Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................................................. 1
T1. Initierea in economix. ...................................................................................................................................... 3
1. Geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare ........................................................................................... 3
2. Ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine ................................................................................... 3
3. Metodele de cercetare ale stiintei economice, legile economice ......................................................................... 4
4. Nivele de cercetare si functiile stiintei economice ............................................................................................ 5
T2. Activitatea economica si agentii economici ....................................................................................................... 7
1. Premisele activitatii economice - bunurile economice ....................................................................................... 7
2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele) ......................................................................... 10
3. Angentii economici: functii, sursa lor de venit. .............................................................................................. 11
T3. Formele de organizare a economiei si sistemele economice .............................................................................. 13
1.Sistemul economic si clasificarea lui .............................................................................................................. 13
2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica) .............................................................................. 14
3. Economia de schimb .................................................................................................................................... 15
4. Economia mixta ........................................................................................................................................... 16
T4. Institutiile si rolul lor in economia de piata ...................................................................................................... 18
1. Esenta si rolul institutiilor in dezvoltarea economica ...................................................................................... 18
2. Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic .................................................................... 18
3.

Pluralismul formelor de proprietate............................................................................................................ 20

Tema 5 : Piaa i mecanismul ei............................................................................................................................ 24

1. Piaa, esena, funcii i clasificri................................................................................................................... 24
2. Elementele modului de comportament a consumatorului................................................................................. 25
3. Cererea i parametri. Legea cererii ................................................................................................................ 26
5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare. ................................................................................................ 28
6. Concurena, esena, forma i mecanismul ...................................................................................................... 30
Tema 6: Piaa factorilor de producie i repartiia veniturilor .................................................................................. 34
1. Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de salarizare ........................ 34
2. Piaa capitalului i dobnda ........................................................................................................................... 36
3. Piaa pmntului i renta ............................................................................................................................... 38
Tema 7: ntreprinderea i antreprenoriatul n condiiile economiei de pia.............................................................. 40
1. Noiuni. Caracteristica de baz a ntreprinderii ............................................................................................... 40
2. Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor ............................................................................................... 42
3. Managementul i marketingul- elementele determinante n coordonarea activitii ntreprinderilor .................... 43
4. Etapele nregistrrii afacerii n RM. Planificarea activitii de antreprenoriat.................................................... 44
Tema 8: Producia i rezultatele activitii de antreprenoriat ................................................................................... 47
1

1. Organizarea combinrii productive................................................................................................................ 47

2. Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor ................................................................................ 48
3. Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii. ............................................................................................. 51
Tema 9: Economia nationala si cresterea economica .............................................................................................. 53
1. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici .......................................................................... 53
2. Cresterea si dezvoltarea economica ............................................................................................................... 55
3. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica.......................................................................................... 56
Tema 10: Inflatia si somajul ................................................................................................................................. 58
1.

Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken............................................................................................. 58

2. Politici antisomaj ......................................................................................................................................... 59

3. Cauzele si tipurile inflatiei ........................................................................................................................... 60
4. Politica anti-inflationista............................................................................................................................... 61
Tema 11: Finanele publice i impozitele .............................................................................................................. 63
1.

Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui ..................................................................................... 63

2.

Impozitele i sistemul fiscal ...................................................................................................................... 65

3.

Metode de finanare a datoriei de stat......................................................................................................... 67

Tema 12: Sistemul bancar si creditul .................................................................................................................... 69

1. Institutiile bancare si rolul lor in economie .................................................................................................... 69
2. Creditul. Esenta si clasificare ........................................................................................................................ 70
3. Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente ........................................................................................... 71

T1. Initierea in economix.

1. geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare
2. ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine
3. met. de cercetare ale stiintei economice, legile economice
4. nivele de cercetare si functiile stiintei economice.

1. Geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare

Istoria omului cit si a societatii incepe odata cu activitatea bazata pe ratiune, insa din de vedere a
dobindirii bunurilor materiale, astfel p.u viata omul are nevoie in primul rind de cele mai elementare conditii
de existenta(hrana, imbracamintea, domiciliu), insa ca personalitate omul se manifesta prin nivelul sau
spiritual si nu prin cantitatea de bunuri pe care le acumuleaza pe parcursul vietii insa producerea bunurilor
materiale ca baza a vietii va fi totdeauna cea mai importanta ocupatie,d eci inca Aristotel a remarcat ca
oamenii au inceput sa faca filosofie doar dupa ce au satisfacut necesitatile materiale, ceea ce demonstreaza
ca activitatea economica este un proces complex care reprezinta o multitudine de comportamente din decizia
si reactiile oamenilor cu privire la producerea bunurilor repartitia in functie de necesitati si interesele
acestora. Deci stiinta economica are ca ob. de st. societatea ceea ce o caracterizeaza ca este o stiinta sociala,
de rind cu sociologia, psihologia si dreptul totodata fiind o stiinta aparte cu ob. sau de studiu. In calitate de
stiinta separata de sistem de cunostinte speciale econo mia sa constituit abia in sec. 18 fiind influentata de
factori materiali, si anume de nivelul de dezvoltare a activitatii economice adica de ce si cum se produce si
respectiv de factori spirituali(cultura si viziunea sociala despre ce si cum gindesc oamenii). Odata cu
evolutia societatii are loc si dezvoltarea gindirii economice, astfel etapele principale ale procesului de
formare si dezvoltare a gindirii economice sunt :
...bla bla bla de la seminar etapele....
.... Conceptele economice....
Odata cu aparitia statalitatii legile de gospodarie au devenit mai complexe astfel necesitatile in reglarea
activitatii economice au determinat un aspect statal. Deci termenul de economie politica a fost propus abia in
1615 in epoca mercantelistilor de francezul Monte Cretien in tratatul despre economie politica adaugind
"politikos" - cetate/societate, stiinta astfel obtinind legi de gospodarire a unui stat, prin aceasta determinind
ca stiinta a evoluat de la o economie domestica individuala la o economie sociala.

2. Ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine

Termenul de econnomie politica poate fi interpretat ca shtiinta despre : bogatie, productia si repartitia
bunurilor materiale, relatii de productie si legitstile de dezv a activitatii umane, gestiumea economiei
nationale -nationalism economic.
la intersectia sec 19-20 sa constituit o nous directie sqhtiintifica economix. notiunea de economix pentru
prima data a fost utilizata de fondatorul scolii de la cambridge alfred marchal. in 1970 in lucrarea principiile
economiei pol. astfel ob cercetarilor a devenit comportamentul economic rational al individului, adica
problemele ultilizarii eficiente a resurselor de productie limitate, cu scop de satisfacere a nevoilor materiale
ale omului. astfel problema alegerii rationate a resurselor in determinarea nevoilor nelimitate a svenit
prioritatea in studierea economiei politice. astfel si obiectul teoriei economice poate fi determinat de o
multitudine de abordari si definitii.

curentele si scolile de gindire.

obiectul de studiu
1. mercantilisti, fiziocrati avutia nationala
2.marxistii relatiile de productie
3. scoala istorica economia nationala
4. marginalismul comportamentul subiectilor economici (caile, mijloacele si solutiile a scopurilor
propuse)
5. chenisismul mecanismul functionarii econ nationale ca un tot intreg
6. curentul institutional institutiile si schimbarile institutionale
7. teoria sintezei neoclasice avutia nationala, formele si stimulentele comportamentului uman, insa in
dependenta de resursele limitate

cunostintele economico-teoretice generale determina constientizarea logica a evolutiei activitatii

economice. Ceea ce determina prognozarea perspectivelor, tendintele de dezvoltare a societatii in baza
principalelor principii economice sunt elaborate politici si masuri speciale care sunt orientate spre rezolvarea
unor probleme concrete.
Cele mai importante intrebari ale teoriei economice
1schimbul, comportamentul pe pietele sociale, deci si modul de alocare a resurselor materiale in
economie
2.modul in care societatea foloseshte resursele limitate pentru a produce bunuri si pentru a le distribui
membrilor sai
3. studiaza modul de formare a pretului muncii, a capitalului, a pamintului, respectiv, modul de utilizare a
preturilor in procesul de alocare a resurselor
4. examineaza distributia veniturilor si sugereaza modalitati de ajutorare a persoanelor nefavorizate
deci shtiinta economica Este cercetarea comportamentului si a relatiilor dintre oameni in proces ul folosirii
resurselor limitate necesare pentru a produce bunurile vietii, a formula legi sau principiile activitatii
economice, a elabora metode si mecanisme de organizare economica, a determina alternative in politica
economica.

3. Metodele de cercetare ale stiintei economice, legile economice

Metodele economicului reprezinta majoritatea mijloacelor necesare studierii societatii p.u a sistematiza
faptele, ale expune sub forma de categirii stiintifice legi si tendinte. Astfel cunoastem :
- metode generale :
1) abstractia stiintifice - reprezinta studierea unor categorii sau fenomene doar dintrun anumit punct de
vedeere
2) analiza - descompunerea unui fenomen in parti componente
3) sinteza - reunirea elementelor intrun tot element
4) deductia - este un mod de rationalizare bazat de la teorie la fapte, rezulta de la general la particular
5) inductia - bazat pe ratiune, de la fapte la teorie ce demonstreaza de la particular la general.
- metode specifice : (de expl singuri)
1) met. istorica
2) met. economica
3) met. caiterus-paridus - studierea fenomenului instare pura adica in conditiile cind toti ceilalti factori
ramin a fi constanti
4

4) experimentul economic.
Economia ca si natura si diverse sfere sociale se auto administreaza, adica se conduce de legi interne
specifice ei.
Legile economice determina legaturi cauzate, interne, cauzate, generale, deseori repetabile, relativ stabile
ale fenomenelor si proceselor economice. Unele legi se formeaza inafata vointei omului, indiferent de faptul
ca ele sunt coordonate, dirijate in activitate economica, altele legi se formeaza in baza psihologiei economice
al subiectilor, deci a constiintei economice, a intereselor si a modalitatilor comportamentului economic.
Astfel cunoastem :
- legi obiective( ce nu depind de vointa, interesele, dorintele oamenilor) astfel de legi sunt caracterizate
prin activitatea fizica si biologica
- legi subiectiv psihologice ce reprezinta raporturile stabile, intermediate de prezenta subiectilor prin
interese, obiective, preferinte si drepturi. Astfel sii ta elaboreaza si formeaza legile si principiile ce reprezinta
raporturi sociale stabilite intre diferite fenomene si procese economice.
Cunoastem legi generale, legi specifice, legi comune.

4. Nivele de cercetare si functiile stiintei economice

Teoria economica contemporana ca entitate complexa determina si diferite niveluri de organizare a
activitatii economice (familie, intreprindere, ramuri, national, international) care la rindul sau sunt cercetate
din punct de vedre a diferitor modele, procedee, analiza comparative, la diferite niveluri de functionare.
Cunoastem 4 nivele de functionare:
1. micro
2. mezo
3. macro
4. mondo
Microeconomia presupune studierea economiei la nivelul resurselor si bunurilor prin prizma
comportamentului unei unitati structurale. Ex; individ, familie, intreprindere. Microeconomia se ocupa si de
mecanismul economiei de piata. Astfel, analiza microeconomica cerceteaza arta de a face avere, bani, deci
de a obtine venituri. Nivelul microeconomic explica schimbarea preturilor pu fiecare bun in parte, costul de
productie, profitul, formele de organizare, dimensiunile intrprinderilor, folosirea resurselor limitate rational.
Indicatorii analizei microeconomice sunt: cifra de afaceri, valoarea adaugata, venitul global, costurile de
productie, profit.
Mezoeconomia determina o pozitie intermediara, intre micro si macroeconomie. Studiaza procesele
economice la nivelul unei ramurii a unui complex aparte, ex: complexul agro industrial.
Macroeconomia studiaza sistemul national, insa ca un tot intreg. Ea cerceteaza agregatele (=indicatorii) ce
caracterizeaza economia veniturile si consumurile, cheltuielile, si utilizeaza urmatorii indicatori :volumul de
productie global la scara nationala, produsul intern brut, nivelul somajului, nivelul inflatiei.
de regula, parlamentele, guvernele, sau alte institutii de stat si partidele, miscarile politice determina
problemele economice si modalitatile de rezolvare la nivel macroeconomic.
Mondoeconomia, a aparut ca rezultat la activitatea integrationista si globalizata. Studiaza problemele
economice mondiale. Ex: - diviziunea internationala si specializarea muncii
- comertul international
5

- siste,ul valutar
- migratia capitalului si a fortei de munca
Concomitent, mondoeconomia analizeaza si procesele de transformare si solutionare a problemelor
mondiale. Ex: - alimentatia, - ecologia, - demografia, astfel are loc internationalizarea vietii economice cu
toate conceptele societatii.
In teoria economica contemporana, in urma aprofundarii cu ostintelor econ shi a specializarii acestora sau format urmatoarele stiinte: 1. stiintele economice generale - economia politica, istoria politica, gindirea
economica, care la rindul sau for uleaza idei shi filozofia vietii economice
2. stiinte functionale sau specifice, care acordeaza anumite aspecte, functii separate ale activitatii
economice- statistica economica, evidenta contabila, auditul, management
3. stiinte economice de ramura sau aplicative - analizeaza economia pe ramuri, economia agrara, a
transportului
4. stiinte economice interdisciplinare - cele care intersecteaza si explica metodele, formele, regulile de
activitate economica - metode economico matematice, cibernetico economice, sciologia economica.
Evolutia stiintifica si practica a teoriei economice a demonstrat ca exista si o multitudine de functii pe
care le indeplineshte.
Functiile stiintei economice:
1. f. cognitiva
2. f. practica
3. f. metodologica
4. f. ideologica
In literatura occidentala contemporana functiile teoriei economice sunt divizate in: - pozitive, - normative.
astfel, cheines delimiteaza ca stiinta pozitiva reprezinta totalitatea cunostintelor sistemice care fixeaza
ceea ce este in realitate, iar stiinta economica normativa, totalitatea cunostintelor care demonstreaza ce
trebuie sa fie, deci sistemuld e legi pentru atingerea scopurilor determinate.

T2. Activitatea economica si agentii economici

1.
2.
3.

premisele activitatii economice - bunurile economice

Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele)
Angentii economici: functii, sursa lor de venit.

1. Premisele activitatii economice - bunurile economice

Activitatea economica, are drept scop crearea bunurilor necesare pentru satisfacerea nevoilor materiale,
sociale si spirituale.
Premisele desfasurarii oricarei activitati economice sunt:
1. nevoile umane
2. resursele necesare pentru satisfacerea acestora
Nevoile sunt cerinte, doleante, necesitati obiective ale indivizilor si ale societatii. Pe parcursul istoriei
nevoile au evoluat si s-au diversificat. Aceasta evolutie s-a desfasurat odata cu dezvoltarea societatii, de i si a
omului, dar si a posibilitatilor lui. Astfel diversificarea nevoilor a determinat necesitatea clasificarii lor dupa
urmatoarele criterii:
1.

In functiile dimensiuni:

nevoi fiziologice (biologice)

nevoi spiritual- psihologice

nevoile sociale (de grup), care reprezinta un ansamblu de nevoi a caror satisfactie este posibila doar
prin actiunea a diferitor grupuri sociale
2.
dupa gradul lor de complexitate :

nevoi de baza:
- inferioare si elementare
- superioare
Din punct de vedere a sociologului american Maslow exista urmatoarele tipuri de nevoi, in care sunt
evidentiate 5 grupuri de necesitati:
1.
2.
3.
4.
5.

fiziologice elementare
siguranta si securitatea
nevoile sociale
stima si statutul social
autorealizarea, creativitatea

Nevoile umane pot fi caracterizate prin trasaturi:

nevoile sunt nelimitate ca numar

nevoile sunt limitate dupa capacitate si volum: orice nevoie descreste in intensitate pe masura ce ea
este satisfacuta

nevoile sunt concurente intre ele (o necesitate poate fi inlocuita cu alta)

nevoile sunt complementare

orice nevoie se stinge momentan prin satisfactie, deci nevoile satisfacute se transforma in obiceiuri,
traditii si in interese economice.

Sporirea numarului nevoilor, cit si preocuparea permanenta a omului de a le satisface

reprezinta motivatia principala a oricarui progres economic. Astfel si s-a determinat si s-a
demonstrat legea cresterii si diversificarii nevoilor umane. In scopul satisfacerii nevoilor sale, individul este
obligat sa recurga la valorificare anumitor resurse, care si sunt numite resurse economice.
Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de catre om in activitatea sa
economica pentru a obtine bunuri de care are nevoie. Odata cu cresterea nevoilor, omul este nevoit sa atraga
in circuitul economic o cantitate din ce in ce mai mare de resurse. Resurselee conomice folosite de catre om
sunt extremd e variate, astfel clasificindu-se:
1.

resursele primare:

resursele umane, omul fiind determinat prin felul sau: experienta, calificare, capacitatea sa
antreprenoriala.

resursele naturale: pamint, apa,

2. resurse derivate, care sunt creTe de generatiile anterioare

capitalul tehnic: masini, echipamente, constructii

experienta stiintifica: potentialul inovational

resursele monetare si valutare de care dispune societatea respectiva.

Se cunosc si alte clasificari privind resursele.
1. Din punct de vedere a duratei si al caracterului utilizarii lor:

reproductibile (regenerabile) ex: fondul funciar, apa, forta de munca

nereproductibile: petrol aur

2. Dupa volumul resurselor in raport cu cererea pietii:

abundent

deficitar
3. Dupa apartenenta:

proprii

atrase.
Insa trasatura principara a resurselor consta in caracterul lor limitat!
Caracterul limitat al resurselor, in raport cu nevoile mereu crescinde, devin problema principala a
activitatii economice, constituind astfel continutul urmatoareai legi: Legea raritatii rezurselor. Astfel
bunurile economice reprezinta un mujloc de satisfacere a nevoilor umane. Prin bun intelegem: un obiect
material sau un serviciu (nematerial) care prin proprietatile lui poate sa satisfaca o necesitate umana sau o
trebuinta.
Cunoastem:

bunuri libere, sunt acele bunuri ale carui cantitate, raportate la necesitatile oamenilor, apac ca
nelimitate.

bunuri economice, care la rindul lor, reprezinta unr ezultat al activitatii economice si sunt limitate.
Bunurile economice determina si urmatoarele conditii:
1. existenta unei nevoi care trebuie satisfcuta
2. proprietatile corporale (parametri functionali) si acorporale ale bunurilor (marca, serviciul)
3. disponibilitatea si accesibilitatea
4. raritatea relativa a bunurilor economice.
Conditiile mentionate determina utilitatea bunurilor economice.
Cunoastem urmatoarea tipologie a bunurilor economice:
8

1.

Dupa materiale:

materiale (produse, marfuri)

nemateriale (servicii)
1. Dupa origine:

naturale, rare

produse prin munca omului

1. dupa destinatie sau utilitate

de consum final,s ub forma de - produse sau - servicii

de consum intermediar: - energie, - materie prima

de echipament
1. in functie de substituire

substituibile

nesubstituibile
1. din punct de vedere. complementaritatii:

complementare

necomplementare
Astfel, diversitatea economica a bunurilor economice poate fi clasificata si din punct de vedere a
criteriilor (bunurilor):
1. dupa forma de mnifestare

bunuri materiale

valori spiritule (manuscrise, picturi)

1. dupa gradul de prelucrare

primare ( ciupercile din padure)

intermediare (sfecla de zahar pentru prelucrarea si primirea zaharului)

finale (o incapere)
1. dupa destinatia finala:

satisfactori, -bunuri de consum personal, -bunuri de consum social: servicii de educatie, sanatate

prodfactorii, lucrurile investitionale

1. dupa subiectul consumului:

bunuri private, se cnsuma de individ sau de membrii unei familii

bunuri publice
1. dupa durata folosintei:

de folosinta curnta

de o singura folosinta

de folosinta indelungata.
Astfel marfa reprezinta un bun economic, un produs al muncii omului,care satisface o anumita cerinta,
poate fi destinata schimbului prin intermediul actului de vinzare-cumparare.
Deci, un bun, pentru a fi marfa, trebuie sa aiba utilitate sociala si sa treaca de la producator la consumator,
prin intermediul schimbului.
Marfurile pot fi sistematizate in urmatoarele grupuri

marfuri corporale de consum personal curent

marfuri corporale de consum personal indelungat

marfuri incoprporale de consum personal (serviciile tel, netu)

marfuri incorporale de consum social(servicii, scoli)

9

1.
2.

marfuri capital (instrumentele, masinele, utilajul)

marfuri resurse naturale (pamintul etc.)
marfuri resursa de munca (forta de munca)
diversele componente ale avutiei nationale
marfuri corporale si incorporale rezultate din cercetarile stiintifice (cartile, programele pc)
marfuri servicii manageriale si de marketing ( serviciile juridice)
marfurile hirtii de valoare ( obligatiunile, actiunile)
orice marfa are doua aspecte
valoare de curs, utilitatea
valoarea de schimb.

2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele)

Activitatea economica reprezinta un proces complex ce reflecta asnamblul comportamentului
oamenilor al reactiilor si al deciziilor referitoare la atragerea si la utilizarea resurselor economice in vederea
producerii circulatiei consumului de bunuri, in functii de nevoi si interese. In cadrul evolutiei, activita tea
economica a cunoscut un complex de diversificare de specializare si de integrare ce poate fi definit
ca diviziunea sociala a muncii.
Structura activitatii economice cuprinde :

productie ( Reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si umane in vederea obtinerii de

noi bunuri economice cu o utilitate sporita, deci productia reprezintaa ctivitatea oamenilor de a transforma
resursele naturale corespunzator necesitatilor lor cu scopul de creare a bunurilor si serviciilor care vor
satisface anumite categorii de nevoi. Astfel productia include :
secundara ( ex. productia industriala)

productia de bunuri( primara si productia

productia de servicii(tertiara) carecuprinde transporturile,

consultatiile
productia de informatii( sunt cercetarile stiintifice)

circulatie ( sau schimbul, care cuprinde acele activitati ce asigura miscarea continua a bunurilor
economice, a banilor, precum si a capitalurilor intre vinzatori si cumparatori. Cea mai veche forma de
circulatie o constituie schimbul de marfuri, care initial a fost efectuata sub forma de troc. Odata cu aparitia
banurilor schimbul sa diversificat, vinzare (marfa-bani) cumparare(bani- marfa), astfel s-a format sfara
circulatiei marfurilor prin intermediul banilor. Ca o activitate specifica economiei de piata care cuprinde: activitatea de aprovizionare, - de transport, - de depozitatre, - de pastrare, - de comert interior si exterior.
Circulatia banilor reprezinta si totalitatea operatiunilor de incasare si de plati determinate de fluxurile de
marfuri si servicii. Astfel, circulatia capitalului cuprinde: fluxul capitalului, de credite, de actiuni si de alte
hirtii de valoare.

repartitie. Reprezinta acea componenta a activitatiie conomice prin intermediul careia bunurile
materiale si serviciile sunt orientate spre destinatie si se asigura distribuirea si redistribuirea veniturilor. ex:
plata salariilro, a profitelor, a impozitelor, a taxelor.

consum. Reprezinta utilizarea efectiva a bunurilor economice de catre oameni, agenti, inclusiv de
catre stat in scopul satisfacerii necesitatilor. In acelasi timp, comsumul veridica utilitatea economica a
bunurilor, deci si cooncordanta dintre nevoi si preferintele oamenilor.
Consumul poate fi: -consum intermediar (materie prima, materialele, utilajele, deci pentru producerea
altor bunuri); - consum final, care se imparte in ' personal si ' social care determina utilitatea bunului de
consum si prin care se asigura existenta satisfacerii a unor cerinte ale societatii. Ansamblul elementelor de
care depinde activitatea economica, cuprinde toate componentele si formele sociale ale activitatii de
productie si anume: - mijloacele de productie; - forta de munca ( potentialul fizic si intelectual al omului); 10

tehnologiile; - formele de organizare de productie; - inovatiile tehnico-stiintifice; - abilitatile (capacitatea de

a organiza, de a conduce o afacere, deci este priceperea intreprinzatorului).

3. Angentii economici: functii, sursa lor de venit.

Economia de piata se caracterizeaza prin existenta si actiunea subiectilor, deci a agentilor economici, care
efectuiaza operatiuni de natura diferita pentru a produce bunuri, a finanta si a asigura, a redistribui si
consuma.
Agentii economici reprezinta persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice cu comportamente
economice care participa la viata economica. Fiecare agent reprezinta fie intrari sau fie iesiri de resurse in
relatiile multiple cu alti agenti economici, fie la nivel al economiei nationale sau al economiei mondiale.
Principalele trasaturi ale subiectilor economici:

alocarea de resurse pentru a produce bunuri si a obtine profit

integrarea in relatiile economice de piata

fiintarea ca centre de decizii economice autonome

desfasurarea activitatii pe baza legislatiei in vigoare.

In orice economie moderna de piata, actioneaza o diversitate de agenti economici, tinind cont de mai
multe criterii:

ramura in care isi desfasoara activitatea

functiile economice indeplinite

statutul juridic.
Un agent economic reprezinta o unitate institutionala, daca dispune de autonomie, d e optiune si de decizie
in exercitarea functiilormsale, si anume:

de a produce

de a finanta

de a asigura

de a consuma, cu dreptul de individual de a consuma resursele dupa dorinte.

Din punct de vedere al criteriului institutional cunoastem urmatoarele cate gorii de agenti:

intreprinderile (firmele) non- financiare

gospodariile familiale sau menajele

institutiile de credit si de asigurari

administratiile publice si private

agentii externi (restul lumii).

Sursele de finante:

intreprinderile nonfinanciare produc bunurile materiale si serviciile destinate vinzarii, formarea

sectorului productiv sau al afacerilor...

gospodariile familiale sau menajele cuprin un ansamblu de persoane care infaptuiesc activitati legate
de viata familiala, se refera da productie, consum si gestiunea patrimoniului familiei. Veniturile menajelor
provin din remunerarea muncii (salariile), din titluri de proprietate si din transferurile efectuate de celelalte
sectoare.

inst de credit shi de asigurari - includ unitatile publice, private si mixte... Veniturile sint: dobinzile,

etc.

Administratiile care cuprind institutiile cus cop nelucrativ care furnizeaza diferite servicii sau
prestatii si se grupeaza in: - administratii publice si - private. Administratiile publice urmareasc redistribuirea
11

veniturilor, deci si al avutiei pe baza serviciilor non marfale prestate, care la rindul sau include:
administratiile locale si centrale, deci si toate institutiile publice. Veniturile acestui sector provin din
varsamintele efectuate de catre agentii econo mici din alte sectoare primite direct sau indirect. Administratiile
private se refera la organizatii private, ca ex. asociatii, fundatii. Veniturile lor deriva din contributii
voluntare, cotizatii.

Agentii economici externi, cuprind toti subiectii nerezide nti pe teritoriul economiei nationale care
desfasoara o activitate in interiorul acestuia.

12

T3. Formele de organizare a economiei si sistemele economice

1. Sistemul economic si clasificarea lui
2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica)
3. Economia de schimb
4. Economia mixta

1.Sistemul economic si clasificarea lui

Pe parcursul evolutiei istorice, formele de organizare a activitatii economice de asemenea au evoluat, insa
elementele de baza au ramas intr-o inter-dependenta, mai mult sau mai putin stabila (depinde de la stat la
stat).
Sistemul reprezinta un ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune si formind o entitate, deci sistemul
economic reprezinta o anumita modalitate de organizare a vietii economice si sociale a unei tari.
Sistemul economic determina felul de utilitate a resurselor economice, modul de organizare si functionare
a frocesului de productie si de trecere a bunurilor economice de la producator la consumator. Deci sistemul
economic reprezinta un ansamblu de relatii economice determinante ale institutiilor, a organizatiilor si a altor
elemente ale suprastructurii politice, juridice, ideologice cu rol economic, prin intermediul caruia se
desfasoara activitatea si viata economica.
Numai datorita faptului ca elementele de baza ale activitatii economice sunt legate intr-un anumit sistem
devine posibila reproducerea institutiilor care la rindul sau si determina si actiunea legilor economice.
Ele mentele principale (fundame ntale) ale sistemului economic sint:
- forma de proprietate asupra resurselor si asupra rezultatelor activitatii economice. Deci proprietatea, pe
baza careia si este organizata activitatea economica.
- Formele de organizare si de reglementare a activitatii economice la diferite niveluri
- Scopul urmarit de catre agentii economici intr-o afacere
- Sistemul de stimulare si de motivatie in activitatea economica.
- Sistemul economic include si urmatoarele subsisteme:
- subsistemul tehnico- istoric : este format din relatiile functionale ce apar in procesul utilizarii
factorilor de productie
- subsistemul economic : include toate relatiile (pur) economice
- subsistemul economico-social : cuprinde relatiile ce apar in afara interactiunii dintre elementele
economice si cele ale suprastructurii
- subsistemul social (pur) : cuprinde relatiile dintre categoriile sociale.
Fiind nume roase si extrem de variate, sistemele economice pot fi clasificatesi dupa urmatoarele
criterii:
- dupa nivelul de dezvoltare
- dupa caracterul intre partcipantii la viata economica
- dupa ramura principala a economiei.
In stiinta economica contemporana cel mai raspundit criteriu de clasificare a sistemelor economice este cel al
tipului economic, adica al formei de gospodarie. Deci legaturile intre productie si consum. Astfel
13

cunoastem:
- sistem economic natural
- sistem economic de piata
- sistem economic de comanda
Alti specialisti economisti determina ca exista si al 4lea sistem, cel de tranzitie.
Insa tipurile principale ale sistemului economic s unt:
- economie de piata
- economie centralizat-planificata
- economie mixta.

2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica)

reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a activitatii econo mice in care nevoile de consum sunt
satisfacute din rezultatele proprii activitati, deci fara a se apela la schimb.
In conditiile acestei forme de productie sociala, fiecare gospodarie individuala executa toate activitatile de
munca: de la obtinerea diferitor materii prime pina la pregatirea lor in forma finita.
In economia naturala productia coincide cu consumul.
Aceasta forma a proprietatii sociale a predominat in societatea primitiva, preponderent in sclavagism si
feudalism, cind fiecare gospodarie producea produse pentru a-si satisface necesitatile. A dominat in
conditiile unui nivel scazut de dezvoltare economica,
La baza ei sta un numar limitate de cerinte, preponderen biologice (hrana, domiciliu, imbracaminte).
Trasaturile de baza:
- pamintul reprezinta principalul factor de productie, deci agricultura, mestesugaritul casei sta la baza
economiei naturale
- in economia naturala producatorul are mijloacele de productie necesare pentru producerea bunurile, cu
toate ca ele sunt arhaice
- produsul creat trebuie sa satisfaca cerintele producatorului si consumul din interiorul gospodariei
- in economia naturala relatiile de productie se manifesta ca relatii dintre oameni, dar nu ca relatii ce ar reiesi
din produsul muncii lor
- economia naturala e intemeiata pe tehnica de rutina, ceea ce face sa predomine munca fizica
- munca in economia naturala are un caracter social, cuprins in limitele inguste ale unitatilor de productie;
forta de munca este lipsita de mobilitate, deoarece juridic depinde de o anumita unitate de productie
- raspunsurile la intrebarile Ce Cum Pentru cine? in economia naturala sunt determinate de traditii transmise
din generatii in generatii si determina comportamentul producatorului
- in economia naturala persista diviziunea simpla a muncii
- eficienta economica este foarte redusa
- prezenta economiei decentralizata.

14

In multe din tarile cu economiile slab dezvoltate si astazi, in mare masura, economia nationala are un
caracter de economie naturala.
Odata cu masura dezvoltarii diviziunii sociale a muncii, economia naturala a fost delimitata de economia
de producere a marfii, astfel premisele economiei de schimb sunt:
- dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, s-a dezvoltat odata cu aparitia specializarii agentilor economici
- diversificarea si modificarea nevoilor si mijloacelor de satisfacee a lor
- libertatea economica a producatorilor, bazata pe proprietatea privata
- aparitia monedei ca un instrument de intermediere a schimburilor economice.

3. Economia de schimb
determina acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc
bunuri cus copul vinzarii, obtinind in schimbul lor alte bunuri necesare pentru satisfacerea necesitatilor.
Economia de schimb reprezinta o forma universala de organiza re si de functionare a activitatii economice in
lumea contemporana.
Trasaturile economiei de schimb:
Aparitia specializarii agentilor economici (odata cu diviziunea sociala a muncii). Spre deosebire de
producatorul universal, caracteristic economiei naturale, economia de schimb are la baza diviziunea sociala a
muncii care a general specializarea agentilor economici. Specializarea unui agent economic intr- un anumit
domeniu este de terminata de: - traditia, - obiceiul, - intimplarea, - experienta, insa la baza specializarii sta
totusi interesul economic sau avantajul obtinut dintr-o activitate comparativ cu alta activitate (avantajul
comparatic), ceea ce lamrindul sa inseamna ca orice decizie, actiune a oricarui agent economic este pusa in
fata unor alternative sau alegeri, ceea ce la rindul sau si determina principiul avantajului comparativ.
Autonomia si independenta agentilor economici, ceea ce la rindul sau inseamna ca agentii economici sunt
abilitati cu dreptul de decizie. Deci instrainara bunurilor are la baza principiul***. Astfel economia este
determinata de interesul agentului economic care la rindul sau reiesa din forma de proprietate, deci si a
modalitatilor diferite de utilizare a rezulattelor economice.
Activitatea economica in economia de schimb se realizeaza prin intermediul pietii, reiese ca piata este
principalul***. Astfel procesul separat in timp si spatiu, deci separarea productiei de consum a
producatorului de consumator creeaza si o dependenta a fiecaruia dintre acestia. Intre productie si consum,
deci intre producator si consumator ca relatie intermediara este determinata de piata, ceea ce demonstreaza
ca nici un agent economic nu poate fi izolat de piata, de aceea si reprezinta mecanismul, inst itutia care
determina legaturile intre producator si consumator. In prezent, deoarece majoritatea schimburilor se
realizeaza prin intermediul monedei, economia de schimb reprezinta o economie monetara.
Monetarizarea economiei. De-a lungul timpului banii au indeplinit urmatoarele functii: - functia de mijloc
de schimb, deci banul inversat, - functia ca mijloc de plata, - functia ca mijloc de masura, - functia ca mijloc
de acumulare.
Tranzactiile intre agentii economici. In cadrul economiei de schimb intre agentii economici in cadrul
15

economiei de schimb intre subiectii economiei sunt determinate permanentele fluxuri sau tranzactii fie de
bunuri si inclusiv de moneda. Astfel cunoastem: - tranzactii unilaterale si - tranzactii bilaterale. Unilaterale
se mai numesc de transfer si reprezinta miscari univoce de bunuri, ex: donatii, subventii, impozite, taxe, fara
despagubiri. Tranzactiile bilaterale reprezinta miscari reciproce de bunuri intre 2 agenti economici.
Marfa in economia de schimb are dublul sau caracter: utilitate si schimb. Aceasta demonstreaza ca
bunurile in economia de schimb reprezinta marfa.
Economia de schimb contemporana, asa cum functioneaza in fiecare sistem economic sau tara, se prezint a
ca un sistem economic mixt.

4. Economia mixta
Trebuie de mentionat ca in prezent nu exista sisteme economice pure, in care ar functiona numai o singura forma de
gospodarie. Dupa cum s-a demonstrat, economia contemporana reprezinta o economie mixta care determina atit
elemente ale economiei naturale, a productiei de marfuri, cit si a economiei administrative de comanda. Deci in
economia mixta ar loc o imbinare rationala a elementelor economiei de piata cu elementele economiei planificate si de
dirijare de stat.
Economia mixta domina in lumea contemporana. Astfel ea reprezinta/constituie 95-98% din activitatile economice ale
lumii.
Elementul principal in economia mixta ramiine a fi piata. Insa piata nu trebuie confundata cu haosul, deoarece
ea reprezinta un mecanism de coordonare inconstienta, dar foarte eficienta, al agentilor economici, al intreprinderilor
prin intermediul preturilor si a pietii.
Amestecul statului in procesele economice poate fi justificat numai in cazul cind mecanismul pietii determina erori
sau la determinarea orientarilor generale macro-economice, la care structurile economice apar nu pot determina
tendintele generale de dezvoltare economica.
In Constitutia Republicii Moldova, T 4 art.26: "Economia RM este o economie de piata.... baza pe proprietate
privata si proprietate publica, antrenata intr-o concurenta libera."
Trasaturile sistemului economiei mixte:
- stabilirea de catre stat a prioritatilor principale in dezvoltare
- asigurarea de catre stat a stabilitatii sociale
- varietatea formelor de proprietate
- interactiunea dintre proprietatea de stat si cea privata
- dezvoltarea infrastructurii de piata
Astfel cunoastem si urmatoarele modele ale economiei mixte:
- modelul anglo-saxon
- modelul vest-european
- modelul economiei sociale de piata
- modelul paternalist
Astfel, sistemul economiei de piata libera, are urmatoarele trasaturi:
- libera initiativa a agentilor economici in toate deciziile
- neamestecul statului in actiunile economice
- economie decentralizata
16

- economia intreprinderii, deci a maximizarii profitului si a minimizarii cheltuielilor

- economia consumatorului: consumatorii determina cantitatea de bunuri si servicii necesare societatii
- economia calculului in moneda
- economia echilibrului general, asigurata printr-o concurenta libera
- corelatia autonoma a productiei si consumului pe baza deciziilor agentilor economici, conform determinarii cererii,
ofertei a mecanismului pretului.
- statul protejaza doar piata si institutiile lui: prin legislatia in vigoare.
Sistemul economiei de comanda centralizat determina urmatoarele caracteristici:
- principalul element este proprietatea publica, deci interesele sociale; rolul decisiv e al statului
- planificarea centralizata autoritara
- economia are aspect centralizat: pamintul colectivizat, capitalul nationalizat
- economia unipolara anume statul determina ce cum si pentru cine de produc
-concurenta suprimata
- interesul personal in afara rationamentelor activitatii economice, deci interes personal nu exista, exista doar interes
social.
In activitatea economica reala, contemporana, niciunul dintre modelele teoretice nu functioneaza in forma sa pura.
Ele se intrepatrund in proportii diferite, determinind elemente caracteristici shi mecanisme atit ale sistemului de piata
liber, cit si cele dirigiste.

17

T4. Institutiile si rolul lor in economia de piata

1.
2.
3.
4.

Esenta si rolul institutiilor in de zvoltarea economica

Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic
Pluralis mul formelor de proprietate
Rolul statului in economia contemporana

1. Esenta si rolul institutiilor in dezvoltarea economica

Stiinta economica contemporana acorma o atentie tot mai mare intitutiilor, deoarece ele joaca rolul
determinant in viata societatii.
Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter stabil, dar care impun oamenilor un oarecare
comportament obligatoriu. Deci, institutiile stabilesc si o anumita ordine in activitatea economica, anumite
reguli, numite reguli de joc.
Institutiile pot fi:
1. formale (oficiale) - proprietatea, ...
2. neformale (neoficiale) - traditiile, obiceiurile
Uneori institutiile si organizatiile pot coincide, desi exista diferenta. Daca organizatiile reprezinta un
ansamblu de oameni, atunci institutia reprezinta totalitatea legilor, regulilor care determina interactiunea
intre oameni. ( de dat exemple ! )
Potrivit adeptilor institutionalismului, institutiile reprezinta elementul principal, forta motrica principala
in dezvoltarea societatii, deoarece anume institutiile determina directiile, caracterul progresului economic.
Cele mai determinante sau influente institutii in societatea contemporana, care au influenta si asupra
dezvoltarii economice sunt:

statul

religia

proprietatea
Piata fiind una din principalele institutii economice.

2. Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic

Relatiile social-economice care determina o forma concreta de insusire a bunurilor materiale si in primul
rind a mijloacelor de productie se numeste proprietate.
Notiunea de proprietate, intr- un sens larg, inseamna:
1. apartenenta valorilor materiale si spirituale unor subiecte economice
2. sunt drepturile juridice de apartenenta
3. relatiile economice dintre oameni, care sunt stabilite in legatura cu insusirea si redistribuirea
obiectivelor proprietatii.

18

Proprietatea este un fenomen social, specific pentru fiecare societate, care la rindul sau ordoneaza relatiile
dintre oameni in domeniul insusirii si instrainarii bunurilor, serviciilor si veniturilor.
Proprietatea nu poate exista in afara societatii. Deci lucrurile, obiectele nu constituie proprietate deoarece
ea apare doar atunci cind intre oameni se determina unele relatii de proprietate. Deci bunurile pot fi insusite
doar atunci.
Din punct de vedere juridic proprietatea reprezinta averea proprietarului sub 3 forme:
1. dreptul de a poseda
2. dreptul de a folosi
3. dreptul de a administra
Posedarea inseamna stapinirea efectiva a bunurilor.
Folosirea prevede aplicarea calitatilor utile ale acestora.
Administrarea determina scopul producerii acestora, a bunurilor.
Deci continutul juridic acorda dreptul de proprietate si reprezinta o totalitate de norme, reguli legislative,
care exprima vointa omului sau a unor grupuri sociale sau a societatii in ansamblu.
Din punct de vedere economic proprietatea reprezinta relatiile economice intre indivizi, care sint
determinate de:
1. modul de interactiune a angajatilor cu mijloacele de productie ( aceasta o face sectia juridica)
2. determinara conditiilor de insusire si utilizare a factorilor de productie
3. determinarea relatiilor dintre oameni, care la rindul sau sunt conditionate de insusirea rezultatelor de
productie.
In esenta proprietatea reprezinta si o unitate dintre obiect si subiect al proprietatii.
Subiectul proprietatii reprezinta relatiile dintre oameni care sunt determinate de modul de insusire a
rezultatelor. Deci, ca subiect al proprietatii poate fi orice persoana fizica sau juridica, statul, organele de
administratie locala.
Obiectul proprietatii poate fi reprezentat de un lucru, in jurul caruia iau nastere de proprietate. Ca obiect
al dreptului de proprietate pot fi: pamintul, subteranul, apele, cladirile, instalatiile etc.
Toate obiectele de proprietate pot fi divizate in 2 grupuri:
1. factori de productie
2. rezultatele productiei

19

Din punct de vedere istoric sunt cunorcute 2 forme de proprietate:

In lumea contemporana coexista 3 tipuri:

privata

publica

mixta
Fiecarui tip ii revin mai multe forme.

3. Pluralismul formelor de proprietate

In economia de piata sunt 3 tipuri:

privata

publica

mixta
Privata (particilara) cu urmatoarele forme:

individuala

individual-asociativa

privata de familie

privat-asociativa
Publica (de stat) cu urmatoarele forme:

proprietatea statului

proprietatea administratiilor locale (proprietatea municipala)

Mixta cu urmatoarele forme:

privat-publica nationala

privat-publica international
In economia de piata, locul central ii apartine proprietatii private. Astfel, reprezentitnd in aproximativ 70-85%
din PIB al tarilor dezvoltate, care este creat de proprietate privata.
Proprietatea publica e prezenta in toate sistemele economice in proportie de 10-90%.
Formele de instrainare a proprietatii sunt:
1. vinzarea-cumpararea bunurilor pe baza contra echivalentului
2. donatia, mostenirile
3. inchirierea, arenda, determinate de o perioada stricta de timp, prin contract
4. relatiile manageriale, temporare, prin delegarea dreptului prin contract
Proprietatea de stat apare prin caile:

nationalizarea unor intreprinderi sau a unor ramuri

construirea intreprinderilor noi, pe contul mijloacelor statului

cumpararea de catre stat a actiunilor unor companii sau participarea statului in calitate de antreprenor
Proprietatea de stat include:
1.
infrastructura de productie: drumurile, caile ferate, conductele de apa, sistemul energetic etc.
2.
o parte din infrastructura sociala: scoli, spitale
3.
obiecte ale ramurii extractive: zacamintele
4.
o parte a institutiilor stiintifice
5.
o parte din loturile de pamint, in deosebi nearabile
20

6.

toate tipurile de armament sau obiecte militare

Proprietatea privata reprezinta baza existentei economiei de piata sia partine subiectelor economice.
Proprietatea privata include:

case de locuit

pamint privativat

institutii private

hirtii de valoare

obiecte de uz casnic
Formele proprietatii private sunt:
1. individuala, particulara - cel ce stapineste factorii de productie ii si foloseste direct
2. privat- individuala - un anumit proprieta detine factori de productie, insa ii utilizeaza impreuna cu angajatii
non-proprietari
3. privat-asociativa - o asociere unde proprietarii angajeaza salariati non-proprietari sau fie ca ei insusi sunt
participanti directi la procesul de productie

Proprietatea privat-asociativa are urmatoarele forme:

proprietatea intreprinderilor de arenda

proprietatea intreprinderilor pe actiuni

proprietatea societatilor economice

proprietatea uniunii economice

Proprietatea mixta reprezinta o forma de proprietate care se fondeaza prin comasarea capitatului autohton al
statului sau al intreprinderilor cu capital strain, deseori cu scopul: - reutilizarea tehnicii sau a economiei nationale.
4. Rolul statului in economia contemporana
Timp de mai mult de doua secole, una din problemele cele mai importante ale teoriei economice a fost si
ramine problema rolului statului. Chiar si in prezent, cind economiile in andamblu au un caracter mixt, unde
implicarea statului in viata economica se intelege de la sine, de la sistem la sistem, prin confruntarea pro si contra
a implicarii statului ramine actuala shi pentru Republica Moldova.
Factorii principali de interventie a statului sunt:
1. insuficienta dezvoltarii initiativei private in unele domenii de interes social, de ex: prin programe agricole
guvernamentale, programe energetice...
2. asigurarea echilibrului si a stabilitatii economice: ocupare deplina in cimpul muncii
3. cresterea complexitatii vietii economice, solutionarea unor probleme care apar in situatii dificile, crize,
razboaie
4. satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor responsabilitati, de ex:
programa de asistenta medicala si sociala
5. ameliorarea conditiilor generale de existenta si de dezvoltare a natiunii, producera bunurilor de calitate
conform cerintelor consumatorilor
6. finantarea de catre stat a cheltuielilor pentru aparare
7. apararea ordinii de drept corespunzator fiecarei etape de evolutie economica
8. solutionarea problemei demografice in anumite perioade sau anumite zone
9. dorinta, tendinta de a se extinde in amplificarea si dezvoltarea atit la nivel national cit si international.
Rolul statului in activitatea economica difera de la un sistem la altul in functie de:
21

forma de organizare
potentialul economic
numarul populatiei
ponderea sectorului public, de stat

Metodele de reglementare a economiei de piata:

directe : - stabilirea proportiilor in dezvoltarea economiei nationale prioritara; - elaborarea programelor de

dezvoltare a raioanelor, a ramurilor ( in RM mai mult in ramura agrara); - interventia directa a statului in
solutionarea problemelor din sectorul agricol se acorda granturi s.a.; - intervenirea asupra politicii de reglemntare a
veniturilor populatiei

indirecte: - impozitarea intreprinderilor, a organizatiilor si a populatiei; - reglamentarea ratei dobinzii a

resurselor creditare; - subventionarea intreprinderilor cu o eficienta redusa; - platirea indemnizatiilor familiilor
social- vulnerabile
Functiile economice ale statului:
1. producera bunurilor materiale care nu sunt rentabile pentru sectorul privat
2. stabilizarea dezvoltarii economiei nationale: asigurarea unei cresteri economice cu ocuparea in cimpul
muncii depline
3. reglementarea veniturilor populatiei prin modificari in sistemul tarifar
4. stabilirea salariului minim
5. indexarea veniturilor
6. elaborarea bugetului national, deci si a sistemului impozitar
7. asigurarea bazei juridice de functionare a economiei nationale
8. reglementarea circulatiei banilor, deci si a sistemului creditar
9. protectia economiei si pietii nationale de concurenta straina (in RM, mai ales in sectorul agrar)
10. asigurarea paturilor social- vulnerabile
Statul, la rindul sau, pentru indeplinirea functiilor economice, aplica politici economice de nivel sectorial,
regional, general.
Deci si politicile economice difera de la sistem la sistem, de la tara la tara deoarece determina aspectele ina
nsamblu ale natiunii pe plan intern si extern.
Politica economica reprezinta un ansamblu de masuri, norme, reguli ale statului cu scopul de influenta asupra
vietii economice, deci a dirijarii ei, a modificarii structurii cheltuielilor publice, determinarea indexarii veniturilor
conform cresterii ratei inflatiei, reducerea taxelor de impozite si stimularea populatiei in activitatea sa.
Obiectivele politicii economice:
1.
asigurarea cresterii economice stabile
2.
controlul asupra somajului, determinarea unor echilibruri intre cererea si ofera de forta de munca
3.
controlul asupra inflatiei, asigurarea conjuncturii stabilirii pretului
4.
determinarea si stabilirea unei balante de plati echitabile
5.
repartitia echitabila a veniturilor
6.
un echilibru exterior
7.
protectia mediului
8.
consolidarea suveranitatii, deci a independentei nationale, solutionarea problemei transnistrene.

22

Concluzie: Stiinta economica, pornind de la premisa ca drepturile de proprietate sunt strict determinate de
legislatie, care la rindul sau determina si formele de proprietate, se reduce doar la dreptul sau modul de realizare a
dreptului. Astfel, conform practicii mondiale, numai un sistem economic in care se imbina eficient si echilibrat
tipul proprietatii cu mecanismul de coordonare macroeconomica ofera libertate economica in activitate, pastreaza
motivatia activitatii cu resoectarea atit a intereselor publice cit si a celor private.
Astfel, motivatia activitatii economice nu poate fi redusa doar la constientizarea nevoilor sau la formularea
intereselor, deoarece posibilitatile de realizare a scopurilor depind de o multitudine de factori de ordin social,
cultural, politic.

23

Tema 5 : Piaa i mecanismul ei

1. Piaa, esena, funcii i clasificri
2. Elementele modului de comportament a consumatorului
3. Cererea i parametri. Legea cererii
4. Oferta i factorii de influena. Legea ofertei i echilibrul pieii
5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare
6. Concurena, esena, forma i mecanismul

1. Piaa, esena, funcii i clasificri.

Piaa e elementul principal n economia contemporan. Este un mod dominant dar i determinant n legtura ntre agenii
economici n condiiile specializarii att a produciei ct i a muncii.
Piaa poate fi identificat din 2 puncte de vedere:
- ca un mecanism de legtur la diverse nivele de funcionare a activitii economice. ntre elementele i structura
economiei. ntre agenii economici. ntre producie i consum. ntre vnztor i cumprtor deci ntre cereri i oferte.
Astfel piaa ofer toate informaiile despre starea lucrurilor n ramur, n sferele de activitate, determin utilitatea
produselor, indic direciile i modul de organizare a activitii economice.
Astfel piaa poate fi apreciat i punct de vedere a funciilor sale:
1. Pe piaa are loc contactul permanent ntre producie i consum, deci ntre productor i consumator. Modul prin care
are loc distribuirea resurselor, prin care are loc determinarea aciunilor agenilor economici. n cadrul etapelor produciei,
repartiiei , schimbului i a consumului
2. Prin pia are loc autoreglarea economic, deci stabilirea proporiilor i formelor de organizare i determinare a
preurilor la produse
3. Prin pia se asigur echilibrul ntre cerere i oferta de bunuri, ce coreleaz interesele particulare cu cele sociale
4. Piaa este modul prin care are loc schimbul n activitatea economic

Ca loc i mod de efectuare a relaiilor de schimb piaa a evoluat prin urmtoarele forme: iarmaroc, trg, licitaie, aucion,
loc specializat de comer, bursa.
Pna la apariia bursei, piaa avea un caracter spontan deoarece informaie despre mrfuri, preuri, condiii de schimb
erau determinate doar n procesul de negociere.
Ca mecanism de legtur n economia de pia, piaa reprezint un ansamblu, un sistem de raporturi ntre prile ce
negociaz. Deci centre de luare a deciziilor prilor care determin satisfacerea intereselor att proprii ct i sociale.

n economia contemporan deosebim 3 tipuri de piee, ce pot fi identificate prin o structur variat:
1. Piaa bunurilor (piaa real), deoarece se comercializeaz mrfuri, produse i se poate diviza conform specializrii
acestora.
2. Piaa financiar (fictiv) - reprezint o form de pia determin inversul pieii reale, aici se comercializeaz banii,
creditele, hrtiile de valoare, titlurile de proprietate, operaiunile referitoare la circuitul capitalurilor capitale i a titlurilor de
proprietate

24

3. Piaa resurselor - care determin includerea n circuitul economic a resurselor primare ex. fora de munc i resurselor
naturale. Fora de munc se comercializeaz pe piaa muncii, prin contractele de angajare. Astfel piaa muncii are un anumit
specific, deoarece exercit o multitudine de funcii pe lng comercializarea forei de munc: nregistrarea somerilor,
acumularea informaiilor despre posibilatea de angajare, organizarea reciclrilor, recalificrilor.

La rndul su fiecare poate fi identificat i dup urmtoarele criterii:

Dup principiului teritorial:piaa local, mondiale, regionale
Dup obiectul afacerilor: piaa valutar, de materie prim, agricol, creditelor
Dup caracterul i volumul afacerilor: piaa cu ridicata i cu amnuntul
Dup timp: piaa permanent , sezoniare, ocazionale
Dup forma de organizare: iarmaroc, licitaie, burs

Cea mai efecient e bursa unde se acumuleaz info despre toate aspectele ce ar putea intre att vnztorul ct i
cumprtorul.

2. Elementele modului de comportament a consumatorului

n economia de pia principalul element sau figura ei este consumatorul, deoarece nevoile lor servesc pentru activitatea
economic a productorului n ansamblu.
A deciziilor acestuia predetermin mecanismul pieii, adic a celei de pe pia, att fa de bunuri ct i servicii, ce la
rndul su determin dezvoltarea economiei n ansamblu.
Anume consumtorul apreciaz rezultatele activitii productorului, din aceste motive puterea consumtorului n
economia de pia poate fi considerat ca o capacitate de a determina volmul produciei i a influena destinul productorulu i,
deoarece n economia contemporan exist o diversificare a nevoilor este necesar i de resurse financiare suficiente, astfel
doar consumtorul e n stare de a alege: ce de cumprat, ct de cumprat i cnd de cumprat. Ce la rndul su i determin un
proces de formare a preului n cadrul venitului disponibil deci i a determinrii a coului bunului de consum, ce este specific
pentru diferite bunuri i i asigur consumtorului o anumit satisfacie.
Ca fiin raional fiecare consumtor e contient n maximizarea utilitii obinute din consumul bunului cu mijloacele
financiare disponibile. Alegerea consumtorului trebuie s fie raional.
Asupra comportamentului consumtorului n determianrea alegerii influeneaz diveri factori (individual de la o
persoan la alta dar generale):
1. Utilitatea bunului achiziionat
2. Preferinele consumtorului
3. Preul bunului procurat
4. Preul bunurilor alternative
5. Procurm n limita venitului
6. Moda, sezonul

25

n economia de piaa comportamentul consumtorului reprezint un proces de formare a cererii pentru diverse bunuri
si servicii ce depinde de venit i de preferine individua le, deci i de preul produselor i serviciilor, cu alte cuvinte la luarea
deciziilor raionale asupra ce i ct s se cumpere consumtorul va alege ce e mai avantajos pentru el. Pentru a -i maximiza
utilitatea n dependen de mrimea bugetului, de nivelul preului i de preferinele personale

3. Cererea i parametri. Legea cererii

Cererea - reprezint o categorie proprie economie de pia ce se manifest n limitele schimbului de mrfuri i a
comerului i reprezint o apreciere sumar n diferite mrfuri. Adic o necesitate ce const dintr-o multitudine de cerine. Fie
a unui individ sau grup, care pe parcursul dezvoltrii societii au fost n permanet modificare.
Cererea reprezint totalitatea de mrfuri i servicii solicitate la un anumit nivel al venitului ntr-o unitate de timp dat.
Cererea de bunuri poate fi determinat att de factori de natur economici ct i neeconomici.
Factorii economici determin volumul i structura cererii: nivelul venitului , a preului, accesibilitatea . Factori
neeconomici : nevoile fiziologice, tradiiile , modul de via, ecoducaia, preferinele.
Cererea poate fi specificat din punct de vedere cantitativ i calitativ n dependen de modul de imporan i de timpul
satisfacerii, astfel cunoatem cerere individual, agregat(total), primar, ocazional, ascuns.
Pentru fiecare marfa cererea difer n dependen de orientrile consumative.

Tipuri de cerere :
Negativ - cnd pe pia nu se ntreab sau sunt ocolite. Chiar dac necesitatea persist ns piaa nu e satisfcut ex:
asistena medical
Lipsa total de cerere, exist atunci cnd consumtorul nu are interes pentru anumit marf sau sunt indifereni
Cerere camuflat, atunci cnd consumtorii au dorina de a procura o marf ce lipsete de pe pia.
Cererea n scdere, cnd se reduce interesul consumtorului pentru un anumit fel de marf
Cerere de uniform, care exprim oscilaiile sezoniere
Cerere de deplin valoare, cnd circulaia comerciala este satisfcut la maximum, aici e determinat principiul calitii
Cerere exagerat, atunci cnd produsele sunt n cantiti suficiente i nu se satisfac cerinele pieii
Cerere neraional, atunci cnd mrfurile influeneaz sntatea

Odata cu dezvoltarea societii n economia contemporan s-a diversificat i modalitate de determinare a cererii, ce la
rndul su a i deteriminat legea cu privire la formarea legii cererii : micorarea preurilor determin majorarea cantitilor
de mrfuri solicitate, ce pot fi achizionate de consumtor i invers. Majorarea preului va determina reducerea cererii.
ntre pre i cerere exist o relaie invers proporional. Astfel preurile majorate micoreaz cererea, ns nu i
cantitatea de mrfuri solicatate de consumtori. Preurile ridicate nu determin pe consumtor s solicite o cantitate mai mic
de bunuri materiale i spirituale. Deci informaia cu privire la cerere poate fi reprezentat i prin aspect grafic.

Factorii ce determin cererea sunt :

1. Gusturile i preferinele consumatorului
2. Preul la mrfurile alternative
26

3. Ateptrile consumtorilor
4. Numrul de consumatori
5. Venitul consumatorilor

Diverse modaliti de utilitate a marfei difer i dup reacia cererii la schimbul preului. Exist situaii cnd scderea
preului d o cretere proporional a cererii sau cnd la aceeai scdere a preului, cererea sporete mai lent sau situaii de
sporire mai mare a cererii de cr scderea preului. Acest determinri a cererii la modificare a preului reprezin elasticitatea
cererii , astfel coeficientul de elasticitate e determinat ca raport ntre procentul de modificare a cererii i preului. n
majoritatea cazurilor majorarea preului cu un procent va duce la micorarea cererii cu peste un procent. Aceast cerere
reprezint o cerere flexibil, iar atunci cnd majorarea procentului cu un procent nu modific cererea se consider c cererea
lipsete. Deco coeficientul elasticitii cererii indic cu cte procente se modific volumul cererii n rezultatul schimbrii
preului cu un procent. La mrfurile de prim necesitate cererea e neelastic , deoarece chiar i la o modificare a preului ,
cererea rmne la fel.

4. Oferta i factorii de influena. Legea ofertei i echilibrul pieii

Oferta - reprezint cantitatea de mrfuri sau servicii, prezentatea pentru realizarea la un anumit pre i ntr-un anumit
interval de timp. Ca i cererea oferta reprezint raportul dintre pre i cantitate.
Astfel legea ofertei va exprima aceeai modificare n raport cu acelai pre.
Deci cu sporirea preului oferta va crete, deoarece e din partea productorului.
Productorii tind s produc mai mult pentru a obine un profit mai mare, ce determin i o cretere a preului de realizare
i invers: o diminuare a preului, la scderea ofertei.
Elasticitatea ofertei are acelai principiu analogic ca i elasticitatea cererii, deoarece exprim aceeai modificare a
cantitii mrfurilor produse pe pia n raport cu modificarea relativ a preului potenial .
Astfel coefecientul elasticitii ofertei poate fi reprezentat : procentul de modificare a ofertei catre pre .
Elasticitatea ofertei depinde de urmtorii factori : de cheltuielile depuse pentru modificare produciei; de gradul de
utilizare a capacitilor productive; de disponibilitatea de resurse; de posibilitatea amplasarii capitalului dintr-o ramur n
alta. O importan deosebit l are i factorul timpului, deoarece pn oferta se va acomoda cu un nou nivel al preului e
nevoie de o anumit perioad de timp.

Factorii ce determin oferta sunt :

1. Preurile la resurse
2. Tehnologiile accesibile
3. Preurile la mrfurile mai mult alternativ
4. Ateptrile vnztorilor
5. Numrul de vnztori

27

Toate aceste corelaiei au o importan deosebit pentru a ntelege cum e influenat oferta de diveri factori i cum
acioneaz mecanismul pieii.

Teoria economica, descrierea curbei ofertei o determina prin doua metode :

1) daca pretul e stabil oferta reprezinta cantitatea maximala de marfuri pe care vinzatorii au posiblitatea si au dorinta de a
o realiza la acest pret.
2) cind e concreta cantitatea oferta reprezinta pretul minimal pe care vinzatorul il considera acceptabil, asadar cererea si
oferta oscilind in dependenta de pret vor tinde permament la un anumit echilibru
deci echilibru intre cerere si oferta va fi atunci cind cererea pe deplin se va acomoda la schimbarile ofertei
Echilibru cererei si a ofertei reprezinta un echilibru de piata.

Ideal acest echilibru va fi in situatia cind volumul si structura cererei la un anumi pret echilibrat si cu un anumit nivel al
venitului,adica echilibru de piata inseamna ca toate marfurile pe care le ofera vinzatorii vor fi cumparate si invers toate
marfurile pe care lear dori sa le cumpere cumparatorii sunt oferite ,prin urmare echilibru petei se determina atunci cind nici
cumparatorii nu au motive sa si modifice cantiitatea cererii sau a ofertei, deci pe piata se va determina un echilibru cind va fi
determinata o egalitate al cantitatilor iar actiunea pretului nu va influienta modificarea cantitatii.
In realitate acest echilibru este foarte deficitar de al determina.
In unele cazuri se poate determina atunci se stabileste partial pe anumite gr de produse si in diverse intervaluri de timp.
Cind cantitatea cerererei depaseste cantitatea ofertei atunci se determina un deficit, care la rindul sau este o cerere
exagerata , iar atunci cind pretul curent de pe piata depaseste se va determina un surplus.

5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare.

Pretul - incepind inca din antichitate, pretul a ocupat un loc determinant in teoria economica, unii eeconomisti
considerindul conceptul cel mai important in stiinta economica, deoarece aprecierea unui pret just a devenit preocuparea de
baza si a lui Aristotel si a lui Smith si al reforrmatorilor si a scolilor clasici si a curentelor contemporane de aceia pretul a fost
considerat
pretu exprima cantitatea de bani
Notiunea de pret se refera nu numai la bunuri dar si la tarifile si la preturile factorilor de productie care sunt:
>forta de munca-salariu
>capitalul-dobinda
>pamintul-renta

Insa pe parcursul secolelor au fost o multitudine de teorii.

Principalele teorii :
- teoria valoare utilitata
- teoria fara valoare(teoria lui Marshal)
teoria...

28

In teoria contemporana pretul indeplineste urm functii :

>functia de calcul(masurarea cheltuielilor si rezultatul)
deci cu cit pretul bunurilor este mai mare cu atit antreprenorul primeste o recompensa mai mare pt activitatea sa ,are un
profit mai mare
>functia de informare - pentru participanti in activitatea economica,astfel prin intrermediul se inform prin marimea si
dinamica despre activitatea cea mai profitaabila,depre abundenta.
>functia-ei vor beneficia doar de domeniile unde preturile si cererea este cea mai mare .
tot o data veniturile statul trebuie sa intervina.
>functia de distribuire - care poate fi determinata
in aceste cazuri se determina ca preturile ca limita minimala in determinarea costurilor .
pretul de monopol.

Teoria economica determina 3 tipuri de preturi:

>pretul de piata sau pretul liber
>preturi administrative
>preturi mixte

Preturile de piata se stabilesc in conditiile unei concurente perfecte,fara o influienta din partea statului sau al altor factori
de constringere cum ar fi de ex monopolul
nu poate influienta in mod unilateral moddul acesteia,deoarece se formeaza ca conjunctura dintre cerere .
astfel pretul de piata este si numit pret de echilibru,care reprezinta cea mai justa apreciere a valorii produsului,deoarece
valoarea coincide cu valoareaa lui rrea.pretl de piata reprezinta dintre consumator
insa consumatorul procura marfa din considerentele utiilitatii,si satisfacerea unei nevoi
trebuie sa treaca prin anumitet etape de timp si daca intensitateea satisfacerii nevoii cu timpul apoi si utilitatea acestui
buna va scadea
pt a exprima aceasta situatie se utilizeaza notiunea de utilitatea marginala.prretul de piata este compus din cheltuieliile
medii care rezulta din concurenta de piata..

Preturile administrative say reglementare se stabilesc in conditiile concurentei imprefecte

sau al iintre[prinderilor ce domina piata ,ca de de ex:pretul de

29

acest pret nu reactioneaza la modificarile dintre cererile dar ft putin

in functie de instrument al politicii economice statul aplica asa numitele prreturi administrative care se stabilesc in mod
arbitrar se stabileste limita de jos al pretului minimal pnt a ocroti concurenta
si limita de sus pt a ocroti populatia
astfel statul nu admite majorarea pretului peste limita

PRETURILE MIXTE- caracteristic econom contemporane sunt formate sub influienta tuturor fact:intern sau extern
>pe linga preturi adm si pretul liber cunoastem urm tipologie a preturilorr :
-preturi unice al carui nivel este fix
-preturi al carei limita de variatie este stabilita
-preturi p baza unei reglementari dar a carui nivel nu este stabilit
din punct de vedere al naturii produsului sau a obiect pietiii deosebim:
a- preturile bunurilor
bc-preturile titlurilor de valoare
pe pietele externe elementul de referinta este pretul international,deci preturile practicate pe piata mondiala pot fi preturi:
-preturi rezultate din acorduri
la rindul sau preturile negociate rezulta din tratativele dintre parteneri
in diferite forme si anumite conditii de piata
cele mai intilnite preturi negociate sunt:
1)pret de bursa
2)pretul de licitatie
3)pretul de tranzactie

6. Concurena, esena, forma i mecanismul

Concurenta - economia contemporana fiind o econom mixta in care imbinam mecanismul pietii cu un anumit dirigid cu
macroeconom pt a mentine echilibru din interesele econom cu cele la nivel macroeconom determina factorul principal starea
concurentei in activ eeconomica
deci concurenta reprezinta o competivitate,o confruntare ,o rivalitate intre agentii economici
pt a atinge un scop bine determinat si pt a atrage de partea sa clientela pt cele mai bune conditii pentru activitate si in
vederea obtinerii rezultatelor
concurenta reprezinta o lege a economiei ,deoarece in conditiile limitate de producere o bunurilor.
astfel concurrenta de piata este cea mai rationala solutionare a problemelor fundamentale si anume a prob:ce.kom si pt
cine
30

Rolul concurentei poate fi determinat prin urm functii:

>contribuie la rezolvarea cit mai eeficienta .prin reducerea cheltuielilor,perfectionarea form de organizare
>intuirea novatiilor
>stimuleaza activitatea eficienta si evidentiaza necalificarea ,cei care nu fac sta
>prin concurenta productia este reglata prin asa mod ca socciatatea produce la kosturi de [productie minim de pret.

Nivelul concurentei depinde de urm factori :

>nr si forta agentilorr economici
>posibilitatea plasarii capitalului dintro ram in alta
>gr de informare despre starea

lupta de concurenta este diversa in functie de numerosi factori ,este prezenta in diferite tipuri si ku utilizarea diferitelor
inst si meetode
astfel concurenta poate fi delimitata dupa diferite criterii:
-dupa subiectii participanti la schimb
dintre consumatori
dintre prod si consumatori
>dupa mijloace :concurenta dee pret si non pret(acceenttul se pune pe kalitate,asortiment al bunurilor serviiciilor)
sisteme de reduceri
>dupa domeniul de activitate:
concurenta interamurala
conc intraramurala
>dupa metodele luptei de concurenta:
conc loiala
conc neloiala(spionaj economic,falsificarea banilo,bunurilor,escrocheriile)

>dupa economiile de scara:

conc statala
conc interstatala

prin concurenta se intelege si lupta intre producatori pt cererea limitata a consumatorului.

din acest punct de vedere ce are loc distribuirea luptei econom
sunt determinate intentiile si interesele economice
are loc orientarea reala spre satisfacerea
31

are loc majorarea calitatii si desiguur diminuara cost de productie

Functiile concurentei sunt:

-de reglare sau reglementare
-de alocare
-de adoptare
-de inovare
-de control
-de repartitie

Concurenta reprezinta si determinantul principal in dezv societatii contemporane astfel prin intermeediul conc are loc
directionarea activ subiectilor econom in interesele intregii societatii
in dependenta de gradul de libertate de conditiile se deosebesk si diferite tipuri de concurenti,cu cit este mai mika
influienta asupra situatiei de piata cu atit piata este mai kompeetitiva deci si preturile de piata mai echitabile,astfel tipul
pietelor concurentiale este conditionat de o multitudine de factori si anume:
>numarul firmelor si puterea econom
>nr kumparatorilor participanti la schimb
>tipul si gr de diferentiere a produsului
>nivelul barierelor de intraare si esire din ramura
>gr de transparenta
deci informarea agenntilor desrpre\
>metodele luptei de concurenta
in teoria economica sunt cunoscute situatii de concurenta perfecta,libera,netaasbsoluta si concurennta imperfecta,monopol
si oligopol ce se deosebesc esential intre ele.
concurenta perfecta poate fi perrceputa doar atunci numai cu cnditia cind o multitudine de producatori ,kumparatori se
konfrunta ku consumatori
nimni din participanti nu pot lua
fiecare are alternative in alegerea sa ,astfel vinzatorii dac din anumite considerente cu afacerea cu un client
aceiasi situatie se utilizeaza si pt cumparatorr in realitate situatia poate fi dificila deoarece se utilizeaza iferite
solutii,deoarece au si diferite sanse dupa posibilitatee si capacitate si in activitatea sa.
modelul ideal de caracterist si trasatturi al concurentei sunt:
>omoginitatea produsului
>fluiditatea petei
>multilitatea
modellul concurentei-desi pare un model ideal in activit economica ramine a fi un model teoretic,de aceia in viata reala
domina concurenta imperfecta si cele mai raspindite situatii de concurenta
32

:
monopolul
concurenta monopolistica
conscurenta oligopolistica.

33

Tema 6: Piaa factorilor de producie i repartiia veniturilor

1.
2.
3.

Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de salarizare
Piaa c apitalului i dobnda
Piaa pmntului i renta

1. Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de

salarizare
Atribut obligatoriu n econo mia contemporan este piaa factorilor de producie:
Piaa funciar
Piaa capitalului
Piaa muncii

Fiecare din pieele no minalizate au particu laritile i deosebirile sale determinate de:
1.obiectul de cu mprare-vn zare
2.subiecii
3.specificul formrii cererii i a ofertei
4.mecan ismul formrii venitului

1.Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de salarizare
Piaa muncii reprezint un mecanis m social care include totalitatea instituiilor ce deservesc circulaia resurselor de munc i
reproducerea forei de munc. Aceast pia este specific, deoarece obiectul ei reprezint capacitatea o mului de a munci, iar fora de
munc reprezint totalitatea aptitudinilor fie fizice sau intelectuale, deci potenialul pe care fiecare l valo rific doar atunci cnd
muncete.

Principalii subieci pe pi aa muncii sunt :

-angajaii
-firmele
-statul
-patronatul
-sindicatele

Activitatea economic impune nevoia de a munci, care la rndul su i determin cererea de munc, astfel cererea reprezint nevoia
ntreprin ztorului de resurse umane care part icip la producerea bunurilor i serviciilor.
34

Oferta de for de munc reprezint resursele de munc, deci potenialul de munc care l determin pe cel care se angajeaz de a
primi o surs de venit- salariu l.
Pe piaa muncii asupra cererii acioneaz u rmtorii factori:
1. cererea pentru bunurile produse cu ajutorul factorulu i munc
2. n ivelul salariului, deci i a productivitii marginale
3. structura produciei
4. formele i regimu l ocuprii forei de munc,

Determinanii ofertei sunt:

1 dimensiunile i n r populaiei
2. factorii demografici - natalitatea, mo rtalitatea etc.
3. preul muncii- salariul
4. efectul de venit i substituire
5. prestigiu l muncii
6. termenul legal de ieire la v rsta de pensionare
7. n ivelul asigurrii sociale

Deci, fiecare lucrtor/ angajat n parte rezolv problema ofertei individuale de munc, de aceea, pornind de la alegerea d intre cret erea
venitului pentru majorarea bunstrii i a t impului liber necesar pentru satisfacerea altor necesiti i se determin curba ofertei
individuale de munc (de desenat curba), astfel determin nr orelor de munc. Deci efectul devenit n cazu l majorrii venitulu i pn la un
anumit n ivel suficient, individual, se determin i de lucrul suplimentar n favoarea mririi t impulu i pentru alte activ iti, ca de ex., pentru
odihn, pe cnd efectul de substituire n cazu l venitului indiv idului, dac va fi redus, atunci indiv idul va substitui timpul liber cu munca.
Ca de ex, mai multe o re, concomitent angajat n mai mu lte servicii (efectul ven itullu i).
n condiiile economiie de pia, cererea i oferta muncii depinde de preul ei. Deci, teoria economic conrtemporan determin
salariul ca pre al muncii., adic preul pltit pentru utilizarea unei uniuti de munc n decursul unei perioade d e timp , fie zi, or,
sptmn, lun, amd.
Deci, n literatura econ, salariul poate fi tratat din 2 pdv:
1. ca principalul venit factorial creat prin munc
2. ca salariu l tarifar, Preul serviciulu i determinat pentru o unitate de timp

Salariul are 2 as pecte:

1. salariu l cost (pre) - d in pdv al ntreprin ztorulu i care p ltete munca
35

2. salariu l venit- d in pdv a angajatorului ca o reco mpens pentru munca prestat

Se cunosc urmtoarele forme de salariu:

1. no minal- reprezint suma de bani, venitul pe care-l primete salariatul pentru munca prestat
2. real- reprezint cantitatea de bunuri i servicii care pot fi procurate n baza salariului nominal, dac preurile nu se modific, puterea
de cumprare a salariului nominal rmne aceeai.

Cunoatem urmtoarele forme de salarizare:

1. salarizarea n acord- principiile au fost elaborate n sec. XX de Taylor i determ o mu ltitudine de metode de organizare i de
normare a muncii, de dirijare cu procesele de producie, de angajare, de repartizare i de remunerare a lucrtorilor, care este orientat
pentru sporirea productivitii. Metoda analitic de normare a muncii se bazeaz pe aprecierea cheltuielilor de timp pentru f iecare
operaiune n aparte, i a nu me orin principiu l crono metrajului, deci variante ale a cestui sistem de salarizare pot fi n acord d irect, premial,
progresiv. Deci scopukl final al acestui sisgem este de a corela ct mai eficient raportul munc i remunerare, ad ic legtura dintre calitate
i catitate.
2. sistemu l salarizare pe unitate de timp (n reg ie)- asigur remunerarea salariului n funcie de timpu l lucrat.Se ap lic unde este foarte
dificil de a determina calitatea i cantitatea muncii, sau de rezultatele individuale a angajailor. A mericanul FOrd a studiat acest domeniu.

n practic se utilizeaz diverse sisteme de salarizare, care includ o mu ltitudine de factori c e influeneaz asupra randamentului
muncii:
strategia
devotamentul angajatului n act ivitatea sa
creativitatea

2. Piaa capitalului i dobnda

n sens lag, capitalu l reprezint diferite bunuri, valori materiale, financiare, intelectuale, care la rmndul su produc flu xuri de v enit.
DIn pdv mai restrns, capitalu l este un factor de producie, utilizat n procesul de producere a bunurilor i serviciiilo r.

Capitalul reprezint totalitatea mijloacelo r de producie i este definit capital tehnic,c are la rndul su poate fi fizic i real
n raport cu factorii de producie (natura i munca), capitalul tehnic este un factor derivat.
Capitalul tehnic reprezint ansamblu l bunurilor reproductibile capabile s determine efivciena muncii i s aduc un venit i la
rmndul su, se mparte n :
a) capital fix- care part icip la m multe cicluri de producie, pstrndu-i forma natural i transferndu-i valoarea asupra produsului
nou creat treptat, pe msura uzurii. De ex., cldirea universitar, instalaiile, etc.
n procesul utilizrii, capitalu l fix e supus uzurii, care la rndul su poate fi fizic sau moral.

36

Uzura fizic semn ific pierderea treptat a proprietii tehnice de exp loatare, atunci apare necesitatea de substituire. n acest caz,
uzura moral reprezint elaborarea de noi tehnologii mai eficiente dect cele n funcie,c are poate fi determinat de gradul 1- at unci cnd
snt utilizate aceleai t ipuri de tehnologii ns la costuri mult mai mici; i de gr. 2 - atunci cnd sunt utilizate tehnologii mai performante,
ns la preuri mult mai mari.
Deci calculu l u zurii se efectueaz n felu l urmtor: su ma total a valorii, deci preul fiecrui din elementele utilizate s e mparte la
timpul de exp loatare.
Astfel, se determin su ma i valoarea anual a u zurii, care i reprezint amortizarea.

b) capitalul circulant- se consum ntr-un singur ciclu de producie, dar i trans mite valoarea totalmente n valoarea produsului nou
creat. De ex., semifabricatele, energ ia electric etc.

Pentru creterea capitalului ca factor de producie este necesar de investiii, care reprezint totalitatea cheltuielilor fc ute de
ntreprinderi pentru dezvolt cvapacitii de producie.
Piaa de capital/de investiii deservete procesele investiionale i anume n sfera de producie, n antrenarea cererii i ofertei de
mijloace investiionale,
rolul acestei pieii const n concentrarea resurselor bneti n sferele de producie de perspectiv .
Deci piaa de capital este reprezentat i prin forma cap italulu i de mpru mut. De ex., creditele pe termen mediu, lung i scu rt, pe ct i
a pieei valorilor mobiliare- ac iuni, obligaiuni etc.
Principalii subieci pe piaa investiional sunt : firmele , menajul statul, bncile, co mpaniile de asigurri, cetenii strin i, credit orii
strini.

Se deosebesc i diferite tipuri de investiii:

1. invest. private
2. i bancare
3. i de stat
4. i., strine
5. i. mixte

Cererea pu investiii este determinat de ctre ntreprinderi, care au nevoie de a investi, pe cnd oferta mijloacelo r de mpru mut vine
din partea menajelor.
Prin intermed iul instituiilor financiare - bnci, fonduri de investiii, co mpanii de asigurri- economiile se transform n investiii de
capital.
Dobnda i reprezint venitul pe care-l nsuete proprietarul capitalului bnesc ca recompens pentru suma de bani mp ru mutat. Ea
reaprezint preul capitalului. ns, trebuie s lum n consideraie c noiunea de dobnd nu determin doar capit alul bnesc.!!! Astfel,
dobnda reprezint un venit care-i revine proprietarului oricrui cap ital care este antrenat n activitatea economic indiferent dac acesta
este mpru mutat sau aparine ntreprin ztoprului respectiv.
Venitul respectibv poate fi exp rimat n mrime absolut (masa dobnzii) i mrime relativ (rata dobnzii), care la rndul su i
determin gradul de rentabilitate a cap italulu i mpru mutat. Deci, rata dobnzii reprezint un raport procentual ntre masa do bnzii i
capiutalul utilizat. (transcrie formu la). Rata dobnzii depinde de cererea i oferta de capital mp ru mutat, de rata in fla iei, de rata profitului,
37

de perioada de timp pentru care se mpru mut banii dar i de mrimea riscului. Astfel se deosebete rat nominal i rat rea l. Rata real
poate fi determinat prin recalcularea ratei nominale n determinarea n ivelulu i inflaiei. Rata no minal reprezint un raport ntre masa
dobnzii i cap italul utilizat, exprimate n preutrile curente.

3. Piaa pmntului i renta

Piaa pmntului (funciar)
Pmntul rerezint elementulk principoal n ini ierea oricrei afaceri, deci i a ntregii act iviti econo mice, deoarece o fer at t
condiii materiale primare pentru producere, ct i resurse primare necesare.
Pmntul, ca factor de producie se caracterizeaz prin urmt trsturi:
1. reprezint un factor natural
2. termen nelimitat de utilizare
3. este netransportabil
4. limitat n suprafa i creterea fert ilitii este posibil n cazu l utilizii ra ionale.

Piaa funciar reprezint un mecanism social care deservete tranzaciile cu mprare-vn zare, arend, etc., cu resurse funciare.
Specificul acestei pie i const n oferta perfect inelastic (graficu l!!) care rmne neschimbat chiar i la creterea substanial a
preului pmntuui, Oferta limitatp la nivel macro i micro care determin i aspectul cantitativ, dar i parametrii calitativi prin nivelul
fertilitii, prin poziia ampasrii geografice.

Terenrile agricole se deosebesc dup fertilitate economic i natural, ct i dup poziia fam de cile de co municaie, pieele de
desfacere,.
deoarece oferta de pmnt e limitat, un ro l important n formarea preulu i e determinat de cerere,c are crete permanent oda t cu nr
populaiie, majorarea nevoilor, dezvolt act ivit economice.
Datorit diversitii de utilizare a pmntului: de ex., pu activit agricol, pu construcii, se deosebesc i 2 co mponente ale cererii:
1. cerere agricol pu pmnt (D agr)- este inelastic, deoarece cererea pu produsele agricole deasemena are un prin cip iu inelastic
2. cererea nonagricol (D non)- depinde de poziia terenului, care cteodat este indiferent i fa de nivelul calitii/fert ilitii

Cererea agregat determin sumarea cererii agricole i a c nonagricole, deci renta funciar reprezint un venit care este nsuit de
proprietarul de pmnt pentru darea n fo losinb temporar pe care o pltete arendaul. Se cunosc urmtoarele forme de rent :
1. renta absolut- vbenitul nsuit de proprietarii funciari de pe toate terenurile, indiferent de fertiligtate i poziia lor, adic venitul
proprietarulyi pentru utilizarea terenului agricol care -i aparine. Mrimea ei este determinat de nivelul cererii,
2. rent difereniat- reprezint venitul obinut din diferena de fertilitate sau de pe urma poziiei fa d epiei de aprovizionare, de
desfacere. Ea poate fi rent diofereniat de gr 1 (de fert ilitate)- determinat de poziia georgrafic a terenului fa de piaa de desfacere; si
de gr 2- repret int un venit net suplimentar, obinut din fertilitate art ificial - n urma investiiiloor de capital
3. rent de monopol- reprezint un venit net suplimentar care este obinut de posesorii unor terenuri care au caliti unice care p ermit
obinerea unor bunuri cu caliti deosebite. De ex., vinurile din Frana

38

Teoretic, preul pmntului se definete ca rent i se determin ca un raport ntre mrimea rentei anuale i rata anual a d obnzii
bancare n mulit cu 100%. Preul pmntului astfel reprezint suma de bani care fiind depius la banc anbual ar aduce un venit egal cu
renta nsuit de pe ternul de pmnt. n p ractic ns, preul pmntului este influenat i de urmt factori:
1.mrimea i evoluia rentei
2.rata dobn zii bancare
3.cererea i oferta de pmnt
4.nivelul inflaiei
5.nivelul act ivit economice
6.dinamica proceselor demografice
7.venitul populaiei.

39

Tema 7: ntreprinderea i antreprenoriatul n condiiile economiei de pia

Plan
1.
2.
3.
4.

Noiuni/Caracteristica de baz a ntreprinderii

Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor
Managementul i marketingul- elementele determinante n coordonarea activitii ntreprinderilor
Etapele nregistrrii afacerii n RM. Plan ificarea act ivitii de antreprenoriat

1. Noiuni. Caracteristica de baz a ntreprinderii

Pentru a nelege mecanis mul activit econo mice n societate, este necesar a examina procesul reproduciei la nivel microeconomic,
adic n cadru l unei ntreprinderi, i anume: princip iile de o rganizare, caracteristica de baz a ntreprinderii n d iferite ramuri ale
economiei.
ntreprinderea/ firma reprezint o unitate structural de baz a unui sistem economic, care cuprinde tot procesul de creare a unei mr fi
sau de prestare a unui serviciu, de la organizarea procesului de producie pn la co mercializarea bunului nou -creat.
Deci, ntreprinderea reprezint o unitate economic p roductiv, care mb in factorii de producie cu scopul de a obine bunuri i
servicii, care la rndul su, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului un anumit profit. Astfel, noiunea de ntreprinde re poate fi
identificat i cu noiunea de a ntreprinde o afacere economic, prin modul su individual de a organiza aceast afacere.
n economia de pia, ntreprinderea determin i o anu mit autonomie, i anu me, d in pdv decizional, financiar, tehnic i
organizatoric.
ntrepreinderea are d rept obiective maximizarea profitului i creterea sa economic pe termen lung. Astfel, noiunile de nt reprindere
i firm poate fi folosite de sinonime. Astfel, n terminologia anglo -saxon, preliuat i de economitii rui, cu sensul de ntreprindere se
utilizeaz i no de firm. n rile francofone, inclusiv n Ro mn ia, ntreprinderea are i sensul de firm, dar ntre ele e xist i d eosebiri,
deoarece ntreprinderea este o unitate tehnico-economic, productoare de bunuri i servicii. Pe cnd firma este o form de organizare a
activitii economice, care poate ntruni de obicei mai mu lte ntreprinderi ca pri co mponente ale acesteia.
Deci, ntreprinderea este o unitate mu ltifuncional, astfel ndeplinind urmtoraele funcii:
1.funcia de gestiune/managerial- reprezint organizarea, coordonarea, dirijarea i controlarea activit ii
2. funcia financiar- scopul ei const n a aduna, a utiliza i a gestiona capitalul pe care-l are la d ispoziia sa
3. funcia de aprovizionare- de producere a bunurilor necesare pentru activitatea economic i gestionarea lor
4. funcia social- are drept scop de a gestiona resursele umane, imp licate n afacerea dat
5. funcia tehnic/de producere- include n majoritatea cazurilor funcia de cercetare, de dezvoltare
6. funcia co mercial/de market ing- const n studierea pieii, n co mercializarea bunurilor i a serviciilor produse.
ns, totui funcia de baz a ntreprinderii const n procesul de organizare a produciei sau de prestare a serviciului. Astfel, un ciclu
al reproduciei indiv iduale cuprinde: perioada de iniiere a ntreprinderii, deci de gsire a factorilor necesari pentru proc esul de producie
pn la co mercializarea produsului creat. Astfel, ncepe un nou ciclu al reprodu ciei. Deci, deoarece n activ itatea economic exi st un nr
impuntor de ntreprinderi, n orice sistem economic este difereniat i clasificarea lor dup diferite criterii, i anu me:
1. dup forma de proprietate
2. dup mrime
3. dup domen iul de act ivitate
4. dup statutul juridic, deci d in pdv al dimensiunii, din pdv a domen iului
40

i n RM exist o mult itudine de clasificri, de ex., d in pdv a domeniu lui(a ramu rii de activ itate):
-industriale
-agricole
-comerciale
-bancare
-de asigurri

Din pdv al formelor de proprietate:

-publice
-private
-mixte

DIn pdv a dimensiunilor dup nr persoanelor ocupate):

mici
-mijlocii
-mari

Astfel, criteriul de dimensionare difer de la o ar la alta. De regul, ntreprinderile mici au p n la 100 de salariaii, cele mijlocii de
la 100 la 500, iar cele mari- m. mu lt de 500.
n RM exist o alt tipologie a ntreprinderilor: cele de la 0-20 salariai sunt numite ntreprinderi micro; mici- cele de la 21-75
persoane; de la 76-499- ntreprinderi med ii; peste 500 de angaja i- ntreprinderi mari.

Practica mondial a determinat i evideniat div izarea d imensional a ntreprinderilor dup urmtoarele criterii:
1. nr de angajai
2. volu mu l capitalului aplicat/utilizat
3. mrimea pro fitulu i i a produciei
4. cota produciei marf n vo lu mul total al produsului
5. mrimea segmentulu i pe pia
6. gradul de impo rtan social a produsului

DImensiunea nrtreprinderilor n majo ritatea sistemelo r economice este determinat i de urmtorul criteriu : antreprenoriatul mnic
alctuiete cca 90-92% d in nr total. Antreprenoriatul mediu l cca 7-8%. Antreprenoriatul mare- 0-2 %.
41

Aprecierea dimensional a ntreprinderilor, deoarece difer de la ar la ar, ca ex,, n RM ca ntreprinderi mari pot fi co nsiderate:
nBucuria, Frean zelua, Termoco mu m, pe cnd n SUA sunt cca 300 de co mpanii industriale cu un volu m de v nzri m mu lt de 1 miliard
de dolari. Din cele 50 co mpanii cele m mari ale lu mii 23 sunt ameriacane, care ntrec (o ntreprindere) d imensiunile a ntreg ii economii
naionale a RM .

2. Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor

n jurispruden, no de ntreprindere este tratat ca subiect economic autonom, cu dreptul de pers jur care a re atribute de agent
economic independent n activitatea sa, are statut, mnregistrat sub u n anumit nu me, fie sigl, nu me personal, abreviere, are tamp il, i
are cont n banc. ntreprinderea include urmtoarele drepturi:
-de a ncheia contracte cu al i ageni economici din numele su;
-aduce responsabilitate pentru obligaiunile asumate
-a cere respectarea obliugaiunilor fa de sine a partenerilor de afaceri
-a cere co mpensarea daunelor materiale cau zate
Ca agent economic, ntreprinderea poate fi att persoan jurid ic ct i persoan fizic.

n conformitate cu legislaia RM, cu privire la antreprenoriat i ntreprindere, sunt prevzurte urmtoarele forme organizaionale i
juridice ale ntreprinderii:
1. antreprenoriatul mic cuprinde: ntreprinderile indiv iduale, societatea cu rspundere limitat , societatea n nume co lectiv,
ntreprinderele co manditare (societatea n comandit)
2. antreprenoriatul med iu cuprinde: societile pe aciuni, cooperativele de producie, ntreprinderile de arend, ntreprind erile
colective, ntreprinderile muncipale i de stat
3. antreprinoriatul mare cuprinde: trusturile, concernele, sindicatele

n condiiile contemporane, co mpaniile mari se calific ca corporaii fie naionale sau transnaionale.
Structura companiilor din antreprenoriatul mare poate fi determinat prin metoda de concentrare, care poate fi:
1. prin absorbie- de exp licat
2. prin fuziune- de exp licat

n afar de aceste tipuri sunt cunoscute i ntrepreinderi mari mixte, care pot fi n determinarea sa n diverse do menii i p ot include
capitaluri din producie, servicii, co mer, finane, nvmnt, cercetri tiinifice, ocrotirea sntii amd .
Aceast form corportiv (mixt) a ntreprinderilor, are att avantaje ct i dezavantaje.
Avantajele corporaiilor sunt condiionate de superioritatea tehnic, deci i riscul economic este m mic n realizarea intereseloe.
Dezavantajele constau n cota nalt a impo zitelor pe corporaii, ct i plt it de acionari din div idende.
Formele de organizare a ntreprinderilor sunt variate n dependen i de mult itudinea d e factori, i anu me : legislativ i, de
credibilitatea ntre parteneri, de repart iia responsabilitpilor, de disponibilitatea de resurse, de accesibilitatea la ele , de dimensiunile
pieii, structura conjuncturii de pia.
42

ns, toate formele i aspectele organizatorice, ct i modul de activitate ine de cadrul leg islativ. deoarece profitabilitatea trebuie s se
supun regulilor determinate de leg islaie.

Pentru a avea un succes ntr-o afacere economic, este necesar a respecta anumite condiii:
1. reclama inteniilor
2. pe msura sporului volumu lui produciei, ct i a v nzrilor, s se realizeze i efectul produciei, ceea ce se manifest prin: reducerea
cheltuielilor fixe iniiale la unitatea de produs
3. integrarea pe vertical-includerea proceselor continue la cele ini iale
4. integrarea pe orizontal- cnd ntreprnderea i ext inde activitatea pe baz de noi investiii sau cu mprarea ntreprinderilor
concureniale
5. lrg irea no menclaturii de produse, care pot determina d iminuarea cheltuielilor, de ex., p inea(p de baz) i chiflele (ad iionale)
6. sporirea vn zrilor pe conturi altor ativiti paralele cu cea de baz
7. creterea pe contul economisirii cheltuielilor- atragerea de noi angaja i mai calificai
8. utilizarea tehnologiilor m avansate
9. ntrirea poziiei pe contul calitii p rin recunoaterea produsului ca produs marc.

3. Managementul i marketingul - elementele determinante n coordonarea activitii

ntreprinderilor
Ce este managementul?
Este un fenomen de mari dimensiuni, un comp lex a cru i necesitate obiectiv rezu lt din nsi natura muncii sociale. De aceea, n
rile dezvoltate managementul este situat la acelai nivel ca i progresul tehnic,c are orict ar fi de performant, eficien a nu poat4e fi
valorificat dect de un management corespunztor.
Deci managementul este un factor determinant n utilizarea eficient a tuturor co mponentelor procesului de producie.
Ca element de baz, n management este determinat procesul de a conduce. Astfel, a conduce nseamn a decide, deci decizia fi ind de
fapt motorul managementului, elementul su de baz, a procesului continuu de armonizare a obiectivelor cu resursele. Orice act ivitate
managerial, bazndu-se pe decizie, a determinat i esena conducerii, adic determinarea eficienei activ itii prin modul n care sunt
elaborate i aplicate deciziile. Astfel, decizia reprezint un act n care se include po aciune, care la rndul su determin mij laocele, cile
de atingere a obiectivului,c are rezult dintr-un proces de discuii contradictorii sau chiar cazuri de inbcertitudini. Deci, alegerea uneia din
aceste decizii i rep rezint o mult itudine de soluii posibile. Deci, soluia contientizat sau aleas din m multe posibile cu scopul de a
atinge si a ajunge la rezultatul ateptat, presupune adoptarea pe baz de informaie pe ntru a nltura riscul i starea de incert itudine. Din
cele relatate, deonstrm c existp 3 principii de baz:
1. alegerea pe baz de inbformaii suficiente i sigure;
2. procesul ra ional
3. procesul de realizare,c are avnd la baza sa unul sau m m ulte obiect ive rezult doar d in eficiena economic sau social.

Marketingul, priv it ca un concept de natur economic, reprezint o concepie modern, o atitudine n orientarea ntreprinder ilor
practice, programate i organizate prin utilizarea unor metode i tehnici tiinifice, respectiv a unui intru ment specific. Deci, marketingul
se refer la un comp lex de activiti economice, coordonnd att bunurile ct i serviciile cu scopul de a orienta flu xurile de bunuri i
servicii de la p roductor pn la cons umator/purttorii de cerere, i determin att destinarea bunurilkor de consum final, ct i u tilizarea
bunurilor de consum intermed iar. Orientrile de market ing pot fi la rndul lor determinate i de urmtoarele princip ii:
43

1. receptivitatea fa de cerinele societii, ale pieei, cunoaterea sau chiar anticiparea acestor cerine
2. flexib ilitatea- capacitatea de adaptare a activitii la evolu ia cerinelor de consum.
3. inveniile (inventivitate)- reprezint spiritul creativ, inovator, deci i preocuprile permanente pentru noire, modernizare
4. v iziunea larg- valorificarea ciclului de producie i determinarea vitezei de rotaie a flu xu lui de capital
5. eficiena maxim- orientarea crerii bunurilor i serviciilor pentru satisfacerea nevoilor de cons um n concordan cu cerinele pieii
i a societii.

Astfel, marketingul reprezint n p rimu l rnd o proglem de co mportament al ntreprinderilor, de racordare permanent a activ it ilor
acestora la cerinele ce rezult din d inamis mul factorilor. Astfel, ntreprinderile trebuie s procure i s ofere p ieii nu mai ceea ce
cumprtorii cer i au nevoie. Pentru aceasta, ntreprinderea trebuie sp deine suficiente resurse umane, materiale i financ iare i
capacitatea de ale mobiliza i coordona operativ i eficient.

4. Etapele nregistrrii afacerii n RM. Planificarea activitii de antreprenoriat

Orice afacere ncepe de la o idee,care la rndul su reprezint un proces de transformare a acetei idei ntr-un produs sau ntr-un
serviciu, care este solicitat i cu mprat. Ideea n sine este inutil dac nu va fi pus n practic. evident, indiferent de identifiacre , de
dezvoltare, ideea de afacere depinde de : med iul de afaceri, resursele materiale, tehnologice, u mane, financiare disponibile, ba chiar i de
un puin noroc. Orice idee de afacere poate fi bazat pe:
a. unul sau m jmulte produse fabricate
b.unul sau m mu lte produse pentru distribuire
c. unul sau m multe servicii pe care le prestai
d. o comb inare alctuit din cele 3 posibiliti expuse anterior.

Afacerea poate fi:

1. preluat
2. motenit
3. ini iat

Dac totui ai decis s deschidei o afacere de la zero, atunci este necesar nregistrarea ntreprinderii i nceperea activ itii.
Etapele de baz snt:
1. nregistrarea ntreprinderii la Camera de nreg istrri de Stat, unde nregistrarea se efectueaz cu respectarea Leg ii 1265 din 2000 cu
privire la nregitrarea de stat a ntreprinderilor i a organizaiilor, a altor acte normative care reglementeaz statutul ju ridic ale s ubiecilor
supuse nregistrrii. Secia oganizaiei neguvernamentale i partidele polit ice snt nreg istrate la Min isterul Justiiei, care la r ndul su
nregistreaz: asociaiile obteti, fundaiile, organizaiile i partidele politice, patronatele, sindicatele.
2. deschiderea contului bancar.
3. punerea la evidena fiscal la Inspectoratul Fiscal de Stat
4. nregistrarea n calitate de plt ior al cotei asigurrii sociale la oficiul teritorial al Casei Na ionale de Asigurri SOc iale (amenzi de la
15 mii de lei n sus)
44

5. nregistarea n calitate de pltitor al primelor de asigurare obligatorie de asisten medical la agenia teritoriala Co mpaniei
naionale de asigurri n med icin
Obinerea licenei pentru activitatea ce poate fi practicat n baz de licen sau obin erea autorizaiei pentri act ivitatea care
funcioneaz pe principiukl unitilor comerciale i de prestare a serviciilor sociale.
Pe lng formalitile susmenionate, n calitate de antreprenor trebuie realizate i o mu lt itudine de activiti legate de realizarea
afacereii:
1. alegerea amp lasrii afacerii: ncperile pot fi construite, procurate sau nchiriate
2. pregtire spaiilor- procurarea sau nchirierea echipamentuluim, instalarea acetuia
3. stabilirea relaiilor cu furn iorii
4. selectarea personalului
5. pro movarea afacerii

Dup determinarea statutului juridic al desfurrii afacerii este necesar de a stabili i disponibilitatea de resurse. n primu l rnd, este
nedcesar de a lua n calcul cheltuielile suportate pentru formalituile legale nece sare pentru nregistrarea afaceriu ii, si anu me: taxa pu
nregistrare, taza pu perfec ionarea documentelor, taxa pe punblivcarea denu miri in bulet inul oficial al camerii inregistrri i de stat
2. cheltuieli pentru confectionarea stampilei
3. deschiderea contului bancar
4. licenierea activ itii sau obinerea autoprizaiilo r necesare

O cot considerabil n cheltuielile de ibi iere reprezint cheltuielile atribuite alegerii amplasrii, fo rmarea stocurilo r de materie prim
necesar pu desfiurarea activit pentru primele cteva luni, pro movarea afacerii, remunerfarea muncii. n fiecare iniiere de afacere pot
aprea i cheltuieli neprevzute, ce pot aprea la etapa in iialp.
n relaiile cu banca esgte f important :
-de citit atent contractul de mpru mut s i n special cpondiiile impru mutulu i
-s nelegei toate detaliile p lanului de rambursare a cred itului, inclusiv care este dobnda i cum se calculeaz i care es te plata din
credit ce trebuie rambursat pn la o anu mit dat
-s apreciai d in timp riscurile i s avei pregtite cteva variante de rezerv pu situaiile de risc
- s gndii atent atoate aspectele planului de afaceri, n special partea de venituri anticipate.care v va permite s demonst rai cp
suntei n stare s rambursai la timp creditul bancar.

ntocmnirea planului de afaceri , la fel ca i elaborarea de cercfetri n cadrul unei pie i sau evaluarea unor idei de afac eri este op
activitate pe care foarte m ul i doresc s -o ignore,dar ea repreazint unh ndrumtor, o clu z pentru afacerea DVS. ev ident., acest plan
trebuie s fie ntocmit pentru a v ajuta s priv ii afacerea n perspectiv, s alocai i redistribu ii resursele necesare, s v concentrai
asupra elementelor-cheie i s v pregtii pentru eventuale probleme i oportuniti,.
Pu elaborarea unui p lan de afaceri e necesar de adetermina urmt etape:
1. identificarea obiect ivelor
2. elaborarea structurii
3., nreg istrarea lu i sub form scris
45

4. n permanen revizu irea lui conform condiiilor

5. actualizarea.

46

Tema 8: Producia i rezultatele activitii de antreprenoriat

1.
2.
3.

Organizarea combinrii productive.

Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor.
Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii.

1. Organizarea combinrii productive

A produce - reprezint o activitate care determin punerea n funciune a resurselor pentru crearea i
comercializarea bunurilor sau a serviciilor.
Astfel, realizarea funciei de producie necesit o mbinare/combinare a factorilor de producie, astfel i
obiectul antreprenorului este determinat de modul de executare a acestei combinri ct mai raionale a factorilor de
producie cu scopul de maximizare a venitului.
Exist o multitudine de mbinri sau determinri de combinare a resurselor, care, la rndul su, determin
elaborarea noilor modaliti de producie, si anume :
- utilizarea n unele cazuri a deja existentelor moduri de utilizare comercial sau exploatarea de noi piei de
realizare,
- utilizarea de noi materii de producie,
- reorganizarea a nsi procesului de producie.
Pentru executarea acestor scopuri sus- menionate, se cere i prezena anumitor liberti i drepturi, i anume:
- n alegerea domeniului de activitate,
- n elaborarea programului de producie,
- n selectarea izvoarelor de finanare,
- n stabilirea preului i disponibilitatea de profituri.
Deci, combinarea factorilor de producie este un mod specific de unire a lor, att din pdv cantitativ, ct i
structural-calitativ. Astfel, antreprenorul prin abilitile sale combin factorii de producie n aa mod nct s
obin profitul maximal posibil cu cheltuielile minimal executate, ns prin determinarea condiiilor, exigenelor
de pia.
Combinarea factorilor de producie cere s se utilizeze urmtoarele proprieti :
1. divizibilitatea - capacitatea factorului dat de a fi mprit n uniti simple sau n subuniti, ns fr a se
afecta calitatea. De ex. munca se mparte n nr. de ore lucrate n decursul unei zile, sptmni, luni; specialitii de
diferite calificri etc.;
2. adoptabilitatea - modul de asociere a unei uniti dintr- un factor cu o unitate sau mai multe uniti din alt
factor. De ex. un muncitor poate deservi m. multe utilaje;
3. complementaritatea - procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative structurale i calitative ale
factorilor de producie;
4. substituibiltiatea - posibilitatea de a nlocui o cantitate dintr- un factor de producie printr-o cantitate din alt
factor de producie cu scopul de a menine acelai nivel de producie.
Proprietile sus-menionate a factorilor de producie, n dependen de gradul lor, permit a determina o
multitudine de variante de combinri a factorilor de producie i a alegerii celei mai acceptabile.
47

2. Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor

n teoria economic, costul reprezint parametrul de referin p/u comportamentul productorului, deci nivelul
i structura costului determin att competitivitatea, ct i profitul ntreprinderii.
Deci, costul de producie (preul de cost) - este un ansamblu de cheltuieli ce trebuie suportate pentru a crea
un bun sau a presta un serviciu.
n structura costului de producie pot fi incluse:
- costul de materiale - materia prim, energia, apa, combustibilul etc.;
- costul privind remunerarea muncii - costurile p/u remunerarea personalului, cheltuielile suportate de
ntreprinderi pentru asigurrile sociale;
- costul pentru procurarea utilajului - apare sub forma uzurii capitalului fix;
- costuri sau cheltuieli generale - plile pentru chirie, plile pentru dobnzi, iluminarea, nclzirea;
- costuri sau cheltuieli comerciale - cheltuielile pentru ambalaj, pentru publicitate, pentru realizarea, pentru
transport.
Astfel, costurile de producie pot fi grupate dup natura lor din 3 pdv. :
- cheltuieli materiale - materia prim, semifabricatele, combustibilul, energia, amortizarea capitalului fix;
- cheltuieli de munc (cheltuieli salariale)- salariul, cotizaiile pentru asigurrile sociale suportate de
ntreprinderi - contribuii la fondul social, i contribuiile la fondul de omaj;
- cheltuieli generale (eterogene) - plile pu chirie, dobnzile, impozitele pe cldiri, diverse taxe, cheltuielile
pentru administraie.
Costul, fiind un indicator determinat n activitatea antreprenorului, poate ndeplini i urmtoarele funcii :
- de msurare a cheltuielilor necesare pentru obinerea unui bun oarecare.
n acest caz, antrepreorul,
n scopul de a reduce costurile, poate substitui unii factori de producie (un factor cu alt factor). Substituirea
factorilor poate fi determinat i atunci cnd preul unui factor este n cretere.
- costul reprezint un indicator principal pentru stabilirea preului la toate bunurile oferite pentru vnzare.
Astfel, prin cost se stabilete limita de jos acceptabilp n cazul negocierii preului de vnzare;
- funcia de control/de reglare a activitii economice.
Prin aceast funcie, mrimea costului permite a determina ct de eficient sunt utilizate resursele economice;
- determinarea nivelului eficienei economice a ntreprinztorului.
Prin aceast funcie preul este cunoscut n dependen de mrimea profitului, fiindc depinde de mrimea
costului. Deci, acest fapt i ncurajeaz pe antreprenori s utilizeze realizrile progresului tehnic, s combine i s
substituie factorii de producie n aa mod ca s determine o eficien maximal, s modernizeze formele de
organizare a activitatii economice, s diminueze costurile de producie etc.

n teoria economic snt cunoscute i diferite tipologii ale costului de producie.

Un criteriu important n clasificarea costurilor de producie este :
48

- apartenena resurselor, adic ale cui sunt,

- i caracterul evidenei cheltuielilor.
Din acest pdv. cunoatem:
A) costuri explicite - cheltuielile suportate p/u producerea i procurarea factorilor de producie din afara
ntreprinderii. Acestea sunt cheltuieli p/u munca lucrtorilor, p/u procurarea materiei prime, energiei, adic p/u
toate bunurile pe care ntreprinderea nu le produce i nu le posed. Costul explicit este = cu costul contabil.
Astfel, costul contabil - reprezint cheltuieile msurate n bani, efectiv suportate de ntreprindere p/u
achiziionarea factorilor de producie de la ali ageni economici, adic aceleai costuri explicite, precum i
amortizarea, care face parte din costurile implicite i care este fixat n evidena economic.
La rndul su, costul contabil include :
- consturi directe - cheltuieli p/u materie prim, materiale semifabricate, resursele energetice etc.,
- i consturi indirecte - plata p/u arend, salariile personalului administrativ, rata dobnzilor pentru creditele
mprumutate etc.;
B) costuri implicite - nu presupun pli ctre teri, dar se efectueaz pe seama resurselor proprii ale
ntreprinderii, de ex. ncperi, activele nemateriale, abilitaile antreprenoriale, riscul. Aceste costuri rezult din
funcia antreprenorului, din modul de alegere a ntreprinztorului, de aceea i reprezint costul de oportunitate,
care determin utilizarea alternativelor, ca ex. i a disponibilitilor bneti.
Deci, n ansamblul lor, costurile explicite i implicite reprezint costul economic.
Costul economic n realitate coicide cu costul de producie,
-> deci reprezint un concept mult mai divers ca costul contabil,
-> deoarece, pe lng costul explicit, el mai cuprinde si cheltuielile factorilor de producie proprii,
-> deci costurile implicite, dar care nu sunt reflectate n evidena contabil, cum ar fi pmntul, cldirile ce
aparin ntreprinderii date, consumul de munc al proprietarului, dobnzile ce sunt utilizate p/u sumele
mprumutate.
Cu alte cuvinte, costul economic este mai mare dect costul contabil, deoarece include nsumarea att a
costului implicit, ct i a costului explicit.
n funcie de localizarea cheltuielilor, exist urmtoarele tipuri de costuri :
a. costuri de sectie - cheltuielile de utilaje p/u materia prim, ap, energie, salariile muncitorilor;
b. costul de uzin (de producie) - include att costurile de secie, ct i cheltuielile generale ale ntrepriderii;
c. costul complet (comercial) - costul de uzin plus cheltuielile de desfacere (ambalarea, depozitarea,
cercetarea pieii, vnzrile)

n tiinta economica contemporan, o importan deosebit are i clasificarea costului n :

a. costuri globale
b. costuri medii pe unitate de produs
c . costuri marginale
Evaluarea costului este necesar p/u :
-> alegerea celei mai bune alternative de utilizare a resurselor de care dispune ntreprinderea
-> i p/u determinarea strategiei de dezvoltare a acestei ntreprinderi.
Astfel, este cunoscut urmt tipologie a costului :
49

1. Costuri de producie de termen scurt.

Un criteriu important n evaluarea acestor costuri este volumul de producie.
De aceea, termenul scurt reprezint perioada de timp n care ntreprinderea, de regul, nu poate modifica
dimensiunile ntreprinderilor, cantitatea utilajului.
Dup acest criteriu deosebim :
- costul fix (FC) - cheltuielile ce nu depind de volumul produciei obinute exist i atunci cnd nivelul
prodiciei este zero. El include costul utilajului, dobnzile la credit, uzura, salariul personalui adminstrativ.
- costul varibil (VC) - cheltuielile ce se modific n acelai timp cu volumul produciiei obinute, i include :
costul p/u materia prim, materialele, semifabricatele, combustibilul, salariul muncitorilor.
n ansamblu, costul de producie fix i variabil formeaz costul total/ global (TC) -cheltuielile nominale totale
necesare pentru a obine un anumit volum de producie.
Se calculeaza dupa Formula: TC=FC+VC
n analiza comportamentului productorului, se utilizeaz pe larg evaluarea costurilor de producie p/u o
unitate de produs, care pot fi costuri medii i costuri marginale.
Costul marginal (MC) - reprezint cheltuielile totale necesare pentru obinerea unei uniti suplimentare de
produs.
Formul: MC= delta TC/ delta Q
Costul mediu (AC) - reprezint raportul dintre costul total (TC) i producia obinut (Q).
Formul : AC= TC/ Q
Costul mediu/unitar reprezint costul unei uniti de produs.
El poate fi: fix mediu si variabil mediu.
Astfel, costul mediu se calculeaz ca raportul dintre costul total i volum produciei, att la nivel de
ntreprindere, ct i la nivel de ramur.
Costul mediu difer de la o periaod la alta n funcie de o multitudine de factori i n primul rnd de
dimensiunile intreprinderii.
Deci costul mediu are o importan primordial pentru confruntarea cu preurile din cadrul pieei i p/u
determinarea gradului de competitivitate.

2. Costuri pe termen lung.

Pe termen lung costurile sunt determinate de toi factorii variabili, inclusiv de capitalul fix, care poate fi
modificat , de ex. prin introducerea noilor maini, utilaje, tehnologii etc. n acest caz, antreprenorul trebuie s
fac fa i unor noi probleme, i anume:
a. determinarea unor propoii optime n combinarea factorilor de producie
b. gsirea dimensiunilor optimale ale ntreprinderii
c. neadmitearea creterii costului unitar de producie
Aceste principii sunt generate n perioada lung de timp prin evoluia costului, care la rndul su poate fi
determinat de:
a) efectul de economiilor de scar;
50

b) efectul dezeconomiilor de scar.

3. Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii.

Noiunea de venit - reprezint n sens larg ctig, beneficiu, profit, efect, rezultat pozitiv.
Deci, venitul se poate defini ca tot ce se poate obine de la o activitate economic,
-> fie n apreciere monetar sau cantitativ ca un spor al avuiei;
-> sau ca o realizare moral i spiritual, fie la nivel naional sau la nivel de ntreprindere sau chiar
familie/individual.
n economia contemporan, formarea veniturilor ca o finalizare a activitatii economice determin realizarea
scopurilor tuturor agenilor economici, care poate fi determinata doar prin intermediul pieei.
Exist o deosebire ntre :
-> veniturile rezultate din folosirea factorilor de producie : salariul, dobnda, renta;
-> i veniturile persoanale.
Veniturile factorilor de productie - reprezint recompensa primit de posesorii factorilor de producie sub
forma de salariu, dobnd, rent.
De ex. munca aduce salariu, pamintul - rent, capitalul - dobnda.
Venitul personal - reprezint venitul curent al unei persoane provenit din mai multe surse, care poate fi acelai
salariu, aceiai dobnd si aceeasi renta, precum i anumite transferuri de la bugetul de stat.
De ex. in cazul pensionarilor - venituri secundare (nu sunt iniiate dintr-o afacere economica proprie).
Astfel, profitul reprezint unul din veniturile factoriale.
In sens larg, profitul reprezint - un ctig dintr-o afacere sau un rezultat al unei activiti economice i se
formeaz din diferena dintre venituri i cheltuielile unei uniti economice.
Masa profitului=venit-cheltuieli
Profitul se obine numia n urma unei afeceri economice. In economia de pia, profitul reprezint desfurarea
oricrei activiti economice.

Functiile profitului :
- este elementul/motorul oricrei activitati economice, el determin ntreprinztorii s produc bunuri ce sunt
necesare societii, adic de care societ are nevoie. Astfel, profitul determin orientarea generala activitatii
economice, respectiv se produc numai bunuri ce aduc profit.
- este sursa principal de autofinanare a ntreprinderilor - de lrgire, de modernizare, de reutilare a
procesului de producie.
- este un instrument de control al activitatii economice.
- este un indicator sintetic deoarece aceast funcie este ndeplinit prin rata profitului
- sursa de venit p/u bugetul de stat.

Profitul exista sub mai multe forme :

51

- profit legitim/legal - obinut din condiiile respectrii legislaiei n vigoare

- profit nelegitim/nelegal - obinut in urma inclcrii legii n vigoare - de ex. afacerile ilicite, contrabanda,
eschivarea de la plata impozitelor, umflarea costurilor etc.
- profitul normal - este normal dac cel ce obine l consider suficient pentru continuarea activiitii sale.
Mrimea profitului normal difer de la agent economic la agent si de la individ la individ.
- profit de monopol - obinut de ntreprinderile ce detin o pozitie dominant pe pia, pot influenta preurile in
sensul majorrii, fapt ce- i asigur profituri mai mari.
De obicei statul, printr-o impozitare difereniat, limiteaz posibilitile de nsuire a profitului de monopol.
Deci masa profitului reprezinta diferenta dintre venituri i cheltuieli, efectuate de ctre un agejnt economic fie la
nivel de intreprindere sau sistem economic.
Rata profitului reprezinta raportul dintre masa profitului si costurile realizate exprimate in procente.
Formula:
p'= p/cost *100% p- masa profitului, cost- costuirle de producie, p derivat- rata profitului.
Rata profitului, care si reprezint i gradul de rentabilitate, se poate calcula la nivelul unui produs al unei
intreprinderi, al ramurei sau al eonomiei in ansamblu..

52

Tema 9: Economia nationala si cresterea economica

1.
2.
3.

. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici

. Cresterea si dezvoltarea economica
. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica

1. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici

Economia nationala reprezinta totalitatea de activitati economice in limitele frontieri unui stat, cu scopul de a
asigura un nivel acceptabil de viata populatiei si functionarea eficienta a institutiilor publice.
Un stat suveran si independent este de neconceput fara un control asupra resurselor nationale de productie.
Astfel, rezultatele activitatii economice la nivelul intregii economii nationale se masoara cu ajutorul
indicatorilor macroeconomici care si sunt numiti agregatele macroeconomice.
Agregatele reprezinta o expresie de sinteza a rezultatelor economice in ansamblu, care la randul sau pot fi
obtinute prin insumarea fluxurilor, operatiunilor sau a rezultatelor realizate de tota litatea agentilor economici intr-o
tara sau alta.
Agregatele macroeconomici oremit efectuarea evidentei statistice la nivelul intregii economii, precum si
determinarea cresteriimeconomici, nivelul somajului, nivelul inflatiei. Acesti indicatori reprezinta aspectul
principal in liarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, investitorii straini, organizatiile internationale si
desigur determinarea comparatiilor internationale.
Deci, indocatorii macroeconomici si determina principalul factor in determinarea nivelului de dezvoltare
economica, precum si determinarea locului in comparatie cu alte economii nationale sau pe scara mondiala.
Anume in baza acestor indicatori si se iau deciziile cu privire la acceptarea sau neacceptarea unei tari in calitate
de membru a Uniunii Europene.
Principalii indicatori macroeconomici este produsul intern brut, insa determinat de urmatorii indicatori:
produsul national brut, produsul intern net, produsul national net, venitul national.
Acesti indicatori indeterminarea analizei economice includ doar bunurile si serviciioe care sunt vandute pe
piata, da nu si produsele destinate autoconsumului.
Principalele metode de calcul a indicatorilor macroeconomici sunt:
. metoda valorii adaugate brute
. metoda veniturilor, care reprezinta insumarea veniturilor factorilor de productie care sunt formate din salariu,
profituri, dobanzi, taxe, de ex TVA, taxele vamale si accizele.
. metoda cheltuielilor, suma cheltuielilor de consum a populatiei, investitiile brute, cheltuielile publice si
exportul net
Produsul global brut reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor create unei economii nationale intr -o
perioada de timp, de regula intr-un an. Acest indicator se calculeaza ca suma imtregii productii create in toate
sectoarele economiei nationale. El indica duble sau multiple inregistrari ale acestor produse. Produsul global brut
este mai rar folosit.
Produsul intern brut este principalul indicator macroeconomic, astfel, PIB constituie valoarea bruta a bunurilor
si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catreagentii economici autohtoni si straini, de regula intr-un
interval de timp, un an. Astfel PIB vizeaza teritoriul unei tari indiferent de apartenenta nationala a agentilor
53

economici. Toate intreprinderile aflate pe acest teritoriu indiferent de provenienta si apartenenta lor nationala
participa la crearea PIB. In procesul distribuiri si utilizarii PIB, este destinat:
. pentru consumul personal
. consumul public
. formarea bruta de capital
. exportul net
In ultimele decenii PIB este considerat principalul indicator macroeconomic. Insa doar penntru tarile in curs de
dezvoltare. In tarile dezvolatate care au amplasate peste hotare un numar impunatpr de agenti eonomici, prioritate
se acorda produsului national brut
PNB reprezinta valoarea pe piata a bunurilor si serviciilor finale obtinute de catre agentii economici autohtoni
atat pe teritoriul tarii de origine cat si peste hotare. In acest fel produsul national brut are drept criteriul de baza
apartenenta de baza a produsului creat. La determinarea lui nu vor fi insumate rezultatele activitatii
intreprinzatoriului strain care activeaza pe teritoriul national. PNB este mai mare sau mai mic decat PIB in
determinarea soldului fie negativ sau pozitiv a produsului brut realiazat de agentii economici straini in interiorul
tarii la care se adauga sau se scade soldul comertului exterior. Deci PNB permite evaluarea potentialului unei tari,
imdiferent daca agentii sai economici activeaza pe teritoriul tarii sau in strainatate.
In tarile dezvoltatea PNB de regula cu 10-30% este mai mare decat PIB, in tarile slab dezvoltate din contra.
Prin PNB se poate determina rata somajului.
Marimea PIB cat si a PNB sunt influentate de evolutia cantitatilor de bunuri si servicii produse, dar totodata si
de modificarea preturilor si serviciilor la produs. In scopul evaluarii proportiilor in care indicatorii
macroeconomici sunt modificati nu de dinamica lor reala ci de schimbarea, de obicei cresterea preturilor, sunt
utilizate notiunile PIB nominal si real sau PNB nominal si real.
PIB nominal se calculeaza pe baza preturilor curente, pe cand PIB real pe baza preturilor comparative. Astfel
diferenta in marimea nominala si reala, reprezinta majorarea preturilor care se numeste deflatorul PIB de care la
randul sau determina nivelul inflatiei.
PIB precum si PNB sunt indicatorii cei mai determinanti in statistica internationala. Acesti indicatori si
determina principiul de diagnosticare a cresterii economice sau criza.
Raportul PIB pe locuitor sau PNB pe locuitor permit determinarea nivelului de dezvoltare a unei tari, precum si
nivelul bunastarii populatiei. PIB cat si PNB care include si consumul de capital fix nu poate oferi realitatea
aprecierii valorii nou create pe parcursul unui an.
Daca PIB sau PNB va fi scos marimea amortizarii atunci noi vom abtine produsul intern net sau respectiv
produsul national net.
Daca PIB si PNB determina valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale produse atunci produsul
intern net cat si produsul national net include valoarea adaugata neta.
Un alt indicator foarte des utilizat in economia nationala este venitul national.
Venitul national reprezinta suma veniturilor provenite din munca, proprietate, venituri care sunt obtinute de pe
urma producerii bunurilor, astfel sous vemitul national reprezinta suma salariilor, dobanzilor, profiturilor si rente.
Se calculeaza prin mai multe metode, dar cel mai frecvent prin insumarea salariilor agentilor rezidenti a
veniturilor din proprietate si a veniturilor intreprinderilor. Anume venitul national determina marimea veniturilor
personale a cuantumului acumularii a investitiilor si crearea de bunuri si servicii de consum. Venitul national poate
fi utilizat pentru
. cheltuielile de consum
. investitii
54

2. Cresterea si dezvoltarea economica

In lumea contemporana ritmul cresterii economice poate determina starea activitatii economice date ca un
indicator principal prin intermediul caruia se detemina aprecierea eficientei unui Guvern unui Parlament sau a
insasi Presedinte.
Dinamica economica este exprimata printr-un sir de fenomene diferite, de ex dezvoltarea economica, crestere
economica, progresul economic.
Astfel, cresterea economica reprezinta un proces de sporire a cantitatii de bunuri si servicii create intr-o unitate
deplina de ansamblul intregii economii nationale. Reprezinta un fenomen care poate fi masurat. Aceasta exprima o
evolutie de lunga durata in cazul careia se fac analize atat asupra fluctuatiilor ciclice, cat si a celor sezoniere.
Stiinta economica distinge numai o crestere economica pozitiva, dar se cunoaste si o crestere economica 0 si
chiar una negativa.
Oricum exprimand o evolutoe de lunga durata ca o trasatura fundamentala a activitatii economice, cresterea
economica ramane mereu pozitiva. Astfel, cresterea economica pozitiva reprezinta sau exista atunci cand
cantitatea totala de bunuri si servicii produsa cat si PIB pe cap de locuitor se mareste.
Cresterea economica se exprima prin producerea cantitatii de bunuri a PIB pe cap de locuitor este in descrestere
Cresterea economica 0 in care productia de bunuri in care PIB nu se modifica.
In viata reala se mai inalneste si cresterea economica nominala ce exista atunci cand sporeste doar marimea
valorica a PIB fara o crestere a PIB a expresiei fizice. Aceasta forma de crestere economica se datoreaza doar
modificarii preturilor.
Pentru masurarea cresterii economice sunt utilizati un sir de indicatori
PIB si PNB. Atat la nivelul economiei nationale cat si pe cap de locuitor. Astfel de masurare se face pron
compararea acestora, fie la inceputul si sfarsitul unui an sau compararea anului curent cu cel precedent.
Rata cresterii economice determina situatia cand va depasi rata cresterii populatiei, care la randul sau va
deminstra fenomenul cresterii dentrai a populatiei si a veniturilor pe cap de locuitor, deci prin masurare se
determina rata cresterii economice.
Rata cresterii economice in orice sistem economic determina nivelul de dezvoltare economica.
Cresterea economica rezulta si dintr- un sir de factori, nu numai economici, dar si tehnici, stiintifici,
organizationali, politici, culturali...
Fiind foarte numerosi acesti factori pot fi grupati si in anumite categorii
. directi
. indirecti
sau
.interni
.externi
sau.
primari
.derivati
sau
. materiali
. nemateriali
Ca factori directi, pot fi forta de munca, capitalul tehnic, progresul tehnologic, resursele naturale, resursele
informationale
Factorii indirrecti sunt determinati de rata economilor, investitiilor, de chimbarile economice si sunt
determinate de relatiile intre tari
55

In concluzie factori cresterii economice pot fi determinati si in urmatoarele categorii

.factorii de baza, pamantul, munca, abilitatile
. factori sociali si institutionali: spiritul de intreprinzator, sistemul de intreprinderi, de securitate, consumul
social, interesul grupurilor politice
. factori materiali: capitalul, forta de munca
. factori nemateriali: reformele religioase, mediul social, politic, legislativ
O importanta deosebita pentru tarile in curs de dezvoltare factorii cresteii economici mai sunt determinate de
factorul de timp: pe termen lung si scurt
Majoritatea determinarilor mondiale au demonstrat ca factorii cresterii economici sunt:
. factorii clasici: munca, capitalul
. neofactorii de productie: progresul tehnic, inovatiile
3. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica
Procesele economice prin activitatea sa nu decurg uniform, dar sunt supuse anumitor fluctuatii sau oscilatii
ciclice. Aceste fluctuatii ciclice sunt caracteristice pentru toate domeniile vietii economice.
Ciclul economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cand economia trece orin mai multe
faze, dar revine la faza initiala.
Recunoscand caracterul obiectiv al ciclurilor economice majoritatea savantilor economisti demonstreaza ca
acest fenomen are la baza atat factori interni cat si externi de influemta asupra caracterului ciclic, a duratei luo, a
specificului de manifestare a diferitelor lui faze.
Astfel, Scumpeter,a demonstrat ca aceatsa conceptie se bazeaza pe ideea ca oscilatiilor economice se manifesta
pe 3 niveluri:
. cicluri mici
. cicluri decenale
. cicluri mari
Scumpeter determina ca in sistemul economic are o legatura interdependenta o imbinare a acestor 3 tipuri.
Astfel ca factori externi care provoaca fluctuatiile, pot fi determinati prin situatiile obiective si subiective:
. razboaiele, revolutiile, cataclismele
. descoperirea zacamintelor naturale
. exploatarea de noi terenuri, care determina procesul de migratie in masa
. sunt succesele in tehnologii, inventii
Acesti factori externi pot provoca atat inviorarea cat si declinul activitatii economice.
Ca factori interni ce determina ciclul economic sunt
. uzura capitalului fix, care influenteaza procesul economic
. consumul personal, cresterea sau descresterea influenteaza volumul productiei
. largirea sau utilizarea investitiilor in modernizarea productiei prin crearea noilor locuri de munca
. politica economica a statului
Oscilatiile nu pot fi lamurite numai prin cazurile externe sau interne, deoarece efectele asupra economiei
ationale determina imbinarea factorilor atat obiectivi cat si subiectivi., interni sau externi. Astfel din punct de
vedere a duratei ciclurile economice, cat si efectele sale pot fi determinate de cicluri mici, medii, mari.
Ciclurile economice determina si 4 faze.
. criza
. depresiunea
. inviorarea
56

. avantul
Cea mai pronuntata faza a ciclului este criza, deoarece reprezinta o ruptura profunda a echilibrului dintre
productie si consum cu consecinte negative: somajul in masa, destabilizarea preturilor, dereglarea cursului valutar,
diminuarea creditelor, falimentari in masa.
Faza depresiunii care urmeaza dupa criza poate avea o durata mare in timp. Nivelul productiei se mentine mai
jos in comoaratie cu starea pana la criza. Se mentine un nivel inalt al somajului. Preturile inceteaza in cadere.
Scade rata dobanzilor. Se stabilesc stocurile de marguri
Inviorarea se incepe odata cu cresterea modesta a nivelului productiei, anumite scaderi a somajului, treptat
incep a creste preturile si nivelul dobanzilor. Pe piata margurilor creste cererea utilajelor noi.
Avantul reprezinta nivelul productiei intrece cel atins in ciclul precedent. Cresc rapid preturile, somajul scade,
insa pana la nivelul minim, deoarece urmeaza un spor posibil substantial al salariilor. Creste cererea la produsele
ramurilor care determina nivelul tehnologiilor inalte, care provoaca sporul cresterii a materiei prime, care la randul
sau va duce la noi disproportii, care poate crea din nou criza.

57

Tema 10: Inflatia si somajul

1.

Somajul, esenta, cauza si forma, legea Okun

2.

Politici antisomaj

3.

Cauzele si tipurile inflatiei

4.

Politica anti-inflationista

1. Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken

Somajul : reprezinta nefolosirea in diferite forme a unei parti a fortei de munca active. Somajul este o problema
determinanta in societatea contemporana. Pe linga folosirea insuficienta a resurselor umane , somajul reprezinta si venituri
joase ale populatiei. Pierderile de la somaj pot fi estimate atit in aspect economic cit si in aspect social. Din punct de vedere
economic pierderile conform legile lui OKun sint mult mai majore decit de la orice alte dezichilibre economice , de ex
monopol , modificari de structura , crize. Din punct de vedere social somajul afecteaza nivelul de viata , traumeaza
psihologic oamenii , cu cit durata de somaj este mai mare cu atit mai mult se pierde calificarea, si cu atit mai problematica
este o noua angajare in cimpul muncii. Cu toate acestea practica mondiala a demonstrat ca o ocupare deplina (100%) a
potentialului fortei de munca este imposibila. Aceasta stare determina un rezultat determinat de factori obiectivi ca de ex:
suprapunerea posibilitatilor , vointa, gusturile, abilitatile indivizilor, peste cerintele si necesitatile activitatii econom ici;
cresterea numarului de populatiei , raritatea resurselor, progresul tehnic, cauze ce reies din interiorul familiei, probleme
personale. Conform aprecierilor stiintifice somajul poate fi determinat prin forma sa , ca somaj natural, care paote fi estimat
in 5-6% din numarul populatiei apte de munca. Astfel somajul natural nu se determina ca pierderi in produsul PIB. De aceea
in diferite tari nivelul somajului natural este diferit : de ex in SUA in anii 60 el era estimat la 4 % , in anii 80 -> 6-7%,
incepind cu anii 90 -> 8-9%. In teoria economica oficial somer poate fi : calificat- acea persoana care nu are un loc de munca
insa activ este in cautarea lui si este inscris la bursa muncii, pentru a fi inregistrat ca somer persoana trebuie sa demonstreze
ca starea sa de somer este generata din motive obiective, inafara vointei lui. Doar in acest caz poate beneficia de indemnizatii
de somaj.
Cauzele starii de somaj pot fi :
1. Benevola: apare atunci cind angajatii nu doresc sa munceasca pentru salariu, prefera sa nu accepte conditiile de
munca , fie din motive familiale , persoanale sua din alte considerente
2. Fortata : este atunci cind locul de munca lipseste , desi persoana poate si doreste sa munceasca conform conditiilor
existente.
Nivelul somajului poate fi evaluat in indici absoluti , si anume ca numar al somerilor in totalul bratelor de munca a tarii.
Problema aprecierii nivelului somajului este foarte dificila , din cauza ca legea prevede inregistrarea statului de somer pe un
termen stabilit, ca de ex : 1 an sua 6 luni. De aceea nivelul real al somajului este cu mult mai mare decit datele oficiale,
statisticile; deoarece exista somaj partial (ocupatii de sezon), somaj ascuns sau somaj neinregistrat. In indici relativi rata
somajului se prezinta ca un raport : numarul somerilor in totalul bratelor populatie active * 100%(Ns/Na* 100%)
Conform legii lui Ouken poate fi determinat ca diferenta dintre marimea potentiala si marimea reala(rata somajului),
somajul natural nu este inclus , desi pierderile la un procent de somaj sint estimate in 2,5-3% in pierderile din PIB.
Determinam diferite aprecieri a tipurilor, formelor si genurilor de somaj in dependenta de factorii ce il determina. Ins a
toate varietatile de manifetare a somajului pot fi clasificate in 3 tipuri de baza.
1. Somajul frictional : este generat de o deplasare permanenta a populatiei dintr-o regiunbe in alta , de la o specializare
la alta, cit si de schimbarea etapelor de virsta. Acet tip de somaj este inevitabil, pentru orice sistem economic, deoarece
exprima tendintele populatieii pentru a-si ameliora conditiile de trai , pentru a acunoaste alte zone geografice , pentru asi
58

majora califativul , deci somajul frictiona exista si atunci , in conditiile utilizarii depline a fortei de munca. De aceea e l
reprezint o stare benevola.
2. Somajul structural(tehnologic): are loc in cazul cind cererea si oferta fortei de munca nu coincid. Deoarece raportul
lor este diferit, si anume in diferite ramuri, sectoare ale economiei. Somajul structural determina si modificare astructurii
economice ca rezultat a modificarii tehnologice.
3. Somajul ciclic (conjunctural) : este generat de consecintele si oscilatiile activitatii economice. Astefel de ex in
perioada declinului economic este o cerere redusa a fortei de munca in toate ramurile, in timp ul inviorarii somajul scade ,
deoarece creste cererea. O variata a somajului ciclic reprezinta si oscilatia sezoniera, a nivelului ocupariui in unele ramur i.
Ca de ex in RM : in agricultura sau constructie.

In aprecierea starii de somaj se aplica si cele generate de anumite situatii specifice , astfel cunaostem

Somaj partial: nedeplin, pentru femei paote fi considerat de ex concediile de materniatate fara termen.

Somaj la negru : exista atunci cind cei inregistrati ca someri exercita ocupatii ocazionale : ca de ex comert , servicii

Somaj total : cind locul de munca este pierdut definitiv si se cere o noua pregatire profesionala.

Chiar si nivelul natural al somajului , de unii specialisti este considerat negativ, chiar si din punct de vedere social,
deoarece el determina unele tendinte de parazitism social, -- indemnizatii de somer.
Teoria economica mondiala a demonstrat ca deseori este mai eficient de suportat consecintele de pe urma somajului ,
decit de a delimita tendintele progeresului tehnologic. In RM problema somajului este foarte acuta.

2. Politici antisomaj
Piata muncii in conditiile contemporane paote fi reglata:

De catre stat

De catre sindicate

De catre antreprenoriat

Reglarea prevede influenta asupra cerereii cit si asupra ofertei fortei de munca. Obiective ale reglarii pot fi
1.

Salariile

2.

Durata saptaminii de munca

3.

Durata concediilor

4.

Regulile de angajare de concediere

5.

Diferite forme de asigurari sociale

Astfel politicele antisomaj difera de la un stat la altul , in dependenta de situatia geografica, nivelul constiintei populatiei
, modul de viata , regimul politic. Insa principalele principii de solutionare a problemei somajului sint aceleasi. Ca de ex
antreprenoriatul influenteaza prin mecanismul pietii, adic aprin preturi , prin profituri, prin concurenta; sindicatele in reglarea
pietii muncii determina urmatoarele:
1. Pot limita oferta muncii prin cererea introducerii restrictiilor in calea emigrarii , sau prin contributii la adoptarea
legilor despre durata saptaminii de lucru, marirea termenului de instruirea profesionala
2.

Inaintarea cerintelor de majorare a salariilor

59

3. Influenta asupra tarifelor vamale , care ar proteja de ex anumite ramuri nationale cum ar fi agricultura in RM , care
ar determina cerearea fortei de munca

Politicele antisomaj statale pot fi caracterizate astfel :

1.

Perfectarea sistemului de informare a populatieii referitor la posibilitatile de angajare in cimpul muncii

2. Actiuni privitor la perfectioanrea sistemului de educare , de pregatire profesionala, organizarea procesului de

reciclare, prientarea cererilor alternative de ocupare in cimpul muncii
3.

Organizarea lucrarilor publice din contul cheltuielilor din buget

4.

Pentru tarile suprapopulate se aplica practica contractelor interstatale de utilizarea fortei de munca

In vederea realizarii acestor obiective masurile politicii antisomaj pot fi deivizate si in :

Active: ca de ex determina stimularea cresterii cererii de forta de munca : crearea de noi locuri de munca,
organizarea de lucrari publice , cresterea transparentei pietii muncii
Pasive : pot fi determinate acordarea de beneficii persoanelor care se afla in stare involuntare de somaj, de facilitati
unor categorii de pesoane, limitarea duratei zilei de munca. In majoritatea sist economice sunt utilizate si diferite programe
sociale de sta ca de ex indemnizatiile de somaj, plata pensiilor care determina ocrotirea unor categorii a populatiei. Insa
posibilitatea formarii programelor sociale depinde de profitul crreat , de impozitele percepute in activitatea de productiei

3. Cauzele si tipurile inflatiei

Inflatia : reprezinta a doua problema macroeconomic adupa somaj, cu care se confrunta societatea contemporana . Astfel
inflatia poate fi apreciata ca o crestere generala a nivelului pretului la marfurile de consum si al cheltuielilor de productie.
Cresterea indicilor preturilor produselor de consum final, se apreciiaza prin cerere. Cresterea preturilor la marfurile
investitionale : materie prima, energie , determina inflatia prin oferta . una din definitiile generale ale inflatie i este emisia
cantitatilor suplimentare banesti in circulatia monetara peste cerintele comertului si marfurilor si serviciilor , aceasta duce la
deprecierea unitatilor banesti si sporirea respectiv a preturilor la marfuri , mai departe scade capacitatea de cumparare a
unitatii monetare deoarece la baza ei sta o valoare din ce in ce mai mica. Deci Inflatia insa nu poate fi calificata ca o simpla
crestere a preturilor care rezulta de cresterea masei monetare din circuit: de ex marfurile de prima necesitate s e vor vinde la
orice pret , deci inflatia are la baza ei si o multitudine de oscilatii ciclice, dezechilibre in diferite segmente , in econo mia de
piata , de aceea a mentine echilibrul economic in toate aspectele este foarte dificil . Deci inflatia poate fi conditionata si de
diverse disproportii generale ca de ex
1.

Dezechilibre intre cheltuieli si venituri guvernametale, care se manifesta prin deficitul bugetar

2. Cind politica investitionala se bazeaza doar pe cresterea masei monetare, ca sursa investitionala ; de ex fosta URSS ,
investitii militare ce este un sector neproductiv
3. Cresterea nivelului general al pretului determinat de structura pietii , cind preturile nu sunt determinate de
conjunctura de piata ci sint dictate de unele scopuri monopolisitice sau oligopolistice

Inflatia la inceput a aparut in situatii exceptionale (razboi , calamitati) , cind se aplica emisii masive de masa monetara, ca
de ex banii de hirtie pentru a acoperi cheltuielile aparute. In prezent inflatia determina un fenomen cronic de aceea
mentinerea echilibrului in cadurl sistemului economic este foarte dificil. Inflatia contemporana poate fi determinata de 3
forme

60

1. Inflatie moderata , ea reprezinta 10-15% a cresterii pretului anual. Preturile cresc incet, valoarea bunurilor se
pastreaza de aceea acest tip se considera benefic pentru activitatea economica deoarece impune a cheltui capitaluri banesti ,
a promova o politica mai eficienta , a stabili preturile in determinarea schimbarii cererei si ofertei , lipseste riscul de a
incheia contracte la preturi nominale si deseori se consuma economiile.
2. Inflatia galopanta : incepe de la 20% dar paote ajunge pina la 200% anual , majoritatea contractelor de afaceri se
coreleaza odata cu schibarea preturilor sau conform determinarilor valorii valutelor straine. Banii incep sa se materializeze
rapid , sistemul bancar in aceasta situatie aloca creditele, nu sint oferite la obinzi obisnuite , dar conforme modificarilor
valutare. Respectiv creste cererea fata de valuta straina.
3. Hiperinflatia : cind masa monetara si preturile creste catastrofal. De la 2000% in sus. Agentii economici
majoritatea falimenteaza , se pierde increderea totalmente in valuta nationala, creste viteza circulatiei monetare care se
egaleaza cu cresterea masei monetare, preturile cresc vertiginos , in proportii mari . De aceea metodele stabilizare oisnuiute
nu sunt eficiente, de aceea se aplica reforme monetare radicale, ca de ex devalorizarea monetara ce reprezinta schimbarea
valutei depreciate :

Printr-un nou etalon monetar

La un curs nou : care paote fi definita revalorizarea

Exista inafara de aceste determinari a inflatieii, care sint definite ca forme deschise si inflatie deprimata care nu rezulta
din sporirea pretului. Se manifesta prin aparitia deficitelor de marfuri. In acest caz sporesc afacerile speculative, de aceea
preturile sporesc neoficial si odata cu lichidarea deficitului aceasta priblema dispare

4. Politica anti-inflationista
Politica de stat de reglare a preturilor poate frina inflatia , insa inflatia paote sa creasca si in cazul daca sporesc preturile la
factorii de productie. Astel prin retinerea volumului de productie statul nu paote retine si nivelul inflatiei, deoarece preturile
pot creste si mai mulkt ca in periapoada precendeta, astfel corelatia intre nivelul preturilor si nivelul productiei este
contrainversat, intre preturi isi inflatie exista deosebiri.
Asadar daca cererea creste depasind oferta , apare un surplus de bani , ce duce la cresterea pretului , insa somajul nu
exista, deoarece capacitatea de productei se utilizeaz ala maximum pentru a aacoper cererea crescind. Deci productia daca va
determina o crestere va genera cresterea preturilor la materia prima. Care la rindul sau va tdetermina la rindul sau o creste re a
pretului. Deci politica economica nu paote determina ca un mecanism determina in solutionare problemei inflatieii doar
reglarea pretului de consum. De aceea si se utilizeaza o multitudine de politici statale. In elaborarea politiicii economioce
antiinflationiste sint 2 alternative

Lichidarea inflatiei prin politici economice radicale

Acomodarea la inflatie prin indemnizarea veniturilor

In cazul politiici radicale statul poate actiona si prin manevrarea cheltuililor guvernamentale , cu impozitele, pentru a
influenta cererea crescinda, scade cerereare dar si ritmul inflatiei insa se limiteaza si cresterea productiei, care la rindul sau
determina declinul care si va genera cresterea somajului , politica de adoptare a inflatiei prin politica de reglementare se
exercita de catre BNM prin manevrarea cu masa monetara si prin nivelul dobinzii la credite. Statul trebuie sa aplice actiuni
deflationiste pentru limitarea cererii crescinde deoarece stimularea cererii cit si mentinerea artficiala a ocuparuii forte i de
munca duce la pierderea controlului asupra inflatiei , de regula politica economica eficienta reprezinta o imbinare a
amecanismelor unde nu se pune accentul pe principiul monetarist sau fiscal si TE determina o varianta antiinflationista curba
luui Philips . s-a determinat ca cresterea a inlatiei peste 2,5-3% va urma o incetinire brusca a sporirii preturilor. Astfel se
61

paote scadea nivelul somajului pe contul sporiiri ritmului infletieii, deoarece scaderea somajului este urmata de sporirerea
preturilor , deci si a salariilor care va genera inflatia. Exista si diferite modificari a acestei teorii intordusa de alti
economisiti dar care in ansamblu sint utilizate pentru elaborarea politiicilor economice , care este posibil o anumita ocupare a
populatiei Si o anumita stabizlizare a pretului.

62

Tema 11: Finanele publice i impozitele

Plan
1. Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui
2. Impozitele i sistemul fiscal
3. Metode de finanare a datoriei de stat

1. Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui

Finanele publice sunt acele resurse financiare puse la dispoziia instituiilor publice, de ex., partide, sindicate,
stat, i care asigur exercitarea funciilor n societate. Cea mai cunoscut form de organizare instituional a
societii umane este statul. Cel mai important instrument de influen a statului asupra economiei i funcionarea
sistemului public este bugetul de stat.
Un buget reprezint o determinare preventiv att a veniturilor, ct i a cheltuielilor, fie a unui agent economic,
pe o perioad de timp, de regul n decurs de 1 an.
Astfel, cunoatem urmtoarele tipuri de bugete:
-ale unei familii
-ale unei afaceri/ntreprinderi
-diferitelor ministere, organizaii
Avem bugete locale, ns cel mai determinant n acest context reprezint bugetul de stat.
Bugetul de stat reprezint un document, o lege, votat de Parlament, n care snt nscrise cheltuielile statului i
veniturile necesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat include: modalitile de formare i sursele de
cheltuire a resurselor bneti, destinate finanrii fie a aciunilor ntreprinderilor, fie a organelor de stat sau
organelor centrale, locale.
O form specific de buget reprezint fondurile extrabugetare. Acestea reprezint resurse bneti ale statului,
care au o destinaie bine determinat, dar care nu sunt incluse n bugetul de stat. Cele mai cunoscute din aceste
categorii de fonduri sunt: fondul asistenei sociale, fondul de pensii etc.
n teoria economic, este bine definit bugetul Guvernului (bugetul central) i delimitate sunt bugetele organelor
administrativ- locale (bugetul raional).
Bugetul central, mpreun cu bugetele organelor puterii locatle formeaz bugetul consolidat.
Bugetul d estat este elaborat anual de ctre Guvern, mai precis de ctre Ministerul de Finane, i este aprobat
ulterior de ctre Parlament.
Bugetul de stat este definit i ca legea finanelor, deoarece prevede i autorizeaz att cheltuielile, ct i
veniturile.
Principiile bugetare sunt:
-anualitatea- bugetul este elaborat n fiecare an, astfel prevederile lui vizeaz doar anul respectiv. Veniturile i
cheltuielile sunt prevzute i sunt valabile doar pentru durata de timp votat de Parlament, adic pe o durat de 1
an;
-previzionalitatea- aceasta nseamn c snt planificate din timp att veniturile, ct i cheltuielile pentru anul
viitor;
-universalitatea- bugetul de stat cuprinde toate veniturile, ct i cheltuielile de stat. Acest fapt faciliteaz
efectuarea controlului din partea Parlamentului;
63

-echilibrul bugetar/regula de aur a finanelor clasice- cheltuielile statului trebuie s fie egale cu veniturile
acestuia.
Bugetul de stat se alctuiete n form de balan, i anume ntre devizul de venituri i cheltuieli de stat, prin
aa-numita metod a aprecierilor preventive.
Pentru a fi pregtit financiar la timp, ntocmirea bugetului se face cu 4-6 luni nainte de finalizarea circuitelor
economice. De regul, anul financiar trebuie s se nceap mult mai nainte dect anul calendaristic.
Bugetul de stat este una dintre cele mai eficiente prghii de coordonare a economiei, de aceea i poate fi
determinat ca un plan de administrare, ca un instrument de prognizare a dezvoltrii economie i este un mod de
asigurare a stabilitii economice.
Deviza/devizul de venituri reprezint/include impozitele i ncasrile d iverse, care la rndul su determinp 9098 % din toate veniturile bugetare. De ex., impozitul pe venit al ntreprinderilor i al populaiei, impozitul pe
circulaia mrfurilor, toate taxele i ncasrile, impozitele financiare, accizele, confiscri, penaliti, i alte surse de
venituri.
Divizul de cheltuieli, dup structura sa, depinde de sarcinile economice, politice i sociale. Ca de ex., pot fi
enumerate: investiiile de stat n economia naional, subvenionarea antreprenoriatului, formarea programelor
sociale, ntreinerea adminsitraiei de stat, cheltuielile de aprare, finanarea de ocrotire a ordinii publice i juridice,
toate cheltuielile legate de angajamentele internaionale.
n RM, primul buget independent a fost ntocmit n 1991.
n perioada de tranziie, bugetele locale, n mare msur, sunt componente ale bugetului de stat, astfel
constituirea unui stat de drept, bazat pe o larg autonomie, implic ca bugetele administraiei publice locale s fie
independente.
Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. DIn punct de vedere al soldului
bugetar, n procesul executrii bugetului sunt cunoscute 3 situaii diferite:
1. buget echilibrat- cheltuielile i veniturile sunt egale. Soldul bugetar este egal cu zero;
2. buget excedentar- veniturile snt mai mari dect cheltuielile. Soldul este pozitiv;
3. buget deficitar- veniturile sunt mai mici dect cheltuielile. Soldul bugetului este negativ.
Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat, cnd cheltuielile depesc veniturile.
Defcitul bugetar are urmri negative asupra dezvoltrii economice. Pentru a diminua acest deficit sau a- l
elimina cu totul, n practica mondial sunt utilizate urmtoarele metode:
1. recurgerea la mprumuturi, ele pot fi interne;
2. folosirea veniturilor provenite din privatizare;
3. emisia de ctre Banca central a unei cantiti suplimentare de bani;
4. utilizarea mprumuturilor externe.
n RM, n ultimile decenii, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din privatizare, precum i din
mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare. Deoarece procesul de privatizare nu a luat sfrit, aceast
metod ar fi o ans i pentru viitor.
Atunci cnd deficitul bugetar nregistreaz dimensiuni nsemnate, are loc o cretere a datoriei publice.
Datoria public reprezint totalitatea mprumuturilor interne sau externe contractate de ctre stat, cu scopul
acoperirii deficitului bugetar. Datoria public nu figureaz n bugetul de stat. n buget este nscris, la capitolul
cheltuieli, doar dobnzile, uneori i penalitile, care n anul respectiv urmeaz a fi pltite fie creditorului intern sau
64

extern, deoarece datoria public poate fi acoperit, n ultim instan, prin venituri acumulate sub form de
impozite. n majoritatea estimrilor avem urmtoarea afirmare: datoria fcut de ctre stat astzi, reprezint
impozite care vor fi colectate mine.
n lumea contemporan, datoria public atinge proporii impuntoare.
Despre dimensiunile datoriei publice ntr-o ar sau alt se poate judeca mrimea acesteaia n raport cu PIB.
Astfel, la nceputul sec. XIX, datoria public n SUA, Germania, Frana, n raport cy PIB reprezenta cca 60 %.
De ex., n Japonia i Italia mai mult de 100 %.

2.

Impozitele i sistemul fiscal

Indiferent de regimul economic, de nivelul de dezvoltare, de fazele ciclice sau conjuncturale, n orice ar se
practic o anumit politic fiscal. Prelevrile obligatorii globale sunt formate din ansamblul impozitelor i
cotizaiilor sociale efective.
Prin fiscalitate se nelege sistemul de stabilire i de percepere a impozitelor.
SIistemul fiscal determin cantitatea de bani prelevai ( a lua op parte dintr- un tot ntreg), sursele i modalitile
acestor prelevri, precum i determinarea provenienei acestor resurse.
Impozitul este o prelevare obligatorie, efectuat de administraiile publice n vederea susinerii cheltuielilor
publice i n vederea reglementrii economice, care la rndul su determin att funcia financiar, ct i funcia
politic.
GTaxele i drepturile reprezintp preuri fixate pentru serviciile publice specifice folosite cu termen de impozit.
Existp diferite clasificri ale impozitelor. CEa mai general este delimitarea lor n directe i indirecte.
Impozitele directe sunt suportate direct de contribuabil, care au vebituri. Aceste impoxite nu influeneaz
nemijlocit nivelul preului. Deci, obiectul impunerii sunt veniturile i averile agenilor economici. Ca impozite
directe pot fi: impozitul pe salariu, impozitele pe veniturile persoanelor fizice, impozitul pe profut, de dividende,
impoziele pe motenire, pe avere. De asemenea, din categoria impozitelor directe fac parte i aa-numitele
impozite reale, ca de ex., impozitul pe pmnt, pe hrtiile de valoare.
Cele mai cunoscute impozite dorecte n RM sunt:
/impozitul pe venit
/impozitul privat
/taxele percepute n fondul rutier
/impozitele pe bunurile impobiliare
/impozitele pentru folosirea bunurilor ,materiale
/toate taxele locatale
Impozitele indirecte sunt impoxitele aplicate adupra m,rfurilor i serviciilor i inclue ulterior n poreurile
resoective. Aceste impozite sunt pltite de ctre consumatori, dei prin intermediul vnztorylui.
Froreme concrete ale impozitelor indirecte sunt:
-impozitul pe valoarea adugat
-taxele vamale
-accize
TOate aceste forme de impozit indirect exist li n RM. Accizele pot fi administrate doar anumitor mprfuri, cum
ar fi: beenzina, zahrul etc.
Taxele vamale se mpart:
din pdv a scopului urmrit:
1.fiscale
2. prefereniale
3. de antidoping
65

din pdv a originii sale:

1. taxe de exort
2. de import
3. tranzit.
Astfel, impozitele indirecte, deoarece nu in de nivekul venitukui, este iclus n preul bunului materiuak sau a
serviciului prestat.
Cunoateam i o alt clasificare a impozitelor:
i asupra producei
i asupra veniturilor
Din pdv a majoritii clasificrii impozitelor, cunoatem urmt tipuri de imnpozite:
1. naon ale
2. locale
1. reale
2. personele
1. prodgresive
2. regresive
Influena impozitelor asupra actvitii economice este foarte dificil. Astfel, fiecare sistem ecopnomic tinde i
cautp s determine o politcp fiscal conform condiiilor sistemuli economiue dat i etapelor de dezvolatare a
acestuia,.
Deci, politica fiscal reprezint un ansablu de mpsuri, de aciuni practive, bazarte pe o anumit concepie
economivcp, care la rndulspu determin categoriile de impozite folosite, locul lor n ansamblul veniturilor
bugetare.
Politica fiscala reprezintp i un model de folosire aprgjhiikor de stimulare a cactivitpii econ omice, sau de
devoltare, de soliionaer a oproblemelor sociale li politice din cadrultuk acstyu sustem.
EXISTP mai mult4e principii de politic fiscal, care la rndul su deternin acea parte echitabil de venit pe
care oamenii o utilizeazp n scopuri ibndividuale, adic de consum, i acea parte necesar pentru nevoile
publice.
Astfel cunoateam: principiul proporionalitii- nivelul inpuneriiu trebuie s fie sgtabiloit proporional
bunurilor i serviciilor oferite de ctre stat (de ctre instituiile publice)
proncipiul diferenierii- nivelul impunerii depin de de nivelul veniturilr, de bunstarea econ omicp
Astfel, mecanismele impunerii depin d de situaia economicp din ar, de starea geo-politic, de modul d
evia.

66

Cunoatem 3 mecanisme de politic a impunerii:

-impunere progresiv- taxa impunerii crete n msura sporului nivelului venitului. Acest principiu rfeprezintp
un instrument dfe redistribuire a veniturilor.
Exist preri/viziuni c o astfel d epercepere a impozitului reprezint i un stimulen t pu folosirea eficient a
capitalului,. ns exist specioaliti care au demonstrat c dincolo de un a umit punct, numit prag de presiune
fiscal, orivec impunere este dubtoare a ctivitii economice, deoarece sau limtieaz, sau anuleazp interesul
agentului economic pentru a spori nivelul produciei, a afacerii n ansamblu.
2. impunerea egal - la aceeai tax de impunere difer doart sumele impozitului pltit.
3. impunere regresiv- taxa imounerii scade pe msura sporului nivelului vbenituluui (utilizat pe o perioadp
foarte limitate de timp).
Practica mondial demonstreaz c nivelul impunerii trevut de 50 % din venit va duce la ncetarea investi
iilor private, devenint=d neprofitabile multe proiecte investiionale. CU toate c exist oi anumitepreri c a
numite probleme investi
ionale pot aprea i cnd nivelul impunerii trece de 30 de %.
Impozitele ndeplinesc urmt funcii:
1. funciua fiscal- n toate statele , indiferent de sistemele econmice, de formele de organizare, impozitele
ndeplinesc funcie fiscal, deci pe seama impozitelor se finnaeaz cheltuielile sociale, n special chleltuielile
pulice;
2. funciua social- majoritatea cetenilor nu sunt de acord sau sunt contra faptului c pltesc impozit prea
mare i c unele grupuri sociale suport presiunea fiscal mai mare
3. funciua de reglare/ reglatoare- impozitul reprezint un instrument de reglare statal, care poate determina i
diferite obiective de reglare prin intermediul politicii fiscale. Ca de ex., investiii, preurik, re laii economcie
externe,
FUncia de reglare a impozitelor const i n urmtoarele:
1. stabilirea /adoptarea i schimbarea sistemului de impunere fiscal
2. determinarea taxelor i tarifelor fiscale, diferenierea lor
3. aprobarea i promovbarea facilitilor fiscale.

3.

Metode de finanare a datoriei de stat

innd cont c datoria de stat poate fi intern sau extern, pe termen scurt, ct i pe termen lung, se poate
determina c cea mai periculoas formp de datorie este ea extern pe perioad scurt de timp, O asemenea datorie
se paote prelungi doar cu dobnzi mai mari i numai dup ce au fost pltite dobnzile.
Complexitatea sau determinarea problemei datoriilor de stat a fcut necesar crearea unor organe speciale de
ctre stat n gestionarea acestor datorii. Dac o asemenea datorie ajunge s determine 20-30% din intrri din afar,
posibilitpile ei de a fi rambursate sau de a obine mprumuturi noi sunt foarte mici, reduse.
Guvernele rilor debitoare iau msuri petntru a nu ajunge n asemenea situa ii critice.
CE MASURI AU FOST UTILIZATRE N MD
Cile i metodele folosite n acest scop sunt multiple, ns se cunosc urmt determinante:
1. calea tradiional/- achitarea datoriei pe contul rezervelor valutare de aur (doar n cazuln care aceste rezerve
rezist)
2. consolidarea - consolidarea datoriie externe const n transformarea datoriei pe termen scurt nd atorie pe
termen lung. Avedasta operaiune este posibil numai cu acodrul creditorilor
67

3. calea conversiei- adic prin transformarea acesteia n investiii strine pe termen lung. O variant a acestei
metofde determin participarea rii creditor la privatizarea proprietii n ara debitor.
4.atunvci cnd rile debitoare care au fost monetarizate de ctre unele organizaii internaionale, ca de ex.,
Banca Mondial, prin creterea permanent a termenului de nerambursare a datoriilor i determin principiuyl de
reglare, manipulare, control direct, dictare a politiclor interne utilizate de ctre sistemul dat.

68

Tema 12: Sistemul bancar si creditul

1.Institutiile bancare si rolul lor in economie
2.Creditul.Esenta si clasificare
3.Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente

1. Institutiile bancare si rolul lor in economie

Cele mai importante centre financiare care si deserves operatiunile financiare sunt bancile.Reteaua bancara poate fi de 2
verigi sau 3 verigi,in ambele tipuri elemental determinant este reprezentat prin banca central,in RM BNM.De regula ea este
una in toate tarile,este determinate ca banca bancilor si care la randul sau exercita functii de control,de reglare a operatiunilor
financiare in economie.Doar banca centrala indeplineste si functia de emisie,deoarece determina emisia tuturor titlurilor de
proprietate in forma de documente de plata(bilete bancare,bancnote,actiuni,obligatiuni,vexe)De regula banca central se
subordoneaza doar organului legislative al tarii,deoarece guvernele de asemenea sunt client al bancilor.A 2 veriga a retelei
bancare este determinate de bancile comerciale,care in reteaua de 2 verigi au si sucursale in structurile teritoriale,iar in
sistemul de 3 verigi banci autonome locale.
Functia de baza a bancilor este concentrarea resurselor monetare si asigurarea oferirii de credite din aceste
resurse.Indeplineste functia de mediator,anume in platile dintre agentii economici,pastrand pe conturi sumele monetare ale
agentilor,iar la cererea acestora efectuand decontari(transferuri de pe un cont pe altul).
Bancile reprezinta intreprinderi specializate ,in afara de aceasta bancile indeplinesc si defalcari in trezora ria de stat (plati de
impozite,amenzi).Astfel deservesc populatia si agentii economici cu numerar sau cu bani lichizi.Pe parcursul dezvoltarii
bancile indeplinesc tot mai multe functii sau oferte de servicii bancare ,astfel efectueaza diverse operatiuni financiare,ca
ex:creditarea,controlul monetary,emisia hartiilor de valoare.Bancile se specializeaza si in anumite domenii de activitate
financiara,astfel apar noi tipuri de banci.Bnacile isi diversifica si operatiunile sale,astfel exercitand activitati de productie ,de
investitiii,creare de fonduri de asigurare,la randul sau companiile de asigurari,fondurile investitionale isi pot asuma si unele
functii bancare(deschiderea de conturi,creditarea)in asa mod are loc o integrare a diverselor institutii financia re intr-un
system unic.
Functiile traditionale ale bancilor sunt:
-atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in diferite conturi
-acordarea de credite pentru diferite termene
-efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri
-emiterea instrumentelor de credite sau efectuarea de tranzactii cu asemena instrumente
-vanzarea-cumpararea valutei
Banca realizeaza operatiuni active si pasive.
Operatiuni financiare pasive:
1.primirea pentru pastrare a economiilor populatiei sau a altor agenti nonfinaniciari;
2.executarea de plati din depozitele bancare;
3.administrarea operatiunilor de casa a intreprinderilor si institutiilor;
Operatiunile active includ:
1.acordarea imprumuturilor solicitantilor
2.gestionarea conturilor deponentilor;
3.crearea instrumentelor financiare proprii sau organizarea infiintarii a societatilor pe actiuni;
4.operatiuni cu titluri de valoare;
In afara de aceste 2 operatiuni ,bancile exercita si altele,operatiuni accesorii(serviciile de plata),opera tiuni exceptionale.
Bancile contemporane actualmente indeplinesc si o serie de noi functii:
1.f.macroeconomica coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala;
2.indeplinesc rolul de intermediator financiar,astfel orientant economiile populatiei in domenii prioritare economiei
nationale;
3.restrictioneaza creditul,limitand riscul neacoperirii imprumutului,determinand anumite restrictii;
69

4.creaza puterea de cumparare aditionala;

5.selecteaza proiecte de dezvoltare;
Bancile institutiile de credit sunt in pozitie nu doar de creditor,dar si de debitor,astfel toti deponentii bancilor ,crediteaza
institutiile respective cu diferite sume,pentru care primesc dobanzi.Bancile care acorda credite de asemenea incaseaza o
dobanda de la creditorii lor,astfel diferenta dintre dobanzile incasate ale bancii si cele platite de catre banci,formeaza profitul
brut,si dupa ce din profitul brut se scad cheltuielile de intretinere,impozitele pe profit,atunci obtinem profit net.
Bancile pot fi determinate si din punct de vedere a tipurilor de banci si tipurilor de activitate:
1.Banca centrala-emisia banilor,acordarea creditelor statului si pastratrea patrimoniului statului,reglementrea circulatiei
banilor,concentrarea rezervelir banesti ale bancilor comerciale si acordarea creditelor acestora,pastreaza rezerele de
aur,mentine legaturi cu alte banci central sau organizatii financiare international.
2.Banci comerciale-acordarea creditelor persoanelor fizice sau juridice,deservirea conturilor curente ale
intreprinderilor,pastrarea bunurilor banesti ale populatiei ,vanzarea hartiilor de valoare,operatiuni comerciale.
Sunt determinate si urmatoarele tipuri ale bancilor comerciale:
B.investitionale-realizeaza operatiuni intermediare,ca ex:vanzarea hartiilor de valoare:
B.inovationale-creditarea institutiilor stiintifice:
3.Banci de econimii-mobilizarea mijloacelor banesti disponibile ale populatiei,pastrarea si utiizarea lor,acordarea
creditelor,vanzarea-cumpararea valutei,vanzarea hartiilor de valoare,incasarea platilor pentru diferite servicii.
4.Banci de comert exterior-operatiuni legate de exportul si importul marfurilor,valutei sau a altor operatiuni financiare.
5.Banci cu specializare international-pentru reconstructive di dezvoltare.
Trezoraria-reprezinta statul in calitatea lui de debitor si creditor cu dreptul la colectarea taxelor si impozitelor de la
contribuabili si asumarea platilor in contul chelctuielilor administratiei publice.

2. Creditul. Esenta si clasificare

Prin credit se subintelege relatiile economice care apar in legatura cu acordarea unui imprumut,fie in forma monetara sau
naturala cu conditia rambursarii scadentei si de regula cu plata.Multitudinea relatiilor de credit presupune si existent
anumitor caracteristici ale creditului care sunt urmatoarele:
1.subiectii relatiilor de credit
2.promisiunile de rambursare
3.dobanda
4.tranzactia de credit
5.termenul de rambursare
6.transferabilitatea
Plata pentru credit este definite ca o dobanda creditara,astfel marimea acestei plati se numeste rata.
Rambursabilitatea,restituire,scandenta reprezinta termenul de plata.La procesul de creditare participa creditori si debitori ca
subiecti ai raportului de credit,astfel creditorul este subiectul care acorda creditul,astfel drept surse pentru acordare a
creditului,pot fi mijloacele proprii cat si mijloacele imprumutate de la alti creditori.Debitorul este subiectul caruia I se acorda
creditul si care se angajeaza sa-l ramburseze dupa un anumit termen in conditiile specificate in acordul de credit si
obligatoriu platind dobanda.Persoanele participante la relatii de credit sunt pers.fizice,pers.juridice,statul.Conditiile de
rambursare a creditului presupune si anumite riscuri,si anume de nerambursare sau imobilizare si necesita inregistrarea unei
garantii.Garantiile pot fi personale,reale.
Garantia personala poate fi simpla si solidara,care este determinate prin angajamentul luat de o terta persoana de a plati,in
cazul in care debitorul este incapabil de a efectua aeasta plata.
Garantia reala presupune garantia unui imprumut prin anumite bunuri reale,se cunosc mai multe tipuri de manifestare a
garantiei reale:dreptul de retinere,in cazul cand creditorul are posibilitatea sa retina un bun corporal ,proprietate a debit orului
atat timp cat acesta nu si-a onorat obligatiunile.
Gajarea reprezinta actul prin care debitorul remite un bun in garantia gajului.
Ipoteca reprezinta actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra imobilului,fara deposedare,astfel ipoteca poa te
fi:legala,convenita sau juridica.
Termenul de rambursare poate fi foarte variat de la 24 ore pana la 100 ani.Astfel creditelor pe termen scurt le este
caracteristic rambursarea totala la scadenta ,pe cand celor pe termen lung rambursarea esalonata.
Dobanda poate fi fixa,variabila
Dobanda fixa este dobanda acceptata de ambele parti pentru intregul imprumut si pentru toata durata creditului.
70

Dobanda variabila se modifica periodic in functie de nivelul dobanzii de plata.

Rolul creditului se manifesta prin realizarea urmatoarelor functii ale acestuia:
1.Functia de redistribuire a capitalului presupune acumularea mijloacelor temporar disponibile ale persoanelor particulare s i
distribirea acestora altor intreprinderi sau personae particulare.
2.Functia de economisire a cheltuielilor in circulatie;
3.Functia de reglare a fluxurilor financiare;
Principalele tipuri de credite dunt stabilite in functie de anumite criteria:pers.creditor,pers.debitor,modalitatile de forma re
si utilizare a capitalului disponibil,durata si sfera de utilizare.
Creditele pot fi delimitate in :
1.Credite comerciale-se acorda sub forma de amanare a platii pentru serviciile acordate sau lucrarile efectuate.
2.Credite bancare-deoarece majoritatea mijloacelor libere se acumuleaza pe conturile agentilor la banca,prima forma a
creditului o reprezinta cea bancara,la care creditorii sunt:bancile comerciale,institutiile financiar-bancare specializate.Sunt
cunoscute mai multe forme ale creditului bancar:
-in functie de durata termenului-pe termen mic,mijlociu(1-3 ani),pe termen lung(3 ani)
-in dependenta de modul de asigurare a rambursarii-:credite asigurate(garantiile reale,personale);credite de incredere/
3.Credite ipotecare-se elibereaza pe un termen lung,sub un gaj ipotecar si in majoritatea cazurilor este destinat activitatii
imobiliare.
4.Credite obligatorii-presupun relatii de credit la care participa de pe o parte institutii statale in calitatea de debitor care emit
obligatiuni,iar pe de cealalta parte creditorul populatia,personae juridice care au dorinta de a detine aceste obligatiuni,astfel
detinatorii de obligatiuni isi investesc capitalul sub forma de dobanda.
5.Credite de consum sunt creditele pe termen scurt acordat persoanelor individuale,destinat folosirii in scopuri
neproductive.

3. Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente

Politica monetar-creditara reprezinta posibilitatea de influenta prin moneda.In prezent odata cu diversificarea reletiilor
economice,are loc o determinare a politicii monetare independent promovata de diverse institutii ale statului,dar c are fac
parte din politica economica.Prin intermediul politicii economice,autoritatile statului isi propun constrangerea agentilor
economici private pentru a accepta orientarile si deciziile subordinate interesului public.Ca instrumente de interventie
utilizate de catre autoritati pentru promovarea politicii economice:
1.controlul direct:prin intermediul preturilor,salariilor;
2.politicele financiare,bugetare,fiscal a veniturilor;
Fiind unul din aceste instrumente politica monetara determina la randul sau si o multitudine de masuri luate de banca central
sau autoritatea monetara pentru a influenta asupra activitatii economiei,stabilitatii preturilor,a cursurilor valutare.Principalul
scop al politicii monetare este mentinerea unei stabilitati intre volumul lichiditatilor si intre produsul intern brut ,pentru a
evita dezechilibre inflationiste sau deflationiste,astfel realizarea obiectivelor politicii monetare are loc in stransa legatura cu
coordonarea politicii economice .Ca instrumente ale politicii monetare utilizate pentru influenta economica pot
fi:instrumentele si tehnicile de interventie indirecta,directa sau reglementarile bancare.
1.indirecte sunt utilizate pentru controlul indirect asupra ofertei de moneda,pentru accesul lichiditatilor bancii centrale.
Tehnicile de interventie directa si indirecta se bazeaza pe urmatoarele elemente:
1.dependenta sistemului bancar de banca central;
2.corelatia dintre volumul creditelor si nivelul activitatii economice;
3.caracterul elastic al cererii creditelor fata de nivelul dobanzilor.

71