1.

Excavatoare hidraulice cu cupă inversă

Aceste excavatoare sapă de regulă sub nivelul de sprijin al maşinii de bază, prin deplasarea
cupei spre maşina de bază.

Schema şi părţile componente ale excavatorului cu cupă inversă sunt date în figura 1.

Fig.1. Excavator hidraulic cu cupă inversă

1 – sistem de deplasare; 2 – platformă rotitoare; 3 – braţ; 4 – mâner; 5 – cupă;

6 – mecanism manevrare braţ; 7 - mecanism manevrare mâner; 8 - mecanism manevrare cupă.

Săparea se execută de regulă prin bascularea ansamblului mâner-cupă faţă de articulaţia

braţ-mâner cu ajutorul cilindrului 7 pentru manevrarea mânerului.

În pământuri slabe, săparea se poate realiza prin acţionarea cupei cu ajutorul cilindrului 8 prin
intermediul unor bare articulate, care asigură creşterea unghiului de basculare a cupei.

Descărcarea materialului din cupă se realizează prin bascularea cupei.

 CALCULUL DE REZISTENŢĂ A ECHIPAMENTULUI DE LUCRU AL
EXCAVATOARELOR HIDRAULICE CU CUPĂ INVERSĂ

A. Calculul mânerului

Ipoteza de calcul (poziţia de calcul) este următoarea (fig. 2):

- în timpul săpării cu mânerul apare un obstacol la cuţitul cupei

- axa cilindrului mânerului este perpendiculară pe axa mânerului

- în cilindrul mânerului acţionează forţa Pm,max

- obstacolul apare la marginea cupei şi determină o reacţiune asupra cupei, care are o componentă
tangenţială, perpendiculară pe axa mânerului, Rt , precum şi o componentă laterală, Rl .

Fig. 2

Determinarea forţelor ce acţionează asupra mânerului

Forţa maximă din cilindrul hidraulic se determină cu relaţia:

 D2
Pm,max = pmax (1)
4

în care pmax este presiunea maximă în circuitul hidraulic al mânerului, D – diametrul interior al
cilindrului (calculul mecanismelor de manevrare a elementelelor cinematice ale echipamentului
utilajului a fost finalizat anterior).
 Reacţiunea tangenţială a obstacolului Rt se determină din ecuaţia de echilibru (momente) a
ansamblului mâner- cupă în raport cu articulaţa O dintre mâner şi braţ (  M O = 0 ). Rezultă relaţia:

Pm,max d
Rt  (s-au neglijat momentele forţelor Gm şi Gc ) (2)
lm

în care:

d este distanţa de la articulaţia O la direcţia forţei Pm,max , lm - distanţa de la articulaţia O la direcţia

forţei Rt .

Reacţiunea laterală a obstacolului Rl se determină din ecuaţia de echilibru a platformei

rotitoare.

Rezultă relaţia:

Mf
Rl = (3)
l

în care l este distanţa de la dinţii cupei la axa de rotire a platformei rotitoare, M f – momentul de
frânare (dat de frâna mecanismului de rotire), redus la axa platformei rotitoare.

Determinarea solicitărilor în secţiunea periculoasă a mânerului

Secţiunea periculoasă a mânerului este secţiunea A-A în zona articulaţei între mâner şi braţ.

În această secţiune apar următoarele solicitări:

- moment încovoietor dat de forţele care acţionează în plan vertical M iv :

M iv = Pm,max d (4)

- moment încovoietor M iO dat de forţa orizontală Rl :

M io = Rl lm (5)

- moment de torsiune M t , care se determină cu relaţia:

M t = Rt a + Rl b (6)

în care a şi b sunt distanţele din centrul de greutate al secţiunii la direcţiile forţelor Rt respectiv Rl .

Se neglijează forţa axială.

Determinarea eforturilor unitare în secţiunea periculoasă şi verificarea secţiunii

 Efortul unitar normal maxim  dat de momentele încovoietoare M iv şi M iO , în cazul unei
secţiuni tip cheson (fig. 7), se determină cu relaţiile:

M iv M io
 = v +o = + (7)
Wx Wy

în care Wx , W y sunt modulele de rezistenţa ale secţiunii faţa de axele x , respectiv y .

Efortul unitar tangenţial  dat de momentul de torsiune, în cazul unei secţiuni tip cheson (fig.
3), se determină cu relaţia:

Mt
= (8)
2 A0

în care  este grosimea tablei, A0 -aria suprafeţei delimitate de linia mediană a secţiunii cheson

( A0 = ( H − )  ( B − ) ).

MiO

Fig. 3

Verificarea secţiunii periculoase la solicitǎri compuse se face cu relaţia:

ech =  2 + 32   a (9)

în care :

 ech este efortul unitar echivalent,  a – efortul unitar normal admisibil (rezistenţa admisibilă) la
solicitarea de încovoiere.
Observaţie.

Pentru un calcul simplificat al mânerului se consideră că reacţiunea obstacolului asupra cupei

acţionează la mijlocul cuţitului cupei perpendicular pe axa mânerului, iar verificarea secţiunii
periculoase se face cu relaţia:

M iv
v =   a' (10)
Wx

în care 'a este rezistenţa admisibilă în cazul calcului simplificat ( 'a   a ).

B. Calculul braţului

Ipoteze de calcul

Verificarea braţului se face la apariţia unui obstacol în mai multe poziţii ale echipametului de
lucru a excavatorului:

– poziţia de început a săpării

- poziţia în care cilindrul mânerului este perpendicular pe axa mânerului

- poziţia de sfârşit a săpării - la săparea cu mânerul

- poziţia de sfârşit a săpării - la săparea cu cupa

Se exemplifică ultima poziţie de calcul, şi anume :

verificarea braţului în poziţia de sfârşit a săpării la săparea cu cupa (fig. 4).

În plus, se consideră ipoteze simplificatoare de calcul, şi anume :

- reacţiunea tangenţială a obstacolului Rt apare la mijlocul cupei ;

- componentele normale şi laterale ale reacţiunii sunt neglijabile.
 Fig. 4

Determinarea forţelor ce acţionează asupra braţului

Calculul acestor forţe se face în mai multe etape:

a) Se determină forţa maximă din cilindrul hidraulic cu relaţia:

 D2
Pc max = pmax (11)
4

în care pmax este presiunea maximă în circuitul hidraulic al cilindrului cupei, D – diametrul interior al
cilindrului.

b) Se determină forţa din tija de manevrare a cupei din ecuaţia momentelor forţelor ce acţionează
asupra tijei articulate la mâner în raport cu articulaţia O3 (se izolează această tijǎ) şi se obţine relaţia:
"
Pc max rPc
 M O3 = 0 → S = rs
(12)

''
în care rS , rPc sunt distanţele de la articulaţia O3 la direcţiile forţelor S şi Pc .

c) Se determină reacţiunea tangenţială a obstacolului Rt din ecuaţia de momente a ansamblului cupei

în raport cu articulaţa O2 dintre mâner şi cupă (  M O2 = 0 ). Rezultă relaţia:
 S  d − Gc  rc
Rt  (s-a considerat cupa goală la apariţia obstacolului) (13)
lc

în care d este distanţa de la articulaţia O2 la direcţia forţei S , lc - distanţa de la articulaţia O2 la

direcţia forţei Rt , Gc – greutatea cupei, rc - distanţa de la articulaţia O2 la direcţia forţei Gc .

d) Se izolează ansamblul mâner-cupă, se figurează forţele exterioare (fig. 5) şi se determină reacţiunile

X O , YO din articulaţia O şi reacţiunea Rm din cilindrul mânerului, rezolvând ecuaţiile de echilibru:

 M O = 0


 x0 = 0 (14)

 y0 = 0


Fig. 5

e) Se izolează braţul, se figurează forţele exterioare (fig. 6) şi se determină reacţiunile X O1 , YO1 din
articulaţia O1 şi reacţiunea Rb din cilindrul braţului, scriind şi rezolvând ecuaţiile de echilibru:

 M O1 = 0

 x1 = 0 (15)

 y1 = 0
 Fig. 6

Determinarea solicitărilor în secţiunea periculoasă a braţului

Secţiunea periculoasă a braţului este secţiunea 1 - 1 în zona articulaţei cilindrului braţului la

braţ. În această secţiune apar următoarele solicitări:

- moment încovoietor dat de forţele care acţionează în plan vertical M iv :

Gb l12
M iv = Y01l1  X 01e + cos  (16)
lb 2

în care l1 este distanţa de la articulaţia O1 la secţiunea periculoasă, e – excentricitatea secţiunii

periculoase (distanţa de la centrul de greutate al secţiunii la axa braţului), lb – lungimea braţului.

- solicitare axială

Gb
N = X 01 + l1 sin  (17)
lb

Determinarea eforturilor unitare în secţiunea periculoasă şi verificarea secţiunii

Efortul unitar normal maxim  dat de momentul încovoietor M iv şi de forţa axială N , în cazul
unei secţiuni tip cheson (fig. 7), se determină cu relaţia:
 Fig. 7

M iv N
= + (18)
Wx A

în care Wx este modulul de rezistenţă al secţiunii faţa de axa Ox , A – aria secţiunii periculoase.

Pentru secţiunea cheson din figura 7, rezultă următoarele relaţii:

BH 3 bh3
−
12 = BH − bh
I 3 3
Wx = x = 12
ymax H 6H (19)
2
A = BH − bh

în care I x este momentul de inerţie al secţiunii periculoase faţa de axa Ox

Verificarea secţiunii periculoase se face cu relaţia:

  a (20)

în care  a – efortul unitar normal admisibil (rezistenţa admisibilă ) la solicitarea de încovoiere