Cuprins:

1.Notiunea contractului de factoring si caracterele juridice…………………………………3

2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de

creanta……………………………………4

3.Contractul de factoring in interpretarea normelor

internationale……………………………5

4.Elementele contractului de
factoring…………………………………………………………………………6

5.Drepturile si obligatiile partilor participante la contractul de

factoring………………………8

6.Tipurile de
factoring……………………………………………………………………………………………
……10

7.Raspunderea in contractul de
factoring……………………………………………………………………12

Concluzie
Bibliografie

1
Cuvânt înainte: Contractul de factoring s-a evidenţiat în principal în activitatea instituţiilor de
credit ca având o natură duală pe de o parte ca modalitate creditare iar pe de altă parte ca
modalitate de mobilizare a creanţelor în scopul preluării. În raport de importanţa sa şi de
aplicabilitatea permanentă ce are un efect de fluidizare a activităţii comerciale, contractul de
factoring şi-a găsit aplicabilitatea atât la nivelul comerţului internaţional dar şi în ofertele de
finanţare ale instituţiilor de credit adresate comercianţilor interni. Contractul de factoring a
reprezentat pentru practica instituţiilor de credit din Republica Moldova doar o modalitate de
preluare a creanţelor însoţită de o creditare la care se aplica un comision.

2
 1.Notiunea contractului de factoring si caracterle juridice.

Termenul factoring este o transcriere a cuvintului englez factoring, care denota o varietate a
activitatii de antreprenoriat, mai exact, o activitate de intermediere.
Cuvintul factor inseamna comisionar, agent, intermediar.1
In literature juridical de specialitate s-au evidentiat mai multe definitii ale contractului de
factoring:
Contractul de factoring este contractul prin care o persoană, numită aderent, care poate fi
vânzător de bunuri sau furnizori servicii, cedează creanţele pe care le are împotriva
cumpărătorilor săi unei alte persoane, numită factor, care se obligă să încaseze aceste creanţe,
subrogându-se în acest scop în toate drepturile pe care cedentul le are împotriva debitorilor săi.
Contractul de factoring este o convenţie prin care o parte, cedentul denumit aderent,
cesionează către cealaltă parte (instituţie de credit sau un alt finanţator) denumita factor creanţe
pe care le deţine din activităţi comerciale fata de un debitor (client), în scopul finanţării de către
factor integral sau parţial a activităţii aderentului, imediat sau la o data ulterior stabilită, în limita
creanţelor cesionate.2
Factoringul constituie o tehnica financiara având o strânsa legatura cu sectorul bancar; în
prezent, aproape toate ramurile industriei pot profita de relatiile de factoring, cele mai populare
fiind industria textila, producatorii de echipament industrial si de birou, electronice si alimentele
procesate.
Astfel potrivit anil.1 art.1290 Cod Civil al R.M, prin contractul de factoring furnizorul de
bunuri si servicii numit in continuare aderent se obliga celeilalte părți numita factor care este o
întreprindere de factoring creanțele sale cele care deja au apărut sau care vor apărea in viitor din
contractul de vânzare de bunuri, efectuare de lucrări sau prestări de servicii către persoanele terțe
iar factorii la rândul lor își asuma cel puțin 2 obligații din următoarele 4:
a) de a finanța aderentul in diferit mod a acorda împrumuturi sau avansuri;
b) de aduce contabilitatea creanțelor;
c) de a asigura procedura de înștiințare si încasare a creanțelor;
d) de a-si asuma riscul insolvabilității debitorului pentru creanțele preluate.3
Insa legislatia romineasca defineste contractul de factoring in felul urmator: contractul de
factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) şi o altă parte, întreprinderea de
factoring (cesionar), prin care furnizorul cedează cesionarului creanţele născute din contracte de
vânzare de mărfuri încheiate între furnizor şi clienţii săi. 4
Doctrina franceză 5 defineşte factoringul ca fiind tehnica prin care un client, aderentul sau
furnizorul, transmite creanţele sale unei societăţi de factoring numită factor – instituţie de credit
supusă regulilor Codului monetar şi financiar, care, în schimbul unei remuneraţii, se obligă să le
recupereze de la debitori, garantând executarea lor chiar în cazul imposibilităţii de plată din
partea debitorului, şi să achite anticipat, în tot sau în parte, creanţele transferate. Reprezentând o
emanaţie a dreptului anglo-saxon, contractul de factoring a îndeplinit o funcţie importantă în
dezvoltarea comerţului internaţional.
Din definitiile relatate mai sus reese ca contractul de factoring este un contract sinalagmatic,
oneros si cu executare succesiva. El este un contract complex, incluzind elementele specifice
creditului, prestarii serviciilor financiare si cesiunii de creanta.
a) oneros întrucât factorul percepe pentru fiecare operaţiune de factoring un comision de
finanţare la valoarea plafonului stabilit intre factor si aderent (de regula la nivelul
finanţării pe termen scurt ) si un comision de factoring stabilit de comun acord cu
aderentul.
1

3
 b) cu executare succesiva in general stabilindu-se un plafon intre factor si aderent, acesta
din urma cesionează primului creanţele pe care le are asupra debitorului in cuantulmul
respectiv, creante dovedite de regula prin facturi acceptate de debitor.
c) sinalagmatic in sensul ca ambele parti isi asuma obigatiilor reciproce pe toata perioada de
derulare a contractul de factoring.

2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de creanta

Cesiunea de creanţă constituie o convenţie prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă
a sa unei alte persoane (cesionar). Debitorul creanţei transmise (cedate) poartă denumirea de
debitor cedat. Contractul de factoring constituie un contract complex, înglobând atât o cesiune de
creanţă, cât şi o subrogare convenţională care este consimţită de creditor; astfel, acesta constituie
o varietate a cesiunii de creanţă, reglementată în dreptul civil, care este dreptul comun în materie.
În acest sens, în situaţia în care prevederile în materie comercială sunt lacunare, se aplică
dispoziţiile existente în dreptul comun. În ceea ce priveşte cesiunea de creanţă, notificarea
subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-i fi opozabilă sau pentru a se obţine
acceptul acestuia, în timp ce în cazul operaţiunilor de factoring notificarea se efectuează numai
pentru a-l înştiinţa că plata trebuie efectuată doar către factor.
Astfel cesiunea de creanta cunoscuta in dreptul privat roman, in propria sa evolutie s-a
modificat fiind generalizata de noi raporturi civile care s-au dovedit a fi ma moderne si mai
bogate dupa esenta si structura lor juridica. Ulterior acestora a luat nastere un nou contract civil,
contractul de factoring care are la temelie principii preluate din dreptul privat roman.
Avind la baza principiile cesiunii de creanta 6, contractul de factoring se deosebeste esential
de cesiunea de creanta prin urmatoarele caracteristici:
a.obiectul cesiunii ste un drept, o creanta, pe cind obiectul factoringului pot fi actiunile de
finantare a aderentului, inclusiv imprumuturile si platile in avans.
b.in cesiunea de creanta, odata cu cesiunea creantei, asupra cesionarului, in virtutea legii trec
garantiile si alte drepturi accesorii, pe cind drepturile si garantiile aderentului fata de debitor trec
asupra factorului, dar numai in masura in care acest fapt este prevazut de contractul de factoring.
c.cesiunea de creanta poate avea loc nu numai in baza unui contract dar si in baza legii, a unei
hotariri judecatoresti sau in baza unei decizii a autoritatilor publice art 556 Cod Civil al R.M., pe
cind transmiterea drepturilor aderentului in raporturile de factoring, poate avea loc doar in baza
contractului respectiv.
d.titularul unei creante o poate transmite fara acordul debitorului unui tert, daca aceasta nu
contravine esentei obligatiei, intelegerii intre parti sau legii art 557 Cod Civil al R.M., pe cind in
contractul de factoring despre cesiunea de creanta debitorii aderentului trebuie sa fie notificati,
iara daca ne referim la contractul de factoring acoperit, atunci aceasta actiune va avea loc fara
notificarea creditorilor art 1299 Cod Civil al R.M. O alta diferenta dintre contractul de factoring
si cesiunea de creanta se evidentiaza prin partile participante la el.
Daca e să ne referim la importanța acestui contract, atunci vom evidentia faptul ca furnizorul sau
prestatorul este eliberat de procedurile legate de efectuarea platilor pentru marfurile livrate ,
lucrarile efectuate si serviciile prestate, profitind astfel de posibilitatea de a concentra toate
eforturile la activitatea de fabricare, de producere a marfurilor si de prestare a serviciilor.

4
 3.Contractul de factoring in interpretarea normelor internationale

Dat fiind faptul ca factoringul international poate juca un rol important in dezvoltarea
comertului international si in scopul adoptarii unor reguli uniforme de reglementare a cadrului
legal, Institutul International pentru unificarea dreptului privat a elaborat Conventia cu privire la
factoringul international (Conventia UNIDROIT), semnata la Otava (Canada) la 28.05.19887
Cu toate ca prevederile CC al R.M. sunt in absoluta concordanta cu prevederile restectivei
Conventii, Republica Moldova nu a aderat nici pina in prezent la aceasta Conventie.
Scopurile majore care stau la baza acestei Conventii sunt facilitarea factoringului international,
asigurarea unui echilibru echitabil eintereselor tuturor participantilor la tranzactiile comerciale
internationale.
Prin aprobarea respectivei Conventii au fost solutionate doua mari probleme:
-aprobarea unor norme internationale unificate
-aprobarea unor norme internationale, care nu sunt reglementate de sistemele nationale de drept.
Respectiv in aceasta Conventie, contractul de factoring este tratat ca o tranzactie bilaterala
incheiata intre o parte numita furnizor(producator) si alta parte numita agent financiar(factor),
prin care furnizorul cedeaza sau se obliga sa cedeze in viitor factorului creantele sale, care
rezulta din contractele de vinzare-cumparare, incheiate intre furnizor si cumparator, iar factorul
se obliga sa indeplineasca cel putin doua din urmatoarele obligatii:
-finantarea furnizorului, inclusiv prin imprumuturi si plati in avans
-evidenta contabila a creantelor
-asigurarea protectiei insolvabilitatii debitorilor.
Astfel in art2 al Conventie se mentioneaza ca normele contractului de factoring nu pot fi
aplicate contractului de vinzare-cumparare a marfurilor destinate pentru folosinta personala,
casnica, etc. Prin urmare se evidentiaza faptil ca respectiva Conventie se aplica doar in relatiile
comerciale dintre antreprenori.
Operatiile de factoring international au obtinut o larga aplicare in practica comerciala
internatinala, astfel a inceput sa se evidentieze o majorare a volumului aplicarii factoringului
international.

4.Elementele contractului de factoring

7
Conventia cu privire la factoringul international este semnata la 31 decembrie 1994 de urmatoarele
tari:Belgia,Cehoslovacia,Ghana,Germania,Guinea,Filipine,Filanda,Franta,Marea
Britanie,Nigeria,Maroc,Italia,SUA,Tanzania. Conventia a fost ratificata doar de Franta,Italia si Nigeria si a intrat in
vigoare pentru aceste tari la 1 mai 1995.

5
 Elementele contractului de factoring sunt:

Participanții la operațiunea de factoring: aderentul, factorul si debitorul cedat, unde factor

poate fi o întreprindere de factoring adică instituții financiare care in conformitate cu Legea cu
privire la instituțiile financiare si la BNM au dreptul de a acorda asemenea servicii conform
statului sau,iar aderentul este furnizorul de bunuri si servicii.

a) Aderentul reprezintă un comerciant persoană fizică sau juridică, care efectuează

acte de comerț constând în producerea și comercializarea de mărfuri în nume și pe
cont propriu, sau prestări de servicii.
b) Factorul este o instituție de credit sau o societate comercială specializată,
autorizată conform condițiilor legislației naționale. În majoritatea țărilor
dezvoltate, factorii se constituie sub forma companiilor de factoring, care
reprezintă societăți comerciale specializate. De menționat este faptul că în
România există o singură societate specializată de factoring, aceasta fiind
Compania de Factoring IFN S.A., ai cărei acționari majoritari sunt Banca
Transilvania și Intermarket Bank AG Austria.
c) Debitorul cedat este reprezentat de orice comerciant, fie el persoană fizică sau
juridică.

ADERENT DEBITOR CEDAT

3 4 2 5

FACTOR 6 BANCA DEBITORULUI

Legendă:

1.       Încheierea unui contract comercial (de export);

2.       Livrarea mărfurilor;
3.       Cedarea facturilor către factor;
4.       Plata contravalorii creanțelor cedate mai puțin dobânda și comisionul;
5.       Plata la scadență a datoriei debitorului.

Din continutul normei stipulate in art.1290, reiese ca partile factoringului pot fi doar
persoanele ce constitue subiecti de drept ,care practica activitatea de antreprenoriat si sunt
intregistrate intr-o forma organizatorico-juridica ,prevazuta de lege.
In calitate de intreprindere de factoring in Republica Moldova pot active institutiile
fiananciare care au dreptul de a efectua activitati financiare.Acestea istitutii pot actia in calitte
6
de intreprindere de factoring in virtutea statutului lor juridic ,stabilit de Legea institutiilor
financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995,fara necesitatea de a primi o autorizatie(licenta)
speciala.
In RM prima si unica structura la moment in domeniul factoringului a aparut in anul
2004,cind a fost fondata Compania Nationala de Factoring “Moldfactor”.
Pentru o comparatie,in baza art.825 CC FR, in calitate de factor pot active doar bancile,
institutiile financiare si alte organizatii comerciale care dispun de licenta pentru acest gen de
activitate. Dar legislatia Federatiei Ruse nu stabileste care organ de stat este imputernicit de a
elibera o astfel de licenta.
Obiectul contractului de factoring îl constitue creantele cesionate sau serviciile prestate si
lucrarile esfectuate de catre factor.Potrivit alin (4) art.1290 CC RM,partile sunt obligate sa
precizeze marimea,volumul,domeniul,si caracteristicele creantelor care fac obiectul
contractului.Pot fi cesionate creantele existente sau viitoare,precum si cele conditionate.
Obiectul contractului de factoring pot fi toate creantele aderentului sau doar o parte din
ele.Cesiunea de creanta a aderentului catre factor are valoare juridica si in cazul in care dintre
adherent si debitor exista o conventie ce interzice o astfel de cesiune.
Contractul de factoring se incheie in forma scrisa.Aceasta se determina in dependenta de
forma tranzactiei pe care se bazeaza creanta.Forma poate fi simpla sau notificata.Contractul
conform caruia se efectueaza cesiunea de creantelor existente sau viitoare ,legate de tranzactii
care impugn inregistrarea de stat,urmeaza a fi inregistrate in ordinea stabilita pentru
inregistrarea acestei tranzactii.
Pretul este o conditie esentiala a contractului de factoring,care prin urmare,influenteaza
valabilitatea acestei treanzactii.Astfel potrivit alin (1) art 1295 CC RM,contractul este nul in
cazul in care nu prevede in mod expres suma ce urmeaza za fie platita factorului.
Pretul factoringului poate servi si drept garantie pentru factor.Potrivit alin (2).art 1295 CC
RM,in cazurile in care factorul cere o parte din suma creantei ca garantie pentru acoperirea
riscurilor legate de derularea contractului ,acesta din urma trebue sa prevada in mod expres
continutul si marimea sumei. Suma se calculează în funcţie de circumstanţe, punîndu-se accentul
mai ales pe eventuala taxa de credere şi, suplimentar, pe procentul care reprezintă reţinerile
totale din creanţele cesionate.In măsura în care factorul cere o parte din suma creanţei ca garanţie
pentru acoperirea riscurilor legate de derularea contractului, acesta din urmă trebuie să prevadă
în mod expres conţinutul şi mărimea sumei. Garanţia nu poate depăşi 20% din suma creanţei.
(Art. 1295 CCRM)
Termenul joacă un rol foarte important la acest contract deoarece pentru rambursarea
creditului, plăţii dobânzii în conţinutul contractului sunt stabilite diferite termene.Termenul in
acest contract se stabileste de catre parti.Din natura juridical a contractului rezulta ca termenul
minim este determinat pe perioada de timp necesara pentru ca factorul sa-si realizeze propriile
drepturi si obligatii.

5. Drepturile si obligatiile participantilor la contractul de factoring.

7
 Contractul de factoring este unul sinalagmatic in care partile au drepturi si obligatii reciproce.
Acestea drepturi si obligatii sunt prevazute expres in normele de drept si pot fi stabilite prin
acordul partilor și stipulate in contract.

Drepturile aderentului:
 Să ceara de la factor executarea obligatiilor stipulate in contract ,inclusive obligatia de
notificare a debitorilor sai despre cesiunea de creanta ,daca aceasta obligatie a factorului este
dtipulata in contract;
 Să decida asupra volumului de drepturi care vor fi cesionate factorului,deoarece legea
stipuleaza ca,in baza contractului de factoring,factorului ii pot fi transferate toate drepturile
aderentului sau numai a unora din ele,care reies din contracte cu debitorii.Prin urmare
marimea,volumul,domeniul si caracteristicele creantelor cedate urmeaza a fi precizate si
stipulate in contract.Deoarece Codul Civil al RM nu stipuleaza oarecare interdictii cu privire la
volumul drepturilor aderentului, in baza contractului de factoring,pot fi transferate nu numai
toate drepturile aderentului sau o parte din ele ce deriva din toate contractele aderentului cu toti
debitorii dar si cele care rezulta dintr-un singur sau mai multe contracte cu un debitor.
 Să decida care drepturi vor fi cesionate :cele care exista la momentul incheierii sau cele care
vor aparea in viitor.
Obligatiile aderentului:
 Să cedeze creantele existente sau viitoare,conditionate,determinate la momentul incheierii
contractului sau determinabile cel tirziu in momentul aparitiei lo.Creantele sunt considerate
existetente in cazul in care aderentul se afla deja in raporturi contractuale cu debitorii sai,carora
le-a furnizat marfa sau le-a efectuat lucrari si le-a prestat servicii,iar angajamentul de plata
inca nu a survenit.Creanta cesionata este considerate viitoare,daca la momentul incheierii
contractului de factoring aderentul se afla in raporturi contractuale cu partenerii sai ,iar
termenul de executare a obligatiilor contractuale inca nu a survenit,sau aderentul abia duce
tratative in scopul de a stabili raporturi contractuale cu cineva.Creantele viitoare trec la factor
pe masura aparitiei lor.In virtutea faptului ca la incheierea contractului de factoring partile si-
au exprimat vointa fata de creantele cesionate atit existente cit si viitoare,dreptul asupra
creantelor viitoare trec la factor din momentul aparitiei lor fara a fi nevoie de un act de
transfer.
 Să cedeze creantele reale ,valabile.Aceasta obligatie se manifesta prin faptul ca creantele
cesionate exista in realitate ,sunt valabile si apartin aderentului, sunt intemeiate pe o tranzactie
reala si nu se refera la categoria de drepturi care nu pot trece la alte personae si prin faptul ca
aderentul a respectat toate conditiile pentru admiterea cesiunii creantei.
 Să transmita factorului actele care certifica cesiunea creanelor sis a confime informatia ce
prezinta importanta pentru executarea creantei.
 Să execute obligatiile contractuale fata de debitori ,care stau la temelia cesiunii de creanta.

Drepturile factorului:
 Să ceara de la aderent executarea obligatiilor contractuale fata de creditorii sai,obligatii ce stau
la temelia contractului de factoring.Acest drept are ca scop a asigura posibilitatea realizarii
contractului de factoring.Cu alte cuvinte,factorul este in drept sa ceara de la aderent cesiunea
creantelor reale. Cumpararea creantei de la aderent are drept consecinta aparitia relatiei de
obligativitate a intreprinderii de factoring cu debitorul aderentului,esenta careia o constitue
achitarea de catre debitor a creantei banesti ce a trecut in posesia factorului.
 Să ceara de la aderent executarea obligatiilor contractuale fata de factor. Obligatii ce se refera
la columul drepturilor cesionate factorului.

8
 Să insiste la stipularea in contract a unei clauze speciale prin care drepturile si garantiile
aderentului fata de debitor sa treaca asupra factorului o data cu incheierea transferului
creantei asupra factorului;
 Să ceara de la aderent o parte din suma creantei drep garantie pentru acoperirea riscurilor
legate de derularea contractului.Aceasta garantie,conform art 1295 CC RM,nu poate depasi
20% din suma creantei

Obligatiile factorului:
 Să execute cel putin doua obligatii,stipulate in contract ,din cele patru obligatii prevazute de
lege.Obligatiile ce urmeaza sa si le asume factorul,se stabilesc prin acordul partilor considerind
posibilitatile factorului,necesitatile aderentului si alte criterii.
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate (delcredere).
 Să informeze debitorii aderentului despre transferul creantei,daca aceasta obligatie a
factorului este stipulate expres in contract;

Drepturile si obligatiile ambelor parti:

 La incheierea contractului ,partile au obligatia sa respecte prevederile legale cu privire la forma
contractului de factoring.Acest contract se inceheie numai in forma scrisa.
 Să-si ofere reciproc informatiile necesare pentru ca derularea contractului sa decurga cu
respectarea intereselor fiecarei parti;
 Să aprecizeze marimea ,volumul,domeniul si caracteristecele creantelor care fac obiectul
contractului,precum si elementele pentru determinarea sumei de plata.Creanta poate fi
individualizata prin indicarea debitorului ,sumei creantei,temeiul aparitiei obligatiilor
contractuale dintre aderent si debitor si/sau altor caracteristici care pot contribui la identificarea
creantei;
 Să stabilieasca doua obligatii ,din cele patru prevazute de lege,care vor fi executate de factor.
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate (delcredere).
 Să notifice creditorii aderentului despre cesiunea creantelor.Aceasta obligatie se aplica doar
factoringului deschis.Astfel in baza alin(1)art 1299 CC RM,contractul de factoring poate
prevedea obligatia si dreptul partilor de a informa debitorul despre transferul creantei ,precum
si modalitatile prin care trebue informat.

Drepturile si obligatiile debitorului și aderentului:

Drepturile si garantiile aderentului fata de debitor trec asupra factorului o data cu

incheierea transferului creantei asupra factorului ,cu conditia ca acest fapt este stipulate in
contractul de factoring.In cazul cesiunii de creante are loc substituirea creditorului in obligatie
,fara ca aceasta sa se modifice.Debitorul este obligat sa achite datoriile fata de factor ca creditor
nou, insa nu doar in cazul in care creditorul primeste notificare in scris ,continutul caruia
comunica informatii privind cesiunea de creantelor care a avut loc ,date ce permit a deosebi
creantele care urmeaza a fi executate fata de aderent de alte creante,cit si date despre factorul

9
 caruia trebuie sa I se efectueze plata.In caz contrar,debitorul poate exercita propria obligatie
contractuala fata de aderent ,care este obligat sa predea de indata factorului suma obtinuta.
Debitorul poate opune factorului toate obiectiile si exceptiile pe care le are fata de
aderent.Debitorul este,de asemenea, in drept da ceara factorului compensarea creantei sale fata
de aderent daca acesta creanta era scadenta la momentul transferului de creanta catre factor.
Daca debitorul a platit factorului,iar acesta a achitat platile respective aderentului ,debitorul
este in drept sa ceara reparatia prejudiciului cauzat doar fata de aderent in cazul in care acesta
nu-si indeplineste obligatiile contractuale fata de debitor.In aceasta situatie dreptul de regres a
debitorului aderentului nu poate fi realizat fata de factor,cu exceptia cazurilor cind factorul a
platit aderentului,desi stia ca cel din urma nu si-a onorat obligatiile contractuale fata de
debitorul sau sau in cazul neachitarii de catre factor a creantei care i-a fost recesionata.

6.Tipuri de factoring

a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor se

deosebesc :

 Factoringul partial – facturile sunt supuse unui proces de selectionare, nu toate sunt acceptate
la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarece factorul nu preia
administrarea acestora;
 Factoringul total – toate facturile sunt preluate de la aderent si administrate de catre factor.
Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acopera riscul de credit.

b) in functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting :

 Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) – factorul plateste contravaloarea

facturilor in momentul preluarii acestora;
 Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) – creantele aderentului ii sunt platite in
momentul exigibilitatii acestora;
 Factoringul mixt – factorul plateste o parte din valoarea facturilor in momentul prezentarii
acestora sub forma de avans, diferenta urmand sa fie platita la o data ulterioara

c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi :

 Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) – permita clientului sa pastreze

secret faptul ca a apelat la un factor;
 Factoring deschis – aderentul cedeaza factorului toate creantele notificand debitorii.

d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului putem vorbi
despre :

 Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) – factorul plateste aderentului

contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si 15% in
termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (total sau partial) una
sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180 de zile de la scadenta facturii(lor) banca
incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-
reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neincasare. Factorul nu se indreapta catre
aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor neavand drept de regres asupra acestuia.
10
 Factoring cu regres (engl. recourse factoring) – in caz de neplata factorul isi va recupera
sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului
curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei
e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge :

 Factoring intern (engl. domestic factoring) – la baza acestei operatiuni nu sta un contract
comercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervine un
singur factor;

 Factoring international (engl. international factoring) – presupune existenta unui contract

comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul de export si cel de
import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului (numit si aderent) asupra
importatorului.

11
 7.Raspunderea in contractul de factoring

Răspunderea aderentului reiese din conţinutul ar prevederilor articolului 1294 CCRM care
prevede că, aderentul răspunde pentru existenţa creanţelor, precum şi pentru îndeplinirea
obligaţiilor contractuale faţă de debitor. Aderentul răspunde pentru capacitatea de plată a
debitorului, daca riscul nu a fost preluat de factor conform art. 1290 alin. (1) lit. d).Prin urmare
aderentul este responsabil in fata factorului pentru valabilitatea creantei care face obiectul
cesiunii ,cu alte cuvinte ,pentru faptul ca aderentul detine dreptul de a transmite creanta si in
momentul cesiunii acestei creante aderentul nu cunoaste circumstantele in care debitorul este
in drept sa nu o execute.
In conditiile circumstantelor,concrete debitorul are dreptul sa nu execute creanta ce se
refera, in special atit la cazurile de incetare totala sau partiala a obligatiilor contractuale dintre
aderent si debitor ,expirarii termenului de prescriptie ,cit si in cazurile de incalcare de catre
aderent a obligatiilor sale contractuale fata de debitorii sai.
Aderentul este responsabil fata de factor si debitorii sai pentru neindeplinirea propriilor
obligatii contractuale fata de debitori.
Aderentul poarta deasemnea,raspundere fata de factor pentru capacitatea de plata a
debitorului ,in cazurile in care risculnu a fost preluat de factor in baza contractului .Daca in
urma opunerii factorului in partea debitorului aderentului a obiectiilor si exceptiile pe care
debitorul le are fata de aderent au fost cauzate factorului unle pierderi,acestea sunt acoperite de
catre aderent.Pentru prejudiciile suplimentare cauzate factorului ,aderentul este obligat sa
plateasca despagubiri numai in cazul care acestea au fost provocate cu vinovatie din partea
aderentului.
Aderentul nu este responsabil pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a
creantei de catre debitor in caz ca, in afara de primirea informatiei pentru o anumita
recompense,factorul si-a asumat obligatia de incasare a creantelor,datoriilor de la debitorii
nedisciplinati, precum si riscul neexecutarii ce reiese din acesta,fapt care il scuteste de povara
in cazul dat pe aderent.Daca in contract se stipuleaza responsabilitatea aderentului pentru
neachitarea creantei de catre debitor,factorul,care nu a primit executarea cuvenita din partea
debitorului,are dreptul sa se adreseze aderentului cu cerinta de a I se rambursa mijloace banesti
transmise aderentului ,dar nerestituite de catre debitor.
Factorul, la rindul sau, poarta raspundere fata de aderent pentru executarea obligatiilor
asumate prin contract.

12
 Concluzie:

Deci dupa cele mentionate putem sa deducem si esenta contractului de factoring care consta
în transmiterea creantei catre factor, transmitere care se realizeaza pe calea subrogatiei
conventionale, in temeiul careia factorul dobandeste proprietatea creantelor transmise de aderent,
impreuna cu toate drepturile si garantiile grefate pe acestea, pierzand totodata actiunea in regres
impotriva aderentului care a fost platit. Aceasta subrogare nu cere conditii de forma deosebite, ci
doar notificarea ei in orice mod debitorului, spre a o face opozabila si acestuia.
Astfel prin sine insusi contractul de factoring exprima o multitudine de avantaje printer care
se numara : obtinerea rapida a capitalului circulant;indreptarea atentiei asupra dezvoltarii
afacerii;cresterea volumuluivanzarilor;eliminarea riscului si creantelor neincasate; imbunatatirea
situatiei financiare;neacumularea de noi datorii.Deasemenea este un instrument de gestiune
comerciala, simplificand evidentela si contabilitatea aderentului deoarece nu trebuie sa se mai
ocupe de incasarea facturilor de la un numar mare de clienti, ci primeste valoarea acestora de la
factor, platindu-i acestuia contravaloarea unor comisioane si dobanzi pentru acest serviciu.
Contractul de factoring poate fi o alternativa moderna si flexibila de finantare pentru
intreprinderile mici si mijlocii, care de cele mai multe ori nu dispun de garantii materiale pentru
a accesa un credit.

13
 Bibliografie:

 Codul Civil al RM, nr. 1107 din 06.06.2002;

 Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu,Natalia Chibac. Drept civil Contracte si
succesiuni- editia a II-a, Chisinau,2014;
 Ghiță O. Și Calotă Ponea A., Contractul de Factoring- modalitate specialăde mobilizare
a creanțelor utilizată de instituțiile de credit, Revista de Ştiinţe Juridice, Craiova nr.
30/2004, pag. 89-94
 Mircea V., Contractul de factoring, Revista de Drept Comercial nr. 6/2000, pag. 121-
127
 Bratiloveanu I., Elemente de dreptul afacerilor. Editura Sitech. Craiova, 2015
 Cernăianu I. Contractul comercial internațional de factoring, Revista de Drept
Comercial nr. 6/1996, pag. 55-67

14