Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC

 FIN
FIN - Partea I


Fig.3.
Fig.3.8.1.10.Flambajul arcurilor elicoidale

Odat flambajul iniiat, deformaia arcului continu în jurul unei axe diferite de axa
arcului iar arcul cedeaz rapid. De aceea, din proiectare este necesar ca arcul
ar s nu
aib posibilitatea de a se flamba. FlambajulFlambajul arcurilor elicoidale supuse la
compresiune este asemntoare flambajului barelor drepte. Se poate spune c
flambajul apare la arcurile elicoidale dac lungimea arcului în stare liber H0 este de
peste 4 ... 5 ori diametrul mediu de înfurare al arcului, D. Sgeata maxim admis,
fmax. , pentru a evita flambajul, depinde de lungimea arcului
arcului în stare liber H0,de
diametrul mediu de înfurare i de capetele arcului (articulate, lefuite, închise,
deschise). În figura 3.8.1.10.. este prezentat o metod rapid de a afla dac arcul este
în pericol de flambaj. Se calculeaz raportul fmax. / H0 i se compar cu limita admis
corespunztoare din graficul din fig. 3.8.1.10.
3.

Fig. 3.8.1.100.. Verificarea arcurilor elicoidale la flambaj

Un calcul util în multe aplicaii este calculul frecvenei de rezonan, unde se

calculeaz cea mai joas frecven de rezonan plecând de la relaia:
1 c
f rez. = ⋅ [Hz] (3.19)
2 M

93
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

unde prin c s-a notat constanta arcului iar M este masa arcului. Masa arcului M se
poate determina prin cântrirea arcului, sau determinând volumul arcului i apoi s se
înmuleasc acesta cu densitatea materialului din care este confecionat arcul. Adic:
π
M = ρ ⋅ Varc = ρ ⋅ 
l ⋅ ⋅ d 2  ,
 4 
unde Varc este volumul arcului, ρ - densitatea materialului arcului, d – diametrul
sârmei arcului, l – lungimea sârmei. Astfel se poate exprima frecvena de rezonan a
arcului în funcie de elementele geometrice ale arcului i eliminarea lungimii l în
relaia 3.19. Se va obine succesiv:
G ⋅d4
1 8 ⋅ D3 ⋅ n a d G
f rez. = ⋅ = ⋅
2  n π 2  n
ρ ⋅ π ⋅ D ⋅

a + 2  ⋅ ⋅ d 2 2 ⋅ π ⋅ D 2 ⋅ ρ ⋅ n a ⋅

a + 2 
 cos α  4  cos α 
în care pentru unghiuri de înfurare α mici i arcuri cu un numr mic de spire se
poate face aproximarea:
 n
n a ⋅

a + 2  ≈ n a ⋅ n t ≈ n 2t
 cos α 
i dac se mai aproximeaz 2 ⋅ π ⋅ 2 ≈ 9 atunci frecvena de rezonan a arcului se
poate aduce la o form simplificat:
d G
f rez. = ⋅ (3.20)
2
9⋅D ⋅nt ρ

3.8.2 Arcuri elicoidale de torsiune

Arcurile elicoidale de torsiune, cunoscute i sub denumirea de arcuri elicoidale
flexionale, au o larg utilizare în construcia de aparate. Prin fixarea (imobilizarea) în
carcas a unei extremiti i acionarea celeilalte cu un arbore sau o pârghie, arcul
elicoidal cilindric poate prelua un moment de torsiune. Aceste arcuri sunt folosite
frecvent ca elemente motoare i de rapel, respectiv pentru exercitarea unor cupluri
elastice cu intensitate controlat.
În figura 3.8.2.1. a). sunt prezentate diferite tipuri constructive de arcuri elicoidale de
torsiune de mrimi diferite, cu capete diferite i sensuri de infurare stânga sau
dreapta. În figura 3.8.2.1 b) sunt prezentate o serie de arcuri de mrimi relativ mari
pentru construcia de aparate dup cum se poate observa prin comparaia cu bricheta
din figur. Ultima fotografie, figura 3.8.2.1 c) conine arcuri elicoidale miniaturale, la
care diametrul sârmei arcului este de 0,1 mm, adic un diametru mic.
Elementele geometrice importante pentru arcul elicoidal de torsiune sunt prezentate
în figura 3.8.2.2. unde Di este diametrul interior al arcului, D diametrul mediu de
înfurare care variaz odat cu rsucirea captului arcului, d este diametrul sârmei
arcului. Corespunztor încrcrilor cu fora P1 respectiv Pn apar momentele M1 i
Mn, precum i unghiurile de rsucire a capetelor notate cu θ1 i θn. Trebuie spus c
momentul de torsiune, Mt, datorat forei, P, ce acioneaz asupra captului arcului
94
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

corespunde momentului de încovoiere, Mi, ce solicit arcul în seciunea transversal a

barei.

a). b).

Fig. 3.8.2.1
.2.1 Arcuri elicoidale de torsiune

a). Tipuri constructive de arcuri elicoidale de

torsiune;
b). Arcuri elicoidale de torsiune de dimensiuni
mari;
c). Arcuri elicoidale de torsiune miniaturale.

c).

Fig.3.8.2.2
.2.2 Elementele geometrice ale arcului elicoidal flexional
95
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Se poate scrie c: Mt = Mi = W⋅σi , unde W este modulul de rezisten al

seciunii arcului iar σi tensiunea normal de încovoiere. Arcurile elicoidale de
torsiune sunt utilizate în construcia de aparate atât pentru crearea unor momente
rezistente cât i ca elemente motoare. De aceea se monteaz în aparat cu o rsucire
iniial (pretensionare) θ0 creia îi corespunde un moment M0. Rsucirea total a
arcului, are forma: θmax. = θ0 + θl , unde θl este unghiul de rsucire de lucru sau cursa
arcului. Întotdeauna rsucirea total trebuie s fie inferioar limitei θlim. care este
unghiul de rsucire peste care apar deformaii permanente. Condiia impus unghiului
de rsucire este ca θmax. < θlim. . Unghiul limit variaz în funcie de numrul de spire,
n, astfel: pentru arcuri cu n ≤ 10 spire → θlim. ≤ 120°; n ≤ 30 spire → θlim. ≤ 280°.
Caracteristica arcului, la unghiuri de rsucire mari, este neliniar i de aceea nu
trebuie depite limitele menionate mai înainte. Dac se consider o caracteristic
liniar atunci momentul maxim permis este:
θ max. θ +θ
M max. = M ⋅ =M ⋅ 0 l (3.21)
0 θ 0 θ
0 0
unde Mmax. este momentul maxim din arc, Mmax. = Pmax.⋅Ls iar M0 = P0⋅Ls , tiind c
Pmax. , P0 sunt fora maxim de acionare, respectiv fora de pretensionare, iar Ls este
distana la care acioneaz fora P, fig.3.8.2.2. Pentru dimensionarea arcului elicoidal
se scrie ecuaia pentru momentul încovoietor:
π ⋅ d3
M = P⋅a = ⋅σ = Mt
i 32 i
unde s-a presupus o seciune circular de diametru d.
Valoarea unghiului de rsucire maxim se determin din relaia:
M ⋅l M ⋅ (π ⋅ D ⋅ n + 2 ⋅ L s )
θ max . = max . = max . ,
E⋅I π⋅d 4
E⋅
64
tiind ca l este lungimea sârmei arcului elicoidal, n numrul de spire.
Verificarea la încovoiere presupune calculul tensiunii de încovoiere i compararea
acesteia cu rezistena admisibil la încovoiere:
M 32 ⋅ M max .
σ = max. = ≤σ .
i max. W π ⋅ d3 ai
Rigiditatea arcului elicoidal de torsiune are expresia:
M max π ⋅ E ⋅ d 4
c' = =
θ max . 64 ⋅ l
Sgeata arcului, calculat pe direcia aciunii forei la distana Ls fa de centrul
arcului, este:
64 ⋅ M max . ⋅ l
f max. = θ max. ⋅ L s = ⋅ Ls
E ⋅π⋅d 4

96
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Fig.3.8.2.3. Prelucrarea capetelor arcurilor elicoidale de torsiune

Câteva din aparatele sau mecanismele în care se utilizeaz arcurile elicoidale de

torsiune pot fi date ca exemple: dischetele de 1,4Mb care au o fereastr ce este
acionat de un arc elicoidal de torsiune, uiele de la casetofon, CD-ROM, CD
player, etc. În final este prezentat o clasificare a arcurilor elicoidale de torsiune dup
sensul de înfurare i modul de prelucrare a capetelor – figura 3.8.2.3.

3.8.3. Sisteme de arcuri elicoidale

În multe situaii este necesar utilizarea mai multor arcuri în construcia aparatelor
astfel încât mai multe arcuri simple pot fi dispuse în serie, în paralel sau într-o
combinaie. Arcurile elicoidale sunt aezate astfel ca direcia de rsucire a spirelor s
alterneze de la un arc la altul iar deplasrile laterale s nu fie permise. Pentru sistemul
de arcuri legate în paralel elementul comun celor trei arcuri reprezentate în figura
3.8.3.1.a. îl reprezint deformaia x iar forele sunt diferite pentru fiecare arc. La
sistemul în serie, elementul comun pentru cele trei arcuri îl constituie fora în timp ce
deformaia fiecrui arc este diferit. Dac se presupune c arcurile din ambele cazuri
au rigiditile c1, c2, c3 atunci se pot scrie relaiile:
• pentru sistemul paralel:
P1 + P 2 + P3 = c ⋅ x + c ⋅ x + c ⋅ x = c ⋅ x
1 2 3

97
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

unde cu c s-a notat rigiditatea sistemului de arcuri în paralel, adic rigiditatea unui arc
echivalent celor trei, iar cu x deformaia comun celor trei arcuri i egal cu
deformaia arcului echivalent. Rigiditatea sistemului este:
c=c +c +c . (3.22)
1 2 3
• pentru sistemul serie:
P = c ⋅ x = c ⋅ x = c ⋅ x = c ⋅ (x + x + x )
1 1 2 2 3 3 1 2 3
unde c reprezint rigiditatea sistemului de arcuri în serie, iar x1, x2, x3 deformaiile
corespunztoare celor trei arcuri.

a) b)
Fig.3.8.3.1 Sisteme de arcuri elicoidale: a) în paralel, b) în serie.

Rigiditatea sistemului de arcuri legate în serie se obine în urma înlocuirii

P P P
deformaiilor x1, x2, x3 în relaia de mai sus, adic: x = , x = , x = i
1 c 2 c 3 c
1 2 3
apoi
1 1 1 1
= + + (3.23)
c c c c
1 2 3

3.9 Tuburi ondulate

Tuburile ondulate se mai numesc i silfoane i sunt tuburi cilindrice prevzute cu
gofraje transversale pe suprafaa lateral a tuburilor. Sunt utilizate pentru proprietatea
lor de a se deforma mult sub aciunea sarcinilor exterioare. În primul rând se
utilizeaz ca elemente elastice manometrice în construcia aparatelor de precizie:
manometre, termometre manometrice, manometre difereniale, aparatur
manometric de reglare. O alt aplicaie este aceea în care sunt utilizate ca elemente
i dispozitive de acionare deoarece dezvolt eforturi de traciune mari. Se mai pot
98
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

utiliza în anumite aplicaii ca mijloace de etanare, în transmisiile hidraulice la

distan, ca elemente de separare i de ieire, fr garnituri.
Principalele dimensiuni ale unui tub ondulat sunt:

T
r
L
a

α
Di
De

Fig.3.9.1. Tuburi ondulate – principalele dimensiuni.

o diametrul exterior, De ;
o diametrul interior, Di ;
o distana dintre dou gofreuri, a ;
o unghiul de etanare, α ;
o pasul gofreurilor, T ;
o raza de îndoire, R ;
o lungimea tubului, L;
o grosimea materialului, h.
Pentru confecionarea tuburilor ondulate se folosesc diferite materiale care corespund
unor anumite condiii de exploatare. Se recomand utilizarea urmtoarelor materiale:
• bronz cu beriliu – prezint o caracteristic stabil, se poate utiliza pentru
presiuni de maxim 15 N/mm² i temperaturi de maxim 150°C;
• bronz cu beriliu cu adaosuri de titan – pentru solicitare ciclic i presiuni mari;
• oel inoxidabil – funcioneaz în medii agresive, se poate folosi la presiuni de
maxim 220 N/mm² i temperaturi de maxim 400°C;
• nichel – pentru silfoane miniaturale când dimensiunile pot fi: diametrul interior
Di = 2mm i grosimea h = 0,025mm;
• bronz cu staniu – pentru presiuni de maxim 3 N/mm² i temperaturi de maxim
250°C iar diametrul Di = 4mm;
• aliaj tombac (Cu Zn 20) – pentru presiuni de maxim 5 N/mm² i temperaturi
de maxim 200°C iar diametrul Di = 6mm.
Profilul tuburilor ondulate se adopt în funcie de condiiile de exploatare. Astfel în
figura 3.9.2 sunt prezentate principalele profiluri utilizate la confecionarea tuburilor
99
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

ondulate. Profilul cu punct de inflexiune este impus

impu dac tubul lucreaz la întindere.
Profilul cu flancuri drepte se adopt în cazul în care tubul ondulat lucreaz la
compresiune. Profilul cu flancuri drepte, adic în cazul în care unghiul
nghiul de etanare al
tubului este  = 0, este indicat în cazul sarcinilor variabile.
În ceea ce privete executarea silfoanelor se utilizeaz dou procedee prin deformarea
plastic a materialului: prin rulare cu dornul în cazul în care se folosete semifabricat
cilindric cu perei subiri, sau prin laminare cu bile pentru perei foarte subiri.

Fig. 3.9.2
3. Profilul tuburilor ondulate

Pentru a se obine gofraje mai mari, ceea ce înseamn o sensibilitate ridicat a

tubului, se utilizeaz sudarea unor plci inelare care constituie gofreurile tubului.
Dezavantajele acestei metode sunt rezistena mecanic i rezistena la coroziune mai
sczute decât în cazul tuburilor obinute prin deformare plastic.

a. b.
Fig. 3.9.3.
.3. Tuburi ondulate: a. din otel; b. din bronz

În fotografiile din figura 3.99.3

.3 sunt prezentate silfoane executate din oel – a. Precum
i silfoane din bronz – b. Dup cum se observ din poze se poate deduce uor i
domeniul de aplicare al fiecrui tub: ca element sensibil în aparate, ca element de
legtur sau etanare.
Calculul deplasrii silfonului este foarte laborios [5],
[ ], dar un calcul utilizat în prezent
este cel în care se consider tubul încrcat cu o for concentrat P, indiferent de
forma ondulaiilor i pentru care grosimea peretelui este invers proporional cu
distana la axa, adic:
100
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

1− µ2 n
f = P⋅ ⋅
E ⋅h
0 2 4⋅h2
A − α⋅A + α ⋅A + B ⋅ 0
0 1 2 0 D2
i
Unde f este deplasarea total a tubului, P fora axial concentrat, µ - coeficientul lui
Poisson, E – modulul de elasticitate longitudinal, n – numrul gofreurilor,gofreu h0
grosimea silfonului la partea interioar (aproximativ egal cu grosimea
semifabricatului din care este confecionat tubul ondulat),  – unghiul de etanare
sau de înclinare a gofreurilor, Di – diametrul interior (vezi fig.3.9.1.),
.1.), A0, A1, A2, B0
sunt coeficieni care se pot determina din nomograme [..], în funcie de rapoartele:
c = De / Di i m = 2·R / Di unde R este raza de îndoire.
Unghiul de etanare  se poate calcula cu relaia:
L − 2⋅R ⋅n
m−
D (n − 1)
α= i s a notat lungimea tubului ondulat.
unde prin L s-a
c − 2 ⋅ m −1
Rigiditatea tubului ondulat notat cu cs este:
2 4⋅h2
A −α⋅A + α ⋅A + B ⋅ 0
0 1 2 0 2
P E ⋅ h0 D
i
cs = = ⋅
f 1− µ2 n

Pentru îmbuntirea caracteristicii, tuburile ondulate

se combin cu arcuri elicoidale, dup cum se observ
la capsula etan din figura 3.9.4.
.4. unde tubul ondulat
lucreaz în paralel cu un arc elicoidal.

Fig. 3.9.4.
.4. Cuplarea tubului ondulat cu un arc elicoidal

Un exemplu de senzor capacitiv ce are

în componena sa un silfon este dat în
figura 3.6.5, unde tubul ondulat se afl
sub aciunea presiunii i deplaseaz
membrana între plcuele C, în funcie
de valoarea presiunii. Câmpul electric
existent între plcue este astfel
Fig. 3.6.5. Traductor capacitiv cu tub ondulat
101
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

influenat direct de valoarea presiunii din tubul ondulat. O alt aplicaie, când tubul
ondulat este utilizat ca element sensibil, o reprezint cazul transmitorului inductiv
pentru determinarea vitezei indicate, vitezei corectate,
corectate, vitezei machmetrice, sau
vitezei verticale, din categoria aparatelor de bord.
b

3.10 Arcuri manometrice

Arcurile manometrice sunt tuburi cu perei subiri care pot avea diverse forme cum ar
fi: forma literei C sau form circular, elicoidal, spiral, rsucit, sau în forma literei
S. Arcul manometric de form circular a fost inventat la mijlocul secolului XIX de
ctre Eugene Bourdon i de aceea aceste arcuri se mai numesc i tuburi Bourdon. În
figura 3.10.1
.1 sunt prezentate trei arcuri manometrice utilizate
utilizate ca elemente sensibile în
manometre. Astfel, în figura 3.10.1.a
3. este prezentat
ezentat un arc manometric de form
circular, în figura 3.10.1.b.
.1.b. este un arc manometric de form spiral plan iar în
figura 3.10.1.c
.1.c este un arc manometric de form elicoidal. Indiferent de soluia
constructiv a arcului manometric, un capt al arcului se fixeaz rigid pe corpul
aparatului, iar cellalt capt este liber. Pentru a înelege mai uor funcionarea
arcurilor manometrice se consider un tub manometric de form circular ca cel
reprezentat în figura 3.10.2.
.2. Când tubul Bourdon este pus sub presiunea
presi p se va
deforma în sensul mririi razei sale de îndoire, deoarece suprafaa de la exteriorul
tubului este mai mare decât suprafaa de la interiorul tubului, presiunea fiind de
aceeai valoare în tot tubul.

a. b. c.
Fig.3.10
10.1. Clasificarea arcurilor manometrice

Tuburile Bourdon au o mare rspândire deoarece sunt mai simplu de executat decât
celelalte variante. La captul liber al tubului se monteaz un mecanism de amplificare
a deformaiei. Prin acest fapt se obine mrirea deplasrii acului indicator. Tuburile
Bourdon se utilizeaz pentru msurarea presiunilor joase – de câiva mm coloan de
mercur dar i pentru presiuni înalte de ordinul 40 N/mm². Arcurile
Arcur manometrice de

102
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

form spiral, elicoidal, în forma literei S au o curs a captului liber mai mare ca
tuburile Bourdon i se pot utiliza i fr mecanism de amplificare.

Fig.3.
Fig.3.10.2. FuncĠionarea tubului Bourdon

Pentru tuburile rsucite trebuie spus c se pot utiliza fr mecanism de amplificare i
se utilizeaz în cazul presiunilor mari. Seciunea acestor tuburi se modific la variaia
presiunii. În figura 3.10.3
.3 este prezentat un exemplu de traductor ce funcioneaz pe
principiul variaiei reluctanei magnetice. Aciunea câmpului magnetic dintre cele
dou bobine (L1 i L2) este afectat de deplasarea captului tubului rsucit, aflat sub
presiune.

Fig.3.
Fig.3.10.3 Traductor cu tub răsucit

În acest fel, la variaia presiunii are loc o variaie a reluctanei magnetice prin
deplasarea captului tubului rsucit.
Materialele folosite pentru confecionarea arcurilor manometrice trebuie s fie alese
corespunztor domeniului de presiuni i mediului de lucru. Pentru presiuni mici sunt
103
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

recomandate alama i bronzul fosforos, pentru presiuni mari: bronzubronzul cu beriliu iar
pentru presiuni mari i medii agresive: oelul inoxidabil sau oelul aliat.
În ceea ce privete seciunea tuburilor ondulate aceasta poate fi: eliptic, plan – oval,
în forma literei D, de form special i tuburi cu perei groi, adic tuburi cu goluri la
interior. În figura 3.10.4
.4 este reprezentat un arc manometric de form circular i cu
seciune eliptic. În momentul iniial, când nu exist presiune în tub, raza de îndoire a
tubului este R, iar unghiul la centru . Dup conectarea tubului
bului la sursa de presiune,
unghiul la centru se modific cu , iar captul liber se deplaseaz cu f dup o
direcie ce face cu tangenta la tub un unghi . Cunoaterea unghiului  este foarte
important pentru proiectarea mecanismului de transformare i amplificare a
semnalului (sgeii) f. Pe direcia sgeii f se monteaz biela mecanismului biel –
manivel, figura 3.10.5 (1 - racord, 2 - tub Bourdon, 3 – pies de legtur, 4 - biel, 5
– manivel, 6 – plac suport, 7 – sector dinat, 8 – arbore cu pinio
pinion, 9 – arc spiral
plan. Mecanismul transform micarea liniar a captului tubului în micare de
rotaie.

ϕ
fτ
γ

∆γ
R

fr
f

x
2b

h
2a

P
Fig.3.10.4
.4 Geometria tubului Bourdon Fig.3.10.5
.5 Detaliu capat tub Bourdon

Dac se noteaz cu l lungimea tubului Bourdon, iar din figura 3.10

10.4 se observ c R
este raza de îndoire a tubului, atunci expresia sgeii f este:
l ∆γ
f = ∆γ ⋅ Γ( γ) = R ⋅ ⋅ Γ(γ)
γ2 γ

deoarece l = R·  . Funcia () are expresia: Γ(γ ) = γ 2 + 2 − 2 ⋅ γ ⋅ sin γ − 2 ⋅ cos γ în

∆γ
care unghiul  se exprim în radiani. Raportul se numete variaia relativ a
γ
unghiului la centru sau unghiul relativ de rotire i se calculeaz în funcie de
104
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

grosimea pereilor tubului. Spre exemplu în cazul tuburilor cu perei subiri

(h / b < 0,6 i b << R) unghiul relativ de rotire este:
∆γ 1 − µ 2 R 2 
b 2  α
= p⋅ ⋅ ⋅
1 − 
⋅ ;
γ E b⋅h a 2 R 2 ⋅h2
  β+
a4

iar pentru tuburile cu perei groi, (h / b ≥ 0,6 ... 0,7 i a / b ≥ 8)

∆γ 1− µ2 R 2 1− χ
= p⋅ ⋅ ⋅ .
γ E b⋅h h2
χ+
12b 2
în care s-au notat: p – presiunea din tub, E – modulul de elasticitate al materialului
tubului, µ - coeficientul lui Poisson, a, b dimensiunile seciunii tubului, R – raza de
îndoire a tubului, , β coeficieni ce se gsesc în tabele [5] în funcie de raportul a / b,
iar χ este parametrul principal al tubului care se calculeaz în funcie de grosimea
pereilor tubului. Din relaiile de mai sus rezult c arcurile manometrice prezint o
∆γ
caracteristic liniar, (adic se poate scrie sub forma = k ⋅ p , unde k este o
γ
constant ce depinde de material i dimensiunile geometrice) care se menine pân la
o presiune limit de aproximativ (1,5...2,5)·p.
În figura 3.10.4, sgeata total a tubului f s-a descompus dup dou direcii
carteziene: o direcie de-a lungul razei i o direcie tangenial, astfel încât cele dou
componente, corespunztoare celor dou direcii s-au notat cu fr respectiv fτ.
Expresiile acestor componente sunt respectiv:
∆γ ∆γ
fr = ⋅ R ⋅ (1 − cos γ ) i f τ = ⋅ R ⋅ (γ − sin γ)
γ γ
Unghiul , dintre direcia sgeii f i direcia tangentei la tub, este:
f 1 − cos γ 1 − cos γ
tgϕ = r = . De unde rezult ϕ = arctg
f τ γ − sin γ γ − sin γ
O aplicaie a tubului Bourdon din domeniul echipamentelor de bord ale aeronavelor
este un termometru care are ca element sensibil acest tub. În figura 3.10.6 este
prezentat termometrul care funcioneaz astfel: la variaia temperaturii, aerul închis în
racord, tub capilar i tub Bourdon îi modific presiunea din interiorul acestui spaiu
închis. În consecin, variaia presiunii produce o deplasare a captului tubului i
implicit o deplasare a acului indicator.

105
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Fig. 3.10.66 Termometru pentru echipamente de bord

3.11. Membrane
3.11.1. GeneralităĠi.i. Clasificare
Membranele sunt plci ci elastice de grosime mic mic, de form circular
circular, încastrate pe
contur rigid sau alunector.
tor. În construc
construcia de aparate de msurare
surare sau echipamente de
bord au rolul de traductoare de presiune. În general,
general, domeniile în care se utilizeaz
utilizeaz
membranele pot fi grupate astfel:
• elemente elasticee în aparatele de msurare,
m surare, în aparatele manometrice de
precizie cum ar fi: altimetre, variometre, vitezometre, vitezome machmetre,
manovacuummetre;
• traductori de presiune în for for sau tensiuni mecanice, când de obicei se
cupleaz cu alii traductori cum ar fi cei ppiezoelectrici
iezoelectrici sau magnetoelastici;
• mijloace de separare între dou dou medii sau pentru asigurarea etanetanrii elastice.

Clasificarea membranelor se poate face dup

dup forma acestora astfel:
¾ membranele pot fi plane (cu sau fr
f centru rigidizat), gofrate, sau sfer
sferice.
În figura 3.11.1.1. sunt reprezentate patru exemple de membrane. Astfel se pot uuor
identifica: o membran plan
plan fr centru rigidizat de grosime h i cu raza de
încastrare R, o membran planplan cu centru rigidizat cu raza centrului rigidizat r, o
membran sferic cu înlimea
limea calotei sferice notat
notat H ii ultimul exemplu este o
membran gofrat cu centru rigidizat. În toate cazurile w0 reprezint sgeata centrului
membranei.

106
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

w0
p p

w0
h

h
R r

p R
p
H

w0
h
R
h

r
Fig.3.11.1.1. Exemple de membrane – criteriul formei

3.11.2. Membrane plane

Membranele plane se pot clasifica dup mai multe criterii dup cum urmeaz:
1. din punct de vedere al rigiditii membranele pot fi: metalice, când au o
rigiditate mare sau nemetalice când au o rigiditate foarte mic, sunt flexibile
i nu pot prelua momente de încovoiere sau tensiuni de compresiune.
w
2. din punct de vedere al raportului 0 , unde w0 este sgeata la centrul
h
membranei iar h este grosimea materialului membranei, membranele pot fi:
- groase sau mai sunt cunoscute sub numele de plci la care w0 ≤ h i unde
sunt preponderente tensiunile de încovoiere;
- cu grosime medie, w0 ≤ 3·h la care apar tensiuni de întindere i încovoiere;
- subiri, w0 > 3·h la care apar tensiuni de întindere în principal.
3. dup modul de fixare membranele se încastreaz pe contur în dou variante:
încastrare perfect – prin lipire, care este utilizat în cazul elementelor de
rigiditate mare sau încastrare liber (alunectoare) – se execut prin
strângerea membranei între dou inele cu ajutorul unor garnituri.
Exemplificarea modului de fixare a membranelor este dat în figura 3.11.2.1.
Materialele utilizate pentru confecionarea membranelor sunt urmtoarele:
• materiale metalice – bronz fosforos, bronz cu beriliu, alpaca, oel inoxidabil;
• materiale nemetalice – cauciuc, esturi cauciucate, piele.

p p

Fig.3.11.2.1. Modul de fixare a membranelor: încastrare perfectă, încastrare liberă

107
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

În calculele de proiectare sau de verificare se urmrete

urm dependena dintre presiunea
te dependen
p, deformaiile
iile w ale centrului membranei i tensiunile unitare.

Membrane metalice
În continuare se vor prezenta pe scurt cele mai utilizate
utilizate tipuri de membrane. În figura
figu
3.11.2.2. este reprezentat clasificarea de la punctul 2 de mai sus pentru mem
membranele
plane metalice. Astfel se disting trei domenii de lucru
lucru pentru membrane, notate cu a,
b i c.

A A

w
h

A
a b c
Fig.3.11.2.2
.2.2 Domeniile de lucru ale membranelor
me Fig.3.11.2.3. Schema deformaĠiilor
deforma

• domeniul a este pentru sgeile

s w0 < h adic este cazul membranelor groase
pentru care caracteristica este liniar
liniar iar presiunea este proporional cu
deformaia;
• domeniul b este atunci când w0 < 3·h , la membranelee de grosime medie când
caracteristica este liniar
liniar pe prima poriune ii apoi rigiditatea crete mult cu
încrcarea;
• domeniul c este în cazul sgeilor
s w0 > 3·h , la membranele de grosime mic,
atunci când caracteristica nu mai este liniarliniar iar rigiditatea crete mult cu
încrcarea.
Pentru aceste trei situaii s-aa reprezentat în figura 3.11.2.3 schema deformaiilor din
care se observ c forma suprafe
suprafeei
ei elastice a membranei se schimb cu creterea
sgeii.
ii. Astfel, se constat c c punctul de inflexiune A dintr-oo seciune axial se
deplaseaz odat cu creterea
terea ssgeii
ii dinspre centrul membranei spre conturul ei.
Pentru cele trei cazuri descrise mai sus, ecuaiile
ecua corespunztoare
toare caracteristicilor
membranelor sunt respectiv:
¾ cazul membranelor groase (foarte rigide),ri w0 < h :
p⋅R4 16 w w
= ⋅ 0 =A ⋅ 0 (3.24)
E⋅h 4  2 h 1 h
3⋅ 1− µ


 
în care s-au notat: p – presiunea ce acioneaz asupra membranei, E – modulul
de elasticitate al materialului membranei, R – raza de încastrare, h – grosimea

108
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

materialului, µ - coeficientul lui Poisson, w0 – sgeata la centrul membranei,

A1 un coeficient ce ine seama de material. Pentru oel µ = 0,3 iar A1 = 5,86.

Fig.3.11
11.2.4.
.2.4. Caracteristica membranelor foarte rigide

încovoiere. Relaia 3.24 este

Membranele foarte rigide sunt solicitate numai la încovoiere.
valabil pentru membrana fr centru rigidizat. În cazul membranei cu centru
rigidizat ecuaia devine:

p⋅R4 w
= A' ⋅ 0 (3.24’)
E ⋅h4 1 h
Unde A ' depinde nu numai de material prin µ ci i de raportul r0 / R unde r0
1
este raza centrului rigidizat
idizat al membranei.
p⋅R4
De remarcat este faptul c factorul adimensional conine semnalul adic
E ⋅ h4
presiunea p, iar raportul adimensional w0 / h reprezint sgeata relativ. Aceti
fice, fig. 3.11.2.4.
doi factori sunt considerai în cazul reprezentrilor grafice,
¾ Cazul sgeilor 1< w0/h ≤3 se refer la membranele metalice rigide, dar nu
foarte rigide, unde alturi de solicitarea de încovoiere trebuie considerat
considera  i
solicitarea de întindere. Ecuaia caracteristicii are urmtoarea form generalizat:
p ⋅ R4 w w3
=A 0 +A 0 (3.25)
E ⋅ h4 1 h 3 h3

16
unde, la fel ca în cazul membranelor foarte rigide, A = .
1  2
3
1 − µ 
 

109
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Valoarea coeficientului A3 depinde de sistemul de încastrare astfel: pentru

încastrare perfect A3 ≈ 3; pentru încastrare liber A3 = 6/7, dac coeficientul lui
Poisson, µ = 0,3. Caracteristica membranelor rigide este prezentat
prezentat în figura 3.11.2.5.

Fig.3.
Fig.3.11.2.5. Caracteristica membranelor rigide

w
¾ Membranele elastice corespund domeniului 3 < 0 < 16 . Pentru aceste
h
membrane tensiunile de întindere sunt mult mai mari decât cele de încovoiere.
Forma general a caracteristicii membranei elastice este:
p ⋅ R4 w w3
= A' 0 + A' 0 (3.26)
E⋅h 4 1 h 3 h 3
Relaie asemntoare cu 3.25 dar coeficienii A’1 i A’3 depind atât de
materialul membranei,
branei, sistemul de încastrare cât i de un parametru z care
descrie punctele de inflexiune ale membranei. Caracteristica
Caracteristica membranelor
elastice este dat în figura 3.11.2.6.

110
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Fig.3. .2.6. Caracteristica membranelor elastice

Fig.3.11.2.6.

Membrane nemetalice
Membranele nemetalice sunt utilizate atunci când este este necesar s se obin sgei
mari, la aceleai presiuni ca i la membranele metalice. Ele se folosesc curent ca
traductoare de presiune în construcia de aparate. Ca principal dezavantaj al
membranelor nemetalice
emetalice se poate meniona instabilitatea proprietilor elastice cu
timpul, temperatura, umiditatea, etc. Membranele nemetalice
nemetalice au forma unui inel plan,
cu marginea exterioar încastrat în corpul dispozitivului, iar marginea interioar
asamblat cu un centru
entru rigidizat format din discuri metalice, vezi figura
f 3.11.2.7.

r0
R
Fig.3.11
11.2.7. Membrana nemetalică (flexibilă)

Pentru determinarea sgeii membranelor flexibile se utilizeaz ecuaiile de la

membranele metalice dar cu o grosime foarte mic, adic cu o comportare similar cu
cea a plcilor perfect flexibile. Ecuaia obinut are urmtoarea form.
p ⋅ R4 w3
=A ⋅ 0 (3.27)
E⋅h 4 3 h 3

111
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

unde coeficientul A3 este o funcie de raportul razelor r0 i R adic de ρ = r0 / R.

Trebuie spus c în acest caz, cu cât diametrul centrului rigidizat este mai mic, cu atât
deformarea membranei este mai mare cu creterea presiunii. Curba pentru ρ = 0
corespunde membranei perfect flexibile (fr centru rigidizat).

Fig.3.11.2.8. Caracteristica membranelor flexibile

În ceea ce privete modul de dispunere a fibrelor materialului

a
membranei, în practic se utilizeaz unul din cele prezentate în
figura 3.11.2.9. Astfel se deosebesc:

b
- reea dreptunghiular, fig.3.11.2.9.a care se execut uor îns
introduce tensiuni inegale în diferite direcii;
- reea rombic (fig.3.11.2.9.b), reea triunghiular (fig.3.11.2.9.c),
i reea compus (fig.3.11.2.9.d) care asigur o funcionare mai
c stabil dar se execut mai greu.

Materialul cel mai utilizat pentru membranele flexibile este

inseria cauciucat pe baz de pânz de mtase sau de cord.
d

Fig. 3.11.2.9 Tipuri de reĠele ale fibrelor în membranele flexibile

În figura 3.11.2.10. este prezentat o membran executat din inserie cauciucat pe

baz de pânz de cord dar care este acoperit de un strat subire de
politetrafluoretilen (teflon).
112
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Fig.3.11.2.10. Membrana nemetalică cu insertie cauciucata.

Membrana din figura 3.8.2.10. este utilizat în condiii speciale: temperaturi de

aproximativ 150°C i presiuni de peste 20 bar, în construcia unor aparate cum ar fi
pompe hidraulice sau compresoare.

3.11.3. Membrane gofrate

Membranele gofrate (sau ondulate) sunt prevzute cu o

serie de gofreuri (cute) concentrice. Membrana încastrat în
contur poate fi cu centru rigidizat sau fr centru rigidizat.
Membranele ondulate se pot întrebuina simple, când pot avea
gofraje de diferite forme: toroidal, triunghiular, trapezoidal,
sinusoidal, circular, variabil dup cum rezult din figura
3.11.3.1, sau sub form de cutii (membrane ondulate lipite pe
contur) când se numesc capsule.

Fig. 3.11.3.1 Tipuri de gofraje utilizate la membrane ondulate

În ceea ce privete ecuaia caracteristicii aceasta este asemntoare cu cea de la

membranele plane, dac membrana este fr centru rigidizat:
p ⋅ R4 w w3
= a' 0 + b' 0 (3.28)
E⋅h 4 h h3
unde coeficienii a si b au expresiile:

113
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

4(n + 3) 32k  1 3−µ 

a' = , b' = 2
2 2  6
−
(m )(m 3) .
 µ  m − 9  − µ + 
3k
1 −
2
n2 
 
Parametrii m i n sunt dependeni de coeficienii de anizotropie ai membranei iar µ
este coeficientul lui Poisson. Caracteristica unor membrane metalice de grosime h =
0,35 mm i cu gofreuri trapezoidale este prezentat în figura 3.11.3.2.3. Dac
membrana aree centru rigidizat atunci ecuaia 3.28 se modific devenind:
p ⋅ R4 w w3
= ηa ' 0 + ζb' 0 (3.28’)
E⋅h 4 h h 3
unde coeficienii η, ζ depind de tipul de sarcin (presiune, for concentrat), de
raportul razelor r0 i R adic de ρ = r0 / R precum i de parametrul m.

Fig. 3.11.3.2
.3.2 Caracteristica membranelor gofrate cu profil trapezoidal
trapezoidal

Ca materiale utilizate pentru membranele gofrate trebuie

trebuie subliniate pe lâng cele
folosite la membranele plane i bronzul cu beriliu i oelul inoxidabil.

Fig.3.11.3.3 Membrane gofrate Fig.3.11.3.4

.3.4 Variometru
114
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

În figura 3.11.3.3
.3.3 sunt prezentate membrane ondulate de diferite diametre iar în
figura 3.11.3.4 o aplicaie pentru aparate de bord: variometrul are în componen
compo a sa o
capsul format din dou membrane ondulate. Variometrul este un aparat care indic
viteza de urcare sau coborâre a avionului. Altimetrul,
Altimetrul, variometrul sunt aparate de
bord care au în componena lor membrane ondulate. Un alt aparat este barometrul baromet
prezentat în figura 3.11.3.5,
.3.5, ce este utilizat
utiliz pentru msurarea presiunii atmosferice.
Asemntor cu barometrul este i barograful destinat înregistrrii continue a presiunii
atmosferice, figura 3.11.3.6.
.3.6. În acest caz este vorba de mai multe capsule care sunt
lipite între ele formând o baterie de capsule,
capsule, astfel încât deplasarea total a bateriei
este suma deplasrilor capsulelor. Captul elementului sensibil este articulat cu braul
inscriptorului astfel încât deplasarea pe vertical a inscriptorului este proporional cu
variaia presiunii atmosferice.
ice. Inscriptorul traseaz o înregistrare a presiunii în funcie
timp pe o diagram care este montat pe un cilindru ce se rotete. De obicei se fac
înregistrri pentru o sptmân.

Fig.3.11.3.5.Barometrul

Fig.3.11.3.6.Barograf
.Barograf cu capsule de membrane ondulate

Pentru msurarea presiunilor în medii industriale se folosesc

folosesc manometrele, figura
3.11.3.7.,
.3.7., unde este prezentat un manometru cu membrane (capsul).

115
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Fig.3.11
11.3.7 Manometru cu membrane ondulate

Manometrul prezentat în figura 3.11.3.7.

3. .3.7. este destinat mediilor formate din gaze i
lichide agresive. Se utilizeaz în lichide vâscoase, coninând impuriti sau care
cristalizeaz. Diametre nominale: 100 – 160; Precizie (EN 837-1/6):
837 Clasa 1,6;
Temperaturi : Mediu ambiant : Tmin = -20°C; Tmax max = +60°C; Fluid msurat :
Tmax = +100°C; Caracteristici termice : Etalonarea se efectueaz la 20°C. Eroarea în
caz de abateri termice în punctul de msurare ± 0,8% pentru fiecare 10°K; Grad de
protecie : IP 54 (EN60529); Alte caracteristici: toate piesele
piesele în contact cu fluidul se
acoper cu : PTFE - Monel - Hastelloy - Nichel - Tantal - Argint – Titan.
În figura 3.11.3.8
.3.8 este prezentat o sintez, care reunete principalele tipuri de
elemente elastice asupra crora acioneaz presiunea iar rezultatul acestei aciuni este
deformarea elementului elastic care în general este considerat proporional cu
presiunea care a provocat-o.

Fig.3.11.3.8.
.3.8. Elemente elastice la care sarcina este presiunea
presiunea unui gaz

116
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Deplasrile elementelor elastice pot fi liniare sau unghiulare, dup cum se poate
observa în figura 3.11.3.8.

3.12.. Arcuri bimetalice

Arcurile sunt compuse din dou bare executate din materiale cu coeficieni de dilatare
diferii i îmbinate între ele prin sudur sau lipire. Materialul cu coeficientul de
dilatare mai mare se numete element activ iar cel cu coeficientul de dilatare
dilatar mai mic
se numete element pasiv sau inert. În figura 3.12.1
3. .1 este reprezentat o lamel de arc
bimetalic înainte i dup înclzire. Prin înclzire, datorit tendinei de dilatare
diferit, rezult o curbur a întregii lamele spre stratul inert. La rcire, se produce
acelai fenomen, dar invers, curbura se efectueaz spre stratul activ.

Fig. 3.12.1 Lamela

La bimetalică, înainte úi după încălzir
ălzire

Arcurile bimetalice pot fi gsite sub diferite forme în aparate: lamelare simple,
simple
lamelare curbate preformate, spirale plane sau elicoidale
elic dup condiiile impuse de
gabarit, funcionare, etc. În construcia de aparate, arcurile bimetalice au o larg
utilizare cum ar fi: mecanismele de msurare i reglare automat a temperaturii,
dispozitive de compensare a influenei temperaturii asupra unui anumit dispozitiv,
aparate electrocasnice, aparate de bord. Materialele
Materialele din care se confecioneaz
arcurile bimetalice trebuie s aib valori diferite
iferite pentru coeficienii de dilatare,
rezisten mare la încovoiere , modul de elasticitate de valori
valo sczute, i o capacitate
bun pentru lipire sau sudare.
Se consider o lamel de arc lamelar drept bimetalic ca cea din figura 3.12.2
3
Ο S-au fcut urmtoarele notaii: l –
proiecia pe orizontal a lamelei
bimetalice, r – raza de curbur a
r lamelei aflate sub aciunea variaiei
ω de temperatur, f – sgeata captului
ω
liber al lamelei, 2ω
2 - unghiul la
centru corespunztor arcului curbat.
ω
f

Fig. 3.12.2
.2 Arc lamelar drept bimetalic

l
117
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Din geometria arcului se deduce:

f l2 + f 2
tgω = ; sin ω =
l 2⋅r
Iar dac se scrie sinusul in funcie de tangent, se obine succesiv:
tgω
sin ω = ; sau
2
1 + tg ω

2
f
l2 + f 2 ⋅ l ⋅ 1 +
  l2 + f 2
l2 + f 2 f l




= r= =
2⋅r 2 2f 2f
f
l ⋅ 1+

l
Dac curbura arcului se noteaz cu Rb = 1 / r , atunci se obine:
2f
R =
b l2 + f 2

Curbura arcului bimetalic este dat de relaia:

R =
( 0
)(
3 ⋅ α − α ⋅ t − t ⋅ 4E E h 2h h
1 2 1 2 1 2
), (3.29)
b  2  2 2 
2 h 4 E E h h h +
E h − E h  
 1 2 1 2  1 1 2 2 
unde α1, α2 sunt coeficienii de dilatare ai celor dou materiale, E1, E2 – modulele de
elasticitate longitudinale pentru materialele arcului, t – t0 variaia de temperatur care
solicit lamela bimetalic, h – grosimea lamelei bimetalice, h1, h2 – grosimile celor
dou lamele ce compun lamela bimetalic, (h = h1 + h2).

Dac se fac ipotezele E1 ≈ E2 i h1 / h2 = 1, atunci relaia 3.29 devine:

R = 1
(
3α −α ⋅ t − t
2 0 =
)(
M⋅ t − t
0 ,
) ( )
b 2h h
deoarece s-a notat M = 1
3α − α ( )
2 . Din relaiile de mai sus se deduce:
2
2f
= 1 2
(
3α − α ⋅ t − t
0 ,
)( )

l 2 + f 2  2h
 

i dac se face aproximarea corespunztoare pentru l >> f, se obine sgeata arcului
bimetalic, relaia 3.30:

f= 1
(
3 α − α t − t ⋅ l2
2 0
)(
=A
t − t ⋅ l2
0
)
,
( )
(3.30)
4h h
3α − α
unde prin A s-a notat termenul A = 1 2 .
( )
4

118
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

R
h

h
b

D
do γ
Fig.3.12.3 Arc bimetalic spiral plan Fig.3.12.4. Arc bimetalic elicoidal

Pentru mrirea sensibilitii dar i pentru asigurarea unor anumite funcii cerute sau
impuse, se pot folosi i alte forme de arcuri bimetalice decât lamela dreapt. În figura
3.12.3 este prezentat un arc spiral plan bimetalic care este utilizat în practic la un
termometru iar în figura 3.12.4 este prezentat un arc elicoidal bimetalic utilizat pentru
un releu de temperatur.

Fig. 3.9.5 Arcuri lamelare bimetalice în construcia de aparate

Dac arcul lamelar drept bimetalic este utilizat pentru construcia unui termoreleu sau
când particip la realizarea unui circuit electric se poate utiliza una din schemele de
rezemare prezentate în figura 3.12.5 (o singura lamel bimetalic, dou lamele
bimetalice, o lamel bimetalic i un arc lamelar drept cu un contact, o lamel
bimetalic i un arc lamelar drept cu dou contacte).
În figura 3.12.6 este prezentat un termometru ca aparat de bord – elementul sensibil
fiind arcul elicoidal bimetalic iar în figura.3.12.7. este prezentat un disjunctor de la
tabloul electric pentru uz casnic – elementul sensibil este un arc lamelar drept
bimetalic.

119
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC
 FIN
FIN - Partea I

Fig.3.12.6 Termometru cu arc elicoidal bimetalic Fig.3.12.7

.7 Disjunctor cu arc lamelar bimetalic

3.13.. Arcuri din cauciuc (elastomeri)

În prezent, cauciucul se întrebuineaz atât pentru fabricarea elementelor

elastice cât i pentru fabricarea elementelor de amortizare. Denumirea de elastomer
se atribuie cauciucurilor naturale i sintetice înn stare vulcanizat, modificate în
compoziie astfel încât s realizeze o curgere plastic redus, alungiri elastice i
viteze mari la revenire. Din punct de vedere al calcului de proiectare anumite
proprieti sunt importante: elasticitatea, capacitatea de a amortiza energia,
posibilitatea de îmbinare cu alte materiale, rezisten
rezist a.

Tabelul 3.2 Elastomeri pentru arcuri

Denumirea Simbolizarea Densitate
nsitate RezistenĠa Alungirea Duritatea Domeniul Comport
internationala a ρ⋅103 de rupere la la rupere Shore A temperaturilo a-rea la
[kg/m3] tracĠiune A [%] r de utilizare unsori si
Rm [MPa] [0C] uleiuri
minerale
*
Cauciuc NK 0,95 5..28 1000 30..98 -50..+140
50..+140 S
natural
Buna S SBR 0,92 5..24 700 40..95 -50..+140
50..+140 S
Perbunan N NBR 0,98 5..27 800 40..95 -50..+140
50..+140 B
Perbunan C CR 1,23 5..27 800 40..95 -50..+140
50..+140 A/B
Amestec HR 0,93 4..17 900 40..90 -50..+150
50..+150 S
Izobutilena
si izopren
Caucciuc Si 1,19 2..10 500 40..90 -100..+220
100..+220 A/B
siliconic
Poliuretan - 1,26 20..32 600 65..95 -30..+80
30..+80 B
• S-slab, A-admisibil, B-bun
bun.

Cele mai importante cauciucuri utilizate sunt prezentate

prezentate în tabelul 3.
3.2.
În cazul întinderii
ntinderii monoaxiale (statice) pân
p  la o deformaie ε ≤ 400%, volumul lor
rmâne
ne practic constant (cu o precizie de ± 0,1% ), iar coeficientul lui Poisson are
valoarea ν ≅ 0,5. Deci rigiditatea elastomerilor poate fi caracterizat
caracterizat printr-o singur
constant elastic:
120
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

E = 2(1+ν)G ≅ 3G [MPa]. (3.31)

Relaia 3.31 a fost verificat experimental. Un element important pentru cauciuc este
duritatea sa, care se msoar în concordan cu normele DIN 53 505 i se exprim în
uniti Shore A (C i D). Duritatea cauciucului se determin prin msurarea
rezistenei la ptrunderea unui corp de form conic în proba de msurat.
La solicitrile variabile ciclic, comportarea elastic în regim staionar a cauciucurilor
vulcanizate este caracterizat prin modulul de elasticitate dinamic Ed i respectiv
modulul frecrii interioare, K.

Ed = σv / εv [MPa]; K = 2afr / εv2 [MPa], (3.32)

unde afr este aria haurat (buclei) iar εv este alungirea la tensiunea σv , figura 3.13.1.

a fr Pentru o anumit frecven de

σv

solicitare, pierderile din histerezis pot

fi evaluate prin intermediul
σv

coeficientului de frecare interioar

relativ:
ε ψ = 2afr / σvεv = K / Ed = 6 ... 30%
εv εv

Fig.3.13.1 Bucla de histerezis la încărcări

ciclice pentru cauciucul vulcanizat.

În domeniul de frecvene 10...20 Hz, dependent de compoziie i grad de vulcanizare,

raportul Ed / E variaz între limitele 1,1...1,4 pentru cauciucurile naturale i între
1,5...2 pentru cele sintetice.
Datorit comportamentului vâsco-elastic neliniar, elastomerii constituie materialul
ideal pentru suspensiile mainilor i instalaiilor stabile, a vehiculelor rutiere sau
feroviare i a aparatelor, asigurând izolarea acestora de aciunea ocurilor i
vibraiilor.
Relaii de calcul pentru arcurile din elastomeri sunt stabilite pe baza ipotezei
simplificatoare ca în domeniul deformaiilor relativ reduse caracteristica sarcin-
deformaie este aproximativ liniar.
Armarea feelor i frecrilor locale mresc rigiditatea arcurilor supuse la
compresiune. Calculul deformaiilor în aceast situaie se efectueaz cu modulul de
elasticitate aparent:
121
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Ee = keE [MPa]. (3.33)

Factorul de forma ke > 1 din relaia (3.33), definit ca raport între suprafaa
încrcat i cea liber, echivaleaz comportarea real a arcului cu cazul deformrii
libere. Astfel dac se consider un arc din cauciuc de form cilindric, de raz r i
înlime h, încrcat cu o for vertical ce acioneaz pe baza cilindrului, atunci:
π ⋅ r2 r
k= =
2⋅π⋅r ⋅h 2⋅h

P
Μt
f
h

P
ϕ

d
a

f
Μt

h
b b
a) b) c)

Μt f h
h Μt P/2
r1
ϕ

r1
ϕ

r2
P
r2
Μt Μt
Μt P/2

d) P e)
r2

P
r1

f)
Fig. 3.13.2 Tipuri de bază de arcuri de cauciuc

În figura 3.13.2 s-au reprezentat mai multe tipuri de arcuri din cauciuc de
forme diferite i încrcate cu sarcini diferite.

122