(continuare)

În cazul în care obligația de informare este încălcată de către asigurător,

asiguratul , în funcție de situațiile practice, are mai multe posibilități :
1. adaptarea contractului la elementele esențiale ale asigurării, iar dacă
asigurătroul nu este de acord, asiguratul poate solicita încetarea contractului de
asigurare, cu consecința restituirii sumelor achitate cu titlu de prime de asigurare;
2. dacă există neconcordanțe între elementele asigurării prezentate de
către asigurător cu prilejul perfectării contractului de asigurare și elemntele
(conținutul) contractului de asigurare propriu-zis considerăm că vor avea întâietate
regulile înfățișate de către asigurător cu prilejul încheierii contractului de asigurare.
Această soluție se impune pe considerentul că asiguratul a contractat asigurarea în
termenii prezentați de asigurători în faza precontractuală și pe caracterul
sancționator al relei credințe a asiguratului, constând în inserarea în contractul de
asigurare a clauzelor în alt mod decât cel prezentat în faza precontractuală.
De asemenea, în doctrină s-a precizat, că, în caz de
viciere a consimțământului prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare
a obligației de informare a asigurătorului, cea mai bună formă de acoperire în
natură a prejudiciului suferit de asigurat prin pierderea șansei de a dispune de o
garanție eficientă a riscului este chiar obligarea asigurătorului la executarea
contractului, ca și cum acesta ar fi fost valabil 1. Dacă se păstrează contractul de
asigurare, clauzele defavorabile asiguratului și care nu au făcut obiectul informării
trebuie să fie considerate inopozabile acestuia2.
Obligația de informare în perioada
precontractuală revine și intermediarilor în asigurări și este reglementată de art. 12
așin. 6 din Legea nr. 236/2018.
6. 2. Momentul încheierii contractului
● Prin încheierea contractului se înțelege realizarea acordului de voință al
părților asupra clauzelor contractuale3. În acest sens Codul civil prevede
următoarele: Potrivit art. 1182 alin. 1 ,,Contractul se încheie prin negocierea lui de
către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta,,. De
semenea, art. 1196 alin. 1 prevede: ,,Orice act sau fapt al destinatarului constituie
acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel
1
A se vedea, R. N. Catană, op. cit. 175.
2
Idem p. 173
3
A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Hamangiu,
București, 2008, p. 48; I. Dogaru, P. D, Drăghici, Drept civil. Teorria generală a obligațiilor, ediția a 2-a,
Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 152

1
cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul ofertei. Dispozițiile art.
1186 rămân aplicabile,,.
Același mecanism se întâlnește și în cazul contractului de
asigurare, în sensul că acesta se consideră încheiat în momentul reunirii ofertei de a
contracta cu acceptarea acesteia4. În materia asigurărilor, oferta de a contracta
poate proveni atât de la asigurat, cât și de la asigurător.
De menționat în privința asigurătorului ca acesta
este obligat să-și elaboreze propriile condiții de asigurare claselor și formelor de
asigurare. Aceste condiții de asigurare reprezintă o ofertă generală de a contracta
adresată potențialilor asigurați5. Oferta de a contracta o asigurare poate fi făcută și
de către potențialul asigurat prin prezentarea elementelor esențiale ale asigurării
(riscurile asigurate, prima de asigurare, durata asigurării) pe care intenționează să
le contracteze, în legătură cu care, dacă asigurătorul este de acord, acceptă oferta și
ia naștere contractul de asigurare.
Formularea ofertei atât de asigurat cât și de
asigurător este prevăzută, în termeni generali, în art. 1188 alin. 2 Cod civil
astfel: ,,Oferta poate proveni de la persoana care are inițiativa încheierii
contractului, care îi determină conținutul sau, după împrejurări, care propune
ultimul element esențial al contractului. Deoarece mecanismul de
încheiere a contractului de asigurare este destul de tehnic, părțile poartă tratative
îndelungate asupra perfectării contractului de asigurare, și datorită specificului
riscurilor asigurate sau al bunurilor ori valorilor ce se asigură.
Se poate
exemplifica în acest sens ,,asigurarea unor bunuri cu valoare ridicată care urmează
să fie exportate, iar pentru plata prețului se cere, printre altele, încheierea unei
polițe de asigurare asupra bunurilor ce urmează a fi expediere. Pe același nivel de
dificultate se situează și asigurările de garanții și de pierederi financiare,,6.
În materia
asigurărilor își găsesc aplicare și dispozițiile art. 1182 alin. 2 Cod civil, potrivit
cărora ,,este sufiecient ca părțile să se pună de acord asupra elementelor esențiale
ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite
ulterior ori încredințează determinarea acestora unei alte persoane,,.
Momentul încheierii contractului de asigurare are aceeași importanță ca și
momentul încheierii contractelor în dreptul comun. Astfel, determinarea momentul

4
A se vedea, R. N. Catană, op. cit. 144.
5
Idem
6
A se vedea, Vasile Nemeș, op. cit. p. 161

2
încheierii contractului de asigurare are importanță din perspectiva: posibilității de
revocare a ofertei, caducitații acesteia, momentului începerii răspunderii
asigurătorului, viciilor voinței cu prilejul contractării,momentului producerii
efectelor juridice etc.
● Oferta de a contracta
Propunerea de a contracta se numește policitațiune sau oferta
de a contracta 7
Contractul se consideră încheiat prin negocierea lui de către
părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta. Oferta de a a
contracta o asigurare anume nu are o reglementare speicală, în privința condiției de
formă. Dreptul comun în materia încheierii contractelor, respectiv dispozițiile art.
1187 Cod civil, prevăd în acest sens că oferta și acceptarea trebuie emise în forma
cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului. Cum forma scrisă a
contractului de asigurare este necesară pentru proba contractului și nu pentru
valabilitatea acestuia, acesta poate îmbrăca orice formă, chiar și verbală.
În privința condițiilor de fond pe care
trebuie să le îndeplinească oferta de a contracta, în materia asigurărilor se aplică
dispozițiile dreptului comun în materia contractelor. Oferta de a contracta o
asigurare trebuie să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă și cu
intenția de a angaja din punct de vedere juridic. Și în această materie oferta trebuie
să fie fermă, neechivocă, precisă și completă, cuprinzând toate elementele ce pot fi
luate în considerare pentru încheierea contractului de asigurare 8. Aceste cerințe
sunt prevăzute și în art. 1188 alin. 1, care precizează că ,,o propunere constituie
ofertă de a contracta dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea
contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de
către destinatar. Oferta de contracta nu se confundă cu solicitarea de oferte. În
acest sens art. 1190 Cod civil prevede că solicitarea de a formula oferte, adresată
uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie prin ea însăși, oferta de a
contracta. ● Acceptarea ofertei de
asigurare Accepatrea ofertei este
răspunsul care cuprinde acordul cu oferta primită . 9
Sub aspectul formei, la
fel ca și oferta, acceptarea, potrivit dispozițiilor art. 1187 Cod civil, trebuie emisă
în forma cerută de lege pentru încheoerea valabilă a contractului. Prin urmare,
7
A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p. 48
8
Idem și St. D. Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român , ed. a VI-a, Editura Universul Juridic,
București, 2007, p. 411
9
A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p. 48; L. Pop, I.-Fl. Popa, S. I. Vidu, Curs de Drept civil.
Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 51 și urm.; I. Dogaru și P. Drăghici,
………………p. 168

3
acceptarea ofertei de a asigurare. În ceea ce privește
condițiile de fond ale acceptării ofertei de a contracta o asigurare, acestea sunt
aceleași cu cele din dreptul comun, adică acceptarea trebuie să concorde cu oferta,
să fie neîndoielnică și să intervină înaintea ca oferta să devină caducă ori să fi fost
revocată10. Aceste
condiții ale acceptării ofertei de a contracta sunt contracta sunt consacrate în
cuprinsul art. 1196-1198 Cod civil. Potrivit acestor dispoziți, orice act sau fapt al
destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul sau cu
privire la ofertă11, astfel cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul
ofertei. Tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valoarează acceptare decât atunci
când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între
acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări. În privința
momentului acceptării, art. 1198 Cod civil stipulează că acceptarea tardivă produce
efecte numai dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe acceptant desspre
încheierea contractului. Acceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după
expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă
ofertantul nu îl înștiințează despre aceasta de îndată. Mecanismul de negociere și
încheiere a contractului de asigurare, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.
1196 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora orice aact sau fapt al destinatarului constituie
acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă12.
● Teorii privind momentul încheierii contactului
Momentul încheierii contractului de asigurare depinde în funcție de cele trei
ipoteze specifice dreptului comun13:
a) ofertantul și acceptantul (asiguratul și asigurătorul) se află în unul
în prezența celuilalt;
b) contractul se încheie prin telefon;
c) ofertantul și acceptantul (asigurătorul și potențialul
asigurat) nu se află în același loc, iar contractul se încheie prin corespondență.
Încheierea contractului de asigurare între
prezenți nu ridică probleme deosebite sub aspectul momentului, deoarece ambele
părți sunt de față. ◦ Momentul concret al încheierii contractului de
10
A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p. 48.; St. D Cărpenaru, op. cit. p. 411.
11
Astfel, potrvit art. 1197 Cod civil, răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când: a) cuprinde
modificări sau completări care nu corespund ofertei primite, b) nu respectă forma anume cerută de ofertant , c)
ajunge la ofertant după ce oferta a devenit caducă.
12
A se vedea, I.C.C.J, s. a. II-a civ. dec. nr. 1846 din 25 aprilie 2013, www.rolii.ro, precum și nota autorului cu
privire la această speță, p. 156.
13
A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p. 48.

4
asigurare coincide cu semnarea acestuia de către părțile contractante.
Se aplică aceeași regulă și în ipoteza în care
asigurarea se contractează prin mijlocirea intermediarilor de asigurări. Contractul
se consideră încheiat în momentul când va fi semnta de către asigurat și, după caz,
intermediarul asigurătorului cu care se contractează, adică a semnării de către
agentul de asigurare sau brokerul de asigurare, după caz.
Regulile încheierii contractului între prezenți se
aplică și în cazul încheierii contractului de asigurare prin telefon14.
◦ Încheierea contractului de asigurare
prin corespondență (între absenți) Dreptul comun cunoaște următaorele
sisteme privind momentul încheierii contractului prin corespondență, și anume 15:
- sistemul emisiunii,
- sistemul expedierii acceptării,
- sistemul primirii
acceptării, - sistemul
informării. Codul civil
consacră teoria primirii acceptării. Astfel, potrivit art. 1186 alin. 1, ,,contractul de
se încheie în momentul și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă
acesta nu ia cunoștințăde ea din motive care nu îi sunt imputabile,,. În concret,
contractul de asigurare între absenți va fi considerat încheiat în momentul primirii
de către ofertant a acceptării (corespondenței) de a contracta. În privința
formei contractului de asigurare, atât oferta cât și acceptarea pot îmbrăca orice
formă, inclusiv pot fi adresate verbal. Considerăm
că asigurarea ia ființă în mod valabil și în cazul în care oricare dintre părțile
contractului acceptă în mod tacit oferta de a contracta. În acest sens art. 1186 alin.
2 Cod civil dispune următoarele ,,contractul se consideră încheiat în momentul în
care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința
pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al
uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod 16.
Spre exemplu, asiguratul ca destinatar al ofertei de asigurare face
plata primelor de asigurare aferente contractului de asigurare care i se propune prin
oferta adresată17.

14
Pentru detalii încheierea privind încheierea contractului prin telefon, a se vedea C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p.
50.
15
A se vedea, A se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit. p. 49.; St. D Cărpenaru, op. cit. p. 411, 412
16
A se vedea, art. 1183-1203 Cod civil, cu privire la oferta de a contracta și acceptarea ofertei
17
A se vedea, Trib. București, s. a. VI-a civ. Dec.nr. 2162 din 26 mai 2014, www.rolii.ro, p. 126.

5
 ◦ Regulile speciale privind încheierea contractului de
asigurare prin mijloace electronice
Actele normative care reglementează încheierea
contractelor prin mijloace electronice sunt:
- Legea nr. 455/2001privind semnătura
electronică și
18
- Legea nr. 365/2002 privind comerțul
electronic .
19
Contractul de asigurare poate fi
încheiat și el prin mijloace electronice. Practica asigurărilor din cadrul
Uniunii Europene arată că un număr tot mai mare de asigurări se perfectează prin
intermediul mijloacelor electronice, denumite contracte de asigurare on line. În
comerțul electronic, manifestările de voință ale ofertantului și destinatarului ofertei
se concretizează în înscrisuri în formă electronică 20, iar semnătura autorilor, în
semnătura electronică. Înscrisul în formă electronică
reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și
funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație
inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al
altui procedu similar (art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001).
Semnătura
electronică reprezintî date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate
cu alte date în formă electronică și care servesc o metodă de identificare. Pentru a
avea valoarea semnăturii olografe, legea cere o semnătură electronică extinsă,
definită potrivit art. 4 pct 4 din Legea nr. 455/200121. Înscrisul în
formă electronică este asimilat, în privința condițiilor și efectelor sale, cu înscrisul
sub semnătură privată, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-au asociat logic o
semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau
neevocat în momentul respectivși generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de
creare a semnăturii electronice22.

18
Publicată în M. Of. Nr. 429 din 31 iulie 2001 și republicată în M. Of. Nr. 316 din 30 aprilie 2014. Prin H.G.
1259/2001 au fost aprobate Normele tehnico și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind
semnătura electronică, republicată în M. Of. Nr. 959 din 29 noiembrie 2006
19
Republicată în M. Of. Nr. 959 din 29 noiembrie 2006. Prin H. G. nr. 1308/2002, au fost aprobate Normele
metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic (M. Of. Nr. 877 din 5 decembrie
2002)
20
A se vedea, C. Predoiu, A. M. Șandru, Comerțul prin internet. Studiu economic și juridic în Juridica nr. 10/2000, p.
37 și urm. T.G. Savu, Unele considerații pe marginea efectelor noii reglementări privind comerțul electronic asupra
regulilor în materia formării contractului, în R.D.C. nr. 9/2002, p. 97 și urm ; Gh. Stancu, Unele considerații privind
comerțul electronic, R.D.C. nr. 7-8/2003, p. 122 și urm.
21
A se vedea, C.T. Ciulei, Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice și folosirea ei în
tranzacțiile încheiate pe internet, în R.D.C. nr. 6/2001, nr. 11/2003, p. 137 și urm.
22
A se vedea, St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 165

6
 În ceea ce privește momentul încheierii contractului, art. 9 din Legea
nr. 365/2002 prevede că, dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră
încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința
ofertantului.
Reglementările comerțului electronic și ale semnăturii electronice
consacră teoria informațiunii reglemetată de fostul art. 35 Cod com23, în prezent de
către art. 1186 alin. 1 Cod civil.
În materia asigurărilor, regulile precizate guvernează încheierea
contractului de asigurare prin mijloace electronice.
◦ Particularitățile încheierii contractului de asigurare
la distanță 1. Contractele la distanță constituie obiect de
reglementare al O.G. nr. 85 /200424 privind protecția consumatorilor la încheierea
și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare.
Potrivit O.G. nr. 85/2004, prin
contract la distanță se înțelege contractul de furnizare de servicii financiare
încheiate între un furnizor și un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la
distanță sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care
utilizează în mod exclusiv, înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai
multe tehnici de comnicație la distanță. Serviciul financiar
reprezintî orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii
de investiții financiare reglementate de legislația specifică.
Potrivit O.G. nr.
85/2004 (art. 3 lit. d), consumatprul este orice persoană fizică sau grup de persoane
fizice constituite în asociații, care, în cadrul contractelor reglementate de
ordonanță, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale
sau de producție, artizanale sau liberale. Prin urmare, rezultă că persoanele
juridice, cu excepția asociațiilor de persoane fizice, nu au calitatea de consumator
și, prin urmare, nu beneficiază de protecția reglementată prin O.G. 85/2004.
2.
Obligațiile furnizorului (asigurătorului) în cazul încheierii contractelor la
distanță
Obligația de informare cu prilejul încheierii unui contract la distanță
este reglementată de O.G. 85/2004.
Prima categorie de informații este referitoare la furnizor și la
intermediar. Acestea sunt în concordanță cu cele reglementate de legislația din
23
Idem
24
Republicată în M. Of. Nr. 365 din 13 mai 2008

7
domeniul asigurărilor în sarcina societăților de asigurare și a intermediarilor în
asigurări, care trebuie comunicate asiguraților și potențialilor asigurați.
A doua categorie de informații se referă la
serviciul financiar, aceste informații trebuie oferite consumatorului de către
furnizor în timp util, corect și complet, înainte de încheierea unui contract la
distanță sau la momentul prezentării ofertei, potrivit art. 4 alin. 2 din Ordonanță.
Astfel, art. 4 alin. 2, enumeră
elementele ce trebuie să le conțină informațiile: ,,a) descrierea caracteristicilor
esențiale ale serviciului financiar respectiv; b) prețul total pe care
consumatorul îl are de plătit pentru achiziționarea serviciului financiar, inclusiv
toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente și toate
tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul
furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preț total precis al serviciului
financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra
modalității de calcul necesare verificării costului total; c)
elementele specifice anumitor operațiuni privind existența unor riscuri speciale
asociate contractării serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau
referitoare la posibilitatea unei vaariații a prețului total în funcție de piețele
financiare ori bursiere, asupra cărora furnizorul nu are influență și nu poate fi
prezentată o estimare a evoluției viitoare raportată la performanțele statistice
precedente;
d) existența sau posibilitatea existenței unor taxe si/sau costuri
suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de
acesta; e) orice limită de timp sau data până la care
informațiile furnizate sunt valabile;
f) modalitățile de plată și de realizare a
plății; g) orice cost suplimentar contractat de
consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la
distanță, dacă se percep de către furnizor astfel de costuri adiționale,,.
Informațiile prevăzute la art. 4
alin. 2, trebuie comunicate în mod clar, pentru a fi ușor de înțeles de către
consumator (asigurat). Comunicarea informațiilor se face prin orice mijloc adaptat
tehnicii de comunicație la distanță, utilizate, ținându-se seama de principiile de
bună practică în tranzacții și de principiile care guvernează protecția minorilor și a
altor persoane lipsite de capacitate de exercițiu, precum și de principiile
referitoare la bunele moravuri (art. 4 alin. 5 din O.G. nr. 85/2004).
Furnizorul (asigurătorul) este obligat să comunice consumatorului

8
(asiguratului), în totalitate, termenii și condițiile contractuale și informațiile
prevăzute de ordonanță, în scris, pe hârtie, sau pe orice suport durabil disponibil și
accesibil consumatorului, în timp util și înainte ca acesta să aibă vreo obligație
specifică rezultată din contractul la distanță (potrivit art. 7 din O.G. nr. 85/2004).
Contractul la distanță privind serviciile financiare se consideră
încheiat în momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator
(asigurat), referitor la comanda sa (art. 8 din O.G. nr. 85/2004).
3. Denunațarea unilaterală a contractului de
asigurare încheiat la distanță
Consumatorul are dreptul de a denunța unilateral
contractul la distanță, în termen de 14 zile calendaristice, fără penalități și fără a fi
necesară invocarea veunui motiv.
În cazul contractelor la distanță care au ca obiect
asigurările de viață, termenul în care consumaatorul își poate exercita dreptul de
denunțare unilaterală este de 30 de zile calendaristice.
Prin urmare, legiuitorul face distincție
din punct de vedere al termenului de denunțare în raport de forma de asigurare
contractată la distanță. În cazul contractelor de asigurare de viața, termenul
denunțării este de 30 de zile calendaristice, iar pentru toate celelalte forme de
asigurare termenul este de 14 zile calendaristice.
Teremenul de denunțare a
contractului începe să curgă din ziua încheierii contractului, iar pentru contractele
care au ca obiect asigurarea de viață, termenul începe să curgă de la data cand
asiguratul este informat că s-a încheiat contractul la distanță.
Pentru a opera
denunțarea contractului de asigurare încheiat la distanță, aceasta trebuie notificată
asigurătorului în condițiile prevăzute de art. 12 sin O.G. nr. 85/2004.
4.
Încheierea contractului prin mijlocirea intermediarilor în asigurări
Contractul de asigurare, indiferent de forma sau clasa de asigurări ori de
valorile asigurate, se negociază și se încheie prin mijlocirea unor profesioniști
specializați, denumiți intermediari în asigurări.
Intermediarii în asigurări nu se confundă cu intermediarii reglementați
de Codul civil prin contractul de intermediere, pentru că cei dintâi au sferă
generală de acțiune, pe când cei din materia asigurărilor au ca obiect specializat de
activitate, acela de a negocia și perfecta contracte de asigurare, ca activitate unică25.
25
Cod CAEN 6622

9
 Intermediarii în asigurări trebuie să îndeplinească cerințele
speciale prevăzute de dispozițiile legii nr. 236/2018 privind dispoziția în asigurări,
iar intermediarii de drept comun nu sunt supuși vreunei condiții speciale de
acțiune. Intermediarii din dreptul comun26 au ca
preocupare principală determinarea încheierii unui contract de către terț cu
clientul care l-a împuternicit, pe când intermediarii în asigurări negociază și
încheie ei înșiși contractul de asigurare în numele și pe seama asigurătorului.
Adică, intermediarul din
dreptul comun nu are un drept de reprezentare decât în anumite situații speciale, în
schimb, intermediarul în asigurări are lși dreptul de reprezentare. De asemenea,
intermediarul poate îndeplini un mandat cu dublă reprezentare în acele ipoteze în
care este contactat de către un potențial client să-i găsească o asigurare adecvată
riscurilor pe care dorește să le asigure. În astfel de situații,
intermediarul primește mandat de la potențialul asigurat, iar după ce găsește
asigurătorul dispus să contracteze, primește mandat și din partea acestuia.. Cu toate
acestea, intermediarii în asigurări nu devin părți în contractele pe care le negociază
și le încheie, ceea ce înseamnă că la producerea cazului asigurat va răspunde
asigurătorul pentru care a contractat.

26
A se vedea, Vasile Nemeș , G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie jurisprudență,
modele, Editura Hamangiu, București, 2020, p. 464.

10