Obiectul și metoda AE

1. Obiectul AAE
2. Indicatorii analitici. Clasificarea și formarea lor
3. Factorii și clasificarea lor
4. Rezervele și clasificarea lor
5. Metoda AAE

-= 1 =-

Obiectul AAE îl alcătuiește cercetarea completă a activității multilaterale a

întreprinderii și subdiviziunea lor studiată printr-un sistem de indicatori
economici.Deoarece activitatea îîntreprindere este obiectul de studiu nu numai
agentului economic dar și a altor discipline economice e necesar de concretizat
aspectele activității întreprinderii care se studiază în procesul AE:

1. Îndeplinirea planurilor de afaceri

2. Rezultatele financiare de activitate a întreprii
3. Raționalitatea folosirii resurselor disponibile
4. Relevarea și folosirea rezervelor de sporire a eficienței activității
întreprinderii

-=2=-

Ca termen economic indicatorul este o caracteristică cantității generalizată a

fenomenelor și proceselor social-economiceîn unitate cu detrminare calitativă.
Indicatorii caracterizează dispunerea și existența resurselor, a gradului de utilizare
a lor și dezvoltare în dinamică.

În Aae indicatorii sînt clasificați după :

I Conținutul economic

II Modul de exprimare a proceselor și fenomenelor

III Gradul de sintetizare

După conținutul economic deosebim:

- Indicatori de calitate- reflectă acțiunea anumitor factori de creștere și de

perfecționare a producției și gradul de folosire a resurselor(W1l,
randamentul mf)
- Indicatorii cantitativi – reflectă mărimile obiectelor realizate și schimbările
ce au loc în ele (volumul producției marfă, valoarea mf)

După modul de exprimare a proceselor și fenomenelor deosebim:

- Indicatori absoluți- exprimă măsura de volum(kg, m, lei)

- Indicatori relativi – exprimați în % sau ca coeficient

După gradul de sitetizare deosebim:

- Indicatori sipli(producție, marfă)

- Indicatori compuși(W)

-=3=-

Fiecare din indicatorii ce caracterizează activitatea întreprinderii mereu

depinde de un șir de factori(cauze, condiții), care acționează asupra indicatorilor.

Factorii se găsesc în raport de reciprocitate unul față de altul și acționează

asupra rezultatelor asupra activității economice a întreprinderii în diferite
direcții(pozitiv sau negtiv).

Factorii pot fi clasificați după:

I Caracterul acțiunii lor asupra dezvoltării întreprinderii.

1. Factori calitativi(W, randament mf, rentabilitate)

2. Factori cantitativi (NL, val MF, Nz lucrate)
 Factorii calitat – sunt legați de folosirea mai efectivă a resurselor întreprinderii
și de întroducerea realizărilor științei și tehnicii în practică.

Factorii cantitativi- sînt legați de investiția resurselor adăugătoare.

II După intensitatea acțiunii factorilor asupra rezultatelor activității

întreprinderii.

1. Factori principali – se caracterizează prin aceia că anumite condiții date au

un rol hotărîtor asupra unui proces sau rezultat economic
2. Factori secundari

III Din punct de vedere al complexității lor:

1. Factori simpli – rezultatul activității unei cauze

2. Factori compuși- (cererea populației) sunt determinați de mai multe cauze și
pot fi descompuși în factori simpli, exempli: cererea populației depinde de
venitul populației, nivelul prețurilor, nivelul de dezvoltare a populației.

IV După durata de acțiune:

1. Factori permanenți- care are acțiune permanentă de-a lungul activității

întreprinderii
2. Factori temporari

V După sfera de acțiune:

1. Factori cu caracter general

2. Factori specifici

VI După caracterul lor:

1. Factori obiectivi
2. Factori subiectivi

VII După modul de acțiune:

 1. Factorii cu acțiune directă
2. Factori cu acțiune îndirectă

VIII După sensul acțiunii:

1. Factori pozitiv
2. Factori negativi

-=4=-

În AAE rezervele se pronunță in 2 aspecte:

1. Se manifestă în formă de fond de rezervă a materiei prime, materiale,

combustibil, semifabricate, etc; care-s necesare pentru asigurarea procesului
de producție în continuu.Acest tip de rezervă este folosit în acel caz cînd are
loc supraîndeplinirea procesului de producție, schimbarea asortimentului de
producție , încălcarea graficelor de livrare a materiei prime.În mersul
analizei acestor rezerve sînt studiate din punct de vedere a corespunderii
necesităților reale, normativelor etc.
2. Se manifestă ca posibiltăți nefolosite de majorare a VP, a calității
producției, de micșorare a costurilor prin introducerea realizărilor științelor
și tehnicii în producere și prin reducerea perderilor și cheltuierilor
neproductive.

Rezervele – posibilitățile sporirii eficienței utilizării fiecărui fel de resurse pe baza

măsurilor organizatorico-tehnice care-s
elaborate la unitatea economică și vor fi realizate pe viitor.

De regulă nivelul tehnic și organizatoric al prod la un moment dat nu poate fi

același la toate unitățile economice și la toate sectoarele de producere. Careva din
ele într-o direcție oarecare mereu va înregistra rezultate sporite. Deci la alte unități
economice sau sectoare de activitate unde n-au fost înregistrate modificări apar
rezerve.Astfel apariția noilor rezerve prezintă un proces neîntrerupt și relevarea lor
cu ajutorul AAE trebuie efectuată sistematic.

Rezervele sînt clasificate pe baza următoarelor criterii:

I După locul de concentrare:

1. Rezerve externe – folosirea cărora mărește eficiența nu numai la unitatea

economică dată. Acest tip de rezerve este legat de gradul mai înalt
specializării, cooperării producerii, de modificarea procesului de
aprovizionare, de formarea prețurilor.
2. Rezervele interne – reflectă posibilitățile concrete a întreprinderii date

La întreprindere în mersul analizei rezervele trebuie să fie examinate în

interdependență cu toate cele 3 elemente ale procesului de producție.Adică trebuie
să fie examinate rezervele complete, care caracterizează gradul de utilizare în
același timp a mijloacelor de producție,forței de muncă și obiectul de producție.

II După modul de relevare

1. Rezerve evidente - pierderile sau abaterile ce caracterizează neîndeplinirea

planurilor prevăzue sau o scădere față de nivelul obținut în perioada de
bază(lichidarea pierderilor timpului de rundă,materiei prime).
2. Rezerve camuflate - rezervele relevate pe calea comparării rezultatului
întreprinderii date cu alte întreprinderi cu rezultate mai bune.

III După posibilitatea folosirii rezervelor în timp:

1. Rezerve curente – pot fi mobilizate în timpul apropiat, adică pe parcursul

perioadei de gestiune, fără a investi resurse suplimentare.
2. Rezerve perspective - mobilizarea lor cere un timp mai îndelungat și ca
regulă cer învestirea unor resurse suplimentare, unor investiții capitale.

IV Conform caracterului acțiunii supra rezultatelor de producție:

 1. Rezerve interne - contibuie la sporirea și perfecționarea producției în
rezultatul economisirii și a folosirii mai depline a tuturor resurselor de
producție. Se deosebesc resurse care sporesc economia forței de muncă pe
calea sporirii W, rezeve de economie a materiei prime ca rezultat a
micșorării consumului de materie ,rezrve înregistrate în rezultatul utilizării
mai eficiente a m.f.ca urmare a criteriului a randamentului m.f.
2. Rezerve extensive – ele sunt legate de folosirea unor resurse suplimentare
pentru VVM sau VVP.

-=5=-

Metoda AAE poate fi definită ca modul dialectic de studiu a proceselor

economice în mersul formării și dezvoltării lor. Trasăturile caracteristice ale
metodei AAE sînt:

1. Folosirea unui sistem de indicatori ce utilizează multilateral activitatea

unității economice
2. Studierea cauzelor ce duc la modificarea indicatorului
3. Evidențierea și măsurarea interacțiunii între indicatori cu scopul de a mări
eficiența fenomenului studiat.

În calitate de metode generale științifice se folosesc: anaiza și sinteza,

inducția și deducția.