Anghel Cătălina Nicoleta

Grupa 301, anul III

Administrație publică

Explorarea aspectelor de bază ale medierii:

principii și proces

Apariţia conflictului îşi are sorgintea în contradicția dintre ideile, interesele sau sentimentele
diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii cu privire la un anumit aspect personal,
la nivel de organizaţie, social şi chiar interstatal, având la bază antagonismul de idei care
generează dezacordurile dintre cele două părţi, fapt ce conduce la declanşarea conflictului.
Gestionarea conflictului este acea artă de a înţelege sau de a încuraja înţelegerea opiniei şi a
motivelor celeilalte persoane. Scăpat de sub control, conflictul poate creşte în spirală, fapt ce
poate scăpa de sub control, ducând la rezultate defavorabile cel puţin pentru una dintre părţi.
Medierea face apel la înţelepciunea părţilor care sunt în conflict, mediatorul însuşi trebuind să
aibă înţelepciunea şi abilitatea de a înţelege ambele părţi şi de a observa posibilitatea existenţei
unei soluţii perfecte care să ajute ambele părţi să îşi rezolve problema pentru care doresc să
utilizeze procedura medierii, ţinând cont de drepturile fiecărei părţi.(Tudor 2017) Medierea
reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei
terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi
confidenţialitate.
Istoria medierii este lungă și bogată. Întâlnim prezența medierii în culturi și țări diferite, în toate
sectoarele de interacțiune social: educație, religie, relații angajatori-angajati, sisteme juridice,
drept penal, familie, mediu înconjurător. Deși obiectivul medierii este rezolvarea stărilor
conflictuale, distincția majoră cu care operează această metodă este că prin mediere se caută să se
ajungă la un acord cu implicarea părților care vor și susține apoi soluția . Medierea a însoțit de
multe ori negocierile ca si coordonata informală pentru că o astfel de intervenție reduce barierele
pentru soluționarea disputelor și adaugă valoare procesului negocierii. Evident, negocierea
însoțită de mediere tinde să producă sau să marească ceea ce își doresc părțile.
Cine sunt mediatorii? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de
către Consiliul de mediere. Membrii acestui consiliul sunt aleşi de către mediatori şi validaţi de
Ministerul Justiţiei.
  Conflicte    care  pot face obiectul medierii: 
- relaţiile de familie, raporturi comerciale, raporturi locative, de vecinătate, de coproprietate,
succesiuni, executarea obligaţiilor contractuale etc.;
- încălcarea drepturilor persoanelor în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor;
- săvârşirea unor infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau
împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Nu pot face obiectul medierii:
- litigiile de muncă;
- drepturile strict personale, cum ar fi cele privind statutul persoanei;
- orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice
alt mod admis de lege.
 Principiile medierii
În vederea garantării calității medierii, au fost stabilite mai multe principii de mediere, multe
dintre acestea regăsindu-se încorporate în legislația privind medierea, coduri de conduită și alte
instrumente relevante. Unele dintre aceste principii, ca de exemplu imparțialitatea sau
neutralitatea, sunt deseori prezente chiar în definiția medierii. Chiar dacă principiile de mediere
promovate în diferite jurisdicții și de către organisme individuale de mediere pot varia, pot fi
identificate numeroase elemente comune. (Simonov 2021)

 Principiul autodeterminarii partilor

Părțile sunt obligate la parcurgerea fazei de informare privind medierea și procedura medierii,
avantajele acesteia și rolul mediatorului în această procedura, dar părțile sunt cele care decid,
după ședința de informare, dacă parcurg procedura de mediere.

Părțile decid dacă își vor soluționa conflictul prin mediere. Tot ele sunt cele care aleg mediatorul.
Pe întreg parcursul procesului de mediere părțile vor încerca din proprie inițiativa și voință să
ajungă la o soluție. Ori de câte ori o parte dorește renunțarea la mediere, în timpul procesului de
mediere, mediatorul ia cunoștiință de acest fapt, și declară procesul de mediere închis. Nimeni nu
poate fi constrâns să accepte medierea, să accepte mediatorul (în cazul în care părțile aleg
mediatori diferiți există procedura comedierii), să accepte o soluție pe care nu o agreează.

 Principiul confidentialitatii

Procesul de mediere se desfășoară într-un cadru confidențial. Sediul mediatorului (sau locul
pentru mediere de comun acord ales de mediator și părți – când nu este biroul mediatorului)
trebuie să fie o locație care să asigure confidențialitatea convorbirilor din timpul medierii.
Mediatorul este obligat să păstreze confidențialitatea asupra oricăror date sau informații de care ia
cunoștiință pe parcursul medierii. Chiar și după închiderea procedurii medierii, mediatorul este
obligat să păstreze confidențialitatea tuturor faptelor sau actelor de care a luat cunoștiință în
cadrul procesului de mediere. Așadar obligația confidențialității este nelimitată în timp pentru
mediator. În baza acestui principiu, mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu actele
sau faptele de care ia cunoștiință în cadrul medierii. Doar cu acordul scris și expres al părților
mediatorul va putea aduce la cunoștiință terților anumite aspecte sau informații din cadrul
procesului de mediere.

 Principiul imparțialității

Constă în echidistanța pe care trebuie să o aibă mediatorul față de părți și pretențiile acestora.
Mediatorul va trebui să păstreze o poziție egală și nediferențiată pentru fiecare parte. Cu alte
cuvinte, trebuie să se afle pe aceeași poziție față de fiecare parte. Nu poate ajuta o parte, nu o
poate consilia, nu o poate îndruma să facă sau să nu facă ceva care ar ajuta-o, sau ar fi în
detrimentul celeilalte părți. Orice situație care îl pune pe mediator într-o postură de imparțialitate
(de ex. Rudenia/afinitatea cu una din părți, prietenia cu una din părți, afectivitatea față de una din
părți) va trebui adusă în discuție imediat ce survine în procesul de mediere, și doar cu acceptul
ambelor părți mediatorul poate continuă procedura, sau se poate abține de la sine.

 Principiul neutralității

În baza acestui principiu mediatorul va trebui să se situeze înafara conflictului și înafara

intereselor părților. Va fi străin de orice interes (material sau nematerial) în soluționarea într-un
anumit mod a respectivului conflict. Nu va avea nici un interes nici pentru sine, nici pentru altul.
Neutralitatea mediatorului exclude orice subiectivism al acestuia, exclude orice tendință de a se
implica afectiv în conflictul dintre părți, orice tendință de a da dreptate, de a judeca, de a
învinovăți o parte. Lipsa oricărui interes în cauză va da puterea mediatorului de a avea un proces
bine structurat și va da încredere părților în a găsi o soluție diferendului, având asistență unei
persoane specializate care nu are nici un interes în cauza, însă se implică pentru soluționarea pe
cale amiabilă și voluntară a conflictului. Imixtiunea mediatorului în rezolvarea diferendului
trebuie să fie externă conflictului și să vizeze soluții posibile. Mediatorul facilitează părțile în
găsirea unor soluții, a unor resurse generatoare de soluții in acel conflict. Prin neutralitatea sa,
mediatorul oferă credibilitate si încredere părților.

 Principiul informării prealabile și gratuite privind medierea

Legea medierii actualizată obligă părțile, începând cu 1 februarie 2013, la parcurgerea ședinței de
informare privind medierea. Așadar, acest principiu a devenit obligație legală pentru orice
justitiabil (pentru mediator era și este și acum obligatorie). Scopul acestui principiu este
informarea părților asupra tuturor aspectelor medierii, din punct de vedere material cât și
procedural. În baza acestui principiu, mediatorul este dator să explice părților ce este medierea,
care sunt avantajele ei, scopul medierii, regulile procesului de mediere, rolul mediatorului în
procesul de mediere. Informarea prealababila se face ambelor părți, cu referință la conflictul pe
care acestea îl au. Informarea trebuie să cuprindă și structura procesului de mediere, etapele și
fazele acestuia, regulile de conduită și dialog din timpul medierii. Tot în baza acestui principiu
părților li se explică despre valoarea acordului de mediere. Acordul de mediere consfințește
înțelegerea părților și are putere de lege pentru părți încă din momentul semnării. Prin aplicarea
acestui principiu se învederează părților de către mediator că intreaga procedură le aparține, că
dispun de soluție, și procedura trebuie acceptată în cunoștiință de cauză.

 Principiul interesului superior și prioritar la copilului minor (aplicabil în conflictele

familiale)

În cauzele familiale, în care sunt implicați copii minori, mediatorul va trebui, ca pe întreg
parcursul procesului de mediere, să aducă la cunoștiință soților preocuparea acestora pentru
copilul/copii minori. Interesele copiilor minori în ceea ce privește creșterea, educarea, urmarea
unor instituții de învățământ, drepturile și bunurile lor, vor trebui să aibă prioritate în dialogul și
în înțelegerile părinților. Respectarea acestui principiu presupune din partea mediatorului
colaborarea, în caz de necesitate, cu autoritatea tutelară, cu serviciul local de protecție a copilului,
cu alte autorități în domeniu, precum și cu organele Ministerului Public.

 Procesul de mediere

Procesul de mediere se compune din trei elemente constitutive:

1) existenţa unei proceduri de desfăşurare a procesului de mediere accesibile pentru ambele părţi;
concomitent, această procedură nu va afecta mersul procesului penal;
2) examinarea minuţioasă a cerinţelor victimei şi ale infractorului;
3) satisfacţia morală atat a victimei, cît şi a infractorului
(BUGUŢA 2012) Medierea, ca activitate practică, are la bază trei premise fundamentale:
- prima se referă la importanţa fiinţei umane, la unicitatea şi demnitatea ei, la necesitatea
menţinerii acestei condiţii;
- a doua premisă are în vedere faptul că persoana, familia, comunitatea pot avea probleme ce
rezultă din interacţiunea cu ceilalţi;
- a treia premisă scoate în evidenţă faptul că, datorită unei virtuţi cu care a fost înzestrată fiinţa
umană de a dezvolta sentimente de grijă şi a-şi ajuta semenii

Bibliografie:
BUGUŢA, Elena. 2012. „Condiţiile desfăşurării procesului de mediere şi ale încheierii acordului
de împăcare”. Legea şi viaţa, nr. 4.
Simonov, Alina. 2021. „Instituția Medierii–o modalitate de prevenire a litigiilor de judecată”. În ,
151–58.
Tudor, Leontina-Vasilica. 2017. „Apariţia şi gestionarea conflictelor prin mediere”. Buletinul
ştiinţific al Universităţii de Stat” Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Seria” Stiinte
Sociale” 6 (2): 148–55.