Cursul 08

REZISTENȚA MATERIALELOR I – CURSUL 8
CURSUL 8
SOLICITAREA DE TORSIUNE (RĂSUCIREA) BARELOR
DREPTE
8.1. Generalități
O bară se consideră a fi solicitată la torsiune (răsucire) dacă în secțiunea transversală se
dezvoltă un moment care, ca vector, este orientat de-a lungul axei barei.
Momentele de torsiune Mt se dezvoltă în cazul arborilor care transmit puteri la diferite
sisteme mecanice (e.g. arborii cotiți ai motoarelor, arborii principali ai mașinilor unelte,
transmisii cardanice, arborii de antrenare a elicelor vapoarelor etc.). Sistemele de antrenare sunt
motoare care dezvoltă o anumită putere P  W  la o anumită turație n  rot / min  și, implicit, la
viteză unghiulară   rad / s .
Așa cum este cunoscut din Mecanică, puterea poate fi calculată cu relația:
P  Mt   . (8.1)
Din relația (8.1) rezultă relația de calcul a momentului de torsiune:
P W  P W  30 P W  P W 
Mt  Nm      9,55 (8.2)
 rad / s    n  rot / min   n  rot / min  n  rot / min 
30
În cazul în care puterea P este exprimată în  kW  momentul de torsiune este calculat în

 kNm . Așa cum este cunoscut, puterea unor motoare se exprimă și în  CP  (cai putere) și ținând
cont de relația de legătură 1CP  736 W rezultă formula de calcul:
P CP 
Mt  kNm   7,02 . (8.3)
n rot / min 
Calculul în cazul solicitării de torsiune (răsucire) se bazează pe trasarea diagramelor de

monmente de torsiune.
Diseminarea în afara grupului de studenți a materialelor prezentate la curs și a materialelor bibliografice puse la dispoziția studenților este interzisă. Materialele
menționate sunt protejate de copyright, iar diseminarea lor publică reprezintă o încălcare a legislației privind dreptul de autor și drepturile conexe.
1
8.2. Tensiuni în bare drepte de secțiune circulară

8.2.1. Aspectul geometric
Se consideră bara dreaptă din figura 8.1, de secțiune circulară constantă de-a lungul ei. Pe
bară se consideră un sistem de linii paralele cu axa longitudinală și de cercuri paralele (figura
8.1,a). Ca urmare, se formează o rețea de dreptunghiuri. Se consideră dreptunghiul elementar
abcd (figura 8.1,a).
a) b)
Figura 8.1 Bară dreaptă de secțiune circulară constantă: a) forma nedeformată; b) forma
deformată sub acțiunea unui moment de torsiune Mt
a’ b’
Sub acțiunea momentului de torsiune
a b
 Mt , dreptunghiul elementar abcd se
deformează rezultând paralelogramul
a’b’c’d’, unghiurile drepte modificându-se cu
unghiul  , definit a fi unghiul de lunecare
d c d’ c’ specifică (figura 8.2,b).
Această formă de deformare
a) b) caracterizează modul de deformație al
Figura8.2 deformarea elementelor barei: fibrelor de pe suprafața laterală a barei.
a) forma nedeformată; b) forma deformată
Calculul se realizează în baza următoarelor ipoteze de lucru:

a) Secțiunile plane și perpendiculare pe axa longitudinală a barei înainte de deformație
(cercurile) rămân plane și perpendiculare pe axa longitudinală și după deformație
fiind astfel, în cazul barelor de secțiune circulară, verificată ipoteza lui Bernoulli;
b) Pe baza ipotezei micilor deformații, razele secțiunilor transversale rămân drepte și de
aceeași lungime și după deformație;
c) Pe baza aceleiași ipoteze a micilor deformații, distanțele axiale dintre secțiunile
considerate nu se modifică în timpul solicitării de torsiune;
2
d) Lungirile specifice și tensiunile normale  pe direcție longitudinală și pe direcția

diametrelor sunt egale cu zero;
e) Materialul din care este confecționată bara respectă legea lui Hooke.
Se definesc următoarele elemente geometrice:
a) Unghiul de torsiune reprezintă unghiul cu care se rotește o secțiune transversală față
de altă secțiune transversală;
b) Unghiul elementar de torsiune d este unghiul cu care se rotește o secțiune față de alta
atunci când distanța dintre secțiuni este foarte mică (elementară) dx ;
c) Unghiul de torsiune specific  este unghiul cu care se rotește o secțiune față de alta
atunci când distanța dintre secțiuni este egală cu unitatea (1);
d) Unghiul total de torsiune  este unghiul cu care se rotește o secțiune de capăt față de
altă secțiune de capăt, distanța dintre ele fiind egală cu o valoare, oarecare, l .
Între unghiurile definite mai sus există următoarele relații de legătură:
d
 , (8.4)
dx
l l
   d   dx . (8.5)
0 0
8.2.2. Aspectul fizic
Analiza aspectului fizic face referire la aplicarea legii lui Hooke cu ajutorul căreia poate fi
determinată legătura dintre tensiunea tangențială  dezvotată ca urmare a aplicării static a
momentului de torsiune constant Mt , lunecarea specifică  și modulul transversal de elasticitate
G . Considerând momentul de torsiune în orice punct de pe lungimea barei constant, rezultă că și
tensiunea tangențială este, la rândul ei, constantă. Conform legii lui Hooke, tensiunile tangențiale
sunt egale cu:
 G  , (8.6)
unde  este unghiul de lunecare specifică.
8.2.3. Aspectul static
Se consideră oricare dintre secțiunile transversale ale barei din figura 8.1. Tensiunea
tangențială  apărută ca urmare a aplicării momentului de torsiune Mt trebuie să fie tangentă la
contur deoarece, în caz contra, trebuie să apară o componentă radială  r . Conform legii parității
tensiunilor tangențiale, pe suprafața exterioară ar trebui să apară o tensiune tangențială egală cu
 r care să fie direcționată în lungul generatoarei barei.
3
Deoarece suprafața exterioară nu este încărcată cu forțe, tensiunile exterioare tangențiale

sunt nule și, ca urmare, tensiunea  r  0 . În concluzie, în orice punct de pe contu, tensiunea
tangențială  din secțiunea transversală este perpendiculară pe rază.
Considerând un element de arie dA situat
la o rază  de centrul secțiunii, forța elementară
dezvoltată este dF    dA iar, pe baza relației de
echivalență dintre momentul constant de torsiune
Mt și tensiunea tangențială de pe secțiune
transversală a barei (figura 8.3), rezultă:
Mt   r dA (8.7)
Figura 8.3 A
Pentru calculul integralei (8.7) se determină legea de distribuție a tensiunilor tangențiale

de pe suprafața secțiunii transversale.
Se izolează un element de lungime mică dx din bara prezentată în figura 8.1,b. Pe
suprafața exterioară a acestui element se consideră generatoarea CC 1 și o dreaptă paralelă cu ea
BB1 din interiorul cilindrului, situată la o distanță r față de axa longitudinală OO1 (figura 8.4).
Sub acțiunea momentului de torsiune Mt punctele C 1 și B1 se rotesc și ajung în C 2 și B2 .
Rotirea celor două puncte determină apariția unui unghi egal cu unghiul de lunecare specifică  .
În ipoteza micilor deformații, arcele de cerc C 1C 2 și B1 B2 pot fi aproximate cu segmente drepte,
rezultând două triunghiuri dreptunghice CC 1C 2 și BB1 B2 . Latura B1 B2 poate fi scrisă astfel:
B1 B2    dx (8.8)
și B1 B2  r  d (8.9)
Mt
Mt
O O1
r B1 d
B
 C1
C
 B2
C2
dx
Figura 8.4
4
Egalând cele două relații rezultă:   dx  r  d , (8.10)
d
de unde se obține:  r . (8.11)
dx
Pe baza legii lui Hooke (8.6) și a relației (8.11), în punctul situat la distanța (raza) r față
de centrul secțiunii, rezultă tensiunea tangențială  :
d
  G   G r  . (8.12)
dx
Pe baza relației (8.4), relația (8.12) devine:
  G  r  . (8.13)
Considerând, în continuare, ecuația de echivalență (8.7) și introducând expresia tensiunii

tangențiale dată de (8.13) se obține:
Mt   G  r   r dA  G   r 2 dA  G   I p , (8.14)
A A
unde relația:
I p   r 2 dA , (8.15)
A
reprezintă momentul de inerție polar al secțiunii.

Pentru o secțiune circulară de diamentru D momentul de inerție polar este egal cu:
 D4
Ip  . (8.16)
32
Determinând expresia unghiul de torsiune specific  , din relația (8.14):
Mt
 (8.17)
G  Ip
și introducând-o în expresia tensiunii tangențiale  dată de (8.13) rezultă:
Mt
 r . (8.18)
Ip
5
Din relația (8.18) rezultă că tensiunea tangențială variază pe raza secțiunii după o lege
liniară pornind de la valoarea nulă în centrul secțiunii circulare până la valoarea maximă pe
suprafața externă  r  R  (figura 8.5):
M
 max  t  R . (8.19)
Ip
Considerând relația (8.16) și țnând cont că
R  D 2 , relația (8.19) poate fi rescrisă sub forma:
Mt Mt M
 max    t , (8.20)
2  D 3
Wp
Ip
D 16
  D3
unde, prin Wp  s-a notat modulul de
16
Figura 8.5 rezistență la torsiune.
Condiția de rezistență se referă la faptul că, tensiunea tangențială maximă  max trebuie să
fie mai mica sau egală cu cea admisibilă  a :
Mt
 max   a . (8.21)
Wp
8.2.4. Unghiul de torsiune
Considerând relația (8.4), de definire a unghiului de torsiune specific (pe unitatea de

lungime)  și relația (8.17), rezultă:
Mt
d   dx  dx , (8.22)
G Ip
cu ajutorul căreia se calculează unghiul de torsiune corespunzător elementului de lungime

infinitesimal dx .
Unghiul de torsiune corespunzător unei bare de lungime l poate fi calculate pe baza
relației (8.22):
l
Mt
 dx , (8.23)
0
G Ip
cu valoarea exprimată în radiani.
6
În cazul în care momentul de torsiune, și secțiunea sunt constante ( Mt  ct . și I p  ct . ) de-

a lungul barei de lungime l , din relația (8.23) rezultă:
l
Mt Ml
 dx  t . (8.24)
0
G Ip G Ip
Observații:
 Relația (8.24) arată faptul că, în interiorul limitei de elasticitate, unghiul de torsiune
este proporțional cu momentul aplicat Mt și cu lungimea arborelui l ;
 În cazul în care, arborele are mai multe tronsoane de lungimi diferite pe care diametrul
are valori constante unghiul total de torsiune se calculază prin însumarea relațiilor de
forma (8.23) sau (8.24).
8.3. Torsiunea barelor de secțiune circulară în domeniul plastic

În cazul în care încărcarea cu momete de torsiune depășește anumite limite, are loc o depășire a
domeniului de elasticitate al materialului fiind necesară o analiză în domeniul plasic.
În cazul solicităriii în domeniul elastic, pe baza relației (8.18) a rezultat faptul că, tensiunea
tangențială  variază liniar, de la valoarea zero, în centrul secțiunii, la o valoare maximă, pe suprafața
exterioară a barei (figura 8.4) iar momentul de torsiune interior este echivalent cu momentul de torsiune
rezultat din întreaga distribuție a tensiunii pe sufrafața secțiunii transversale (8.7).
8.3.1. Torsiunea în domeniul elasto-plastic
 Se consideră că solicitarea are loc în domeniul

plastic. În acest caz, comportamentul materialului este
c caracterizat de o diagramă tensiune-deformație     ,
unde  este lunecarea specifică, de tipul celei prezentată
în figura 8.6. Conform diagramei, tensiunea tangențială
c  crește liniar până la o valoare care corespunde limitei de
Figura 8.6 curgere  c .
În cazul în care, momentul de torsiune atinge valoarea maximă pentru care torsiune are
loc în domeniul elastic, atunci, după depășirea acestei valoari are loc solicitarea de torsiune în
domeniul elasto-plastic și, pe baza relației (8. 19), poate fi definită formula de calcul a acestui
moment, sub forma:
 D3 
Mtc   c  Wp   c    c R3 , (8.25)
16 2
Tensiunile tangențiale se distribuie de-a lungul razei conform curbei caracteristice

schematizate, prezentată în figura 8.6. Ca urmare se consideră că raza secțiunii transversale
7
circulare se împarte în două segmente: unul corespunzător deformării elastice și cel de-al doilea
deformării plastice. Se notează cu rc raza care delimitează zona plastică de zona elastică (figura
8.7), raza de la care începe solicitarea în domeniul plastic (solicitarea în domeniul plastic are loc
în intervalul rc  R ).
Se consideră secțiune circulară din figura 8.8 și se delimitează elementul infinitezimal
circular de grosime pe direcța razei dr și de arie dA :
dA  2    r  dr . (8.26)
Figura 8.7 Figura 8.8
Indiferent de domeniul în care se manifestă stările de solicitare, relația de calcul a

momentului de torsiune, scrisă pe baza ecuației de echivalență (8.7), este:
Mt    r dA
A
Introducând expresia elementului de arie dA , dată de (8.26), rezultă, pentru momentul de

torsiune Mt , relația de calcul:
R
Mt  2      r 2 dr . (8.27)
0
Considerând cele două zone, rezultă că momentul total de torsiune Mt poate fi împărțit în
două componente, un moment de torsiune Mte corespunzător zonei elastice de solicitare și unul
corespunzător zonei plastice Mtp :
Mt  Mte  Mtp . (8.28)
Pornind de la relația (8.27), cele două componente din (8.28) vor avea următoarele
expresii:
8
a) pentru zona de solicitare în domeniul elastic:
rc rc rc rc
r4 2    G   rc4   G   rc4
Mte  2     e r dr  2    G   r dr  2    G   r dr  2    G  
3 3 3
  ,
0 0 0
4 0
4 2
(8.29)
unde s-a considerat tensiunea tangențială din zona elastică scrisă sub forma (8.13).
b) pentru zona de solicitare în domeniul plastic:
R R R R
r3
Mtp  2     c r dr  2    G   rc  r dr  2    G   rc  r dr  2    G   rc 
3 2 2
(8.30)
rc rc rc
3 rc
unde s-a considerat tensiunea tangențială din zona elastică scrisă sub forma (8.13), în care r  rc .
Introducând limitele de integrală în (8.30) rezultă:
 R 3 rc3 
Mtp  2    G   rc     . (8.31)
 3 3 
Ținând cont de (8.29) și (8.31) momentul de torsiune Mt scris sub forma (8.28) devine:
  G   rc   c
Mt 
6
 4R 3
 rc3   6
 4R 3
 rc3 . (8.32)
8.3.2. Torsiunea în domeniul plastic
Mărirea valorii momentului de torsiune Mt face ca zona solicitată în domeniul plastic să

se mărească iar domeniul elastic să se micșoreze.
La limită, când toată secțiunea transversală
este solicitată numai în domeniul plastic raza
domeniului elastic devine nulă ( rc  0 ) și din relația
(8.32) se obține:
2    c  R3   D3
Mtp   c . (8.33)
3 12
Reprezentarea grafică a distribuției de tensiuni

Figura 8.9 este prezentată în figura 8.9
Comparând relațiile (8.25) și (8.33) rezultă raportul:

9
  D3
Mtp c 4
 123  . (8.34)
Mtc D 3
c
16
Pe baza raportului (8.34) se poate afirma faptul că, momentul de torsiune trebuie să se
mărească cu un procent de 33% pentru ca toată bara să treacă din starea elastică în starea
plastică.
8.3.2. Tensiuni remanente
Atunci când un arbore este supus unei solicitări de torsiune în domeniul plastic la
descărcare vor apare o serie de tensiuni tangențiale remanente. Din punct de vedere al
determinării valorilor acestor tensiuni remanente se consideră aplicarea unui moment de
torsiune de sens contrar celui aplicat în fază inițială și care determină o repartizare liniară a
tensiunilor (figura 8.10)
+ =
a) b) c)
Figura 8.10
Sub acțiunea momentului de torsiune de descărcare apar tensiuni tangențiale care sunt
repartizate liniar de-a lungul razei (figura 8.10,b) care au valoarea:
Mt
0  .
Wp
Din relația (8.32) rezultă:
4  r3 
 0   c  1  c 3  , (8.35)
3 4R 
valorile tensiunilor remanente fiind egale cu:
10
1  rc3 
 1   c  0    c  1  3
  (8.36)
3  R 
și
rc  4 rc rc4 
 2   c   0   c  1
  4  . (8.37)
R  3 R 3R 
În cazul în care descărcarea are loc din starea plastică, rc  0 , cele două tensiuni devenind
egale cu:
 1
 1   c ;
 3 (8.38)
  2   c .
8.4. Torsiunea barelor de secțiune dreptunghiulară

Teoria generală a torsiunii barelor de secțiune oarecare a fost elaborată, în detaliu, de
către Barré de Saint_Venant.
Relațiile determinate în subcapitolele precedente sunt folosite pentru calculul tensiunilor
și deformațiilor barelor drepte de secțiune transversală circulară fiind determinate pe baza
ipotezei că aceste secțiuni rămân plane și nedeformate sun acțiunea momentelor de torsiune (are
loc numai o rotire a lor în jurul axei longitudinale). Acest aspect nu este valabil, însă, în cazul
secțiunilor transversale necirculare.
Se consideră a bară de secțiune dreptunghiulară pe care se trasează o rețea formată din
dreptunghiuri identice (figura 8.11) . După aplicarea momentelor de torsiune apar următoarele
aspecte:
a) dreptunghiurile situate în imediata apropiere a muvhiilor barei își păstrează forma,
ceea ce conduce la concluzia că în aceste zone nu apar deformații și, ca urmare, nu se
dezvoltă tensiuni tangențiale. Acest aspect este detaliat în cele de mai jos, pe baza
teoriei elasticității;
b) dreptunghiurile aflate în zona de mijloc a fețelor se deformează cel mai mult, devenind
paralelograme și drept consecință tensiunile tangențiale în zona de mijloc a
suprafețelor laterale este cea mai mare (maximă pe fața respectivă).
Pentru calculul la solicitarea simplă de torsiune a acestor bare se fac următoarele
observații:
a) secțiunile transversale plane și perpendiculare pe axa barei înainte de deformare nu
rămân plane și perpendiculare pe aceeași axă și după aplicarea momentelor de
torsiune (după deformare)(figura 8.12);
b) tensiunile tangențiale dezvoltate pe suprafața secțiunii transversale a unei bare de
secțiune dreptunghiulară încărcată cu un moment de torsiune nu au o variație liniară
pe întreaga secțiune transversală;
11
Se consideră o bară de secțiune dreptunghiulară asupra căruia se aplică un moment de

torsiune Mt (figura 8.11). Urmare a aplicării momentului de torsiune în secțiune apare o tensiune
tangențială. Se izolează un element cubic foarte mic (figura 8.11).
Mt x
Mt
Mt Mt
Figure 8.11 Figure 8.12
Se presupune că tensiunea tangențială  , dezvoltată pe fața elementului considerat, are o

direcție arbitrară în interiorul secțiunii transversale (figura 8.12). Această tensiune tangențială 
poate fi descompusă în două componente  xy și  xz . Așa cum este cunoscut, aceste două
componente au tensiuni echivalente într-un plan perpendicular pe planul pe care apar. Ca
urmare, corespunzător tensiunilor  xy și  xz apar egale și de sens contra tensiunile de forfecare
 yx și  zx , situate de-a lungul axei Ox .
Ținând cont de faptul că fețele exterioare nu sunt aplicate forțe atunci pot fi scrise
relațiile:
 yx  0 și  zx  0 , (8.39)
din care rezultă:
  xy   yx  0 ;
 (8.40)
  xz   zx  0 ,
și, ca urmare:   0. (8.41)
Pe baza relației (8.41) se poate concluziona că nu există nu există tensiuni de tangențiale

în colțurile secțiunii dreptunghiulare supusă la solicitarea de torsiune. Tensiunile tangențiale și
deformațiile se determină pe baza teoriei elasticității printr-un calcul laborios.
12
2 Considerând o bară de secțiune

transversală dreptulghiulară, distribuția
tensiunilor este prezentată în figura 8.111,
formulele de calcul ale acestora fiind:
1 a) tensiunea tangențială de la mijlocul laturii
z O mari a secțiunii transversale  1 :
Mt M
1  2
 t, (8.42)
1 khb Wt
unde Wt este modulul de rezistență la torsiune,

2 având relația de calcul:
y
Figura 8.111 Wt  khb2 , (8.43)
în care, k este un coeficient dependent de raportul dintre latura mare a secțiunii transversale - h
și latura mică b ( h b ) .
b) tensiunea tangențială de la mijlocul laturii mici a secțiunii transversale  2 :
 2  k2  1 , (8.44)
unde k2 este un coeficient dependent de raportul dintre latura mare a secțiunii transversale - h
și latura mică b ( h b ) .
Unghiul de torsiune raportat la lungimea unitară este:
Mt Mt
  , (8.45)
GIt G k1 h b3
unde G este modulul transversal de elasticitate iar:
It  k1hb3 , (8.46)
este modulul de inerție la torsiune, cu coeficientul k1 dependent de raportul h b .

Relația de calcul a unghiului de torsiune este:
l
Mt
 dx , (8.47)
0
GIt
care, pentru moment de torsiune constant și secțiune constantă devine:
13
Mt l Mt l
  . (8.48)
GIt Gk1hb3
Coeficienții k , k1 și k2 sunt definiți a fi coeficienții lui Saint-Venant fiind prezentați sub

formă tabelară, în funcție de raportul h b .
14

Cursul 08

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 08

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REZISTENȚA MATERIALELOR I – CURSUL 8

Din relația (8.1) rezultă relația de calcul a momentului de torsiune:

În cazul în care puterea P este exprimată în  kW  momentul de torsiune este calculat în

Calculul în cazul solicitării de torsiune (răsucire) se bazează pe trasarea diagramelor de

8.2. Tensiuni în bare drepte de secțiune circulară

Calculul se realizează în baza următoarelor ipoteze de lucru:

d) Lungirile specifice și tensiunile normale  pe direcție longitudinală și pe direcția

8.2.2. Aspectul fizic

unde  este unghiul de lunecare specifică.

8.2.3. Aspectul static

Deoarece suprafața exterioară nu este încărcată cu forțe, tensiunile exterioare tangențiale

Pentru calculul integralei (8.7) se determină legea de distribuție a tensiunilor tangențiale

Egalând cele două relații rezultă:   dx  r  d , (8.10)

Pe baza relației (8.4), relația (8.12) devine:

Considerând, în continuare, ecuația de echivalență (8.7) și introducând expresia tensiunii

reprezintă momentul de inerție polar al secțiunii.

Determinând expresia unghiul de torsiune specific  , din relația (8.14):

și introducând-o în expresia tensiunii tangențiale  dată de (8.13) rezultă:

8.2.4. Unghiul de torsiune

Considerând relația (8.4), de definire a unghiului de torsiune specific (pe unitatea de

cu ajutorul căreia se calculează unghiul de torsiune corespunzător elementului de lungime

cu valoarea exprimată în radiani.

În cazul în care momentul de torsiune, și secțiunea sunt constante ( Mt  ct . și I p  ct . ) de-

8.3. Torsiunea barelor de secțiune circulară în domeniul plastic

8.3.1. Torsiunea în domeniul elasto-plastic

 Se consideră că solicitarea are loc în domeniul

Tensiunile tangențiale se distribuie de-a lungul razei conform curbei caracteristice

Figura 8.7 Figura 8.8

Indiferent de domeniul în care se manifestă stările de solicitare, relația de calcul a

Introducând expresia elementului de arie dA , dată de (8.26), rezultă, pentru momentul de

Mt  Mte  Mtp . (8.28)

a) pentru zona de solicitare în domeniul elastic:

b) pentru zona de solicitare în domeniul plastic:

8.3.2. Torsiunea în domeniul plastic

Mărirea valorii momentului de torsiune Mt face ca zona solicitată în domeniul plastic să

Reprezentarea grafică a distribuției de tensiuni

Comparând relațiile (8.25) și (8.33) rezultă raportul:

8.3.2. Tensiuni remanente

Din relația (8.32) rezultă:

valorile tensiunilor remanente fiind egale cu:

8.4. Torsiunea barelor de secțiune dreptunghiulară

Se consideră o bară de secțiune dreptunghiulară asupra căruia se aplică un moment de

Figure 8.11 Figure 8.12

Se presupune că tensiunea tangențială  , dezvoltată pe fața elementului considerat, are o

din care rezultă:

și, ca urmare:   0. (8.41)

Pe baza relației (8.41) se poate concluziona că nu există nu există tensiuni de tangențiale

2 Considerând o bară de secțiune

unde Wt este modulul de rezistență la torsiune,

unde G este modulul transversal de elasticitate iar:

este modulul de inerție la torsiune, cu coeficientul k1 dependent de raportul h b .

care, pentru moment de torsiune constant și secțiune constantă devine:

Coeficienții k , k1 și k2 sunt definiți a fi coeficienții lui Saint-Venant fiind prezentați sub

S-ar putea să vă placă și