CURS 1 Termenul ADR este reprezint abrevierea pentru Alternative Dispute Resolution metode alternative de rezolvare a disputelor, acest

t acronim definind orice proces sau procedur de rezolvare a conflictelor, exceptnd judecata n instan. Recent (n ultimii ani), acest termen a fost nlocuit cu Appropriate Dispute Resolution metode oportune de rezolvare a disputelor, sau mai simplu cu Dispute Resolution metode de rezolvare a disputelor. Aceast schimbare a terminologiei reflect o acceptare i o utilizare tot mai mare a acestor metode de rezolvare a disputelor ducnd astfel la concluzia c aceste modaliti de rezolvare a conflictelor (ADR) nu mai sunt doar o alternativ la procesul n instana de judecat. Exist termeni de baz care definesc diferite metode de rezolvare a condlictelor, n funcie de care este structurat continuumul rezolvrii disputelor. 1. Soluie neimpus versus Soluie impus Se refer la rezultatul diferitelor metode ADR. n cazul medierii, mediatorul nu poate impune prilor o anumit soluie, nu poate obliga prile s ajung la o nelegere. n instana de judecat, hotrrea pronunat de judector este impus prilor care, alegnd acest cale de rezolvare a disputei, sunt obligate s execute, s aplice decizia judectorului. 2. Interese versus Drepturi legale Medierea, negocierea, concilierea sunt proceduri n urma crora, soluia la care se ajunge, este bazat pe interesele prilor n conflict. Natura acestor proceduri, modul lor de desfurare duc la un rezultat reprezentat de ctre o nelegere mutual acceptat care s satisfac nevoile i interesele tuturor prilor implicate.

3. Participare voluntar versus Participare impus Aceast trstur privete modalitatea de referire a dispute/conflictului ctre o anumit procedur ADR, element definitoriu privind participarea unei pri sau a tuturor prilor. Diferena se face astfel:

- Proceduri la care participarea este pur voluntar, care nu se pot desfura de regul doar cu prezena unei singure pri i care necesit acordul tuturor prilor implicate pentru nceperea procedurii ADR negociere, mediere, arbitraj. - Proceduri care se pot desfura la iniiativa unei singure pri n disput datorit prevederilor legale n materie concilierea i instana de judecat i care pot avea ca efect prejudicierea prii lips n cazul n care aceasta nu particip la desfurarea procedurii ADR instana de judecat. n aceste condiii referirea disputei i rezultatul final nu mai depiind de voina exclusiv a tuturor prilor implicate. 4. Prezena exclusiv a prilor versus A treia persoan Prezena exclusiv a prilor este caracteristic negocierii directe i concilierii. Avantajele sunt c aceste proceduri implic costuri minime iar principiul autodeterminrii prilor tinde spre absolut. Eficiena acestor metode ADR este ns mic fr rezultat final, impasul de comunicare care a generat conflictul nefiind de cele mai multe ori depit fr implicarea unei tere persoane. Medierea, arbitrajul i instana de judecat presupun participarea unei tere persoane neutre. Costurile de participare la aceste proceduri cresc progresiv. Complexitatea se modific. Principiul autodeterminrii prilor se pstreaz n cazul medierii, ns dispare la arbitraj i instana de judecat. Implicarea terei persoane cu putere de decizie n arbitraj i judecat duce la ncheierea acestor proceduri cu un rezultat final fr excepii. 5. Procedur informal versus Procedur formal Proceduri informale: negocierea, concilierea, medierea fr reguli procedurale, fr reguli de conduit, fr termene impuse, fr obligaii i fr sanciuni. Toate aceste aspecte conduc spre o durat de desfurare mult mai mic a acestor procese ADR, fa de procedurile informale. Arbitrajul i instana de judecat, proceduri formale, implic reguli, drepturi i obligaii, termene i sanciuni. Timpul necesar acestor procese este foarte mare, complexitatea crete n detrimentul intereselor prilor n conflict.

6. Confidenial versus Public

Negocierea, concilierea, medierea, arbitrajul sunt proceduri ADR private, care au un caracter confidenial. Procesul n instana de judecat are un caracter public.

CURS 2 2.1 Ce este conflictul? Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si preocuparilor lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc. Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii celeilalte. Definirea conflictului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile conflictului raman aceleasi. Pentru a rezolva starea conflictuala trebuie incercata crearea unei situatii convenabile ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o relatie de tip win win. Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate. Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema, conflictele contin dimensiuni de substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.

2.2 Tipuri de conflict: 1. Conflict relational; 2. Conflict structural; 3. Conflict informational; 4. Conflict de evaluare; 5. Conflict de interese. 2.2.1 Conflictul relational poate fi determinat de: - emotii puternice; - intelegeri gresite, stereotipuri culturale; - slaba comunicare; - neintelegeri in comunicare; - comportament negativist repetitiv.

Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile? A Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli. B Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele. C Clarificarea perceptiilor construirea unor perceptii pozitive. D Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii. E Blocare unei atitudini negativiste repetitive. F Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.

Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona. Ce este emotia? Psihologii Fehr si Russell observau ca: toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic.

Asa cum folosim noi termenul, o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare beneficiu. De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian Menachim Begin si pe presedintele Egiptului Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi lideri in a negocia acordul de pace. Dupa 13 de zile de discutii, procesul de negociere s-a intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord. Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri. Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intr-un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau acordul la Camp David[1] . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-ar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale.

Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze, nici Begin, nici Sadat[2]. Toti aveau un interes in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord. In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere: a) emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane; b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie; c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata. Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu putem ignora emotiile.

2.2.2 . Conflictul structural Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume: - modele distructive de comportament sau actiune ; - control inegal, distribuirea resurselor; - autoritate, putere inegala; - modificari legislative; - constrangeri temporale; - modificare unor factori de mediu, geografici, fizici. Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra pozitiei intr-o negociere asupra intereselor, sa schimbe relatii de mediu si fizice.

2.2.3 . Conflictul informational Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o informatie initiala pentru solutionarea diferendului. Conflictul informational se datoreaza: 1. lipsei de informatie;

2. dezinformarii; 3. consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant; 4. interpretari diferite ale informatiei; 5. surse diferite de informatie. Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.

Cum putem remedia un conflict informational? 1. cel mai important remediu il constituie identificarea; 2. obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important; 3. acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor; 4. acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.

2.2.4 Conflict de evaluare Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului. Ce poate sa determine un conflict de evaluare? - emotii puternice; - informatie incorecta sau lipsa informatiei; - diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura; - constrangeri externe.

Cum rezolvam un conflict de evaluare? - identificarea; - identificarea unor criterii comune de evaluare; - identificarea unor valori comune; - evitarea definirii problemei in termen de valori.

2.2.5 Conflictul de interese Se datoreaza intereselor diferite ale partilor. Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese:

- competitia; - interese psihice; - schimbarea survenita in interesele existente; - continuturi diferite ale intereselor.

Cum se poate solutiona un conflict de interese? - identificarea; - separarea intereselor de pozitii; - cautarea unor criterii obiective; - cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor; - cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor. Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ). Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam. Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea. O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile. Atunci cand partile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.

CURS 3 3.1 Scurte consideratii Care este modalitatea cea mai buna pentru ca oamenii sa-si rezolve diferendele? De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un amar si mare scandal?

3.2 Negocierea principiala Cartea lui Fisher trateaza problematica intelegerii si a limitelor negocierii principiale:

- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de negociere; - care este rolul puterii in negociere. Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba. Ideea fundamentala n orice negociere este: d-mi ceea ce vreau i-i voi da ceea ce vrei. Secretul negocierii const n a reui s-l antrenezi pe partener ntr-un joc de-a hai s ctigm mpreun. Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis sau nu. 5.2.1. Criterii de negociere Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii: a) sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil); b) trebuie sa fie eficienta ; c ) trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti. Un acord intelept poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul interesele comunitatii. &;Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte.

In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil devine. Este foarte important sa poti fi mai deschis la negocieri; ego-ul tau se identifica cu pozitia ta. Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin infaptuibila. &;Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti.

Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia. Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra pozitiilor devin si mai periculoase. &;A fi amabil, soft intr-o negociere nu este o solutie. Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea dura si anume sa se faca concesii, oferte, sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii. Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea dura ar trebui sa alegi negocierea de mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor. 5.2.2. Posibile metode de negociere Metoda negocierii principiale se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele: 1. Separa oamenii de probleme. 2. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei. 3. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. 4.Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.

Separa oamenii de probleme. Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se inteleg, devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala. Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea, trebuie sa luam in calcul sentimentele personale ale celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator.

Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate. Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati. Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va rasfrange negativ asupra procesului de mediere. A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere sau rezolvi o disputa, diferente exista. Avnd n vedere c cei implicai n procesul de negociere sunt nti de toate oameni dominai de sentimente i emoii, este foarte important n orice proces de mediere ca problema dedus medierii s fie separat de oamenii implicai. Relaia contractual existent ntre pri i supus procedurii medierii nu trebuie s fie mbuntit cu orice pre prin concesii referitoare la substana problemei. Relaia partenerial trebuie s se bazeze pe: - Percepii adecvate/corecte. - Emoii adecvate. - Comunicare clar. S lum n calcul situaia unui contract de nchiriere i percepiile diferite ale proprietarului i ale chiriaului referitor la negocierea contractului de nchiriere: Percepiile chiriaului 1. Chiria este deja prea mare. 2. Nu-mi permit s pltesc mai mult. 3. Apartamentul trebuie s fie zugrvit. 4. Cunosc oameni care pltesc mult mai puin pentru un apartament asemntor. 5. Sunt un bun chiria fr copii sau animale. Percepiile proprietarului 1 Chiria n-a mai fost mrit de mult timp. 2 mi trebuie un venit mai mare din chirie. 3 A distrus/ a avariat apartamentul. 4 Cunosc oameni care pltesc mai mult pentru un aparatament asemntor. 5 Muzica lui m nnebunete.

Iat un exemplu de percepii diferite unde dac se nelege punctul de vedere al fiecrei pri nu nseamn c prile vor fi i de acord n acest sens. Este adevrat c o mai bun nelegere a modului de gndire ar putea determina prile s-i revizuiasc punctele lor de vedere, iar aceasta reprezint beneficiul nelegerii situaiei. Conflictul are la baz percepiile diferite ale prilor asupra problemei dedus mediereii. Problema conflictului este aceea a nenelegerii de ctre pri a obiectului disputei. Realitatea obiectiv nu este punct de discuii n procesul medierii. Problema const n cum este perceput realitatea de ctre pri. Adevrul i legea nu sunt puncte de discuie pentru c aceste dou elemente nu vor schimba modul de percepie al prilor.

Emoiile stau la baza comportamentului uman, iar din cercetrile medicale s-a tras concluzia c lipsa emoiilor determin imposibilitatea lurii unei decizii. Aciunile noastre sunt rezultatul emoiilor pe care le reprezentm, iar gndirea logic este o piedic n calea emoiilor liber exprimate. Emoiile n timpul procesului de negociere au un rol bine stabilit. Mediatorul trebuie: 1. - s previn/elimine emoiile negative. 2.- s creeze/ncurajeze emoii pozitive. 3. s menin toate emoiile n limite acceptabile. Emoiile sunt consecinele percepiilor prilor asupra faptelor. Emoiile aduc n prim-planul ateniei ceea ce prile vor s fie, vor s se ntmple. O dat recunoscute i nelese reciproc de ctre pri, emoiile corect manageriate pot determina un succes al negocierii. Roger Fischer i Daniel Shapiro n cartea lor Beyond Reason, referindu-se la emoii fac precizarea c noi alegem ceea ce vrem s fim i c ne construim emoiile ca rezultat al celor cinci elemente: 1) apreciere, 2) afiliere, 3) autonomie, 4) statut social, 5) - rol.

Emoiile negative pe care le experimentm provin din ignorarea celor cinci elemente, iar emoiile pozitive sunt generate din contr de cele cinci elemente. Mediatorul trebuie s ncurajeze comunicarea non-verbal. Ce este comunicarea non-verbal? Este acea comunicare care se bazeaz pe o atitudine non-agresiv, pe exprimarea i mprtirea emoiilor. Conceptele comunicrii non-verbale: 1 procesul negocierii se bazeaz pe emoii, emoii ce determin naintarea n negociere. 2- prile trebuie s-i exprime emoiile pentru ca procesul de negociere s funcioneze. 3- pentru a nelege emoiile prile trebuie s neleag faptele care au stat la baza emoiilor, fapte care trebuiesc a fi explicate, descrise. 4- descrierea faptului generator al emoiei nu trebuie s ridice obiecii. 5- o dat ce nevoia este exprimat se poate sugera i o soluie. Exist patru etape ale comunicrii non-verbale: 1.- descrierea observaiei. 2 - exprimarea sentimentelor. 3 - exprimarea nevoilor. 4 - exprimarea solicitrilor.

Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta. Exista trei probleme in comunicare: 1 partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese; 2 partile par a nu da atentie la ceea ce spun ; 3 neintelegerea/ intelegerea gresita cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se intelege/interpreta gresit este foarte mare

Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?

Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta. Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus. Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).

Vorbeste pentru a fi inteles. Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte. Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.

Vorbeste cu un scop. Cateodata problema tine de prea multa comunicare.

Prevenirea este mai buna. Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.

Construirea unei relatii functionale. Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat negocierea are sanse foarte mari de reusita.

Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate. Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el. Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si importanta lor.

Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei

Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp. Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile. Exemplul dat constituie o situatie extrem de frecventa multor negocieri. Din momentul in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas.

Interesele definesc problema Intr-o negociere, problema de baza se gaseste nu in conflictul pozitional, ci in conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti. Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva actiunilor noastre. Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia. Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978 demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor. Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si Israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea Sinai complet. Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a Egiptului de pe vremea faraonilor. La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei. Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din doua motive:

1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie. 2. reconcilierea intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.

Cum identifici interesele? Interesele sunt pentru pri ntotdeauna legitime i se afl la baza conflictului dedus spre soluionare medierii. Poziiile reprezint ce anume solicit o parte celeilalte pentru satisfacerea intereselor. ntotdeauna poziiile sunt greu de satisfcut, va priva cealalt parte de un lucru anume care se opune interesului su. Ori de cte ori problema prilor va fi considerat ca fiind un conflict de poziie, prile n mod firesc vor tinde s discute despre poziiile lor ajungndu-se adesea ntr-un impas. ntrebarea care se pune n negocierea principial este: Dac poziiile exprimate de pri sunt soluiile potrivite pentru satisfacerea intereselor lor? Dac putem s gsim o modalitate ca fiecare parte s-i vad interesul satisfcut i dac se poate gsi o modalitate, o soluie ca satisfacerea interesului uneia dintre pri s nu fie frustrant pentru cealalt parte? Mediatorul trebuie sa ajute prile n identificarea intereselor reciproce, s le determine s discute despre interese o data identificate. Mediatorul va ntreba prile de ce au o anumit poziie, de ce nu pot accepta i o alt poziie, care le sunt interesele, reuind astfel s determine prile s diminueze adevrata problem supus medierii. Tratatul de pace egipteano-israelian blocat la Camp David n anul 1978 demonstreaz necesitatea de a privi dincolo de poziii. Israelul a ocupat Peninsula Egiptean Sinai n anul 1967. n anul 1978 Egiptul i Israelul s-au aezat la masa tratativelor de pace, iar poziiile lor erau incompatibile. Israelul insista n pstrarea provinciei Sinai, iar Egiptul insista ca aceast provincie s le fie returat. Au fost trasate hri cu posibile granie care mpreau provincia Sinai ntre Egipt i Israel. Pentru Egipt un astfel de compromis era inacceptabil, iar pentru Israel era de-a dreptul inacceptabil s returneze n ntregime provincia.

Atunci cnd problema a fost abordat din perspectiva intereselor i nu a poziiilor s-a putut dezvolta o soluie. Interesul Israelului era acela de securizare a granielor, iar interesul Egiptului consta n suveranitatea provinciei avnd n vedere c Sinai fusese provincie egiptean nc din timpul faraonilor. La Camp David preedintele Egiptului i primul ministru al Israelului au fost de acord n final la un plan de returnare a provinciei Sinai i de demilitarizare a zonelor de frontier care s asigure securitatea Israelului. Reconcilierea intereselor este de preferat compromisului poziional. Determinai prile s discute despre interesele lor, s i le exprime, punndu-le astfel ntr-o situaie de negociere asistat n care interesele sunt identificate i gestionate n interesul prilor. Putem considera n mod greit c atunci cnd prile au poziii opuse poziiilor noastre nseamn c au i interese opuse. Dac interesul nostru este s ne aprm nseamn c ei vor s ne atace. Dac interesul nostru este s reducem costul chiriei nseamn c interesul lor trebuie s fie mrirea costului chiriei etc. n multe negocieri o examinare atent a intereselor va scoate la iveal existena multor interese comune ale prilor aflate n procedur de mediere. O eroare care se svrete n mod frecvent n diagnosticarea unei situaii de negociere este asumarea de ctre fiecare parte a faptului c au aceleai interese. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane i anume: securitate, bunstare economic, apartenen, recunoatere, control asupra vieii. n multe negocieri se consider c singurul interes ar fi de natur financiar. S lum n discuie stabilirea unei pensii de ntreinere n cazul unui divor, pensie pe care soul trebuie s o plteasc soiei. De ce i-ar dori o astfel de pensie? Pentru a se simi n siguran economic, psihologic, pentru recunoatere i anume s simt c a fost tratat corect i egal. n scopul identificrii i discutrii diferitelor interese ale fiecrei pri este indicat ca mediatorul s fac o list pentru interesele fiecrei pri, stimulnd astfel prile s genereze idei pentru a-i satisface aceste interese. Scopul negocierii asistate este de a servi intereselor prilor, prin facilitarea comunicrii de ctre mediator. Cealalt parte poate s nu cunoasc ce interese are o parte lucru ce funcioneaz reciproc.

Atunci cnd prile vorbesc despre interese nseamn c vor un viitor reconciliant ajutndu-le s gseasc soluii. n timpul procesului de negociere n condiiile n care prile reuesc s respecte cteva elemente cheie i anume: 1 s-i fac cunoscute interesele; 2 s priveasc spre viitorul relaiei parteneriale i nu n trecut; 3- s analizeze nti problema dedus negocierii i ulterior s caute rspunsul; 4- s fie concrei i flexibili conceptul cheie este acela de specificitate ilustrativ care presupune gndirea unor mai multe opiuni care s satisfac interesul; 5 s analizeze cu profunzime problema i s devin agresivi cu partea implicat n problem negocierea va fi una de succes, iar prile vor ajunge la reconciliere.

Cum ajungem sa identificam interesele? 1. De ce? o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-l obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele. 2. De ce un? ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie. 3. Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese in aproape orice negociere fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.

4. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ : securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.

5. Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate. Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor

6. Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te: Daca maine partea cealalta agreaza optiunea mea, care ar fi aceea. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie.

7. Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de succes implica fermitate si deschidere.

Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. Generarea opiunilor / posibilitilor. n majoritatea negocierilor exist patru obstacole majore care mpiedic procesul de inventare/generare a opiunilor 1 judecarea prematur. 2 cutarea unui rspuns singular. 3 supoziia greit c situaia este neflexibil. 4 aplicarea n mod eronat a principiului c: rezolvarea problemei este doar problema celeilalte pri.

Pentru ca prile s reueasc n procesul de identificare a mai multor opiuni, mediatorul trebuie: 1 s separe identificarea opiunilor de judecarea acestora. 2 s nu se limiteze la rspunsul singular. 3 s caute avantaje comune. 4 s identifice modalitai mai uoare de luare a deciziilo Utilizarea unor criterii obiective Deoarece negocierea principiala are drept scop si finalitatea ajungerea la acorduri amiabile si eficiente, folosind criterii obiective, reusim sa identificam standarde si posibile solutii. Pentru a dezvolta criterii obiective ne raportam la 2 intrebari: 1. cum le dezvoltam? 2. cum le folosim intr-o negociere? Indiferent de metoda de negociere pe care o folosesti, trebuie ca procesul in sine sa fie pregatit. Astfel, este oportun sa dezvolti anumite standarde alternative si sa analizezi modul in care ele se pot aplica situatiei concrete. Standarde Concrete In functie de analiza si specificitatea cazului trebuie luate in considerare urmatoarele criterii pentru identificarea standardelor obiective: - valoarea pietei; - precedentul; - analiza stiintifica; - standarde profesionale; - eficienta; - costuri; - eventualitatea unui proces, rezultatul dat de o instanta de judecata. O dat identificat i analizat, problema va avea o rezolvare avnd n vedere faptul c prile identificnd-o n mod corect au generat i o serie de opiuni n rezolvarea ei. Atunci cnd discutm despre luarea unei decizii prile trebuie s cunoasc i s aib o imagine clar asupra a ceea ce este acceptabil i ceea ce nu este acceptabil. Aflarea acestui lucru se realizeaz prin aplicarea metodei denumita BATNA (Best alternative to a negociated agreement).

Prin aplicarea BATNA partea calculeaza in mod corect pana unde poate negocia ca solutia finala sa fie acceptabila.

CURS 4

4.1 Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca, cele mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor. Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (Digestele lui Justinian recunosteau medierea). Romanii denumeau mediatorii folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator, Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator. In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea medierii in relatiile cu autoritatile centrale. Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit respect. Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi, corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a conflictului dupa ce acesta a aparut, sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor. In mediere, o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa. Din timpuri indepartate, istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in Bosnia. In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode alternative (papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in timpul Renasterii). In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.

In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise. Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii guvernamentale. In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj. In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitraj este o problema ce este decisa de parti. Exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul cailor aeriene. Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord ) poate interveni intr-o disputa si poate solicita medierea. In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune capat luptelor de acolo. Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani, presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu reprezentantul O.N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului Carter a mentinut

liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat din S.U.A. si O.N.U. Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60.000 de militari NATO in Bosnia in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc frecvente deplasari la fata locului.

U.S.A. The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de familie si de comunitate. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a elaborat un panel de comisionari ai concilierii, care sa rezolve disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere. In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul Familiei. In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor (Disput Resolution Act) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc. Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878,

atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940. In 1887, Baroul din Texas ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR, legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.

Marea Britanie Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sine-statator. A fost emis Actul concilierii in 1896 care reglementa relatiile industriale. In anii 1980-1990, medierea a cunoscut o perioada de dezvoltare, rolul primordial avandu-l reformele din justitie, respectiv: in anul 1996 English Arbitration Act si in anul 1999- Civil Procedure Rules. Domeniile in care se aplica medierea in Marea Britanie sunt urmatoarele: - medierea problemelor familiale in parteneriat cu centrele de asistenta sociala mai ales in cazurile care implica un minor; - medierea disputelor comerciale; - medierea in scoli; - medierea comunitara, in cazul disputelor care se ivesc in interiorul comunitatilor datorate zgomotului, disputelor privind spatiul sau comportamentelor anti-sociale; - medierea victima-atacator, mai ales in cazul tinerilor aflati la prima sau la a doua infractiune, cazurile variind de la furt la crima. In unele zone din Marea Britanie membrii ai Politiei sunt antrenati si pregatiti pentru medierea de acest gen.

Olanda Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti functionari. Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers.

Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul Revolutiei Franceze au reintrodus Biroul de Pace si ulterior judecatorii de pace in Franta si in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort, cu scopul de a salva casatoria. In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960. In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu a mai existat dupa al doilea razboi mondial. In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor. Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu anul 1974 va fi profesorul de dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels. Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura s-a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor 70. Entuziasmul americanilor pentru medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. Aceasta structura detine un registru al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de institut si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. Institutul Olandez de mediere a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei

ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.

Canada Serviciul de Mediere si Conciliere este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.

Franta In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez. La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe autorizeaza un judecator sa

numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor. Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva. Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita 80%. Centrul de Mediere si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde pentru diferite tipuri de ADR. CURS 5 5.1 Aspecte generale Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil, la probleme de politica publica si conflicte internationale. Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe calea medierii. In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturi depuse de Secretarul General al O.U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei O.N.U.

5.2 Cum functioneaza medierea? Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator. In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi. Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale.

Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale. Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens: 1- medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei Medierea tip rezolvarea problemei. 2- medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare medierea transformativa In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja impotriva partialitatii mediatorului. Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca tara mediatorului are interesele proprii. Un exemplu relevant n ceea ce privete consecinele unei decizii luate greit este Rzboiul de 6 zile din 1967. n urma unei erori diplomatice ntre Israel i Palestina, conflictul izbucnete, Israelul urmrind s-i consolideze graniele prin anexarea sudului Libanului i a Sinaiului. n urma rzboiului din 5-10 iunie 1967, Israelul obine Cisiordania, Sinaiul i Platoul Golon. Pierderile materiale i umane produse de rzboi (moartea a 779 de oameni din tabr israelit, respectiv a peste 21 000 din cea palestinian, vtmarea a 2560 de israelieni, respectiv a peste 45 000 de palestinieni, distrugerea a 19 avioane ale Israelului i a peste 400 de avioane palestiniene, cldiri distruse etc.) puteau fi evitate prin soluionarea conflictului n mod panic. n prezent, rolul de mediator ntre cele doua state este jucat de Statele Unite ale Americii, secretarul de stat al SUA, John Kerry, depunnd eforturi pentru a restabili pacea ntre Israel i Palestina. n acest scop, secretarul a fcut cinci vizite n zona de conflict n ultimele trei luni. n ultima dintre ele, discuiile s-au desfsurat timp de 20 de ore ntre Benjamin Netanyahu, primministrul Israelului, Mahmoud Abbas, preedintele Autoritii Palestiniene i John Kerry. n ultimii ani, Organizaia Naiunilor Unite i-a mbuntit abilitile de mediere prin intermediului Departamenului de Afaceri Politice (Department of Political Affairs). Unitatea Suport de Mediere (Mediation Support Unit) a DPA nfiinat n 2006 are rolul de a planifica

procesele de mediere i de a acorda suport de mediere i suport financiar n vederea meninerii pcii mondiale Aceast unitate contribuie la popularizarea beneficiilor medierii la nivelul statelor i al organizaiilor regionale. DPA monitorizeaz dezvoltarea politicilor globale i ofer consiliere Secretarului General al ONU n ceea ce privete prevenirea i combaterea crizelor. Misiunile pe care DPA le-a avut de-a lungul timpului se rspndesc pe ntreg mapamondul. A oferit suport personalului diplomatic al ONU, n medierea menit s regleze disputele dintre Grecia i fosta Republic iugoslav a Macedoniei. Negocierile disputei au nceput n 1993 i au continuat din 1999 sub auspiciile diplomatului american Matthew Nimetz. Dei diferendele nu sau soluionat n totalitate, prile implicate n conflict au cooperat i sunt dornice s coopereze n continuare cu Secretarul General al ONU i delegatul su. n 2007, n Ashgabat i Turkmenistan a fost nfiinat Centrul Regional de Diplomaie Preventiv al Organizaiei Naiunilor Unite pentru Asia Central (The United Nations Regional Centre for Preventive Diplomacy for Central Asia), Centru condus de Reprezentantul Special al Secretarului General, Miroslav Jena, cu scopul de a asista guvernele statelor din Asia Central pentru a face fa provocrilor i ameninrilor comune, precum terorismul, crima organizat, traficul de droguri i poluarea mediului. nfiinat la cererea celor cinci state din regiune, Turkmenistan, Kazakhstan, Tajikistan, Uzbekistan i Krgzstan, UNRCCA ofer asisten n facilitarea dialogului ntre aceste state, n prevenirea conflictelor i ncurajara cooperrii dintre acestea. n 2010, Centrul a lucrat intens alturi de Guvernul Krgzstanului i organizaiile regionale pentru prevenirea aciunilor violente, pentru a promova reconstrucia statului i pentru ncurajarea procesului de democratizare. La nivel mondial, Organizaia Naiunilor Unite este una dintre numeroasele organizaii care se folosete de intrumentele politice ale medierii i diplomaiei pentru a sprijini statele n prevenirea i soluionarea conflictelor prin mijloace panice, pentru a evita distrugerile i suferinele provocate de rzboi.

2.3 Principiile etice ale medierii Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a ajuta partile implicate in solutionarea disputei. Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si posibilelor baze

pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un Un exemplu relevant n ceea ce privete consecinele unei decizii luate greit este Rzboiul de 6 zile din 1967. n urma unei erori diplomatice ntre Israel i Palestina, conflictul izbucnete, Israelul urmrind s-i consolideze graniele prin anexarea sudului Libanului i a Sinaiului. n urma rzboiului din 5-10 iunie 1967, Israelul obine Cisiordania, Sinaiul i Platoul Golon. Pierderile materiale i umane produse de rzboi (moartea a 779 de oameni din tabr israelit, respectiv a peste 21 000 din cea palestinian, vtmarea a 2560 de israelieni, respectiv a peste 45 000 de palestinieni, distrugerea a 19 avioane ale Israelului i a peste 400 de avioane palestiniene, cldiri distruse etc.) puteau fi evitate prin soluionarea conflictului n mod panic. n prezent, rolul de mediator ntre cele doua state este jucat de Statele Unite ale Americii, secretarul de stat al SUA, John Kerry, depunnd eforturi pentru a restabili pacea ntre Israel i Palestina. n acest scop, secretarul a fcut cinci vizite n zona de conflict n ultimele trei luni. n ultima dintre ele, discuiile s-au desfsurat timp de 20 de ore ntre Benjamin Netanyahu, primministrul Israelului, Mahmoud Abbas, preedintele Autoritii Palestiniene i John Kerry. n ultimii ani, Organizaia Naiunilor Unite i-a mbuntit abilitile de mediere prin intermediului Departamenului de Afaceri Politice (Department of Political Affairs). Unitatea Suport de Mediere (Mediation Support Unit) a DPA nfiinat n 2006 are rolul de a planifica procesele de mediere i de a acorda suport de mediere i suport financiar n vederea meninerii pcii mondiale Aceast unitate contribuie la popularizarea beneficiilor medierii la nivelul statelor i al organizaiilor regionale. DPA monitorizeaz dezvoltarea politicilor globale i ofer consiliere Secretarului General al ONU n ceea ce privete prevenirea i combaterea crizelor. Misiunile pe care DPA le-a avut de-a lungul timpului se rspndesc pe ntreg mapamondul. A oferit suport personalului diplomatic al ONU, n medierea menit s regleze disputele dintre Grecia i fosta Republic iugoslav a Macedoniei. Negocierile disputei au nceput n 1993 i au continuat din 1999 sub auspiciile diplomatului american Matthew Nimetz. Dei diferendele nu sau soluionat n totalitate, prile implicate n conflict au cooperat i sunt dornice s coopereze n continuare cu Secretarul General al ONU i delegatul su. n 2007, n Ashgabat i Turkmenistan a fost nfiinat Centrul Regional de Diplomaie Preventiv al Organizaiei Naiunilor Unite pentru Asia Central (The United Nations Regional Centre for Preventive Diplomacy for Central Asia), Centru condus de Reprezentantul Special al Secretarului General, Miroslav Jena, cu scopul de a asista guvernele statelor din Asia Central

pentru a face fa provocrilor i ameninrilor comune, precum terorismul, crima organizat, traficul de droguri i poluarea mediului. nfiinat la cererea celor cinci state din regiune, Turkmenistan, Kazakhstan, Tajikistan, Uzbekistan i Krgzstan, UNRCCA ofer asisten n facilitarea dialogului ntre aceste state, n prevenirea conflictelor i ncurajara cooperrii dintre acestea. n 2010, Centrul a lucrat intens alturi de Guvernul Krgzstanului i organizaiile regionale pentru prevenirea aciunilor violente, pentru a promova reconstrucia statului i pentru ncurajarea procesului de democratizare. La nivel mondial, Organizaia Naiunilor Unite este una dintre numeroasele organizaii care se folosete de intrumentele politice ale medierii i diplomaiei pentru a sprijini statele n prevenirea i soluionarea conflictelor prin mijloace panice, pentru a evita distrugerile i suferinele provocate de rzboi. Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.

1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile. * Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa le utilizeze. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat. * In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.

2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti. Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de mediere in sensul maximizarii voluntariatului. In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost fortata sa

participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul. Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.

3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul. Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si substantiale pentru a le da eficienta si asistenta. Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si declaratiile partilor.

4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului. Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente. Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate sau daca este solicitat in conditiile legii. Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora. Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de mediere. De asemenea, actele, documentele, notele si alte documente in legatura cu cauza dedusa medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in acest sens. 5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial

Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale. Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.

6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.

7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca: - medierea este folosita pentru activitati ilegale; - lipsa consimtamantului; - conflict de interese; - imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial; - incapacitate psihica/mentala a mediatorului.

Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii

CURS 6