sau potențialilor clienți trebuie să li se transmită informații, anterior încheierii unui
contract de asigurare, în timp util, astfel încât să le fie uşor de înţeles care sunt riscurile şi
natura produsului propus.

Aceste informaţii se referă la:

a) detalii relevante privind distribuția acestor produse, iar în cazul în care consultanța este
acordată se va indica opțiunea prezentării clientului a unei evaluări periodice care să arate
adecvarea produselor recomandate;

b) costurile și cheltuielile conexe cum ar fi costul global, costul produsului recomandat, costul
eventualei consultanțe, costurile cu terții, efectul costurilor asupra rentabilității investiției.
Aceste informații se furnizează clientului, cel puțin o dată pe an.

* Consultanța privind produsele de investiții bazate pe asigurări

Pentru recomandarea unui produs de investiții bazat pe asigurări, pentru a putea evalua
caracterul adecvat și corespunzător, distribuitorii de asigurări solicită clientului sau
potențialului client următoarele informații:

a) cunoștințele și experiența pe care clientul respectiv o deţine în domeniul investițiilor,

raportat la tipul produsului;

b) situația financiară a clientului, fiind relevant dacă acesta poate suporta eventuale pierderi
financiare;

c) obiectivele care vizează investițiile, cu precizarea toleranței la risc.

Recomandarea adecvată a unui produs trebuie să vizeze toleranța la risc

și capacitatea clientului sau potențialului client de a suporta pierderi financiare ca urmare a

achiziționării respectivului produs. Asigurătorii și intermediarii de asigurări au obligația de a-i
avertiza pe clienți sau potențialii clienți dacă, în funcție de informațiile pe care le-au
comunicat, produsul nu este corespunzător. De asemenea, distribuitorii de asigurări au
obligația de a-i avertiza pe clienți sau potențialii clienți despre faptul că netransmiterea
informațiilor solicitate, necesare evaluării, este de natură a- i pune în situația în care nu poate
fi determinat dacă produsul propus este corespunzător.

Nu este necesară evaluarea caracterului adecvat și corespunzător la cerințele și necesitățile

clientului sau potențialului client dacă sunt

îndeplinite cumulativ 4 condiții, respectiv:

a) produsul implică expunerea investițiilor clientului la instrumente financiare care nu sunt
considerate complexe;

b) activitatea de distribuție are loc la inițiativa clienților sau potențialilor clienți;

c) clienții sunt informați că distribuitorii de asigurări nu au obligația evaluării produsului și,

de asemenea, că nu beneficiază de protecția normelor privind conduita profesională a
distribuitorilor de asigurări;

d) distribuitorii de asigurări au luat măsuri organizatorice și administrative pentru

identificarea și evitarea conflictelor de interese.

Pe perioada derulării contractului, distribuitorii de asigurări furnizează pe suport durabil

clienților următoarele informaţii:

(i) rapoarte legate de serviciul acordat, care să conţină comunicări periodice, în funcție de
tipul și complexitatea și natura serviciului;

(ii) costurile asociate tranzacțiilor și serviciilor. De exemplu, în cazul contractelor cu

participare la profit, contractanții sunt informați anual în scris în legătură cu situația
drepturilor lor și participarea la profit, precum și cu diferența dintre previziunile de la
încheierea contractului și evoluția reală.

Vânzarea combinată

Este situaţia în care un produs de asigurare este acordat împreună cu un alt serviciu sau un alt
produs auxiliar care nu este o asigurare, iar acestea fac parte din același pachet ori acord. De
exemplu, un pachet de servicii turistice în care este inclusă și asigurarea medicală de călătorii
în străinătate sau un contract de leasing auto care are atașat și un contract de asigurare pentru
avarii și furt (CASCO).

Nu fac obiectul cerințelor de informare privind vânzarea combinată a produselor de asigurare

auxiliare unui serviciu sau activități de investiții, contract de credit sau servicii aferente
conturilor de plăți.

În cazul vânzării combinate, distribuitorii de asigurări sunt obligați să-i informeze pe clienți
sau potențialii clienți dacă au posibilitatea să cumpere separat diferitele componente ale
pachetului sau acordului, iar în caz afirmativ, au obligația de a furniza: o evidență a costurilor
și cheltuielilor distinct pe fiecare componentă; descrierea adecvată a diferitelor componente,
modul în care riscul sau acoperirea se modifică în funcție de interacțiune dintre componente.

De asemenea, vânzarea combinată nu vizează distribuția de produse de asigurare multi-risc

care acoperă mai multe tipuri de riscuri. De exemplu, pentru asigurarea de construcții montaj,
prin care se acoperă riscul de incendiu și alte calamități a construcției în curs de realizare, dar
și răspunderea civilă a antreprenorului/proprietarului nu face obiect al cerințelor de informație
privind vânzarea combinată.

2.2.2.4. Excepții de la prezentarea informațiilor sau de la acordarea consultanței

Distribuitorii de asigurări care derulează activități de distribuție de asigurări de riscuri majore
sunt exceptați de la obligația de a furniza informații despre asigurător, respectiv intermediarul
de asigurări, cu care se va încheia contractul, informații privind conflictul de interese sau
consultanță34. Sunt riscuri majore acele riscuri definite ca atare de Legea nr. 237/2015, cum
ar fi riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa nr. 1 secțiunea A; riscurile
clasificate în clasele 14 și 15 din anexa nr. 1 secțiunea A, în cazul în care contractantul
desfășoară din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau liberală, iar
riscul se referă la această activitate; riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9,

10, 13 și 16 din anexa nr. 1 secțiunea A, în măsura în care clientul depășește anumiți
indicatori tehnico-financiari specificați de lege sau este o asociație profesională.

Sunt exceptați de la obligația de informare sau de acordare a consultanței, inclusiv

distribuitorii de produse de investiții bazate pe asigurări, dacă se adresează unor clienți
profesionali. Prin clienți profesionali se înțelege instituții de credit, firme de investiții și alte
instituții financiare reglementate, societăți de asigurare, organisme de plasament colectiv și
administratorii acestora, fonduri de pensii, alți investitori instituționali, mari întreprinderi care
îndeplinesc anumite criterii valorice, guverne, instituții internaționale, alți clienți care renunță
la protecție și care

îndeplinesc anumite criterii și cerințe prevăzute de lege.

2.2.3 Documente utilizate pentru furnizarea informațiilor și acordarea consultanței

În vederea încheierii unui contract de asigurare, în așa-numita etapă precontractuală, trebuie

puse la dispoziția clientului, în una din modalitățile descrise anterior, o serie de documente, în
funcție de tipul de distribuitor care oferă produsul, de tipul produsului de asigurare oferit,
dacă se acordă sau nu consultanță.

Dacă prin dispoziții legale exprese nu se prevede altfel, documentele precontractuale,

contractele de asigurare se redactează în scris și vizibil (pe hârtie sau alt suport durabil). Se va
respecta mărimea fontului de minim 10

și culoarea de fond va fi în contrast cu cea a fontului. Pentru contractele de asigurare încheiate

la distanță, documentele menționate în alineatul precedent se comunică la cererea clienților în
timp util, anterior existenței obligațiilor contractuale.

Reglementările în vigoare impun o standardizare a formei și conținutului documentelor de

informare din faza precontractuală. Indiferent de distribuitorul de asigurări și de statul
membru în care sunt furnizate produsele și serviciile de asigurare și în funcție de produsul
oferit, aceste documente trebuie să conțină doar informații esențiale referitoare la natura

și caracteristicile produsului într-o formă concisă și ușor de înțeles de către client pentru a-i fi
cu adevărat utile și pentru a fi în măsură să valorifice informațiile primite.

Documentele de informare trebuie să conțină informații esențiale, denumite și informații-

cheie, în funcție de încadrarea produselor în clasele de asigurare prevăzute la secțiunile A, B
și C din anexa nr.1 la Legea nr.

237/2015, astfel:
a) document de informare standardizat, denumit PID (Insurance

Product Information Document), pentru produsele din clasele de asigurări generale;

b) document de informare standardizat, denumit KID (Key

Information Document), pentru produsele din clasele de asigurări de viață:

(i) asigurări de supraviețuire la termen, asigurări de deces, asigurări de viață cu restituirea

primelor, asigurări mixte, inclusiv cele legate de fonduri de investiții;

(ii) anuități, inclusiv cele legate de fonduri de investiții;

(iii)asigurări suplimentare, asigurări de vătămări corporale, inclusiv pentru incapacitate de

muncă, deces cauzat de accidente şi invaliditate cauzată de accidente sau boli.

c) document de informare privind produsul de asigurare, pentru asigurarea de căsătorie sau de

naștere ori dacă produsul face din clasele de asigurări de viață altele decât cele prevăzute la
lit. b).

Toate tipurile de documente de informare trebuie să conțină informații despre identitatea

creatorilor de produse și a distribuitorilor, precum și următoarele:

a) în cazul intermediarilor secundari: clasele de asigurări pentru care intermediază, denumirea

asigurătorilor pentru care intermediază clasa de asigurare;

b) în cazul intermediarilor principali:

(i) faptul că pot emite contracte, colecta prime, în cazul în care aceasta permisiune există;

(ii) consultanța are în vedere o gamă relevantă de contracte de asigurare, pentru a răspunde
cerințelor şi necesităților clientului

şi a avea în vedere criterii profesionale.

Documentul de informare standardizat PID

PID se elaborează de creatorul produsului de asigurare generală:

a) în limba română, într-un limbaj simplu, astfel încât potențialul client să îi înțeleagă mai
ușor conținutul și cuprinde informațiile esențiale de care potențialul client are nevoie pentru a
lua o decizie în cunoștință de cauză;

b) pe două pagini de foaie A4, dacă documentul se prezintă potențialului client pe format de
hârtie. În mod excepțional, dacă prezentarea produsului necesită mai mult spațiu, pot fi
utilizate 3 pagini. În cazul

în care documentul este prezentat pe un alt suport durabil de date diferit de hârtie,
dimensiunea componentelor așezării în pagină poate fi modificată, cu condiția să se păstreze
așezarea în pagină, titlurile și ordinea rubricilor din formatul standard de prezentare,
proeminența și dimensiunea aferente diferitelor elemente. De asemenea, în prezentarea
digitală, informațiile vor fi prezentate în corpul principal al documentului de informare fără ca
atenția consumatorului să fie distrasă de utilizarea de ferestre suprapuse și ferestre pop-up și
fără ca aceste instrumente să conțină materiale de marketing sau publicitate;

c) cu informațiile structurate și așezate pe rubrici, conform unui format standard prevăzut de

Regulamentul (UE) nr. 1.469/2017, cu fontul utilizat având înălțimea literelor mici de cel
puțin 1,2 mm. Informațiile despre eventualele asigurări suplimentare și acoperiri opționale nu
trebuie să fie precedate de bife, cruci în X sau semne de exclamare.

PID cuprinde, pe lângă informațiile despre identitatea creatorilor de produse și a

distribuitorilor, următoarele informații:

a) tipul asigurării;

b) rezumatul acoperirii asigurării indicând:

(i) riscurile principale;

(ii) suma asigurată;

(iii)acoperirea geografică, dacă este cazul;

(iv) rezumatul excluderilor, dacă este cazul;

c) metodele de plată a primelor și frecvența plăților;

d) principalele excluderi;

e) obligații existente la momentul începutul contractului;

f) obligații existente pe durata derulării contractului;

g) obligații existente în cazul în care se solicită despăgubiri;

h) durata contractului, indicând inclusiv data când acesta începe şi când se termină;

i) metode prin care contractul încetează.

Documentul de informare standardizat KID

KID se elaborează de creatorul PRIIP (Produse de investiții individuale structurate și bazate

pe asigurări) și se furnizează:

a) în limba română, având maxim trei pagini format A4, cu informații precontractuale
esențiale precise, concise, corecte, clare, inteligibile, neechivoce. Informațiile trebuie să fie
consecvente cu cele conținute în toate documentele contractuale obligatorii, inclusiv cu oferta
şi termenii și condițiile PRIIP;

b) astfel încât să fie lizibil și ușor de citit. Documentul trebuie să fie inteligibil chiar dacă nu
este color, ci printat sau fotocopiat în alb/negru;

c) separat de materialele de marketing. KID nu face trimiteri la asemenea materiale, ci doar la

alte documente, însă numai atunci dacă este în legătură cu informațiile cuprinse în
documentul cu informații esențiale. Dacă produsul PRIIP oferă opțiuni de investiții, KID
indică o descriere generală a acestora, arătând locul şi modul în care se pot găsi informații
precontractuale detaliate;

d) eventuala marcă sau logo al creatorului de PRIIP sau al grupului din care face parte, fără
însă a impieta informațiile cuprinse în document și fără a ascunde textul.

KID cuprinde, pe lângă informații despre identitatea creatorilor de produse

și a distribuitorilor de asigurări, informațiile următoare:

a) titlul „Document cu informații esențiale” (KID) în partea de sus a primei pagini a

documentului și denumirea de PRIIP;

b) sub titlul KID următoarea declarație:

„Prezentul document conține informații esențiale referitoare la acest produs de investiții.

Acesta nu reprezintă un material de marketing.

Informațiile vă sunt oferite în virtutea unei obligații legale, pentru a vă ajuta să înțelegeți
natura, riscurile, costurile, câștigurile și pierderile potențiale care derivă din acest produs și
pentru a vă ajuta să îl comparați cu alte produse.”;

c) autoritatea competentă a creatorului de PRIIP. Se va indica și data documentului;

d) dacă este cazul, următoarea alertă de inteligibilitate: „Sunteți pe cale să achiziționați un

produs care nu este simplu și poate fi dificil de înțeles.”;

e) natura și principalele caracteristici ale PRIIP:

(i) tipul de PRIIP;

(ii) obiectivele acestuia și mijloacele pentru atingerea lor, descrierea instrumentelor-suport sau
a valorilor de referință, menționarea piețelor pe care investește PRIIP;

(iii) o descriere a tipului de investitor individual pentru care PRIIP este destinat să fie
tranzacționat;

(iv) detaliile beneficiilor de asigurare, inclusiv circumstanțele în care acestea s-ar realiza;

(v) termenul (durata) PRIIP, dacă este cunoscut.

f) o scurtă descriere a profilului de risc și de randament cuprinzând următoarele elemente:

(i) un indicator de risc sintetic, însoțit de o explicație a riscurilor relevante pentru PRIIP;

(ii) pierderea maximă posibilă a capitalului investit, inclusiv faptul că există posibilitatea ca
investitorul să piardă întregul capital investit;

(iii) scenarii adecvate privind performanța și ipotezele aflate la baza lor;

(iv) după caz, informații privind condițiile de randament pentru investitorii individuali sau
praguri de performanță integrate;

(v) o declarație conform căreia legislația fiscală a statului membru de origine al investitorului
individual poate avea un impact asupra remunerării reale.

g) informații despre Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA);

h) costurile investiției în PRIIP, inclusiv costurile directe și indirecte care trebuie suportate de
investitorul individual, costurile distribuției și costurile totale exprimate în termeni monetari și
procentuali;

i) informații despre cât timp ar trebui să păstreze și în ce condiții poate retrage banii anticipat
clientul din care să rezulte:

(i) perioada în care este posibilă anularea sau renunțarea la contract fără penalizări (dacă
există);

(ii) perioada minimă pentru care este recomandat şi, după caz, obligatoriu să se facă deținerea;

(iii) posibilitatea de a dezinvesti înainte de scadență și condițiile aferente, inclusiv toate

tarifele și penalitățile aplicabile;

(iv) consecințele potențiale ale retragerii investiției înainte de finalul termenului sau al
perioadei de deținere recomandate.

j) informații privind posibilitatea depunerii unei reclamații;

k) o precizare sumară a tuturor documentelor de informare suplimentare care trebuie puse la

dispoziția investitorului individual în etapa precontractuală și/sau în etapa post contractuală,
cu excepția oricărui material de marketing.

Documentul de informare privind produsul de asigurare

Acest document de informare se utilizează în cazul în care produsul de asigurare este încadrat
în clasele de asigurări de viață prevăzute la secțiunea C pct. 1 şi 2 din anexa nr. 1 la Legea nr.
237/2015, altul decât cel prevăzut la lit. b), respectiv cele care nu sunt produse de investiții
bazate pe asigurări.

Informațiile care trebuie furnizate sunt relativ aceleași cu informațiile conținute în PID și
KID, evident cu particularitățile specifice acestui tip de produse. Astfel, distribuitorii de
asigurări sunt obligați să pună la dispoziția potențialilor clienți informații despre:
a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizației de asigurare în cazul producerii
evenimentului asigurat, a fiecărui beneficiu şi a clauzelor opționale/suplimentare;

b) excluderile din asigurare;

c) momentul la care contractul începe şi se termină;

d) modalitățile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare;

e) drepturile părților de a rezilia contractul unilateral sau înainte de termen, inclusiv

penalitățile aferente;

f) modalitatea prin care se plătesc primele și termenele de plată a primelor de asigurare;

g) modalitățile şi termenele de plată a indemnizațiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare

și a sumelor asigurate;

h) informații despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele principale, cât și cele
suplimentare, după caz;

i) informațiile despre perioada de grație;

j) modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor;

k) indicarea valorii de răscumpărare totale, a sumelor asigurate reduse, precum și a nivelului

până la care acestea sunt garantate pentru fiecare an de asigurare din cadrul perioadei de
asigurare acoperite prin contractul de asigurare;

l) informații despre situațiile în care valoarea de răscumpărare a poliței este 0;

m) proceduri de soluționare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului,

respectiv informații despre modalitățile de rezolvare pe cale amiabilă a reclamațiilor
formulate de contractanți sau de beneficiarii contractelor de asigurare, după caz, acestea
neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge la procedurile judiciare legale;

n) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația fiscală aplicabilă contractelor

de asigurare;

o) legea aplicabilă contractului de asigurare;

p) existența Fondului de garantare a asiguraților.

2.2.4. Document privind analiza cerințelor şi necesităților clienților

Documentul privind analiza cerințelor și necesităților clientului, denumit de legiuitor DNT, se

utilizează înainte de încheierea contractului de asigurare și în scopul acordării consultanței în
legătură cu un anumit produs de asigurare. În urma obținerii informațiilor solicitate în baza
acestui document, distribuitorul în asigurări poate analiza cerințele și necesitățile clientului
fiind în măsură să realizeze o evaluare adecvată a acestora și să formuleze o recomandare
personalizată clientului.

Anterior prezentării unor produse de asigurare și propunerii de încheiere a contractului de

asigurare, distribuitorul în asigurări redactează DNT în două exemplare, unul pentru
distribuitorul de asigurări, în numele și pentru care desfășoară activitatea de distribuție, iar
celălalt pentru potențialul client (contractant).

În cazul în care clientul sau potențialul client optează pentru neacordarea consultanței, acesta
este avertizat că distribuitorul în asigurări nu va evalua dacă contractul corespunde DNT.
Distribuitorului în asigurări nu îi este permisă vreo acțiune sau inacțiune care să aibă ca efect
influențarea clientului sau potențialului client pentru ca acesta să renunțe la consultanță.

Refuzul de a furniza informațiile solicitate în DNT este documentat de către distribuitorii în

asigurări, care au obligația de a-i avertiza pe clienți sau potențialii clienți cu privire la
imposibilitatea prezentării unui produs de asigurare personalizat.

Se acordă consultanță și pentru tipurile de asigurări exceptate (asigurări de răspundere civilă,

asigurări obligatorii a locuințelor, asigurări medicale de călătorie în străinătate sau alte
asigurări impuse de legislația în vigoare) dacă potențialii clienții și-au exprimat opțiunea în
acest sens în DNT.

În ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări, suplimentar furnizării KID,

distribuitorii în asigurări prezintă potențialilor clienți sau clienților o proiecție a contractului
de asigurare de viață în două exemplare semnate de ambele părți, câte unul pentru fiecare
parte, care va cuprinde următoarele informații:

a) informații din DNT referitoare la situația personală a potențialului client;

b) informații referitoare la contractul de asigurare precum tip, durată, frecvență de plată;

c) evoluția sumei asigurate și a primelor plătite;

d) evoluția valorii contului, pentru polițele de tip unit-linked, sau evoluția contului de
participare la profit, pentru polițele tradiționale;

e) evoluția valorii de răscumpărare și a sumei asigurate reduse;

f) costurile de administrare, prezentate separat dacă structura costurilor permite acest lucru;

g) în afara scenariului cu 0% randament, valoarea unităților constantă, prezentarea simultană a

încă două scenarii de performanță a randamentelor fondurilor de investiții, unul pesimist și
unul optimist;

h) o declinare a responsabilității referitoare la garantarea evoluției contractului de asigurare

conform proiecției prezentate, în cazul în care nu există garanții.

Pentru produsele de investiții bazate pe asigurări pentru care s-a oferit consultanță, aceasta se
materializează printr-o declarație de adecvare furnizată clienților pe suport durabil. Declarația
de adecvare se realizează astfel încât să corespundă preferințelor, obiectivelor și celorlalte
caracteristici ale clienților.
Distribuitorii în asigurări sunt obligați să comunice clienților periodic orice modificare care
intervine în documentele precontractuale.

2.2.5 Încheierea contractului de asigurare la distanță (prin mijloace electronice)

Dezvoltarea domeniului IT și accesul mai multor categorii de persoane la serviciile de

web/internet a impus și în domeniul asigurărilor luarea din partea asigurătorilor și
intermediarilor de asigurări de măsuri tehnice, organizatorice, de marketing pentru a-și
dezvolta afacerea și pentru a oferi acestor persoane posibilitatea de a beneficia de produse de
asigurare prin intermediul mijloacelor de comercializare electronică. În acest context, a fost
adoptată o reglementare specială a acestei modalități de vânzare menită să asigure o protecție
similară vânzării clasice. Acest tip de vânzare s-a dovedit singura variantă viabilă în contextul
pandemic, când prezența faţă-în-faţă nu a fost posibilă, arătând că acest mod de vânzare este
absolut necesar.

Astfel, comercializarea electronică a produselor de asigurare reprezintă activitatea de

distribuție de asigurări efectuată fie la distanță prin utilizarea mediului on-line, fie prin
utilizarea altor mijloace electronice, indiferent de dispozitivul de accesare a acestora, fix sau
mobil. Mijloacele de comercializare electronică includ pe lângă servicii web, soluții
informatice și echipamente hardware. Soluțiile informatice sunt aplicații on-line sau pe
terminale mobile, destinate comercializării electronice, dezvoltate de asigurători, intermediari
principali sau intermediarii secundari care reprezintă canalul propriu de distribuție al
asigurătorului sau intermediarului principal. În acest ultim caz, dezvoltarea soluțiilor
informatice de către intermediarii secundarii se poate face numai cu condiția ca acestea să fie
verificate de către asigurători și intermediarii principali privind respectarea prevederilor
legale, inclusiv privind respectarea măsurilor de identificare a clienților, întrucât asigurătorii
și intermediarii principali răspund pentru desfășurarea activității de distribuție.

Soluțiile informatice prin care sunt prezentate sau comercializate electronic contractele de
asigurare trebuie să conțină minimum următoarele secțiuni în legătură cu furnizorul acestor
contracte:

a) „Despre noi” cuprinde identitatea și adresa distribuitorului de asigurări, calitatea de

intermediar sau de asigurător a acestuia, dacă oferă consultanță pentru produsele
comercializate, experiența în asigurări, date din registrul comerțului sau un registru public
similar;

b) „Contact” care cuprinde adresa sediului social, a punctelor de lucru, telefon, fax, e-mail;

c) „Produsele/Serviciile noastre” care conține documentele precontractuale;

d) „Termeni și condiții” conține cel puțin informații referitoare la eventuale modificări sau
anulări ale contractelor de asigurare, informații privind denunțarea unilaterală în cazul
contractelor

încheiate la distanță, informații privind actualizarea datelor publicate prin comercializarea

electronică a contractelor de asigurare;

e) „Politica de prelucrare a datelor cu caracter personal”;

f) „Petiții” cuprinde procedurile de reclamații/petiționare, inclusiv la

A.S.F., prin furnizarea datelor de legătură către rubrica aferentă petițiilor, disponibilă pe site-
ul A.S.F., precum şi la posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a disputelor.

De asemenea, comercializarea electronică se organizează, în funcție de destinatar, pe două

secțiuni distincte și clar delimitate cu acces securizat,

(i) o secțiune destinată personalului asigurătorilor și intermediarilor principali și/sau

intermediarilor secundari/personalului acestora cu cod

RAF și (ii) o a doua secțiune destinată potențialilor clienți care permite

înaintarea de oferte, comparații, înregistrări de cereri de ofertă și/sau emitere de comenzi,

emiterea contractelor de asigurare la distanță, cu condiția existenței unor tehnici de
autentificare securizată a potențialilor clienți.

În vederea transmiterii de informații pentru potențialii clienți

(contractanți), similare cu acelea furnizate prin intermediul unui suport de hârtie, soluțiile
informatice sunt realizate cu respectarea cerințelor de informare corectă și transparentă,
cuprinzând minimul de informații enunțate în Anexa nr. 16 lit. c din Norma A.S.F. nr.
22/2021.

Informațiile se prezintă sub forma unor ferestre distincte sau prin legături distincte către
pagini care conțin aceste informații, înainte ca potențialul client să finalizeze etapele
comenzii. Înainte de finalizarea comenzii, clientul confirmă prin bifarea căsuței
corespunzătoare faptul că a înțeles, a acceptat termenii și condițiile contractului de asigurare,
drepturile și obligațiile ce îi revin și este de acord cu emiterea poliței de asigurare.

Pentru a avea garanția parcurgerii informațiilor și a documentelor produsului de asigurare,

căsuța de acceptare a condițiilor sau de închidere a ferestrei este vizibilă numai după
parcurgerea întregului text al acestor informații și documente.

Înainte de încheierea unui contract de asigurare comercializat prin mijloace electronice,

potențialii clienți confirmă că datele de identificare sunt reale, că a parcurs și înțeles DNT, că
a fost informat privind produsul/produsele de asigurare adecvat/adecvate DNT, i s-au
prezentat documentele de informare care conțin informații-cheie despre produsele de
asigurare solicitate, că a optat și a beneficiat de consultanță anterior alegerii produsului de
asigurare, sau, după caz, că a renunțat la acordarea consultanței şi că a înțeles avertizarea
distribuitorului.

Oferta generată și înaintată de distribuitorul în asigurări conține mai multe date și informații și
anume:

a) datele de identificare ale bunului de asigurat și ale clientului/potențialului client;

b) întrebările distribuitorului de asigurări necesare încadrării în clase de risc, după caz;

c) răspunsurile potențialului client la întrebările distribuitorului de asigurări în baza cărora a
fost calculată oferta de către sistemul informatic;

d) sumele asigurate;

e) franșize, dacă este cazul, cu precizarea clară a cuantumului acestora, a cazurilor în care se
aplică și asupra sumelor la care se aplică (dacă sunt exprimate procentual);

f) perioada asigurată;

g) riscurile asigurate;

h) excluderile;

i) acoperirea teritorială a riscurilor;

j) prețul total pe care potențialul client îl are de plătit, cu evidențierea taxelor, costurilor
suplimentare ori cheltuielilor aferente şi a oricărui cost suplimentar rezultat din contractarea
asigurării prin utilizarea mijloacelor de comercializare electronică;

k) comisionul intermediarului/intermediarilor de asigurări, în cazul polițelor RCA;

l) clasa Bonus/Malus, în cazul polițelor RCA sau oricând se aplică;

m) perioada valabilității ofertei și codul unic de confirmare a acesteia;

n) necesitatea de efectuare sau nu a unei inspecții de risc;

o) eventualele documente solicitate în vederea semnării contractului de asigurare;

p) informațiile privind modalitățile de plată şi de realizare a acesteia;

q) informații privind existența sau inexistența dreptului de denunțare unilaterală a contractului

de asigurare încheiat la distanță. În situația în care acest drept este stipulat se precizează
termenii şi condițiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv eventualele penalități sau
consecințe care decurg din acestea, cu respectarea prevederilor Ordonanței

Guvernului nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea

şi executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare;

r) informațiile privind existența sau inexistența dreptului asigurătorului

/asiguratului de a rezilia contractul înainte de termen, drepturile, obligațiile și eventualele

penalități impuse ori care decurg din aceasta;

s) informații privind legislația aplicabilă și/sau instanța competentă cu soluționarea

eventualelor litigii între părți;
t) existența și datele de contact ale Fondului de Garantare a Asiguraților;

u) alte informații, conform prevederilor legale.

Prețurile afișate prin mijloacele electronice de comercializare a contractelor de asigurare nu

pot fi diferite de sumele încasate/plătite de clienți și înscrise în contractul de asigurare/chitanța
fiscală/ordinul de plată/confirmarea de plată.

Ofertele finalizate cu emiterea contractului de asigurare/poliței prin mijloace electronice de

comercializare a contractelor se înregistrează automat în software-ul de gestiune și evidență al
entității emitente.

Distribuitorii de asigurări sunt responsabili pentru toate erorile, greșelile apărute la înaintarea
ofertelor/contractelor de asigurare prin utilizarea soluțiilor informatice.

Asigurătorii și intermediarii principali mențin o evidență securizată a persoanelor care au

acces în aplicația de emitere a contractelor de asigurare, inclusiv a persoanelor cu drept de
acces din partea furnizorului extern al soluției și/sau aplicației.

În cazul în care soluțiile informatice permit realizarea de oferte comparative pentru minimum
două contracte de asigurare, elementele minime de comparație utilizate sunt:

a) tipul contractului de asigurare, dacă este de tip „toate riscurile” sau de tip „riscuri
nominalizate”;

b) sumele asigurate, diferențiate pe riscuri acoperite, dacă este cazul, și condițiile aplicabile
acestora conform condițiilor de asigurare;

c) acoperirile și durata acestora, excluderile;

d) limita/limitele de despăgubire, dacă există;

e) franșizele și detalierea acestora;

f) acoperirea teritorială oferită de contractul de asigurare;

g) informațiile privind prima de asigurare, modalitățile și frecvența de plată și de realizare a

acesteia;

h) taxele de emitere, de administrare și de reziliere;

i) garanțiile produsului;

j) denumirea asigurătorului emitent.

2.2.6. Particularitățile încheierii contractului de asigurare la distanță

Contractul de asigurare încheiat la distanță este acel contract de asigurare

încheiat între un distribuitor de asigurări și un potențial client (de exemplu, un mijloc de

comercializare electronică sau telefonul), în cadrul unui sistem de vânzare la distanță sau al
unui sistem de furnizare de servicii organizat de către distribuitorul de asigurări care utilizează
în mod exclusiv, înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de
comunicare la distanță.

Astfel, încheierea contractelor de asigurare la distanță este supusă atât dispozițiilor legale
privind comercializarea electronică a produselor de asigurare cât și dispozițiilor legale
aplicabile comercializării la distanță a serviciilor financiare pentru consumatori, în măsura în
care acestea din urmă nu contravin primelor.

În cazul contractelor de asigurare încheiate la distanță, dacă potențialul client a solicitat

comunicarea condițiilor și prevederilor contractuale în scris, acestea i se comunică în timp util
înainte ca el să aibă obligații rezultate din contract sau din acceptarea unei oferte de asigurare
la distanță. În cazul vânzării prin telefon, dacă transmiterea în prealabil a documentelor și
informațiilor nu este posibilă, iar potențialul client a cerut expres încheierea contractului în
această modalitate, distribuitorul în asigurări îi transmite condițiile și prevederile contractuale
pe suport durabil, imediat după încheierea contractului la distanță.

Pentru contractele de asigurare reprezentând produse de investiții bazate pe asigurări încheiate

prin mijloace de comunicare la distanță care nu fac posibilă transmiterea în prealabil a
declarației de adecvare, aceasta este furnizată ulterior încheierii contractului pe suport durabil,
dacă clienții sunt de acord cu acest lucru și au fost informați că pot întârzia încheierea acestuia
până la primirea declarației.

Contractul la distanță se consideră încheiat în momentul primirii mesajului de confirmare de

către consumator (asigurat), referitor la comanda sa.

Clientul are dreptul de a denunța unilateral contractul pe parcursul unei perioade de 14 zile
calendaristice, fără motiv şi fără penalități.

Excepție fac asigurările de viață pentru care perioada de exercitare a dreptului de denunțare
unilaterală de către client este de 30 de zile calendaristice, dar și asigurările RCA cărora li se
aplică reglementările specifice. Dreptul de denunțare unilaterală a contractului nu se aplică
asigurărilor de călătorie și pentru bagaje sau altor contracte de asigurare cu o durată de cel
mult o lună calendaristică.

Termenul de denunțare începe să curgă:

a) din ziua în care contractul la distanță a fost încheiat, cu excepția contractelor de asigurare
de viață pentru care termenul curge de la data când clientul este informat că respectivul
contract la distanță a fost

încheiat;

b) din ziua în care clientul, la cererea sa, a primit informațiile, condițiile

și prevederile contractuale, dacă acestea au fost primite ulterior datei menționate la lit. a).

2.2.7. Locul încheierii contractului de asigurare

Locul încheierii contractului de asigurare diferă în funcție de modul

încheierii: între părțile prezente sau prin mijloace de comunicare la distanță.

Atunci când contractul se încheie între persoanele prezente, locul

încheierii este acela în care se găsesc părțile, respectiv distribuitorul în asigurări și clientul.
Potrivit dispozițiilor legale, un astfel de loc poate fi:

a) sediul principal sau secundar ale asigurătorilor şi intermediarilor principali, ori, după caz,
ale agenților sau agenților auxiliari persoane juridice, respectiv asistenților sau asistenților
auxiliari persoane juridice;

b) sediul principal sau secundar al clientului sau potențialului client persoană juridică sau în
alte locații agreate cu clienții;

c) domiciliul sau, după caz, reședința clientului sau potențialului client persoană fizică sau altă
locație agreată cu acesta.

În cazul în care contractul se încheie la distanță, inclusiv prin mijloace electronice, locul
încheierii acestuia este locul unde își are sediul ofertantul contractului, așadar sediul
distribuitorului de asigurări la momentul când se primește acceptarea ofertei din partea
clientului.

Locul încheierii contractului poate fi în România sau într-un stat membru al UE, ori într-un alt
stat în care clientul își are reședința/domiciliul, în cazul comercializării produselor de
asigurări în baza libertății de prestare a serviciilor. Locul nu determină în mod automat legea
aplicabilă contractului de asigurare, dacă în contract nu se prevede altfel sau dacă nu intervin
alți factori cum ar fi: locul producerii riscului, calitatea de distribuitor emitent al produsului de
asigurare, categoria din care face parte distribuitorul de asigurare cu care se încheie
contractul.

Distribuitorii de asigurări au obligația informării potențialilor clienți asupra legii aplicabile

contractului de asigurare și, după caz, posibilitatea de a opta pentru legea aplicabilă. Pentru
astfel de situații, legea aplicabilă este cea prevăzută în contractul de asigurare, părțile având
posibilitatea să aleagă dintre: legea clientului, legea asigurătorului, legea locului încheierii
contractului, legea locului producerii riscurilor asigurate, legea statului unde este situat riscul
sau o altă lege.

De regulă, locul (statul) încheierii contractului și statul în care este situat riscul reprezintă
factorii cei mai relevanți care determină sau în baza cărora se stabilește legea aplicabilă, cu
observația că există diferențe de tratament legislativ în situația în care intervin aspecte
extracomunitare în legătură cu contractul (de exemplu, încheierea unei asigurări de bunuri de
către un asigurător român pentru un activ al unei persoane juridice române situat

în Ucraina).

Statul în care este situat riscul este acel stat în care: (i) este situată proprietatea cum ar fi
bunuri imobile – construcții, terenuri; (ii) este
înregistrat sau înmatriculat un vehicul; (iii) este încheiat contractul de asigurare de călătorii în
străinătate pe o perioadă de maxim 4 luni; (iv) se află reședința obișnuită a clientului persoană
fizică sau sediul principal ori secundar al clientului persoană juridică.

2.2.8. Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare prin mijlocirea intermediarilor

Un contract de asigurare încheiat direct de o societate de asigurare sau prin mijlocirea unei
alte categorii de distribuitor în asigurări produce direct efecte între societatea de asigurare și
client.

Mai mult, prin dispozițiile normative speciale privind distribuția de asigurări se oferă o
garanție suplimentară clienților că drepturile lor, izvorâte din contractul de asigurare, sunt
protejate. În acest sens, societățile de asigurare și intermediarii principali sunt răspunzători
pentru toate acțiunile sau omisiunile angajaților proprii și ale intermediarilor secundari

în desfășurarea activității de distribuție, inclusiv în încheierea contractului de asigurare.

Odată încheiat contractul și respectate obligațiile de către contractantul asigurării și/sau

asigurat, societatea de asigurare este obligată să plătească despăgubirea sau indemnizația, în
cazul producerii evenimentului asigurat,

în limitele clauzelor, fără a fi îndreptățită să refuze plata despăgubirilor, invocând anumite

acțiuni sau omisiuni săvârșite de intermediari cu prilejul

încheierii contractului de asigurare.

Clienții care beneficiază de produsele de asigurare sunt protejați și în cazul plății primelor de
asigurare prin intermediar, respectiv încasării despăgubirilor/sumelor asigurate de la
asigurător prin mijlocirea intermediarului.

Astfel, în cazul în care:

- intermediarul colectează prime de asigurare de la clienți, în baza unei

împuterniciri de la asigurător, acestea se consideră transferate societății de asigurare atunci

când clientul a efectuat plata către intermediar;

- despăgubirile sau sumele asigurate se plătesc de către societatea de asigurare prin

intermediarul principal și numai dacă acesta are

împuternicire de la client, aceste despăgubiri/sume asigurate se consideră ca fiind transferate

clienților numai în momentul încasării efective de către aceștia a sumelor sau despăgubirilor
respective.

În situația în care intermediarul principal sau intermediarul secundar nu depun la asigurător

sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, respectiv polițele de asigurare sau alte
documente, și se produc riscurile acoperite prin contractele încheiate, în astfel de împrejurări,
asigurătorul este obligat să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz, despăgubirea
terțului păgubit, deoarece asiguratul sau terțul nu au nici o culpă pentru situațiile arătate.