Universitatea de Stat din Republica

Moldova

Facultatea de Drept
Catedra : Drept civil

Referat
Tema : Calcularea termenilor de
prescriptie

Lector universitar : Turcan Daniela

Realizat :Plamadeala Dumitrita ,gr.107

Chisinau,2015

Cuprins :
I. Date introductive ;
II. Reglementarile termenilor conform prevederilor
CC,cartea intai,titlul IV;
III. Referinte la legislatia civila a altor tari ;
IV. Concluzie ;
V. Bibliografie ;

Date introductive
Conform dictionarului explicativ al limbii romane notiunea de termen
desemneaza acea dat fix la care, potrivit unei nvoieli, unei decizii sau
unei dispoziii prealabile, se execut o obligaie (bneasc) sau se realizeaz
ceva;,iar notiunea de prescriptiepresupune acea obligaie, dispoziie,
prevedere (impus printr-o lege, printr-un regulament etc.). Termenele sunt
noiuni caracteristice pentru toate ramurile de drept. Este specific aceast
noiune i dreptului civil. Pentru a studia mai aprofundat importana i esena
termenelor n dreptul civil s facem cunotin n primul rnd cu noiunea de
termene n general i caracterele termenelor n dreptul civil. Codul Civil al
Republicii Moldova nu definete termenele dei le reglementeaz. In
literatura de specialitate sunt studiate mai mult termene de prescripie.
Totui unii autori au adus o definiie termenelor dup care: termenele sunt
atribuite la categoriile faptelor juridice, numite evenimente, care apar i se
dezvolt indiferent de voina omului. Faptul juridic - care reprezint o
mprejurare ce are efecte juridice, care creeaz, modific sau stinge raporturi
juridice. Nu orice mprejurare din natur sau din viaa social este fapt
juridic, ci numai acele mprejurri de existena crora normele de drept leag
consecine juridice. Aceste mprejurri sunt de obicei descrise n ipoteza
normei juridice.
Alt opinie presupune c dei termenele decurg indiferent de voina
omului, totui ele sunt volitive din punctul de vedere al apariiei lor. Astfel
apare o alt definiie dup care: fiind volitive din punctul de vedere al
apariiei, termenele juridice se supun legilor obiective de scurgere a timpului.
De aceia termenul juridic are o natur dubl: dei e volitiv dup natura sa
juridic, el se scurge conform legilor obiective ale timpului. Aceasta reiese i
din coninutul articolului 259 CCRM, conform cruia, termenul se instituie
prin lege, hotrre judectoreasc sau prin acordul prilor. Indiferent de
temeiul apariiei, termenul se calculeaz dup regulile stipulate n prezentul
CCRM.
Deci, n concluzie am putea spune c termenele fac parte din categoria
evenimentelor relative, care dei apar din voina omului, se desfoar
indiferent de aceast voin, adic dup legitile de scurgere a timpului.
Deci ,in dreptul civil ,prin termen,se intelege o perioada sau o data
fixa ,stabilita de lege ,prin hotarirea partilor ,sau prin hotarire judecatoreasca
,ce produce anumite efecte juridice care constau in nasterea,modificarea sau
stingerea drepturilor si obligatiilor civile.
CCRM prevede modul de stabilire a termenului n dreptul civil.
Astfel, n conformitate cu articolul 260 CCRM, termenul se instituie prin :
indicarea unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire
la un eveniment viitor i sigur c se va produce.

Reglementarile termenilor conform

prevederilor CC,cartea intai,titlul IV;

T i t l u l IV
TERMENELE
Capitolul I
CALCULAREA TERMENULUI

Art. 259. Instituirea termenului

(1)

Termenul se instituie prin lege, hotarire judecatoreasca sau prin

acordul partilor.

(2)

Indiferent de temeiul aparitiei, termenul se calculeaza dupa

regulile stipulate in prezentul articol.
1. Activitatea subiectelor raporturilor juridice de drept civil este intimidata
nu numai de limitele drepturilor subiective si ale obligatiilor. Aidoma oricarei
activitati omenesti, activitatea subiectelor raporturilor juridice de drept civil,
in rezultatul carora se nasc, se realizeaza si se executa drepturile subiective
civile si obligatiile, este limitata si in timp. Factorul timpului este utilizat de
drept ca un mijloc de reglementare consecventa a activitatii omului.
Existenta drepturilor si obligatiilor civile in timp masura eficace de
influentare din partea dreptului asupra comportamentului subiectelor de
drept

civil.

Timpul

exercita

influenta

considerabila

in

dezvoltarea

raporturilor juridice civile. Realizarea sau apararea drepturilor civile incalcate

de asemenea este cuprinsa in limitele timpului. Timpul curge continuu si
omului acest proces nu-i sta in puteri. Iata de ce importanta juridica o are nu
insusi procesul de curgere a timpului, ci anume etape, perioade ale lui,
numite in drept termeni.

Termenii regleaza circuitul civil, contribuie la executarea la timp a

obligatiilor. Daca curgerea timpului este obiectiva si nu depinde de vointa
omului, atunci instituirea unor etape, perioade, pentru efectuarea unor
actiuni

de

importanta

juridica

tine

de

vointa

acestuia.

Instituirea,

modificarea, incetarea, prelungirea si repunerea in termen, dupa natura sa

juridica reprezinta actiunile volitive. Valoarea juridica o are nu insusi timpul in
sine, ca fenomen al lumii materiale, supus legilor ei, ci termenul, ca o
perioada stabilita de om, ce are ca efect producerea anumitor consecinte
juridice.
2. Legislatia civila a R.Moldova nu contine notiunea de termeni in drept
civil. In pofida importantei sale deosebite in reglementarea raporturilor
patrimoniale si a celor legate de acestea personal nepatrimoniale. In drept
sub notiunea de termen este obisnuit sa intelegem un moment sau o
perioada anumita, de curgerea sau scurgerea caruia, actele normative cu
forta juridica diferita, leaga survenirea anumitor consecinte juridice. Dupa
caracterul sau generic termenul in drept civil interval de timp, instituit
prin lege, hotarire judecatoreasca sau acordul partilor, survenirea sau
scurgerea caruia duce la aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor
patrimoniale (raporturi ce apar in legatura cu patrimoniul o totalitate
de bunuri materiale ce au o forma economica) sau a celor personale
nepatrimoniale legate de cele patrimoniale, cit si unele cazuri ale celor
nelegate de cele patrimoniale.
3.Temei de aparitie a raporturilor juridice ne apar imprejurarile, numite
fapte juridice. Un tip deosebit al faptelor juridice sunt termenii. Specificul
termenilor ca fapte juridice se explica prin caracterul lor dualist. Pe de o
parte, stabilirea termenilor este conditionata de cointa legislatorului, vointa
instantei de judecata or vointa subiectilor conventiei. In acelasi timp
curgerea lor este supusa legilor obiective ale curgerii timpului, care nu se
supun factorilor volitivi. In virtutea celor expuse, multe dintre termenele de
insemnatate juridico-civila pot fi atribuite la evenimente sau actiuni. Astfel
potrivit art.260 CC RM, termenul poate fi instituit prin referire la un
eveniment viitor si sigur ca se va produce. De exemplu, potrivit al.1 art.1440
CC, in ziua decesului persoanei fizice se deschide succesiunea. Un astfel de
termen se atribuie la evenimente. Termenul de incarcare a navei (art.154,
155 al Codului navigatiei maritime comerciale RM) sau de descarcare

(art.164 al Codului navigatiei maritime comerciale RM), se calculeaza in

Codul navigatiei maritime comerciale din momentul punerii la dispozitie a
navei spre incarcare, ceea ce ne vorbeste despre faptul ca este vorba despre
fapte juridice-actiuni, care doar se comensureaza cu curgerea obiectiva a
timpului.
In acelasi timp, se cere mentionat faptul ca majoritatea termenilor in
dreptul civil reprezinta o atare categorie de fapte juridice, care nu sunt
considerate nici evenimente si nici actiuni. Pentru acestea sint caracteristice
alte particularitati si ele sint tratate separat in sistemul faptelor juridice din
dreptul civil. La ele se atribuie toate termenele instituite de legislator,
acordul partilor sau hotarirea instantei de judecata sub forma anumitor
perioade de timp si calculate in ani, luni, saptamini, zile, ore sau termenele
legate de un anumit moment al succesivitatii obisnuite a timpului (data
calendaristica). Astfel, data executarii obligatiei de catre cumparator de
predare a marfii determina momentul trecerii riscului pieirii sau deteriorarii
fortuite de la vinzator la cumparator.
Importanta juridica a termenelor in dreptul civil, dupa regula generala, se
determina nu in dependenta de curgerea lor, ci de inceputul sau sfirsitul
curgerii. Aparitia, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile in
unele cazuri poate fi determinata doar de survenirea sau scurgerea
termenului. De exemplu al 3. art.17 al Legii RM privind dreptul de autor si
drepturile conexe din 23 noiembrie 1994 prevede ca dreptul de autor al
succesorilor automat se sfirseste numai reesind din scurgerea celor 50 ani
din ziua decesului autorului. In alte cazuri survenirea sau scurgerea
termenului naste efecte juridico-civile numai in ansamblu cu anumite actiuni
ale subiectilor de drept civil. De exemplu, potrivit art. 595 CC RM, intirzierea
acceptarii prestatiei de catre creditor serveste drept temei de reparare a
prejudiciului cauzat astfel debitorului.
4. Legislatia civila a RM contine norme generale pentru toate termenele
(art.259-246 CC RM) si norme speciale, care se refera la anumite tipuri de
termene, numarul carora este mare (de exemplu termenele de prescriptie
exctinctiva art. 267-283 CC RM). Pentru corecta aplicare a normelor des[re
termene, e necesar de orientat bine prin diferite tipuri ale acestora.

In legislatia civila termenele sint nu numai multiple, dar si diverse. Ele se

clasifica pe tipuri in dependenta de diverse criterii: dupa efectele juridice; in
dependenta de faptul daca pot fi modificate sau nu prin acordul partilor; in
dependenta de caracterul determinabil sau nedeterminabil; in dependenta
de cine sint stabilite; dupa utilitatea lor etc. Este obisnuit de deosebit
urmatoarele tipuri de termene in dreptul civil: imperative si dispozitive;
determinabile si nedeterminabile; termene de aparitie, de realizarare, de
existenta a drepturilor civile; precluzive; de garantie; termene de valabilitate
si de utilizare; termenele executarii obligatiilor; termenele de aparare a
drepturilor civile (termeni de pretentie si de prescriptie extinctiva); termene
normative; termenele stabilite prin acordul partilor sau de catre instanta de
judecata (sau alt organ jurisdictional); determinat in dependenta de o data
calendaristica, dupao perioada de timp sau precizarea unui fapt care trebuie
sa se produca numaidecit; termene generale si speciale; de inceput si de
sfirsit; determinate ca intervale de timp si moment de timp.
Imperative - termene general obligatorii, care nu pot fi modificate prin
acordul partilor raportului civil. Astfel de termene sint, in special, cele de
prescriptie extinctiva ( art.267, 268 CC RM, etc.); termene succesorale (art.
1492, 1517,1518, 1519, 1525, 1538 CC RM, etc.); termene de prescriptie
achizitiva (art. 332,333 CC RM); termenele dreptului de autor (art.17,25,33 al
Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe); termene de
rascumparare 9art.791 CC RM) si altele.
Dispozitive termene care sint stabilite de legislatie, dar pot fi
modificate prin acordul partilor in dependenta de imputernicirile acestora. Un
astfel de termen este termenul maxim al contractului de locatiune (art. 887
CC RM). In cadrul acestui termen partile prin acordul sau pot stabili termene
mai mici. Termenul valabilitatii procurii nu mai mare de trei ani (art.254 CC
RM).
Mandatarul are dreptul dupa propria consideratiune sa stabileasca orice
termen de valabilitate in limita de trei ani. Durata persoanei juridice (art.65
CC RM) este nelimitata, daca prin documentele de constituire nu este
prevazut altfel. Termenul de inaintare a pretentiilor creditorilorfata de
persoana juridica ce se lichideaza este de sase luni din momentul publicarii
comunicatului in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. In hotarirea de
lichidare poate fi prevazut si un termen mai mare (art.92 CC RM). Termenul

dispozitiv continua sa ramina astfel chiar si in cazul cind partile prin acordul
sau nu au stabilit un alt termen (mai mare sau mai mic). Pentru termenele
dispozitiveeste caracteristica posibilitatea modificarii lr. Legea sau actul
normativ poate prevedea fie termenul dispozitiv maxim fie minim. Astfel
termenul arendei nu poate fi mai mic de un an (art.914 CC RM), iar
contractul de locatiune poate fi incheiat pe termenul ce nu depaseste
nouazeci si noua ani (art.877 CC RM).
Termene determinate acestea sunt termene in care este indicat
inceputul si sfirsitul, care stabilesc un interval concret de timp sau care
determina o fapta concreta sau moment. Termenul poate fi absolut
determinat sau relativ determinat. Absolut determinate sint acelea
care indica la inceputul si la sfirsitul lor (prin indicarea momentului sau a
faptei).

Termenele

absolut

determinate

se

marcheaza

prin

date

calendaristice (de exemplu 31 decembrie 2003) sau scurgerea perioadei de

timp, calculat in ani (art.267 CC RM- termenul general a prescriptiei
extinctive este trei ani), in luni (de exemplu termenele reduse ale termenului
de prescriptie extinctiva sase luni art.268 CC RM), in saptamini, zile sau
ore (de exemplu cindfata de darea de seama a comisionarului exista
pretentii, comitentul e obligat sa-l anunte pe acesta in termen de
cincisprezece zile din ziua primirii darii de seama, daca prin contract nu e
prevazut alt termen art.69 CC; sau vinzatorul si persoana care cumpara
imobilul la licitatie, sint obligati sa intocmeasca contractul de vinzarecumparare a imobilului in termen de 10 zile de la cererea celeilalte parti
art.814 CC RM). Calcularea termenului in ore sau minute este prevazut, de
exemplu de Regulamentul transporturilor auto de calatori si bagaje din
9.12.1999.
Termene relativ determinate indica doar reperele aproximative
termen rezonabil (art.799, 828, 984, 1010 CC RM,s.a.), termenul normal
necesar (art. 688 CC RM), imediat (art.863, 1067, 1070 CC RM, la timp (art.
1077 CC RM), in orice moment (art.1096, 1143, 1183 CC RM), din momentul
executarii actului juridic (art. 1204 CC RM). Termenele relativ determinate
pot fi deasemenea stabilite prin indicarea faptului, care trebuie neaparat sa
se intimple (de exemplu decesul cetateanului, atingerea unei anumite virste,
inceputul si sfirsitul navigatiei, pina la solutionarea litigiului s.a.). Aceste
termene inevitabil survin, dar nu se stie cu certitudine cind anume, iata de

ce sint numite relativ determinate. In cazul cind sintem in prezenta

incertitudiniica fapta stipulata va surveni or in cazul cind este imposibil de a
vorbi cu siguranta ca fapta in general se va intimpla in viitor, sintem loviti de
o conditie, dar nu termen (art.234 CC RM).
Termene nedeterminate. De obicei pentru executarea obligatiei se
indica un termen anumit. Termenele nedeterminate sunt astfel de termene,
care se contin in legislatia civila si se aplica in cazurile cind nici prin lege, nici
prin actul juridic sau contract, termenul in general nu e prevazut, sau e
dependent de momentul solicitarii de catre una din parti. Astfel daca in
contractul de imprumut nu a fost stabilit nici termenul restituirii, nici
termenul preavizarii, atunci acest contract de imprumut se considera
incheiat pe un termen nedeterminat (art.871 CC RM), adica termenul
restituirii poate fi dependent de momentul cererii (art.575 CC RM). Deci cind
termenul executarii obligatiilor nu e instituit prin lege, contract sau e
determinat in dependenta de momentul cererii, sintem in prezenta
obligatiilor cu termen nedeterminat de executare. In unele cazuri termenul
poate fi nedeterminat doar pentru executarea unei sau citorva obligatii, dar
nu a obligatiei complete. Astfel, pentru transmiterea bunului de la vinzator la
cumparator poate fi stabilit termen corespunzator, iar plata pretului de
cumparare poate fi determinata de momentul inaintarii cererii. In astfel de
cazuri regula alin. 1 art.575 CC RM este aplicabila doar fata de obligatiile cu
termen nedeterminat de executare - in cazul nostru doar fata de plata
pretului de cumparare.
De obligatia cu termen nedeterminat de executare trebuie sa deosebim
obligatiile continuie cu termen determinat, in cadrul caruia obligatiile se
executa. La astfel de termene continuie se refera termenul stabilit la
incheierea contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe
viata (art.839 CC RM) sau a obligatiilor relativ continuie, executarea carora
nu este limitata de un careva termen (mai detaliat despre aceatsa la
comentariul art.575 CC RM). Obligatiile cu termen nedeterminat ofera
creditorului dreptul de a cere executarea in orice moment. Cu toate acestea
debitorului ii este stabilit un termen de gratie, calculat din ziua inaintarii
cererii de catre creditor.
Astfel termenul se considera nedeterminat daca nu se cunoaste
momentul survenirii lui. Cazul cind termenul nu este determinat trabuie

deosebit de cazurile cind unul sau altul drept subiectiv este fara termen. De
exemplu dreptul subiectiv de proprietate nu este limita de careva termene.
Ca

regula,

fara

termen

sint

si

multe

dintre

drepturile

personal

nepatrimoniale. Daca in cazul termenului nedeterminat dreptul totusi are

termen, dar nu se stie cind acesta va surveni, la drepturile fara termen
acesta in general nu curge.
Termenele de aparitie a drepturilor civile termenele de nastere a
drepturilor si obligatiilor civile. Termenele de nastere a drepturilor civile se
refera la categoria faptelor juridice de aparitie a drepturilor. Astfel calcularea
termenului de prescriptie achizitiva, in corespundere cu art. 332,333 CC RM,
reprezinta temei de aparitie a dreptului de proprietate respectiv daca bunul
este mobil sau imobil.
Termenele de realizare a drepturilor si obligatiilor civile este
perioada de timp, in cadrul careia detinatorul dreptului subiectiv este
imputernicit sa-si realizeze dreptul sau. Tot aici se refera si dreptul de a cere
de la debitor savirsirea unor actiuni concrete. Varietati ale termenului de
realizare a drepturilor civile sint: a) termenul de existenta a dreptului; b)
precluziv; c) de garantie.
Termen de existenta a drepturilor civile termenele de actiune in
timp a drepturilor civile, inauntrul carora detinatorul dreptului subiectiv are
dreptul, iar uneori chiar si obligat, sa-si realizeze dreptul ce-i apartine or sa
ceara luarea unor masuri pentru realizarea dreptului sau propriu-zis de la
persoana obligata. La scurgerea termenului de existenta a dreptului civil,
dreptul subiectiv al persoanei imputernicite inceteaza, iar posibilitatea
realizarii lui se pierde. Astfel dreptul de autor, dupa regula generala,
actioneaza pe parcursul vietii autorului plus cincizeci de ani dupa moartea lui
(al.3 art.13 al Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe);
realizarea imputernicirilor mandatarului conform procurii nu poate depasi trei
ani (art. 254 CC RM). Fiind dat faptul sint cunoscute drepturi subiective fara
termen, asupra acestora nu se rasfringe actiunea termenului de existenta a
drepturilor civile: astfel dreptul de proprietate se refera la categoria
drepturilor fara termen.
Termene precluzive (punitive) termene instituite de legislatie pentru
realizarea de catre subiectul dreptului civil a posibilitatilor oferite de dreptul

subiectiv.

Acestea

stabilesc

persoanei

imputernicite

un

timp

strict

determinatpentru realizarea drepturilor sale sub sanctiuneapierderii acestui

drept. Astfel pentru acceptarea mostenirii succesorilor se stabileste un
termen de sase luni din ziua deschiderii ei (art.1517 CC RM) La expirarea
acestui termen dreptul la acceptarea mostenirii se pierde. Art.122 al Codului
navigatiei maritime comerciale al RM vorbeste despre un astfel de termen,
ca termen de inconstiintare a portului despre intentia proprietarului de a
ridica bunurile scufundate un an din ziua scufundarii. Termenele precluzive,
dupa esenta sa, sunt sanctiuni pentru realizarea necorespunzatoare sau
nerealizarea dreptului incetarea inainte de termen a dreptului subiectiv.
Despre faptul ca termenele precluzive poarta caracter sanctionatoriu ne
vorbeste si norma din dreptul cambiilor. Astfel potrivit art. 19 al Legii cambiei
din 23 iunie 1993 in orice cambie trataemitatorul cambiei poate stipula ca
cambia trebuie inaintata la accept cu indicarea termenului. Al.2 art.47 al
Legii cambiei prevede ca in cazul neprezentarii cambiei la accept in
termenul, stabilit de emitatorul cambiei, detinatorul cambiei pierde dreptul la
regres ca urmare a neacceptului, adica a dreptului la actiune de regres a
detinatorului de cambie (creditorul cambiei) va fi pierdut definitiv. In cazul de
fata scurgerea termenului precluziv pentru inaintarea cambiei spre plata are
ca efect incetarea termenului la actiune in regres.
Particularitatea termenelor punitive consta in aceea ca asupra lor nu se
rasfring regulile de suspendare, intrerupere si restabilire, cum aceasta se
intimpla in cazul termenelor de prescriptie extinctiva. Potrivit art.15 al Legii
RM despre patenta de inventator din 18 mai 1995, pentru primirea patentei
de inventator se depune o cerere. La examinarea cererii Agentia de stat
pentru protectia proprietatii intelectuale efectuiaza o expertiza formala si
preliminara, iar la demersul petitionarului si expertiza inventiei in esenta. Un
astfel de demers se depune odata cu cererea sau in termen de 30 luni de la
data depunerii cererii. Daca demersul nu a fost depus in termen, cererea se
considera ca a fost retrasa (al.8 art.16 al Legii cu privire la patenta de
inventator). Termenul indicat este sanctionatoriu si potrivit al.1 art.21 al Legii
mentionate nu poate fi restabilit.
In anumite cazuri termenele precluzive pot fi doar prelungite. Astfel la
scaparea din motive intemeiate a termenului pentru acceptarea mostenirii
art. 1519 prevede prelungirea termenului pentru primirea mostenirii. Poate fi

prelungit termenul sanctionatoriu de pastrare a spatiului locativ persoanei

temporar absente (art.63 Codul Locativ RM). Termenele punitive se stabilesc
de lege sau de contract, daca aceasta e prevazut de lege.
Termene de garantie. Prin termen de garantie se intelege termenul
inauntrul caruia debitorul poarta raspundere pentru calitatea bunului, iar
creditorul are dreptul inauntrul acestui termen de a cere remedierea gratuita
a bunului, preschimbarea bunului, serviciul sau aplicarea altor urmari
prevazute de lege sau contract. Dar dupa natura sa termenele de garantie
sint asemanatoare cu cele punitive. Termenul de garantie nu poate fi lungit,
nici restabilit prin hotarire judecatoreasca. In cazurile prevazute de lege
termenele de garantie pot fi doar prelungite.
Termenele de garantie sint prevazute pentru marfurile si bunurile vindute
( art.772, 783, 784, 804 CC RM); pentru rezultatele lucrarilor de antrepriza
(art.969) etc. Ele servesc ca garantie juridica a calitatii marfii, productiei.
Despre termenele de garantie, ca despre o masura ce asigura calitatea
corespunzatoare a productiei, direct se vorbeste in art.1 al Legii cu privire la
protectia drepturilor consumatorului. Legislatia civila deosebeste termene de
garantie de exploatare a bunului, de pastrare a produselor, termene de
utilizare etc. Termenele indicate se stabilesc prin acordul partilor, de
standarde. De conditiile tehnice. Prin acordul partilor pot fi instituite termene
mai indelungate decit cele stabilite de standarde sau conditiile tehnice. O
varietate a termenelor de garantie sint termenele de utilitate. Potrivit Legii
RM privind protectia consumatorilor, termenele de utilitate sint stabilite
pentru produsele de uz indelungat. Termenul de utilitate intervalul de
timp in cadrul caruia producatorul marfii se obliga sa asigure consumatorului
posibilitatea utilizarii ei conform destinatiei si sa poarte raspundere pentru
viciile aparute din vina sa. Lista marfurilor fata de care producatorul este
obligat sa stabileasca termene de utilitate sint instituite de actele normative.
Acestea sint marfurile care dupa scurgerea termenului stabilit pentru ele vor
prezenta pericol pentru viata, sanatatea consumatorului sau pot provoca
daune patrimoniului sau mediului inconjurator. Termenul de utilitate se
rasfringe si asupra elementelor componente: detalii, agregate. Termenul de
utilitate se stabileste de Legea RM privind protectia consumatorilor
documentele tehnice normative, dar poate fi declarat si de catre producator
sau discutat de parti. Inauntrul termenului de utilitate marfurile trebuie sa-si

mentina calitatile precise, daca au fost respectate conditiile de transport,

manipulare, depozitare si exploatare.
Prin lege, standarde sau alte cerinte obligatorii poate fi stabilit termenul
de valabilitate a produsului (art.773 CC RM, art.1,23 al Legii RM privind
protectia consumatorilor). Acest termen se deosebeste de termenul de
garantie si de utilizare. Termenul de valabilitate este intervalul de timp dupa
expirarea

caruia

produsul

devine

impropriu

pentru

utilizare

conform

destinatiei. Potrivit art.1 al Legii RM privind protectia consumatorului

termenul de valabilitate este limita de timp, in car eprodusul poate fi
consumat si in care acestea trebuie sa-si mentina caracteristicile calitative,
daca au fost respectate conditiile de transport, manipularea, depozitarea,
consum. Legea RM privin protectia consumatorulu art. 9, prevede obligatoa
producatorului de a stabili termenul de valabilitate pentru produsele
alimentare, medicamente, produsele chimice si altele asemanatoare lor. La
expirarea termenului de valabilitate produsul se considera impropriu pentru
utilizarea lui conform destinatiei si nu poate fi supus realizarii. Expirarea
termenului de valabilitate duce la interzicerea realizarii a astfel de produse.
Iata de ce acesta poate fi considerat ca varietate a termenului sanctionatoriu
si trebuie deosebit de termenul de garantie si de utilitate ( mai detaliat
despre aceasta la comentariul art. 773 CC RM).
Termenele de executare a obligatiilor. Este limita de timp in cadrul
careia creditorul si debitorul trebuie sa savirseasca actiunile ce constituie
continutul drepturilor si obligatiilor acestora. Dupa natura sa juridica,
termenele de executare a obligatiilor stabilite cel mai des prin acordul
partilor intervale de timp indreptate spre incetarea obligatiilor existente.
Termenele de executare a obligatiilor se determina, in primul rind, in functie
de specificul fiecarui tip de obligatii. Particularitatile contractelor de vinzarecumparare, mandat, antrepriza, depozit etc. Determina si perioada executarii
obligatiilor. In virtutea acestui fapt, cerinta de respectare a termenelor de
executare, inaintata catre comportamentul participantilor la executarea
obligatiilor, se releveaza in compartimentele codului civil si ale altor acte
normative, dedicate tipurilor concrete de obligatii (mai detaliat la com.
Art.575). Pentru executarea obligatiilor o importanta deosebita o au
termenele generale si speciale de executare. In multe cazuri executarea
obligatiilor urmeaza nemijlocit dupa aparitia lor (utilizarea autobusului,

troleibusului). Alte ori invers, intre aparitia si executarea obligatiei trece un

interval de timp (la comandarea produselor cu livrarea lor la domiciliu).
Executarea unui sir de obligatii necesita o perioada mai indelungata de timp.
La acestea pot fi atribuite obligatiile ce apar din contractul de antrepriza de
constructie capitala sau obligatiile aparute din contractele de deservire a
populatiei de catre diferite intreprinderi de deservire sociala (spalatorii,
reparatia incaltamintei, ceasurilor s.a.). Unele contracte (in special cel de
antrepriza in constructii capitale) se indica atit termenul general de
executare a obligatiei, cit6 si termenele speciale. Caracterul nedeterminat al
termenului de executare este prezent in cazurile cind termenul de executare
nu este stabilit sau este dependent de momentul inaintarii cererii. Creditorul
in acest caz este in drept de a cere executarea in orice moment, iar debitorul
sa execute in orice timp.
Executarea obligatiilor reciproce de catre parti trebuie sa se faca simultan,
daca din lege, contract sau esenta obligatiei nu rezulta altfel. De exemplu, la
contractul de vinzare-cumparare actiunea regulii date se exteriorizeaza prin
aceea ca vinzatorul este obligat sa transmita bunul vindut, iar cumparatorul
sa-l receptioneze si totodata sa achite pretul (Art.753). Potrivit unor tipuri de
obligatii, una din parti trebuie sa-si execute obligatia anterior celeilalte parti
(alin.1, Art.966 clientul trebuie sa plateasca antreprenorului remuneratia
dupa primirea lucrarii, daca prin lege sau contract nu este prevazuta plata in
rate sau in alt mod).
Partea ce nu si-a indeplinit obligatiile, nu este in drept sa ceara
executarea

obligatiilor

sale

celeilalte

parti,

deoarece

in

contractele

sinalagmatice obligatiile partilor sint reciproce. Daca din lege, continutul

obligatiei sau contract nu reese altfel atunci debitorul este in drept sa
execute obligatia inainte de termen. Posibilitatea executarii obligatiei inainte
de termen depinde de faptul in favoarea cui este stabilit acest termen
creditorului sau debitorului. Daca in interesele creditorului (contract de
depozit), atunci acesta este in drept sa ceara executarea inainte de termen
indeplinirea obligatiei, debitorul, insa, fara acordul creditorului nu poate
efectua executarea inainte de termen, deoarece aceasta echivaleaza cu
neexecutarea obligatiei. Daca termenul este stabilit in favoarea debitorului
(contract de imprumut), atunci debitorul poate sa-si stinga datoria inainte de

termen, creditorul la rindul sau poate cere executarea obligatiei doar la

scadenta.
Termenele de aparare a drepturilor civile intervale de timp,
inauntrul carora persoanele abilitate sint in drept sa se adresese la delicvent,
in instanta de judecata sau alt organ jurisdictional cu pretentia despre
apararea sau executarea silita a dreptului incalcat sau interesului contestat.
La termenele de aparare a drepturilor civile se refera termenele de inaintare
a pretentiilor si termenele de prescriptie extinctiva.
Termenele prealabile sint termenele stabilite de normele dreptului
civil, in cadrul carora persoanele abilitate, trebuie inainte de adresarea in
judecata sau altui organ jurisdictional, sa inainteze o pretentie pentru
transarea

conflictului

intre

parti.

Forma

prealabila

de

solutionare

conflictului nu este o metoda fortata, cum aceasta apare in cadrul formei

judecatoresti. Pentru inaintarea pretentiilor se stabileste un termen, numit
prealabil. In dependenta de temeiul si categoria conflictului, durata
termenului prealabil poate fi diversa, dar nu depaseste sase luni. Sint
instituite de actele normative, acordul partilor sau uzante. Termenele
prealabile stabilite prin acordul partilor sau de uzante nu poarta caracter
imperativ si nu impiedica persoana abilitata sa-si realizeze nemijlocit dreptul
la aparare judiciara. Termenele prealabile, prevazute de actele normative,
dupa esenta sa sunt punitive. Respectarea lor este o conditie obligatorie
pentru adresarea in judecata de drept comun sau specializata. Pericolul
pierderii dreptului la inaintarea actiunii din cauza nerespectarii formei
prealabile obligatorii, in esenta face aceste termene punitive. Aceasta
contravine principiilor libertatii si disponibilitatii in realizarea drepturilor
civile. Noua legislatie civila a micsorat considerabil numarul cazurilor de
utilizare a procedurii prealabile de solutionare a litigiilor si le-a pastrat in
astfel de sfere cum sint obligatiile de transport (art.1020 CC RM, art. 383 al
Codului Navigatiei maritime comerciale, art. 49 al Codului transporturilor
auto, p.116 al Regulamentului transporturilor de marfuri din 09.12.1999, si
alte acte normative ce reglementeaza raporturile de transport), obligatiile de
antrepriza (art.959), turism (art.1141), s.a. In cazul refuzului debitorului de a
satisface pretentia, recunoasterii partiale sau neprimirii in termenul stabilit a
raspunsului la ea,persoana imputernicita este in drept de a inainta o actiune
in judecata, in termenul stabilit de legislatie, calculat din ziua primirii

raspunsului sau expirarii termenului prevazut pentru raspuns. Astfel in

cazurile prevazute de lege, prezentarea pretentiilor in cadrul termenului
prealabil serveste drept temei obligatoriu pentru o ulterioara adresare in
organul respectiv in scopul realizarii dreptului la executarea silita,termenul
prealabil nu este o modalitate de executare silita a obligatiilor.
Dupa efectele juridice,termenele se impart nu numai in termene de
aparitie a dreptului (termene care duc la nasterea raporturilor juridice, a unor
drepturi si obligatii, de exemplu: atingerea majoratului serveste ca temei
pentru aparitia capacitatii de exercitiu depline art.20), dar si in termeni de
modificare si incetare.
Termenele de modificare a drepturilor termenele care duc la
modificarea raporturilor juridice, a anumitor drepturi si obligatii. Astfel
potrivit art. 715 de ziua semnarii actului de transmitere si bilantului de
repartitie in cazul reorganizarii persoanelor juridice (art.69-70), legea leaga
trecerea drepturilor si obligatiilor, adica are loc modificarea componentei
subiective a raportului juridic.
Termenele de incetarea a drepturilor termenele care duc la
incetarea raporturilor juridice, a anumitor drepturi si obligatii. De exemplu: la
expirarea a sase luni (al.1 art.1544), sau al unui an (al.2 art.1544), creditorii
isi pierd dreptul la inaintarea pretentiilor.
Termenele se pot imparti in generale si speciale. Speciale nu sint
exceptii de la regula, ele doar concretizeaza termenele generale. De exemplu
la incheierea contractului pe un termen indelungat, partile pot prevedea
termene speciale de executare in cadrul termenului general. Astfel partile in
contractul de antrepriza pot stabili un termen general de executare, iar in
caz de necesitate termenul de inceput, termenul de executare a anumitor
etape si termenul de incheiere a lucrarilor (art.954).
Se deosebesc de asemenea termene de inceput si de sfirsit. Primele
determina inceputulraportului juridic sau a anumitei stari ( de exemplu
dreptul la actiune ca stare specifica a dreptului subiectiv); celui de-a doilea
sfirsitul lor. Se aplica si astfel de termene care marcheaza inceputul,
continuitatea si sfirsitul raportului juridic ( de exemplu termenul de
valabilitate a procurii art.254).

5. Dupa sensul al.1 art.259, toate tipurile de termene in dreptul civil, in

dependenta de subiectul care le stabileste se imparte:
a) stabilite de le sau legislative. Legile, ca izvoare a dreptului civil
ocupa un loc central, principal in sistemul actelor normative, care impreuna
alcatuiesc legislatia civila. Termenele juridico-civile se determina nu numai
de legi, deoarece legislatia civila este compusa nu doar din Codul civil si a
legilor adoptate in conformitate cu el, dar si din acte subordonate legii, care
reglementeaza statutul juridic al participantilor la raportul juridic de drept
civil, temeiurile si procedura realizarii dreptului de proprietate, a obligatiilor
contractuale si de alt tip, alte raporturi patrimoniale si cele legate de ele
nepatrimoniale, relatiile legate de realizarea si apararea drepturilor si
libertatilor fundamentale si altor valori nemateriale. La grupa actelor
normative subordonate legii se atribuie hotaririle Parlamentului, decretele
Presedintelui, ordonantele si hotaririle Guvernului, hotaririle organelor
administratiei

publice

Departamentelor,

locale,

actele

ordinile

si

instructiunile

subordonate

legii

Ministerelor

ale

si

patronilor

intreprinderilor,organizatiile ordinile, regulile, unele acte ale organizatiilor

obstesti (statutele). Caracterul subordonat al acestor acte normative nu
inseamna ca ele dispun de o forta juridica mai mica decit legile. Termenele
juridico-civile, stabilite de actele subnormative poseda ca si termenele
stabilite de lege o forta juridica suficienta pentru respectivii subiecti ai
raporturilor juridice civile (art.2, 192). Deosebirea consta doar in faptul ca
forta juridica a termenelor stabilite de actele subnormative nu are aceeasi
generalitate si superioritate dupa cum o au cele instituite prin lege. De
exemplu sfera de aplicare a termenelor de prescriptie extinctiva, stabilite de
legislatie (art. 267), au o aplicabilitate generala fata de termenele stabilite in
Regulamentul transporturilor auto de marfuri, adoptate de Ministerul
Transporturilor si Comunicatiilor la 9.12.1999. Sfera de actiune a ultimelor se
rasfringe doar asupra relatiilor de transportare a marfurilor cu transportul
auto. Principalul e ca termenele stabilite de actele civle subnormative nu pot
denatura esenta si continutul termenelor stabilite de lege. De exemplu
reglementarile

despre

termene,

care

se

contin

in

Regulamentul

transporturilor auto de marfuri, nu trebuie sa denatureze esenta si continutul

termenelor stabilite in Codul transporturilor auto. Termenele juridico-civile
stabilite prin lege sau act subnormativ, poarta caracter imperativ si nu pot fi
midificate

prin

acordul

partilor

sau

hotarirea

instantei

de

judecata.

Respectarea lor e obligatorie pentru cetateni, organizatii, judecata, arbitri

sicelelalte organe jurisdictionale, abilitatesa solutioneze conflicte juridicecivile.
b) termenele stabilite de judecata sau arbitri alesi termenele
judiciare mai sint numite termenele organelor de jurisdictie. Prin hotarire
judecatoreasca pot fi stabilite, de exemplu: termene de lichidare a
restantierilor de catre pirit; termene de desmintire a informatiilor ce
ponegresc onoarea, demnitatea sau reputatia profesionala; eliberarea
localului; termenele pentru remedierea gratuita a deficientelor de catre
antreprenor; termenul de preschimbare a bunului necalitativ la cererea
cumparatorului; suspendarea pe un anumit termen a executarii hotaririi luate
de ea. In toate hotaririle judecatoresti, care obliga pe pirit sa savirseasca
anumite actiuni, se stabileste un termen, in cadrul caruia ele trebuie
efectuate. In multe cazuri chiar legislatia obliga instantele judecatoresti sa
stabileasca unele termene. Astfel art. 31 al Legii cu privire la reclama din 27
iunie 1997, prevede ca in cazul stabilirii de catre instanta a faptului incalcarii
legislatiei cu privire la reclama, delicventul este obligat sa opreasca total sau
partial reclama respectiva si in termenul stabilit de instanta sa dea o
dezmintire. Alin. 7 art.38 al Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile
conexe, prevede ca in cazul incalcarii grave unice sau incalcarii sistematice a
drepturilor de autor si drepturilor conexe de catre persoana juridica, instanta
este in drept sa emita o hotarire de suspendare a acesteia pe un termen de
30 zile.
c) termenele

instituite

prin

acordul

partilor.

Termenele

conventionale stabilite prin acordul partilor si incluse in contract, perioade

de timp in cadrul carora vinzatorul, antreprenorul si altii trebuie sa transmita
cumparatorului, clientul s.a.m.d. lucrarea, marfa s.a. Termenele in contracte
se stipuleaza diferit: a) fixarea unei date; b) fixarea unei perioade de timp,
adica a intervalului de timp in cadrul caruia partile trebuie sa-si realizeze
drepturile si obligatiile: decada, luna, cvartal, an, cu utilizarea unor termeni
specifici imediat,in orice moment, in termen rezonabil, in momentul
predarii, pina la expirarea termenului rezonavil etc.; c) prin dispozitia
executarii conditiilor contractuale pe parti sau pe etape cu aprobarea unui
plan, unde sint stipulate termene de transmitere a fiecarei partide de
marfuri. Acest plan, potrivit uzantelor comertului, se numeste de exemplu:

Planul de expediere a marfurilor in 1 trimestru al anului 2003 (art.758).

Planul dat este anexat la contract sub denumirea de Anexa nr.1 (sau nr.2) la
contract, cu indicarea obligatorie a datei si numarului contarctului. Plus la
aceasta in textul contractului trebuie de mentionat ca anexa nr.1 sau nr.2
este parte integranta a contractului (cu trimitere la numarul si data incheierii
contractului). Fixarea acestei clauze exclude in continuare invocarea de catre
parti a lipsei anexei. Trimiterea in anexa la numerul si data incheierii
contractului exclude total posibilitatea contragentului de a declara (chiar si in
judecata) ca anexa nu s-ai ntocmit, iar s-a pierdut, a disparut etc. Prin
acordul partilor poate fi stabilit un grafic de predare a marfii: de decada, de
diurna, de ora, s.a.m.d. In majoritatea cazurilor termenul, stabilit prin acordul
partilor, este conditia esentiala a diferitor tipuri de contract. Tranzactiile
unilaterale deasemenea contin conditii despre termene. In acest tip de
tranzactii termenul se stabileste prin dispozitia persoanei care o efectuiaza.
Astfel potrivit art.1371, termenul de prezentare a lucrarilor la concursul
public si anuntarea rezultatelor acestuia se stabilesc de organizatori.
Spre deosebire de termenele instituite prin lege, termenele stipulate de
parti in contract sau in tranzactie unilaterala, pot fi modificate prin acordul
partilor si pot fi stabilite termene speciale de executare.
Al.1 art.259 este o norma de imputernicire si indica cercul subiectelor
(legislatorul, instanta de judecata, partile in contract), care au dreptul de a
stabili termene juridico-civile, survenirea sau expirarea carora duca la
aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor civile. Spre deosebire de
aceasta norma al.2 art.259 este o norma ce obliga si stabileste obligatia
tuturor subiectelor care aplica normele civile despre termene, independent
de cine acestea sint stabilite (legea,instanta de judecata sau parti), sa se
conduca la calcularea lor de regulile stabilite de Codul civil: regulile date sint
reglementate de titlul IV termenele, capitolul Calcularea termenelor.
Fiind o norma imperative, alin2. art.259 contine prescriptia categorica:
indiferent de temeiul aparitiei, termenul se calculeaza dupa regulile
stipulate in prezentul titlu. Regulile de calculare stabilite de Codul civil pot fi
modificate de catre participantii raporturilor civile, de asemenea de instanta
de judecata, legi sau alte acte normative subordonate legilor, cu exceptia
legilor ce introduc modoficari sau completari in titlu IV al Codului civil, care
reglementeaza modalitatea calcularii termenilor.

Art.260. Modul de stabilire a termenului

Termenul se instituie prin indicarea a unei date calendaristice, a
unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor i sigur c se
va ntmlpa.
Timpul exercit o influen deosebit asupra apariiei, modificrii sau
ncetrii raporturilor civile. Aprarea drepturilor nclcate, de asemenea, este
limitat n timp. Deosebit de important este rolul termenelor ca intervale de
timp, referitor la drepturile civile, existena crora este limitat n timp, de
exemplu - de termenul de aciune a contractului, deoarece s-i realizeze
drepturile i obligaiile reciproce, prile pot doar n cursul acestui termen.
Respectarea i aplicarea termenelor juridico-civile este n mare parte
determinat de corectitudinea calculrii lor, ceea ce la rndul su depinde de
modul de determinare a termenelor. Regulile de calculare a termenelor sn t
expuse n art.260 i se rsfrnge asupra termenelor, stabilite de lege,
contracte, sau instana de judecat.
Dup modul de marcare a termenelor, acestea se mpart n termene
determinate de:
a) Dat calendaristic. De exemplu, termenul de predare a mrfii
conform contractului de vnzare-cumprare, stabilit de pri este o dat
concret + 20 septembrie 2003. Termenele se determin printr-o dat
calendaristic n cazurile, cnd aciunea drepturilor i obligaiilor este necesar
de a lega de un moment concret, de exemplu, cu o dat concret 5 august
2003, sau de o dat concret a fiecrei luni, caz ce apare cel mai des la
efectuarea plilor periodice : comunale, de asigurare, plata procentelor
conform depozitului bancar (al. 2 art. 1225). Dac altfel nu este stabilit de
contractul de depozit bancar, procentele la suma depozitului se pltesc
deponentului la cererea lui, la data scurgerii fiecrui cvartal. Prin dat
calendaristic se determin nu numai un moment concret, dar i nceputul i
sfritul lui. Astfel n corespundere cu Legea RM din 22 septembrie 1995 cu
privire la mrcile comerciale i denumirea locului de provenien a mrfii,
pentru nregistrarea mrcii comerciale sau denumirii locului de provenien a
mrfii se depune o cerere n Agenia de Stat pentru Protecia Proprietii

Industriale. Potrivit al.2 art.11 al acestei legi, petiionarul este n drept, de la

data parvenirii cererii i pn la data primirii unei hotrri n baza acesteia, s
concretizeze i s corecteze documentele, fr a modifica marca comercial
sau denumirea locului de provenien a mrfii. Printr-o dat calendaristic se
poate determina i ncheierea unei perioade de timp, n cadrul creia
persoanele

cointeresate

snt

drept

efectuieze aciuni juridice

concludente. Astfel potrivit al.2 art.14 al Legii RM din 15 octombrie 1996

despre Protecia desenelor i modelelor industriale, petiionarul este n drept
s-i retrag cererea despre nregistrarea desenului sau modelului industrial
n orice timp, dar nu mai trziu de data primirii hotrrii despre nregistrare
sau refuzul nregistrrii desenului sau modelului industrial.
Termenele

calculate

printr-o

dat

calendaristic,

totdeauna

snt

determinate i se refer la termenele absolut determinate.

b) Termenele, determinate de scurgerea unei perioade. Termenul se
determin printr-o perioad de timp, dac este necesar s evideniem un
interval de timp, nuntrul cruia drepturile i obligaiile civile trebuie s
acioneze ( s apar, s existe, s se modifice i s dispar ). n aa cazuri
durata unei astfel de perioade se calculeaz n ani, luni, sptmni, zile, ore
i chiar n astfel de termen cum este momentul. Astfel obligaia vnztorului
de predare a mrfii se consider executat n momentul predrii acesteia
cruului saula oficiul potal pentru a fi transportat la cumprtor, dac
contractul nu prevede altfel (al.2 art. 760). Dreptul de proprietate asupra
ntreprinderii ca complex patrimonial, apare din momentul predrii i este
supus nregistrrii imediate (art.822). Continuitatea perioadei de timp,
determinat n ore i minute, este prevzut, de exemplu, de Regulamentul
transporturilor auto de cltori i bagaje. Potrivit Regulamentului n cauz,
pasagerul n cazul restituirii biletului n cas, nu mai trziu de 2 ore nainte de
plecarea autobusului, este n drept s primeasc preul integral al biletului,
cu deducerea comisionului achitat pentru vnzarea preliminar, iar la
restituirea biletului mai trziu de termenul dat, dar nu mai trziu dect cu 15
cu 15 minute pn la plecarea autobusului, s primeasc costul cltoriei
minus 15% i a comisionului pentru vnzarea prealabil. n unele cazuri,
intervalul de timp, ca termen juridico-civil, se marcheaz prin utilizarea
diferitor noiuni : imediat, ndat etc. Astfel al.2 art 1137 prevede c n
cazul depistrii crorva neajunsuri n timpul cltoriei, turistul are dreptul s

cear nlturarea lor imediat. Reclamaiile referitor la viciile ascunse sau

abaterile de la condiiile contractului care nu au putut fi descoperite n
momentul recepionrii lucrrii, urmeaz a fi prezentate antreprenorului
imediat dup constatarea lor (art.959). Cumprtorul este obligat s anune
cumprtorul despre viciile depistate de ndat ce le-a descoperit (art.765).
etc.
Des n actele normative i cele subnormative cu caracter civil, se aplic i o
astfel de modalitate de determinare a perioadelor de timp cum snt
termenele rezonabile (al.4 art.765, art.799, 984,1010). Legiuitorul nu
dezvluie noiunea de termen rezonabil, iar normele respective nu conin
condiiile ce ar determina acest termen. Aceasta se explic prin multitudinea
de pricini, inclusiv i a celor care stipuleaz unele categorii de obligaii
trebuie executate n virtutea uzanelor comerciale ( operaiunile bancare,
depozit le cerere, .a.). Stabilind termenul rezonabil, prile raportului juridic
trebuie s reias din circumstanele concrete ale cauzei, caracteristice
pentru tipul dat de raporturi juridice. Termenul rezonabil trebuie s fie
suficient pentru efectuarea aciunilor juridice ( realizarea obligaiei civile ) i
n plus nu prea ndelungate, pentru ca s nu creeze condiii pentru ntrzierea
apariiei, modoficrii i ncetrii drepturilor i obligaiilor civile. Termenul
rezonabil, n ultima instan, se determin de instan n cazul conflictului
de executare tardiv a obligaiilor.
Legiuitorul n normele de drept, prile n contract, instanele de judecat n
hotrrile sale, trebuie prin orice metode s diminueze utilizarea unei astfel
de modaliti de determinare a termenelor, ca termen rezonabil. Lipsa unui
termen concret de executare a obligaiilor sau utilizarea unui termen
rezonabil,

complic

raporturile

contragenilor,

creeazo

stare

de

incertitudine n aplicarea sanciunilor pecuniare pentru nclcarea condiiilor

contractuale, legate, de exemplu, de stabilirea termenelor de final al vnzrii
bunurilor, de verificarea calitii bunlui, la informarea vnztorului despre
existena viciilor, pentru darea acordului vis-a-vis de bunul cumprat la prob
sau la vedere, la transportarea pasagerilor etc. Existena n normele de drept
sau n contracte a definiiei de termene rezonabile duce la complicarea
procesului de sancionare a contragenilor pentru nclcarea acestor
termene.

Legislaia

civil

prevede,

de

asemenea,

cazuri

cnd

determinarea

intervalului de timp are loc n mrimi zecimale fa de unitile de msur a

timpului: jumtate de an, un an i jumtate, jumtate de or .a. Trebuie
totui de avut n vedere c termenele, determinate n funcie de un interval
de timp, cel mai des se calculeaz n ani, luni, zile. Termenele civile se
determin cu preferin n zile. Dac termenul civil se stabilete absolut
determinat (ora, ziua, data), atunci i fapta juridico-civil trebuie realizat n
termenul n termenul strict indicat. Cnd termenul este indicat printr-o
perioad de timp anumit ( lun, sptmn), atunci fapta juridic trebuie
realizat n cadrul intervalului de timp, dar nu mai trziu de scurgerea lui.
c) Termenul poate fi determinat prin referire la un eveniment viitor
i sigur c se va produce: de exemplu decesul persoanei, nceputul i
sfritul navigaiei, nceputul sezonului respectiv ( de nclzre), atingerea unei
vrste anumite, decesul beneficiarului ntreinerii sau a dobnditorului n
contractul de nstrinare a bunului cu condiia ntreinerii pe via,
etc. Termenele-evenimente survin inevitabil, dar nu se tie cnd concret.
Trebuie de avut n vedere c n cazurile,cnd termenele civile se determin
prin indicarea unei mprejurri, care trebuie s survin, atunci raporturile
civile, potrivit legislaiei civile n vigoare, pot s apar, s existe, s se
modifice i nceteze, pn la i dup survenirea evenimentului stipulat, sau n
timpul acestuia. De exemplu, succesiunea se deschide numai dup moartea
ceteanului (art.1440); capacitatea deplin de exerciiu apare la 18 ani
(art.20); tutela i pstreaz aciunea pe tot termenul tulburrii psihice a
persoanei fizice (bolii psihice sau debilitii mintale) i pn n momentul, n
care temeiurile, n virtutea crora persoana a fost declarat incapabil, vor
decdea (art.24).
n cazul incertitudinii c evenimentul n general se va ntmpla, sntem n
prezena condiiei, dar nu a termenului (art,234). Astfel dac apariia sau
modificarea

drepturilor

i a

obligaiilor

ntr-un

contract se pune

dependen de evenimentul incert, atunci astfel de eveniment nu determin

un termen, dar o condiie.
Art.261. nceputul curgerii termenului
1)

Dac

nceputul

curgerii

termenul

este

determinat

de

un

eveniment sau moment n timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentul nu se ia n

consideraie la calcularea termenului.
2)

Dac nceputul curgerii termenului se determin prin nceputul

unei zile, aceast zi se include n termen. Regula se extinde asupra
zilei de natere la calcularea vrstei.
Pentru calcularea corect a termenelor este nvoie de stabilit momentele
sale de nceput i de sfrit. Termenele, determinate prin perioade de timp
(ani, luni sau zile), se calculeaz dup regulile stabilite de lege. nceputul
termenului se stabilete dup regula indicat n al.1 art.261, potrivit cruia,
termenele n dreptul civil ncep a curge din ziua urmtoare dup data
calendaristic sau survenirea evenimantului, care determin nceputul
acestora. Aceast regul se refer i la calcularea termenelor n ore i minute
termenul ncepe a curge de la unitatea urmtoare.Ziua care marcheaz
nceputul calculrii termenului nu se ia n considerare la calculare. Astfel
termenul de 6 luni pentru acceptarea motenirii, ncepe a curge din ziua
urmtoare a zilei decesului defunctului, spre exemplu dac defunctul a murit
la 1 martie 2003, termenul pentru acceptarea motenirii sau refuzul de la
motenire ncepe a curge la 2 martie 2003. Dac evenimentul, dela care se
calculeaz termenul a avut loc la 23 noiembrie, prima zi de curgere a
termenului va fi 24 noiembrie. Sau: dac transmiterea bunurilor conform
contractului de vnzare-cumprare (art.757), ncheiat la 15 septembrie 2003,
trebuie s fie efectruat n termen de 10 zile din momentul ncheierii, atunci
aceasta va nsemna c termenul de predare a bunului va fi 25 septembrie
2003 (al.1 art.757). Astfel, independent de faptul cum se determin termenul
civil n ani, luni, zile, - curgerea lui, dup regula general ncepe din ziua
urmtoare dup data calendaristic sau evenimentul, care marcheaz
nceputul termenului. Aceast regul foarte important, care decurge din
coninutul art.261, are o nsemntate practic pentru acele relaii juridice,
termenele de apariie, modificare, existen sau ncetare a crora se
calculeaz n zile.
2. Regula comentat este i mai mult concretizat n al.1 art. 261: dac
nceputul curgerii termenului este legat de un eveniment anumit sau
moment n timp, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului ne se
ia n considerare la calcularea termenului. Cu alte cuvinte, aceasta nseamn
c data calendaristic sau ziua survenirii evenimentului n calcul nu se iau i

termenul, determinat de perioada de timp, ncepe a curge din ziua

urmtoare dup data calendaristic sau producerii evenimentului, care
marcheaz nceputul. Regula a fost introdus pentru a simplifica calcularea
curgerii

termenului.

afar

de

aceasta,

spre

deosebire

de

luna

calendaristic, care ntotdeauna ncepe cu data de 1, curgerea lunii juridice

poate s nceap i respectiv s se termine nu numai cu data de 1, dar i
cu orice alt dat.
Regula general potrivit creia calcularea termenelor n ani, luni, zile,
ncepe

cu

urmtoarea

zi

dup

data

calendaristic

sau

producerii

evenimentului, care marcheaz nceputul lor, poate avea i excepii. Actele

normative speciale pot stabili alte reguli de stabilire a momentului de nceput
a termenului. Astfel potrivit art. 49 nceputul calculrii termenului de 1 an
pentru recunoaterea persoanei fizice absente fr veste, este ziua parvenirii
ultimelor tiri despre cel disprut. Dac aceast zi nu poate fi stabilit, atunci
nceputul calculrii termenului de 1 an, se consider data de unu a lunii ce
urmeaz dup luna n care au fost primite ultimele tiri despre disprut, iar
dac nu se poate stabili i luna - de la 1 ianuarie a anului urmtor. Al.1 art
272 stabilete regula general, care determin momentul de nceput al
calculrii prescripiei extinctive. Aceast regul se conine att n CC RM (al.2
art. 233, art.2, 3, 5, 6 .a. art. 272, al.2 art.1021, .a.), ct i n alte legi.
Astfel o modalitate deosebit de calculare a termenului de prescripie se
conine n Codul navigaiei maritime comerciale, art.388; art.60 al Legii
cambiei; art.13 al Legii cu privire la protecia dreturilor consumatorului, etc.
Separat este stabilit modul de calculare a termenului de transportare a
ncrcturilor prin intermediul cii ferate de la ora 24 a zilei primirii
ncrcturii.
Excepii de la regula general c termenele, determinate prin intervale de
timp, ncep a curge din ziua urmtoare dup data calendaristic a
evenimentului, care marcheaz survenirea lor, este regula al.2 art. comentat:
dac nceputul curgerii termenului se determin prin nceputul unei zile,
aceast zi se include n termen. Regula se extinde i asupra zilei de natere
la calcularea vrstei. Momentul de debut de la care trebuie calculat timpul
(2ani), necesar pentru declararea morii militarului sau altei persoane, care a
disprut fr veste n legtur cu operaiunile militare, nu este ziua
urmtoare dup terminarea operaiunilor militare, ci ziua ncheierii acestor

operaiuni. nceputul curgerii termenului, prevzut la al.2 art. 52, este legat
de nceputul zilei de ncheiere a operaiunilor militare i anume aceast zi se
ia n considerare la calcularea termenului dat.
Vrsta matrimonial pentru brbai este 18 ani, iar pentru femei este 16 ani
(art.12 Codul Familiei RM). nregistrarea de stat a ncheierii cstoriei poate
avea loc i n ziua atingerii vrstei matrimoniale, deoarece persoana, care
dorete s nregistreze cstoria, trebuie s ating vrsta stabilit de lege, la
momentul nregistrrii cstoriei, i nu la ziua depunerii declaraiei de
cstorie n organele strii civile. Ziua de natere se calculeaz pentru
calcularea vrstei matrimoniale.
Existena criteriilor alternative, care nu corespund cu regula general de
determinare a debutului curgerii termenului (termenele ncep a curge nu din
ziua urmtoare dup survenirea datei calendaristice sau evenimentului; ziua
cnd persoana a aflat sau trebuia s afle despre nclcarea dreptului su),
necesit din partea persoanelor cointeresate i organelor jurisdicionale n
fiecare

caz

aparte

cunoaterea

analiza

circumstanelor

concrete,

prevzute de normele juridice.

Regula art. 261 despre determinarea nceputului curgerii termenului se
extinde numai la termenele, determinate prin perioade de timp, nceputul
crora este marcat de o dat calendaristic sau eveniment. Anumite
termene determinate prin perioade de timp curg. Regula articolului
comentat nu se extinde i asupra termenelor, care se scurg de la o dat
anumit sau eveniment anumit ( de exemplu termenul deplat a datoriei sau
alt termen de executare a obligaiilor), deoarece aceste termene nu curg, dar
survin, i nu este nevoie de calcularea i determinarea momentului de
nceput la calcularea lor.
Art.262. Diferitele modaliti ale termenului
1)

Prin jumtate de an ori semestru se neleg 6 lunim prin

semestru 3 luni, prin jumtate de lun 15 zile, prin decad 10
zile.

2)

Dac termenul este stipulat printr-o perioad i o fraciune din

aceast perioad, fraciunea se calculeaz la urm.

3)

n cazul n care este indicat nceputul, mijlocul sau sfritul lunii,

se are n vedere data de nti, de cincisprezece sau respectiv ultima
zi a lunii.
Unitile de msur general recunoscute a termenelor snt anul, luna,
sptmna, ziua, ora, minutul. Actele juridice civile prevd determinarea
intervalului de timp n perioade i fraciuni din aceste perioade, fa de
unitile de msur a timpului, de exemplu fa de lun. Aceasta poate fi un
trimestru, jumtate de an, decad, diurn etc. Trimestru este echivalent cu
trei luni, iar calculare lui se face de la nceputul anului, adic nceputul
primului trimestru este 1 ianuarie a anului respectiv, al doilea trimestru - de
la 1 aprilie, al treilea de la 1 iunie, al patrulea de la1 octombrie. La
termenul stabilit prin jumtate de an, se aplic regulile pentru termenele,
calculate n luni i jumtatea de an echivaleaz cu 6 luni.
Termenul stabilit de jumtate de lun, se privete ca termen calculat n
zile i echivaleaz cu 15 zile, indiferent de numrul zilelor n luna respectiv,
adic termenul se scurge la a 15 zi din ziua de debut. Respectiv i termenul
de o decad este privitca termen calculat n zile i este echivalent cu 10 zile.
Regula art. 262 poate fi reprodus sau concretizat de norme juridice
separate de fiecare dat n dependen de specificul raporturilor juridice.
Astfel al3,5,6,7 art.22 al Legii cambiei, n context cu art. 262, prevd
urmtoarele: dac cambia trat este eliberat pe un termen de o lun i
jumtate sau pe cteva luni i jumtate de la ntocmire sau prezentare,
atunci trebuie calculate mai nti lunile pline. Dac termenul plii este stabilit
pentru nceputul, mijlocul sau sfritul lunii, atunci semnificaia acestor
noiuni este data de 1, 15 sau ultima zi a lunii. mbinarea opt zile sau
cincisprezece zile nseamn nu una sau dou sptmni, dar termenele de
opt sau cincisprezece zile pline. mbinarea jumtate de lun echivaleaz cu
15 zile.
Art. 263. Calcularea termenului de un an i de o lun
Dac termenele de un an i de o lun se calculeaz fr a se ine
cont de curgerea lui nentrerupt, se consider c luna are 30 zile i
anul 365 zile.

1. Timpul se scurge ntr-un singur sens nainte. Nu poate fi oprit n loc sau
ntors, ci i continu curgerea. Tot ce putem e s-l msurm n minute, ore,
zile, luni, ani etc. Pe lng zi, urmtoarea msur de timp folosit de oameni
a fost luna sinodic. Luna ia acelei forme la intervale de timp regulate, ntre
o faz de lun nou i urmtoarea scurgndu-se 28 zile. n realitate, intervalul
este de aproximativ 29,5 zile. Aceasta este luna sinodic. Intervalele ntre
fazele lunii nu se cuprind exact n cele 365 sau 366 zile ale unui an, deci, dea lungul istoriei, luna pe care o folosim astzi ca msur de timp, numit
lun calendaristic, a suferit mici modificri, devenind mai lung i mai
scurt. Aprilie, iunie, septembrie i noiembrie, au fiecare cte 30 zile. Toate
celelalteluni au cte 31 zile, cu excepia lui februarie care are 28 de zile, sau
29 n anii biseci. Anul nu cuprinde un numr ntreg de zile i aproximativ
365 i un sfert. Adugnd n calendar o zi suplimentar, o data la patru ani,
evitm

apariia

treptat

unui

decalaj

ntre

anotimpuri

datele

calendaristice specifice lor. De atta exist ani biseci. Pe 4 octombrie 1582

Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, care este cel mai
precis de pn atunci i care l folosim i astzi. Dar mai exist i alte
calendare, religioase i tradiionale, utilizate nc n anumite regiuni ale
globului. n calendarul evreiesc durata anului variaz ntre 353 i 385 zile.
Calendarul musulman are 354 sau 355 zile. n comunicaiile internaionale
(inclusiv relaiile juridice civile internaionale ), ntreaga lume folosete
calendarul gregorian, conform cruia anul are 365 sau 366 zile.
2. Raportul juridic civil exist n timp, care curge nentrerupt. Totodat,
importan juridic l are nu propriu-zis procesul de curgere a timpului, dar
etapele, intervalele lui, numite n drept termene. Exactitatea determinrii
termenului (nceputul, continuitatea i sfritul) duce la consecine juridice, n
forma apariiei, modificrii sau ncetrii raportului juridic. n virtutea acestui
fapt, legiuitorul ncearc s determine exact durata termenului juridic, care
nu totdeauna coincide cu curgerea obiectiv a termenului calendaristic.
Astfel dac termenele de un an sau o lun se calculeaz fr a se ine cont
de curgerea lui nentrerupt, se consider c luna are 30 zile i anul 365.
Dac termenele de un an sau o lun se calculeaz inndu-se cont de
curgerea lui nentrerupt, se consider c luna are respectiv 28, 29, 30, 31
zile, iar anul 365 sau 366 zile.
Art.264. Expirarea termenului

1) Termenul stabilit n ani expir n luna i ziua respectiv a

ultimului an al termenului.
2) Termenul stabilit n luniexpir pe data respectiv a ultimei luni a
termenului. Dac ultima luna nu are data respectiv, termenul
expir n ultima zi a lunii.
3) Termenul stabilit n sptmni expir n ziua respectiv a ultimei
sptmni.
4) Termenul expir la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dac
aciunea trebuie svrit la o organizaie, termenul expir la ora
cnd acest organizaie, n conformitate cu normele stabilite,
ncheie programul de lucru.
5) n cazul n care este mai scurt de o zi, termenul expir la
expirarea unitii de timp respective. Dispoziia a doua din alin.4 se
aplic n modul corespunztor.
6) Documentele depuse la oficiile potale sau telegrafice pn la ora
24 a ultimei zile a termenului se consider depuse n termen.
Echivaleaz

cu

depunerea

la

pot

transmiterea

textului

documentului prin teletip, fax i prin alte mijloace de comunicaie.

Sfritul termenelor este legat, de regul, de expirarea lor. Sfritul curgerii
termenului civil este determinat de regulile art. 264, 265. Regulile despre
expirarea termenelor snt diverse pentru diferite categorii de termene i
expirarea termenului depinde de unitatea de msur, prevzut n caz
concret.
Sfritul perioadei calculate, calculate n ani, are loc pe data respectiv,
care a marcat nceputul ei. Aceasta nseamn c, termenul, calculat n ani
expir n ultimul an al termenului, n aceeai lun dup denumire, i la
aceeai dat care a marcat nceputul lui. Astfel dac evenimentul sau
aciunea de la care se calculeaz termenul de trei ani al prescripiei
extinctive (art. 267) sau termenul de declarare a morii (art.52), a avut loc la
15 iulie 2003, termenul respectiv va expira la 15 iulie 2006 i nici o zi mai
devreme. Aceasta este posibil, deoarece momentul de nceput al curgerii
termenului, determinat printr-o perioad de timp, este stabilit de art. 261,

astfel nct expirarea termenului, calculat n ani, va reveni la aceeai dat,

deoarece ziua, care marcheaz nceputul termenului, nu se ia n considerare
la calculare, iat de ce zilele de nceput i de sfrit coincid. Aceasta permite
n cazul termenului calculat n ani, s referim expirarea lui la luna respectiv
i la data ultimului an al termenului.
Modul de determinare a nceputului termenului, instituit de art. 261, face
posibil expirarea termenului, calculat n luni, s coincid cu aceeai dat a
ultimei luni a termenului, care a pus nceputul acestuia. Astfel termenul de 6
luni al prescripiei extinctive de ncasare a penalitilor art.268, calculat de la
tada nclcrii comise pe 18 martie 2003, va expira la 18 septembrie2003.
Aceasta ne demonstrez c termenul stabilit n luni expir pe data respectiv
a ultimei luni a termenului. Tot acest exemplu mrturisete despre aceea c
la calculareatermenului n luni se va schimba luna ( n cazul nostru a fost
martie i a devenit septembrie), iar n unele cazuri posibil i anul. Astfel
termenul de 6 luni, nceput la 30 decembrie 2003, va expira la 30 iunie 2004.
Termenele calculate n jumti de an sau n trimestre, se calculeaz n
aceeai ordine, ca i termenele, calculate n luni. Termenul stabilit n
jumtate de lun, este privit ca termen ce este calculat n zile i echivaleaz
cu 15 zile, indiferent de numrul zilelor ce-l are luna respectiv, adic
termenul expir n a 15 zi de la momentul nceputului. Termenul de o lun i
jumtate sau dou luni i jumtate, va fi echivalent cu o lun, respectiv dou
luni i cincisprezace zile.
Data respectiv n ultima lun a termenului poate i s nu fie. De exemplu
termenul ncepe la 31, iar n ultima lun a termenului snt doar 30 zile. n
acest caz termenul expir n ultima zi a lunii. Astfel termenul de 6
luni,calculat de la 30 august, expir la 28 februarie, iar n anul bisect la 29
februarie. Situaia analogic poate aprea i la calcularea termenului n ani,
dac curgerea lui a nceput n ultima zi a lui februarie, n an bisect.
Termenul stabilit n sptmni expir n ziua respectiv a ultimei sptmni.
Aici ca i n cazul calculrii termenului n ani i luni, sub aceast zi se nelege
ziua care corespunde datei calendaristice sau producerii evenimentului, care
determin nceputul curgerii termenului. De exemplu termenul de o
sptmn (dou sau trei sptmni), calculat de la un eveniment sau
aciune, care a avut loc miercuri, va expira tot miercuri n ultima sptmn a
termenului.

Cnd termenul este stabilit pentru a efectua careva aciuni juridico-civile,

aceasta va putea fi efectuat pn la orele 24 a ultimei zile a termenului.
Aceasta se refer la persoanele fizice i juridice cu orar nelimitat de lucru.
Dac aciunea trebuie efectuat ntr-o organizaie cu orar limitat de lucru,
atunci termenul se consider expirat la ora, cnd organizaia dat, dup
regulile stabilite, -i ncheie ziua de lucru sau operaiile respective (chiar
dac organizaia continu s lucreze). De exemplu unele operaiuni bancare
se petrec de banc numai pn la orele 14, dei banca lucreaz pn la 18. n
acest caz executarea privind aceste operaiuni poate fi realizat doar pn la
orele 14, iar altele pn la 18. Dac n organizaie nu sunt stabilite reguli
privind efectuarea respectivelor aciuni, ele trebuie efectuate pn la
ncheierea zilei de munc: astfel dac regimul interior de munc este de la
ora 8-18, pn la 18.
Obligaiile trebuie executate n mod corespunztor, cu bun-credin, n
locul i n termenul stabilit. Iat de ce, cnd aciunea trebuie efectuat doar
ntr-o organizaie anumit i ca urmare a nclcrii regimului ei de lucru (n
ultima zi a termenului n organizaie, prin nclcarea regimului de lucri,
munca s-a terminat nainte de program sau nu s-a efectuat) obligaia nu a
putu fi executat, atunci se consider c termenul nu a expirat i c
executorul nu este n ntrziere. Astfel dac marfa trebuie livrat la depozit,
atunci aceast operaiune urmeaz a fi efectuat pn la nchiderea
depozitului. Este vorba de orele de lucru a depozitului, stabilit prin reguli
anumite. Dac depozitul s-a nchis mai devreme n aceast zi, iar marfa nu a
fost livrat pn la ora normal de nchidere a depozitului, debitorul nu va fi
considerat n ntrziere. Cele spuse mai sus pot fi formulate ntr-o regul:
dac n ultima zi a termenului, lucrul n organizaie, cu nclcarea regimului
interior de munc, s-a sfrit mai nainte sau n general nu s-a efectuat, ceea
ce a mpiedicat efectuarea aciunilor respective, atunci termenul nu poate fi
considerat scpat.
La comentariul al.4, art. 264, vorba este despre fapte, cum ar fi intrarea n
posesia bunurilor succesorale, transmiterea de fapt a banilor sau bunurilor,
primirea bunului dat spre pstrare, etc. De asemenea este vorba i
despre aciuni legate de naintarea diferitor cereri sau reclamaii (aciunii
civile, a reclamaiei, ntiinarea ndreptat de antreprenor clientului despre
terminarea lucrrii i predare).

Timpul de scurgere a termenului n articolul comentat se determin dup

locul efecturii aciunilor respective, adic se ia n considerare aa numita
vreme local, ceea ce trebuie s se ia n seam n cazurile n care prile
raportului juridic litigios locuiesc n zone cu diferite fuse orare. n cazurile
prevzute de lege, termenul ndreptrii a unor asemenea cereri i ntiinri
are importan juridic. Iat de ce la naintarea diferitor cereri ( a aciunii
civile, a cererii de apel, de recurs) i altor documente scrise, care pot fi
predate la pot sau la telegraf, se aplic regula general de expirare a
termenului la orele 24 a ultimei zile. Aadar, nu va fi scpat termenul de
achitare a plii pentru apartament sau plata oricrei alte datorii dac
transferul s-a efectuat la pot pn la orele 24 a ultimei zile a termenului.
Toate documentele scrise, predate la pot sau telegraf, pe teletip, fax, prin
alte mijloace de comunicare pn la orele 24 a ultimei zile a termenului, se
consider transmise n termenul stabilit, chiar dac au fost adresate
organizaiei cu regim limitat de munc. Cu toate acestea trebuie de avut n
vedere c potrivit Art. 23 al Legii cu privire la pot din 15 mai 1996, Pota
Moldovei organizeaz i asigur prestarea serviciilor potale principale pe
tot teritoriul republicii, n toate zilele de lucru. n orae i orae-reedine,
oficiile potale lucreaz smbta pn la orele 16, iar duminica lucreaz cel
puin un oficiu potal de serviciu. Duminica se asigur transmiterea textelor
prin telegrame urgente.
Art. 265 Expirarea termenului ntr-o zi de odihn
Dac ultima zi a termenului este o zi de duminic, de smbt sau o
zi care, n conformitate cu legea n vigoare, la locul executrii
obligaiei este zi de odihn, termenul expir n urmtoarea zi
lucrtoare.
Nelucrtoare se consider zilele de odhin generale i zilele de
srbtoare. Zi de odihn general este duminica. n sptmna de lucru de 5
zile, se stabilesc 2 zile de odihn, iar n sptmna de lucru cu 6 zile
lucrtoare o zi de odihn. A doua zi nelucrtoare, n cadrul sptmnii de 5
zile lucrtoare, se stabileete de legislaie, iar dac nu se stabilete de
legislaie, se reglementeaz de regulamentul de ordine interioar a muncii.
Dup regula general, zile nelucrtoare sunt zilele de smbt i duminic
n sptmna de lucru de 5 zile i duminica n sptmna de lucru de 6 zile.
Zile de srbtoare sunt zile nelucrtoare. La ele, potrivit Codului muncii se

atribuie: 1 ianuarie Anul Nou; 7,8 ianuarie Crciunul; 8 martie Ziua

internaional a femeilor; prima i a doua zi de Pate dup calendarul
religios; a doua lune dup Pate Patele Blajinilor; 1 mai Ziua
internaional a solidaritii oamenilor muncii; 9 mai Ziua vicoriei i a
comemorrii eroilor czui pentru independena Patriei; 27 august Ziua
Independenei; 31 august srbtoarea Limba Noastr; Ziua Sfntului n al
crui nume este sfinit biserica din localitatea respectiv (Hramul bsericii).
Nelucrtoare sunt i zilele de odihn i de srbtoare transferate de
Guvernul RM.
Ziua nelucrtoare influeneaz asupra calculrii termenului doar atunci,
cnd asupra ei cade ultima zi a efecturii aciunii juridico-civile respective.
Ziua nelucrtoare nu se ia n calcul, doar dac ea este ultima zi a termenului.
n acest caz este indiferent dac termenul expir ntr-o zi de odihn
general, ntr-o zi de srbtoare sau ntr-o zi de odihn transferat de
Guvernul RM. n aceste cazuri termenul civil, se prelungete pn la
urmtoarea zi lucrtoare. Astfel dac expirarea termenului, stabilit pentru
realizarea unor sau altor aciuni ndreptate la realizarea sau dobndirea
drepturilor i obligaiilor civile, survine ntr-o zi nelucrtoare, ziua expirrii
termenului se va considera urmtoarea zi lucrtoare. De exemplu, n cazul
expirrii termenului stabilit de lege, contract sau hotrre judecatoreasc are
loc la 1 ianuarie, expirarea lui se va transfera la 2 ianuarie, iar dac 2
ianuarie este zi de odhn atunci se va transfera n urmtoarea zi
lucrtoare.
Regula articolului comentat se extinde i asupra zilelor de odihn ( care nu
coincid cu cele generale) determinate prin graficul de lucru al unor sau altor
organizaii, unde trebuie svrite anumite aciuni, dac ele nu pot fi realizate
nu n timpul de lucru al acestor organizaii. De exemplu obligaia poate fi
executat prin ntroducerea banilor la depozit (art.645 ). Dac debitorul este
obligat s introduc bani, hrtii de valoare sau alte documente sau obiecte de
giuvaierie n depozitul bncii sau a notarului, instanei de judecat luni, dar
n legtur cu orarul acestora (a bncii, a notarului, a instanei de judecat)
ei nu lucreaz, atunci ziua expirrii termenului executrii obligaiei va fi mari
urmtoarea zi lucrtoare.

Regulile prevzute de articolul respectiv, se extind asupra expirrii

termenului i nici ntr-un caz aceast regul nu se rsfrnge asupra
nceputului curgerii termenului, i zilele de odihn i cele de srbtoare nu se
exclud la calcularea duratei acestuia.
Art. 266. Prelungirea termenului
n cazul prelungirii termenului, termenul nou se calculeaz din
momentul expirrii termenului precedent.
1. Prelungirea termenului presupunemrirea duratei termenului stabilit de
cineva anterior i este determinat de oferirea posibilitii ca participanii
raporturilor civile s-i poat ndeplini aciunile juridico-civile, s-i realizeze
dreptul lor subiectiv, etc. Prin prelungire se stabilete un nou termen, egal
dup durata sa cu cel anterior pentru executarea creiva aciuni juridice sau
realizarea dreptului n termen. Necesitatea prelungirii termenului poate
aprea n legtur cu imposibilitatea efecturii unei aciuni juridico-civile n
termenul stabilit, din motive ntemeiate.
2. Dup sensul articolului comentat, termenul poate fi prelungit ct pn la
expirarea lui, ct i dup aceasta. ns, n toate cazurile calcularea termenului
nou va avea loc de la momentul expirrii termenului anterior (vezi
comentariul art. 264). Reeind din coninutul al.1 art.259, termenele se
stabilesc prin lege, hotrre judectoreasc sau acordul prilor.
Articolul comentat nu indic care termene stabilite prin lege, de hotrre
judectoreasc sau acordul prilor pot fi prelungite. n legislaia
procesual civil, referotior la termenele stabilite de instanade judecat se
utilizeaz noiunea de prelungire, iar fa de termenele stabilite de lege
noiunea de restabilirea n termen. Diferena se explic prin aceea c
instana nu este n drept s mreasc durata termenului stabilit de lege, dar
poate doar restabili curgerea lui.
Termenele civile snt foarte variate i printre ele se evideniaz n special
termenele imperative i dispozitive. Termenele imperative nu pot fi
modificate i prelungite prin acordul participanilor la raporturile civile.
Imperative

snt

majoritatea

termenelor

civile,

stabilite

de

normele

corporative i succesorale. Spre deosebire de ele, normele dispozitive pot fi

modificate prin acordul prilor.Dup demersul persoanei interesate, instana

de judecat prelungete termenul stabilit tot de ea, prin istituirea unui nou
termen. Aceasta este inadmisibil fa de termenele stabilite prin dispoziia
legii.
Participanii la raporturile juridice civile nu snt n drept nici s exclud
aciunea normelor imperative, nici s le prelungeasc sau scurteze aceste
termene, instituite prin lege, nici s determine o alt modalitate de calculare
a acestora, dect cea preavzut de lege. n toate cazurile instanele de
judecat,

alte

organe

jurisdicionale,

aplic

termenele

imperative

dispoziiile cu privire la ele, prevzute de lege. n cazuri excepionale legea

admite prelungirea termenelor civile, instituite prin lege. Astfel termenul de
acceptare a succesiunii, stipulat n art. 1517, poate fi prelungit de instana
de judecat (art.1519). Unele termene civile se prelungesc propriu-zis de
lege. n virtutea avestui fapt, ele reprezint o categorie aparte a termenelor,
care nu pot fi prelungite nici de participanii la raporturile juridice, nic de
instana de judecat. Cele menionate se refer la termenele art. 915 al.2;
977; 1176; 1208, s.a. Un astfel de caz este cel prevzut n art.971, ce
reglementeaz problema termenului de rscumprare: un astfel de termen
nu poate fi prelungit. Dup regula general, nu se supun prelungirii
termenele de garanie, termenele de valabilitate, termenele de utilitate.
Indiferent de motivele omiterii, nu se prelungesc majoritatea termenelor
punitive ( cu excepia celui de acceptare a motenirii).
Instituirea prin lege, acte subnormative, acordul prilor sau hotrrea
instanei de judecat, a termenelor civile, reprezint o garanie de asigurare
a dobndirii, realizriii i aprrii drepturilor subiective i un instrument
juridic de influenare a comportamentului participanilor la raporturile
juridice civile. Termenele disciplineaz circuitul comercial, contribuie la
executarea contractelor. n cumul cu alte instrumente juridice civile, ele
asigur cert i la timp apariia, modificarea sau ncetarea raporturilor
juridice. Menirea termenelor s asigure posibilitatea satisfacerii anumitor
cerine ale persoanei mputernicite la timp. n virtutea acestui fapt,
termenele trebuie respectate de toi participanii la raporturile juridice, i
prelungirea lor trebuie s se bazeze pe motive ntemeiate.
Una din categoriile cele mai importante de termene n dreptul civil sunt
termenele de prescripie. Dei, prescripia extinctiv n dreptul civil nu este
definit n termini, de lege civil, totui, plecnd de la prevederea ce
consacr efectul prescripiei extinctive, putem defini c termenul de

prescripie este perioada de timp stabilit de lege nuntrul creia,

persoanele pot s-i apere drepturile lezate. Cu alte cuvinte este un drept
la aciune, avnd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripie dac nu a
fost exercitat n termenul stabilit de lege. In literatura de specialitate sunt i
alte definiii dup cum urmeaz c prescripia extinctiv din dreptul civil ca
fiind stingerea dreptului la aciune neexercitat n termenul de prescripie. n
CCRM, articolul 267, prevede c, termenul general de prescripie extinctiv
este acel termen general n interiorul cruia persoana poate s-i apere, pe
calea intentrii unei aciuni n instana de judecat, dreptul nclcat este de 3
ani.
Sub
aspect
terminologic,
este
de
reinut
ca
expresia
"prescripia extinctiv" este folosit n dou accepiuni:
1) ntr-un prim sens, se desemneaz instituia de drept civil avnd
aceast denumire, adic totalitatea normelor de drept
civil care
reglementeaz "stingerea dreptului la aciune n domeniul raporturilor civile";
2) n al doilea sens, se desemneaz esena prescripiei extinctive stingerea, dreptului la aciune neexercitat n termenul de prescripie, adic
exact sensul pe care 1 -am folosit n definiia de
mai sus.
n cuprinsul definiiei expresia "dreptul la aciune" este folosit n
sensul de dreptul la aciune n sens material, care nseamn posibilitatea
titularului dreptului subiectiv civil de a cere i obine de la organul de
jurisdicie competent, protecia statal a dreptului su, la nevoie pe calea
constrngerii juridice, a executrii silite, n domeniul dreptului procesual,
exist i noiunea "drept la aciune n sens procesual", care nseamn
posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a sesiza, de a se adresa justiiei
n cazul n care pretinde c dreptul su a fost nclcat. Fiind expresia
dreptului fundamental de petiionare "dreptul la aciune n sens procesual"
este imprescriptibil: pentru "corelaia dintre dreptul subiectiv aciune i
dreptul la aciune".[3]
Sediul materiei prescripiei extinctive de lege lata, actele, normative n
vigoare, n care se gsesc normele, care formeaz prescripiei extinctive,
sunt urmtoarele: Codul civil (ndeosebi titlul IV, capitolul II - "Prescripia
extinctiv" - din cartea a I-a), alte acte normative, izvoare de drept civil, care
stabilesc, mai ales, termene speciale de prescripie.

Referinte la legislatia civila a altor tari

(Romania )
Conform CC al Romaniei calculul termenilor de prescriptive se
reglementeaza de prevederile Titlului III din CARTEA VI - Despre prescriptia
extinctiva, decadere si calculul termenelor,care stipuleaza :
Regulile aplicabile Art. 2.551
Durata termenelor, fara deosebire de natura si izvorul lor, se calculeaza
potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.
Termenul stabilit pe saptamani, luni sau ani Art. 2.552
(1) Cand termenul este stabilit pe saptamani, luni sau ani, el se implineste in
ziua corespunzatoare din ultima saptamana ori luna sau din ultimul an.
(2) Daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare celei in care termenul a
inceput sa curga, termenul se implineste in ultima zi a acestei luni.
(3) Mijlocul lunii se socoteste a cincisprezecea zi.
(4) Daca termenul este stabilit pe o luna si jumatate sau pe mai multe luni si
jumatate, cele 15 zile se vor socoti la sfarsitul termenului.
Termenul stabilit pe zile Art. 2.553
(1) Cand termenul se stabileste pe zile, nu se ia in calcul prima si ultima zi a
termenului.
(2) Termenul se va implini la ora 24,00 a ultimei zile.
(3) Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie indeplinit intr-un
loc de munca, termenul se va implini la ora la care inceteaza programul
normal de lucru.
Dispozitiile art. 2.556 raman aplicabile.
Prorogarea termenului Art. 2.554
Daca ultima zi a termenului este o zi nelucratoare, termenul se considera
implinit la sfarsitul primei zile lucratoare care ii urmeaza.
Termenul stabilit pe ore Art. 2.555
Cand termenul se stabileste pe ore, nu se iau in calcul prima si ultima ora a
termenului.
Prezumtia efectuarii in termen a actelor Art. 2.556
Actele de orice fel se socotesc facute in termen, daca inscrisurile care le
constata au fost predate oficiului postal sau telegrafic cel mai tarziu in ultima
zi a termenului, pana la ora cand inceteaza in mod obisnuit activitatea la
acel oficiu.

Prescripia n dreptul german

I. Introducere
In pofida importanei sale deosebite, problema prescripiei extinctive a
rmas n Codul civil german aproape neschimbat reglementat de la intrarea
sa n vigoare, la 1.1.1900. Excepie constituie o lege din 1996 prin care s-a
introdus un termen special de prescripie a drepturilor productorilor de
teleferice mpotriva clienilor (rmas pn n prezent neaplicat), iar a doua
modificare ce poate fi menionat a fost realizat printr-o lege din 16.2.2001
privind recunoaterea cuplurilor de acelai sex, ce conine reglementri i
privind prescrierea drepturilor patrimoniale reciproce.
Pe fondul unei iniiative a Ministerului federal al Justiiei datnd din anui 1978
au nceput lucrrile Comisiei de reform a Codului civil, unde prescripia a
ocupat un loc important, astfel cum s-a evideniat nc din 1981 n raportul a
doi experi (Prof. Peters i Prof. Zimmermann). n final, nu fr vii
controverse, s-a adoptat forma intrat n vigoare la 1.1.2002.
n analiza temei se pornete de la dou ntrebri: care au fost motivele
adoptrii noii reglementri a prescripiei de ctre legiuitorul german; sub ce
aspecte ar putea interesa aceast reform pe juritii strini?
II. Directiva european privind vnzarea bunurilor destinate
consumului
Influena determinant n adoptarea noii reglemntri a avut-o, fr ndoial,
Directiva CE asupra anumitor aspecte ale vnzrii bunurilor destinate
consumului i a garaniilor asociate, din 25.5.1999. Potrivit acestei directive,
termenul de prescripie a dreptului de aciune pentru garania decurgnd din
vnzarea ctre consumatori nu poate fi mai mic de doi ani de la data
predrii. Doar dac este vorba de bunuri folosite, se admite ca termenul de
prescripie s fie de 1 an.
Potrivit reglementrii germane de pn acum, pentru viciile ascunse,
termenul de prescripie era de ase luni.
III. Regulile de baz ale unei prescripii europene
O a doua surs important de inspiraie a provenit de la aa-numita Comisie
Lando care a elaborat Principiile dreptului european al contractelor. La
reuniunea de la Copenhaga din 5-11.2.2001 Comisia a prezentat Principiile
unei prescripii europene(textul poate fi citit n revista Zeitschrift fur
Europisches Privatrecht nr. 2/2001, p. 400-402). Legiuitorul german a
analizat propunerile menionatei comisii, fr a le urma ns ntotdeauna
ntocmai. Aceasta cu att mai mult cu ct, spre deosebire de dreptul german,
Principiile europene... sunt limitate ca domeniu de aplicare la dreptul
obligaiilor.
IV.Scurt privire asupra reglementrii prescripiei n dreptul german
pna la modificare
Pn n prezent, termenul general de prescripie n dreptul german era de 30
ani. Cu toate acestea, prin numeroase dispoziii speciale, erau prevzute
termene mult mai scurte, care derogau de la regul. Tot astfel, dei n

principiu, prescripia ncepea s curg de la data naterii dreptului la aciune,

exstau numeroase excepii, astfel c n final devenise foarte anevoioas
determinarea n fiecare caz, a regulii aplicabile.
V. Modernizarea dreptului german al prescripiei
1. Reforma a avut n principal trei componente: o reorganizare a termenelor
de prescripie n sensul reducerii acestora i o nou reglementare privind
nceputul curgerii termenului; o lrgire a autonomiei prilor; o nou
reglementare a domeniilor de aplicare pentru nceputul, respectiv
ntreruperea i suspendarea prescripiei.
2. Sediul materiei se gsete acum n art.194-218 din Codul civil. La acestea
se adaug dispoziii speciale prevzute n Cartea a 2-a ca i n alte locuri.
3. Obiect al prescripiei este n dreptul german pretenia, fie c este vorba
de una decurgnd dintr-un raport obligaional, real, de dreptul familiei sau de
drept succesoral, n domeniul de aplicare intr i drepturile absolute, cum ar
fi dreptul proprietareului la restituire (art. 985). Cu toate acestea, pentru
unele domenii (cum ar fi dreptul la napoierea copilului), prescripia este
exclus (art. 194 alin. 2). Pentru drepturi derivnd din raporturi de drept
public sunt aplicabile reguli speciale, astfel c dispoziiile Codului civil rmn
numai cu o aplicare subsidiar.
4. Prescripia obinuit a devenit aceea de 3 ani (art.195 Cod civil). Termenul
ncepe s curg de la sfritul anului n care raportul juridic a luat natere i
creditorul a cunoscut sau nu putea n mod rezonabil s ignore circumstanele
preteniei i persoana debitorului. Cu privire la acest aspect, ignorana
creditorului se raporteaz la persona sa, putnd diferi de la creditor la
creditor. De pild, altele sunt criteriile de apreciere cu privire la un
consumator, fa de un comerciant. Se poate spune c d dovad de
neglijen creditorul care fr prea mari eforturi putea afla numele i adresa
debitorului, dar nu a fcut-o. Sarcina probei cunoaterii acestor elemente
incumb debitorului. n afar de aceast reglementare mobil a nceputului
curgerii termenului, exist i un termen obiectiv, indiferent de cunoaterea
de ctre creditor a elementelor menionate, dreptul se prescrie n 10,
respectiv 30 de ani (art. 199 alin. 2-4). Regula o reprezint termenul de 10
ani; pentru daune corporale sau ce in de libertate, termenul maxim este de
30 ani.
5. Termene speciale de prescripie sunt reglementate n diferite pri ale
Codului civil.
a) De pild, potrivit art.196, dreptul la transmiterea proprietii asupra unui
imobil, ca i dreptul la plata preului unui imobil vndut se prescrie n termen
de 10 ani.
b) Pentru unele domenii s-a pstrat termenul de 30 ani (dreptul la restituirea
proprietii sau a altor drepturi reale, pretenii decurgnd din raporturi de
dreptul familiei sau succesorale, pretenii pentru care exist un iUu
executor). Exist n cadrul acestor categorii excepii (de pild, dreptul la
pensia de>ntreinere se prescrie n termenul general de trei ani).
c) O alt categorie de termene speciale vizeaz termenele de garanie. Pn
n prezent, n materia vnzrii de bunuri mobile termenul de prescripie era
de numai ase luni. Sub influena directivei europene privind vnzarea
bunurilor destinate consumului legiuitorul german a decis ca toate vnzrile
s fie supuse unui termen unic de 2 ani (dispoziie valabil i pentru
contractele de antrepriz i de cltorii). Regulile sunt destul de complicate
(a se vedea art. 438 Cod civil). Pentru viciile

unor bunuri ca materialele de construcii, termenul de prescripie este mai

lung, anume de 5 ani. Potrivit art. 437 nr. 2 , teoretic, dreptul cumprtorului
la aciunea redhibitorie sau estimatorie nu este supus prescripiei. Pentru
cazul aciunii de regres a vnztorului mpotriva furnizorului unui produs
afectat de vicii ctre consumator, art. 479 prevede c termenul ncepe s
curg cel mai devreme la dou luni de la data la care vnztorul a satisfcut
preteniile consumatorului,
d) Derogri convenionale de la reglementarea prescripiei pot avea loc, n
principiu, fr a fi nevoie de o form special. Excepie general este clauza
de excludere a rspunderii bazat pe culp grav, inserat anterior naterii
prejudiciului. Restrngeri importante ns ale autonomiei se regsesc la
materia vnzrii ctre consumatori (art. 475 alin. 2) i a contractului de
cltorie (art. 651).
6. ntreruperea i suspendarea.
a) n dreptul german cazurile de ntrerupere a cursului prescripiei cu
consecina nceperii curgerii unui nou termen au devenit foarte rare. Un
exemplu poate fi recunoaterea datoriei de ctre debitor (art. 212 alin. 1 pct.
1).
b) Pentru suspendare, s-a introdus o nou dispoziie (art. 203) care prevede
n general c n timpul tratativelor dintre debitor i creditor prescripia se
suspend. Un alt caz de suspendare este introducerea cererii de chemare n
judecat sau alte msuri similare. Suspendarea dureaz pn la trecerea
unui termen de 6 luni de la rmnerea definitiv a hotrrii. Sunt
reglementate mai multe cauze de suspendare: convenia dintre pri care l
ndreptete pe debitor s refuze executarea, fora major (art. 206), motive
familiale sau personale. n noua redactare a art. 207, este suspendat
curgerea termenului de prescripie ntre prinii vitregi i copiii vitregi, ntre
asistent i cel asistat, ntre curator i cel pus sub curatel, ntre partenerii
de via. Aceast ultim noiune este definit de Legea din 2001 privind
eliminarea discriminrilor n funcie de sexul partenerilor. O nou
reglementare se refer i la suspendarea prescripiei n cazul preteniilor
derivnd din abuzuri sexuale mpotriva copiilor (termenul fiind suspendat
pn la mplinirea vrstei de 21 ani a victimei) sau a altor persoane (dac au
gospodrit mpreun cu agresorul, termenul este suspendat pn la
ncetarea convieuirii).
7. Consecinele juridice ale prescripiei nu au suferit o modificare de
substan semnificativ. Ceea ce este important de menionat este c
prescripia nu trebuie invocat din oficiu, ci debitorul este cel care o poate
invoca. Creana, chiar prescris, poate fi n mod valabil executat, nefiind
deschis repetiiunea. Supravieuirea creanei chiar dup expirarea
termenului de prescripie are consecine i cu privire la garaniile care o
nsoesc, creditorul fiind ndreptit, de pild, s urmreasc bunul asupra
cruia s-a constituit ipoteca sau gajul (art. 216 alin. 1 Cod civil). De
menionat c n literatura juridic aceast soluie este controversat.
8. Aplicarea legii n timp. Noua reglementare a intrat n vigoare la 1.1.2002.
Ea se aplic i raporturilor juridice care erau nscute la acea dat i care nu
erau deja prescrise potrivit vechii reglementri. Detaliile regulilor tranzitorii
se gsesc n art. 220 alin. 6 al legii de punere n aplicare.

Concluzie :
Dreptul civil ,fiind considerat pilonul vietii economice a unei tari ,are o
importanta majora ,fiindca aduce la cunoastinta membrilor societatii cit si a
profesionistilor ,notiuni concrete despre prescriptie,prescriptie
extinctiva,calcularea termenilor etc pentru a fi aplicata uniform normele
procedurii civile si pentru a valorifica un drept ,deci pentru a repara o dauna
aduse unui subiect al raportului civil .Calcularea termenilor de prescriptie
sunt prestabiliti in CCRM ,pentru a elimina dubla interpretare si pentru a fi
tratate in mod identic cauze similare.Codul Civil are menirea de a stabili
cadrul legal in limitele caruia trebuia desfasurata atit activitatea societatii cit
si cea a persoanelor licentiate in drept ,pentru a evita erorile si incalcarea
drepturilor fiecarui cetatean al RM .
In complex activitatea de reexaminare a legislaiei rii, printre
componentele reevalurii legislaiei civile trebuie s se numere i aceea care
are ca obiect prescripia extinctiv n dreptul civil. Cu acest prilej, desigur,
trebuie revzute toate aspectele prescripiei extinctive din dreptul civil:
justificare, domeniu, termene, cursul prescripiei, i adoptate soluiile cele
mai potrivite cu exigenele economiei de pia.
O problem strns legat de "reglementarea prescripiei extinctive"
este aceea a caracterului - imperativ al normelor ce formeaz aceast
instituie.

Bibliografie:
1. Drept civil.S.Baies,N.Rosca,Chisinau 2014
2. S. Bae. Drept civil. Partea general. Chiinu.1994. pag. 94 i urm.; J.
Matei, P. Cosmovici, Prescripia extinctiv. Editura tiinific, Bucureti,
1962, pag. 23 i urm.; E. Roman, n Tratat de drept civil, voi. I, Partea
general, 1967, pag. 343 i urm.; t. Ruschi, Drept civil. Partea
general. Persoana fizic. Persoana juridic, Iai, 1992, pag. 215 i urm.;
E. Lupan, n Drept civil. Partea general, Cluj-Napoca, 1992, pag. 272 i
urm.; Gh. Beleiu. Drept civil. Teoria general, 1987, pag. 279 i urm., P.
Cosmovici, n Tratat de drept civil, voi. I, Partea general, pag. 304 i
urm.
3. A. Ionacu, Drept civil, 1963, p. 137
4. Codul Civil al RM
5. Codul Civil al Romaniei
6. http://legeaz.net/dictionar-juridic/prescriptia-in-dreptul-german
7. http://referat-referate.blogspot.com/