Medierea conflictelor in afacerile internaţionale

REZUMAT.
Pentru a avea succes, aplicarea medierii în relaţia cu sistemul judiciar, are nevoie de
înţelegerea procedurii de către magistraţi şi celalte părţi implicate în cadrul diferitelor tipuri
de dispute aflate pe rolul intantelor. Realizarea acestui ghid destinat, actorilor din sistemul
judiciar a urmarit familiarizarea cu subiectul medierii, cu avantajele acestei metode de
soluţionare a disputelor pentru părţi şi pentru sistemul judiciar, precum şi cu modul de lucru al
mediatorilor în cazul intervenţiei prin mediere în ligiile aflate pe rolul instanţelor şi altor
organe judiciare.
Prezentul ghid a fost realizat în 20091, cu scopul de a încuraja aplicarea medierii în relatie
cu sistemul judiciar, fiind actualizat, 2 având în vedere modificările legislative intervenite de la
finele anului 2009 până în prezent: Legea 370/2009 privind modificarea Legii 192/2006
privind medierea si profesia de mediator precum şi Legea 202/2010 privind accelerarea
soluţionarii proceselor în instanţă, fiind distribuit actorilor sistemului judiciar, în acţiunile de
promovare a medierii de către Asociaţia Profesională a Mediatorilor din România3.

INTRODUCERE.
Ghidul face o incursiune în elementele definitorii ale medierii, ca metodă de rezolvare a
disputelor, alternativă la calea clasică de rezolvare – jusţiţia şi sistemul judiciar - , insistând
asupra avantajelor medierii atât pentru părţile în dispută cât şi pentru sistemul judiciar.
Ghidul abordează intr-un capitol distinct aspecte legate de obligaţiile magistratilor şi a
sistemului judiciar de a încuraja aplicarea medierii în realţie cu sistemul judiaciar, asa cum
acestea rezultă din legislaţia din materia medierii.
Procedura medierii este tratată în ghid ca subiect de interes pentru magistrati şi alti actori
din sistemul judiciar în scopul a a clarifica aspecte legate de corelarea procedurii medierii cu
procedura judecatorească, in cazul aplicării medierii în relaţie cu sistemul judiciar.
Prezentul ghid a fost realizat după următoarea structură:
1. Medierea - metodă alternativă de soluţionare a disputelor
1.1. Ce este medierea?
1.2. Avantajele medierii.
1.3. Cine sunt mediatorii.
1.4. Domeniul de aplicare a medierii.
1.5. Procedura serviciului de mediere.
2. Aplicarea medierii în disputele aflate pe rolul organelor judiciare: instanţe de judecată,
Parchete, Poliţie.
2.1. Sediul materiei
2.2. Rolul organelor judiciare în aplicarea medierii în relaţia cu sistemul judiciar
1
Katalin Barbara KIBEDI mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania,
membru al Consiliului de Mediere (între 2009-2011), (revistadeadr@yahoo.com)
Ioana Adina MARIN mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, membru al
Association for Conflict Resolution (USA), membru al Consiliului de Mediere (între 2009-2011 / 2011-2013),
(revistadeadr@yahoo.com)
Alexandru GEORGESCU mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania,
(revistadeadr@yahoo.com).
Daniela POPOVICIU mediator, Preşedinte al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, membru
al Association for Conflict Resolution (USA), membru al Consiliului de Mediere (între 2006-2009 / 2009-2011),
(promedierea@gmail.com)
2
de Ioana Adina MARIN.
3
www.mediator-apmr.ro
 2.3. Proceduri aplicabile

1. MEDIEREA- METODĂ ALTERNATIVĂ DE SOLUŢIONARE A DISPUTELOR.

1.1. Ce este medierea?
- o modalitate de soluţionare a disputelor pe cale amiabilă;
- o metoda de soluţionare a disputelor, alternativă la rezolvarea clasica a disputelor prin
justiţie;
- o negociere asistată de o a treia parte neutră, imparţială şi fără putere de decizie asupra
soluţiei – mediatorul – care sprijină părţile in disputa să colaboreze in găsirea
propriilor soluţii;
- o modalitate prin care o dispută incetează ca urmare a unei soluţii propuse, negociate
şi agreate de către parţi, solutie care se bazează pe interesele părţilor şi nu pe
drepturile acestora;
- o modalitate de soluţionare a disputelor voluntară, părţile fiind libere să decidă dacă
participă in mediere şi dacă acceptă soluţiile rezultate, precum şi incheierea acordului
rezultat in formă scrisă;
- o metodă care poate soluţiona in parte sau total disputa dintre părţi, intr-un mod
original, creativ, adaptat la resursele părţilor;
- o modalitate de soluţionare a disputelor in care părţile sunt asistate de mediator pentru
a vedea disputa intr-o nouă perspectivă, care asigură o soluţionare de tip câstig-câstig
(solutie mulţumitoare pentru ambele parti): mediatorul ajută părţile să nu se mai
privească ca adversari, in competiţie pentru obţinerea satisfacerii pretenţiilor proprii,
ci ca şi colaboratori in găsirea celor mai bune soluţii pentru ambii;
- un proces de rezolvare a disputelor, in care mediatorul – ca terţă parte aleasă de către
parţile in dispută, neutră, imparţială şi fără putere de a decide soluţia – asistă părţile in
cadrul unor intâlniri faţă in faţă pentru a ajunge la un acord acceptat in beneficiul lor,
prin negociere colaborativă.

PRINCIPIILE MEDIERII.
I) Acceptul in cunoştinţă de cauză - părţile au dreptul de a fi informate cu privire la
mediere, pentru a participa in procesul de mediere si a lua decizii in cunostinta de cauza.
Părţile trebuie informate de mediator corect şi explicit (pe inţelesul părţilor) cu privire la:
posibilitatea de a rezolva disputa prin mediere, avantajele medierii, rolul mediatorului şi
consecinţele acordului rezultat din mediere. Aceasta informare se face intotdeauna inainte de
mediere, in etapa de convenire a medierii, pentru ca părţile, in cunostinţă de cauză, să decidă
daca accepta serviciul de mediere.
In cazul in care soluţionarea prin mediere a disputei intervine pe parcursul unui litigiu,
mediatorul va informa partile si asupra consecinţelor medierii asupra procesului aflat pe
rolul instanţelor şi va indruma părţile cum să procedeze cu documentele rezultate din
mediere. 
II) Caracterul voluntar al medierii – părţile au dreptul de a decide liber dacă acceptă sau
nu soluţionarea disputei prin mediere
Observaţie: se face distincţia intre etapa procedurală de soluţionare pe cale amiabilă
(prin mediere, negociere, conciliere, facilitare.) care poate fi obligatorie şi participarea
propriu-zis la mediere, care nu poate avea loc decât in mod voluntar, cu liberul
consimţământ al pţrţilor. Similar negocierii, unde părţile nu pot fi obligate să negocieze
impotriva voinţei lor, nici in mediere partile nu pot fi obligate sa medieze. In cadrul medierii
are loc tot un proces de negociere, cu diferenta ca partile sunt ajutate de mediator pentru ca
nu au capacitatea sau nu sunt in situatia de a mai negocia singure.
Din aceste raţiuni, putem vorbi de o procedură prealabilă obligatorie pentru părţile în
dispută de a încerca soluţionarea prin mediere înainte de a se adresa instalor de judecată
dar si in acest cay, după informarea părţilor cu privire la mediere, părţile decid libere dacă
participă sau nu în procesul de mediere propriu-zis.(exemplu: procedura prealabilă
obligatorie a medierii în cazul disputelor comerciale cu obiect evaluabil în bani – legea
202/2010).
III) Autodeterminarea – partile au dreptul sa-si defineasca ele insele problemele de
rezolvat, interesele, solutiile si sa decida liber asupra acelei solutii care este cea mai
convenabila din perspectiva intereselor lor. Partile au dreptul de a alege si accepta mediatorul.
IV) Neutralitatea si impartialitatea mediatorului.
Neutralitate - mediatorul nu trebuie sa se afle in conflict de interese fata de parti sau fata
de obiectul conflictului.
Impartialitate - mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor, sa
asigure echilibrul de putere la masa medierii, sa trateze părţile cu corectitudine si sa asigure
egalitate de tratament pe tot parcursul procesului de mediere.
V) Confidentialitate –mediatorul va asigura confidentialitatea tuturor informatiilor
comunicate de parti in timpul procedurii de mediere. Mediatorul este obligat sa restituie
partilor toate inscrisurile care i-au fost inmanate de parti. Acest principiul interzice mediatorul
să acţioneze ca avocat al vreuneia dintre parti, în timpul si dupa desfaşurarea procesului de
mediere. Totodata din acest principiu rezultă şi imposibilitatea părţilor şi a organelor judiciare
de a chema mediatorul în instanţă în calitate de martor. 
1.2. Avantajele medierii. Ca modalitate de solutionare a disputelor medierea prezinta certe
avantaje pentru parti:
- Solutia apartine partilor.Responsabilitatea si autoritatea de a ajunge la un acord revine
partilor in conflict. Acestea au dreptul sa faca propriile alegeri, in loc sa ofere puterea
de decizie unui tert.
- Solutia este multumitoare pentru ambele parti (castig-castig). Medierea analizeaza
cauzele de fond ale problemei si permite gasirea unor solutii si remedii creative,
adaptate la nevoile si resursele partilor in disputa. Solutia este multumitoare pentru
ambele parti tocmai pentru ca raspunde intereselor partilor, iar acestea sunt direct
implicate in negociere si decizie. 
- Imbunatateste sau pastreaza relatiile dintre parti. Medierea priveste in viitor. Ajuta
atat la rezolvarea problemelor cat si la pastrarea sau imbunatatirea relatiilor.
- Modul de lucru este flexibil iar discutiile au loc intr-un cadru informal
- Permite o rezolvare mai rapida si mai putin costisitoare pentru parti decat in instanta
de judecata. Datele la care au loc intalnirile partilor cu mediatorul au loc in zilele si la
orele convenite de mediator cu partile. Partile au dreptul de a participa la mediere fara
a fi necesara asistenta acestora de catre avocati, consilieri juridici, ceea ce inseamna
costuri reduse pentru parti fata de costurile in cazul apelarii la organele de justitie. De
multe ori partile isi pot stabili de comun acord criterii obiective de evaluare a unui
bun, ceea ce le scuteste in mediere de plata unor experti, cum se intampla adresea in
cazul unui proces judiciar.
- Asigura confidentialitate. Medierea nu se desfasoara in cadru public. La mediere
participa mediatorul, partile si eventual alte persoane acceptate de părţi şi mediator ca
participanţi în procesul de mediere (avocati, rude, consultanti, experţi). Mediatorul
este obligat sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor aflate pe parcursul
medierii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. De regula, confidentialitatea este
pastrata si de catre parti, cu exceptia cazului in care acestea convin altfel. Alti
participanti sunt obligati sa pastreze confidentialitatea. Mediatorul va conduce
procesul de mediere si va organiza participarea in mediere a altor persoane in functie
de nevoile partilor si de asigurarea cadrului optim pentru construirea increderii intre
parti astfel incat medierea sa fie eficienta .
Avantajele medierii pentru sistemul judiciar:
 - Degrevare. In cazul in care, partile accepta indrumarea organelor judiciare de a
solutiona amiabil, prin mediere disputa dedusa judecatii, va fi rolul mediatorului de a
explica partilor avantajele pentru acestea de a incheia disputa prin mediere. Statisticile
din statele nord americane si europene (Marea Britanie, Olanda, Danemarca, etc.)
dovedesc ca 80% din disputele trimise din instantele judecatoresti se solutioneaza prin
mediere. De cele mai multe ori, partile sunt foarte receptive la avantaje ale medierii de
tipul: economie de bani, economie de timp pentru rezolvarea disputelor. Nu de putine
ori, partile accepta medierea pentru ca apreciaza avantajul medierii de a avea o
procedura flexibila, confidentiala si in care decizia le apartine.
- Reducerea costurilor de functionare. Unul dintre efectele degrevarii instantelor prin
apelarea la mediere de catre partile in disputa este reducerea costurilor de functionare
ale instantelor.
Daca am face o comparatie intre costurile unui litigiu pentru o instanta de fond in care a)
Solutia este decisa de judecator şi b) Solutia este decisa de parti (tranzactie) prin mediere si
confirmata de judecator, Reducerea de costuri este evidenta.
In cazul a) instanta/parchetul/politia are costuri determinate de efectuarea procedurilor
(citatii, instiintari experti, adrese catre institutii cu rol in cadrul litigiului) care se cuantifica in
costuri cu resurse umane, echipamente, consumabile, posta.
In cazul b) daca organul judiciar recomanda partilor medierea de la primul termen de
judecata, respectiv prima audiere, costurile sistemului judiciar se reduc prin disparitia
obligatiei instantei de a face orice acte de procedura. Instanta va lua act de tranzactie si va
pronunta o hotarare de expedient sau, dupa caz, daca ne aflam intr-un litigiu de natura penala
va decide incetarea procesului penal, daca acesta a inceput.
- Eficientizarea si cresterea calitatii activitatii. Ca urmare a degrevarii, efortul
organelor judiciare de a raspunde tuturor cererilor se va redimensiona, proportional cu
numarul cererilor ramase pe rol (cereri care nu pot fi solutionate prin mediere din
considerente de tipul: partile nu doresc rezolvarea amiabila, obiectul dedus judecatii
nu poate face obiectul unei tranzactii etc.).
Credem ca prin degrevare, organele judiciare vor putea sa creasca calitatea actului de
justitie si vor putea folosi economia de buget realizata ca urmare a scaderii costurilor actului
de justitie in directia formarii profesionale, imbunatatirii conditiilor de lucru, etc.
1.3.Cine sunt mediatorii. Profesia de mediator este o profesie liberala, care este organizata si
se desfasoara in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si profesia de mediator, astfel
cum aceasta a fost modificata prin Legea 370/2009 si conform hotararilor Consiliului de
Mediere.
Ocupatia de mediator este inregistrata in COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania), la
pozitia 244702 si este incadrata in Grupa majora 2 - Specialisti cu ocupatii intelectuale si
stiintifice, specialisti in comunicare. Competentele mediatorului sunt stabilite prin Standardul
Ocupational al Mediatorului.
Formarea profesionala a mediatorilor se asigura prin cursuri de formare
specializata,finalizate cu examen, conform Standardului de formare a mediatorului. Aceste
cursuri sunt organizate de furnizori de formare autorizati de catre Consiliul de Mediere in
conformitate cu legislatia in materia formarii profesionale a adultilor sau de catre institutii de
invatamant superior acreditate, ale caror programe sunt avizate de catre Consiliul de Mediere.
Documentul, care atesta dobandirea competentelor profesionale ca mediator este emis de
furnizorii de formare autorizati de catre Consiliul de Mediere.
Mediatorii sunt autorizati de catre Consiliul de Mediere conform dispozitiilor art. 7 si 8
din Legea 192/2006. Mediatorii cu drept de practica sunt mediatori autorizati de catre
Consiliul de Mediere, care indeplinesc conditiile legii  pentru a practica aceasta profesie.
Exercitarea profesiei de mediator se face in cadrul formelor de exercitare  avizate de catre
Consiliul de Mediere, prevăzute de lege. Formele de exercitare ale profesiei sunt specifice:
birou de mediator, birou de mediatori asociati, societate civila profesionala, contract de munca
în cadrul formelor de exercitare menţionate sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale.
Toti mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, care este intocmit si
actualizat lunar de Consiliul de Mediere. Acesta este disponibil la sediul Consiliului de
Mediere si este afisat in format electronic pe site-ul acestuia 4. Consiliul de Mediere pune
anual la dispoziţia organelor judiciare Tabloul Mediatorilor actualizat, în forma de brosură,
Tablou care se publica anual si în Monitorul Oficial al Romaniei.
Tabloul contine date referitoare la  forma de exercitare a profesiei, sediul profesional,
institutia care a format mediatorul, anul absolvirii cursurilor de formare, apartenenta la
asociatii profesionale si date de contact. Numai aceste persoane inscrise in Tablou pot oferi
legal servicii de mediere.
1.4. Domeniul de aplicare a medierii. Pot face obiectul medierii, conform art 2 din Legea
192/2006:
- Orice drepturi asupra carora partile pot dispune  prin conventie sau in orice mod
permis de lege
- Dispute in materie civila, comerciala, familie, penala si alte materii, in conditiile legii
192/2006
In consecinta, medierea se aplica in toate cazurile, in care partile au dreptul de a negocia
rezolvarea problemelor, care fac obiectul disputei. Medierea este cunoscuta ca fiind o
negociere asistata de catre o terta persoana neutra, impartiala, cu pregatire specializata in
solutionarea disputelor – mediatorul.
Nu pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006:
- Drepturi strict personale, ca cele privind statutul persoanei
- Orice drepturi asupra carora partile nu pot dispune, potrivit legii, prin conventie sau
prin orice alt mod admis de lege
1.5. Procedura serviciului de mediere. Etape 1. – Convenirea medierii.
1. Una dintre parti sau toate partile in disputa se pot adresa unui mediator pentru serviciul
de mediere. Mediatorul este ales si acceptat de catre parti.
2. Mediatorul va sta de vorba cu partea/ partile care se adreseaza mediatorului pentru a se
informa cu privire la caz si pentru a le informa despre mediere, efectele acesteia si regulile
aplicabile, astfel incat partile sa poata decide în cunostinţă de cauză, daca accepta sau nu
medierea.
3. Daca medierea este metoda potrivita de solutionare a disputei, daca solicitantul decide
sa incerce solutionarea prin mediere si daca mediatorul se considera competent si neutru,
solicitantul va completa o cerere prin care solicita initierea procedurii de mediere.
4. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti la mediator, mediatorul va demara
procedura de contactare a celeilate parti şi o va invita la o discuţie in vederea informarii cu
privire la mediere şi evaluării posibilităţii de rezolvare prin mediere a disputei (acceptarea
medierii). Mediatorul ales de solicitant trebuie întâi acceptat de către cea de-a doua parte-
celelalte părţi în dispută pentru ca mediatorul să poată pregăti medierea şi să lucreye cu toate
părţile împreună pentru reyolvarea disputei.
În concluzie, dreptul de a alege sau de a accepta, dupa caz, mediatorul se aplică tuturor
părţilor în dispută.
5. In cazul in care partile sunt decise sa incerce rezolvarea disputei prin mediere, iar
mediatorul este acceptat de catre toti participantii, se incheie contractul de mediere. Medierea
nu poate avea loc in lipsa unui contract de mediere semnat de catre toate partile si mediator.
Mediatorul va stabili impreuna cu partile conditiile de desfasurare, respectiv: locul unde se
va desfasura medierea, ziua, ora, timpul alocat discutiilor si eventual, daca este cazul,
participarea altor persoane si rolul acestora in cadrul medierii. Partile pot fi asistate in cadrul
medierii de avocati, juristi, alti consultanti, alte persoane (rude, prieteni) etc.
4
www.cmediere.ro
 Etapa II - Medierea (Procesul de mediere propriu-zis). Disputa se poate solutiona intr-o
sesiune (întâlnire) de mediere sau in mai multe, in functie de complexitatea cazului. Partile,
impreuna cu mediatorul, vor agrea planificarea sedintelor de mediere.
Pe parcursul medierii, mediatorul faciliteaza comunicarea dintre parti si le ajuta sa
negocieze pentru a ajunge la o solutie acceptata de catre parti.
In cazul in care partile ajung la o intelegere, aceasta poate fi mentionata in scris (acord)
sau nu, in functie de dispozitiile legii sau de decizia partilor, dupa caz. In cazul in care se
redacteaza un acord, acesta va cuprinde termenii intelegerii decisi de catre parti. Acordul este
actul partilor şi se semneaza doar de catre parti si se pastreaza numai de catre acestea. Acordul
partilor are valoarea unui contract intre parti. Mediatorul poate sa confirme prin semnatura sa
pe acord că acel înscris reprezintă înţelegerea părţilor rezultată din mediere nu are motive de a
pastra acordul de mediere.
Acordul rezultat din mediere poate fi autentificat la notar sau prezentat instantei
judecatoresti, care pronunţă o hotărâre în baza acestuia,hotărâre cu valoare de act autentic.
Mediatorul este obligat ca, in anumite cazuri, să îndrume părţile să autentifice acordul din
mediere. De exemplu, în situaţia în care părţile în mediere iau decizii cu privire la
transmiterea unui bun imobil, mediatorul trebuie sa fie diligent şi să explice părţilor că
acordul din mediere, pentru a produce efectul dorit de părti, trebuie să îmbrace forma
autentică.
Sau în cazul în care efectul acordului părţilor se produce conditionat de existenţa unei
hotărâri judecătoresti, care să consfinţească acordul rezultat din mediere, mediatorul va
îndruma părţile să prezinte acordul judecărului. Pentru acest ultim caz, exemplul cel mai
cunoscut este acordul părţilor cu privire la desfacerea căsătoriei, care în lipsa confirmării sale
de către judecător printr-o hotărâre, nu produce efectul dorit: divortul.
Prin mediere pot fi solutionate toate problemele in disputa sau numai o parte dintre
acestea, după cum decid părţile în dispută care participă în procesul de mediere.
In toate cazurile, indiferent de rezultatul medierii, mediatorul si partile in disputa incheie
un proces verbal in care sunt consemnate numai aspecte referitoare la desfasurarea procesului
de mediere: daca s-a parcurs intregul proces de mediere sau nu , daca partile au ajuns la un
acord sau nu, daca au fost solutionate toate problemele sau nu, dacă părţile au fost asistate în
timpul medierii şi care a fost rolul asistentilor (avocati, consilieri juridici), daca au participat
experti agreati de părti şi rolul acestora. Pot exista si alte mentiuni agreate de catre parti si
mediator.
Procesul verbal nu va contine termenii acordului partilor. Mediatorul si partile vor semna
procesul verbal si vor primi cate un exemplar al acestuia.
In prezent, documentele intocmite de mediator in cadrul procedurii de mediere nu sunt
standardizate de Consiliul de Mediere.