Capitolul 4

Maşini electrice rotative de curent alternativ

4.1 Elemente generale

Maşinile de curent alternativ au elemente constructive şi funcţionale comune; este

vorba de armăturile feromagnetice cilindrice, cu crestături simetric distribuite şi susţinând
înfăşurări simetrice, ale căror solenaţii produc câmpuri magnetice alternative şi învârtitoare.

4.1.1 Clasificare. Elemente generale de construcţie

Tipurile constructive şi funcţionale de bază de maşini de curent alternativ sunt

maşinile asincrone şi sincrone. Elementul constructiv comun este statorul, realizat din tole de
tablă laminată, de 0,5 mm grosime, cu un conţinut de cca. (0,08...0,1)% carbon şi cca.
(1,8...2,9)% siliciu, având o faţă acoperită cu material izolant. Pachetul de tole este prevăzut
cu crestături identice, dispuse simetric la periferia interioară a statorului şi în care sunt plasate
conductoarele înfăşurării.
Infăşurarea statorică, uzual de construcţie trifazată (m = 3), se află repartizată în
aceste crestături, este izolată faţă de miez şi consolidată cu pene la deschiderea crestăturii.
Infăşurările se construiesc pentru una sau mai multe perechi de poli (p) şi cu excepţia unor
cazuri particulare, geometria înfăşurării se repetă identic sub fiecare pereche de poli.
Elementele unei înfăşurări sunt: bobina, realizată din una sau mai multe spire (w),
având ca zone active laturile (de ducere, respectiv de întoarcere) plasate în crestături diferite;
deschiderea (pasul) bobinei (y), adică distanţa (în crestături) dintre cele două laturi; numărul
de crestături pe pol şi fază (q = Z / (2mp)), reprezentând numărul de bobine ale aceleiaşi faze,
ce se succed (înseriază) şi sunt plasate în crestături alăturate, sub aceeaşi pereche de poli.
Infăşurările celor trei faze sunt identice d.p.d.v. constructiv, dar sunt plasate simetric pe
circumferinţa armăturii, astfel că decalajul dintre începuturile a două faze succesive, exprimat
în crestături, se numeşte pasul de fază (yf = Z/(mp)).
Există diferite tipuri de înfăşurări: cu unul sau două straturi de conductoare în
crestătură, realizate cu bobine având deschidere de un pas polar (y = τ = Z / (2p)) sau mai
mică (pas scurtat y < τ), cu diverse geometrii ale capetelor de bobină (zona frontală, care face
legătura dintre latura de ducere şi cea de întoarcere), etc. In figura 4.1 este reprezentată
schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate, într-un strat, cu datele specificate alăturat.
Capetele înfăşurărilor au bornele marcate: AX, BY, CZ, corespunzând celor trei faze.
La maşina asincronă solenaţia înfăşurării statorice produce câmpul magnetic principal
(inductor), astfel că armătura şi înfăşurarea statorică formează inductorul maşinii. In cazul
maşinii sincrone statorul este indusul, deoarece la funcţionarea în sarcină solenaţia înfăşurării
statorice produce câmpul magnetic de reacţie (răspuns).

105
 106 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

Datele
înfăşurării:
m=3
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
p=2
Z = 24
q=2
y=τ=6
yf = 4

A Z B C X Y

Fig. 4.1 Schema unei înfăşurări trifazate

4.1.2 Câmpuri magnetice alternative şi învârtitoare

Din înfăşurarea reprezentată în figura 4.1 se consideră numai faza AX, cu repartizarea
sa în crestăturile unei armături cilindrice şi parcursă de un curent sinusoidal
i( t ) = 2I sin ωt = Imax sin ωt . In figura 4.2 se reprezintă modul de repartizare a înfăşurării
într-o secţiune transversală prin armătură.

24 1 2
€
23 3
22 4
21 5
20 6
Fig. 4.2 Secţiune transversală prin
19 7
maşina rotativă având o înfăşurare a
unei faze repartizată în crestături 8
18
9
17
16 10
15 11
14 12
13

Sunt simbolizate sensurile curenţilor prin conductoare. Dacă se reprezintă spectrul liniilor de
câmp la un moment oarecare t; se poate deduce modul de formare a celor 2p = 4 poli, la
momentul respectiv. La maşinile de curent alternativ cu înfăşurări repartizate uniform în
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 107

crestături, polii nu mai sunt asociaţi unor piese constructive, ci depind de repartizarea
înfăşurării şi de sensul curentului prin conductoare; datorită variaţiei în timp pulsatorii a
curentului, polarităţile se inversează şi ele, cu aceeaşi frecvenţă.
Pentru a deduce expresia inducţiei acestui câmp magnetic pulsatoriu (alternativ) la
nivelul întrefierului maşinii, se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
- lărgimea întrefierului (δ) este mult mai mică decât diametrul mediu al armăturilor (D);
- permeabilitatea magnetică a fierului este mult mai mare decât a aerului ( µ Fe >> µ 0 ) şi
se poate considera chiar µ Fe → ∞ (echivalent cu H Fe → 0 );
- se echivalează întrefierul real (cu crestături), cu un întrefier uniform (între armături
netede), astfel că se consideră intensitatea câmpului magnetic în întrefier Hδ, cât şi
inducţia magnetică Bδ, constante pe porţiunile dintre conductoarele parcurse de curent.
Aplicând legea circuitului magnetic (în forma simplificată exprimată de teorema lui
Ampére, vezi Anexa III) pe un contur Γ care corespunde traseului unei linii de câmp din
figura 4.2, rezultă:

∫ H ⋅ dr = i SΓ , H Fe l Fe + 2 H δ δ = N q i , (4.1)
Γ

unde iS Γ este curentul total ce străbate o suprafaţă oarecare SΓ, ce se sprijină pe curba Γ,
produs de Nq conductoare, fiecare conductor străbătut de curentul i. In ipoteza armăturilor
netede (δ=const.) şi a permeabilităţii magnetice a fierului de valoare foarte mare faţă de cea a
aerului µ Fe >> µ 0 , respectiv H Fe ≈ 0 ; inducţia magnetică în întrefier este constantă la
periferia armăturii de sub incidenţa unui pol şi are expresia generală:

N qi
Bδ = µ 0 H δ = µ 0 = Bδ max sin ωt , (4.2)
2δ

Nq
cu o variaţie în timp sinusoidală (ca şi curentul i) şi amplitudinea Bδ max = µ0 I ; Nq
2δ max
este numărul de conductoare pe pol şi fază, fiecare conductor fiind parcurs de curentul i.
Se poate face o reprezentare grafică a repartiţiei spaţiale a inducţiei magnetice
datorată solenaţiei fazei AX, surprinsă la un anumit moment, repartiţie după coordonata
€ geometric). In figura 4.3 este
unghiulară de la nivelul întrefierului, αg (care este un unghi
reprezentată forma de variaţie spaţială a inducţiei magnetice bδA , datorată solenaţiei
înfăşurării fazei AX.
Deoarece forma distribuţiei spaţiale a câmpului bδA se repetă sub fiecare pereche de
poli, iar în cadrul unei circumferinţe geometrice complete (αg = 2π) se găsesc "p" perioade
€
ale undei, se convine să se facă distincţie între mărimile: αg, unghiul geometric şi αe, unghiul
electric, între care există relaţia αe / αg = p.
€
Observaţii:
1. Inducţia magnetică bδA variază în timp la fel ca şi curentul prin înfăşurare, adică armonic,
după cum arată şi ec. (4.2); astfel că periodic, polarităţile magnetice se inversează, iar în
anumite momente valorile sunt nule. Variaţia spaţială a inducţiei magnetice bδA este

€
 108 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

alternativă (alternează polarităţile magnetice), ca o consecinţă a caracteristicilor schemei de

înfăşurare.
2. Buna funcţionare a maşinii electrice este favorizată de o repartiţie spaţială a inducţiei cât
mai apropiată de sinusoidă. In figura 4.3 se observă că acest lucru este favorizat de
repartizarea înfăşurării în mai multe crestături vecine (q > 1). In acelaşi scop se mai folosesc
şi alte metode, cum ar fi: realizarea înfăşurării cu pas scurtat în locul pasului diametral (y <
τ), înclinarea crestăturilor faţă de generatoare, repartizarea neuniformă a numărului de
conductoare în crestături.

Fig. 4.3 Repartiţia spaţială a inducţiei datorate curentului prin faza AX, în întrefierul echivalent

O expresie generală a formei de variaţie în timp şi spaţiu a armonicii de ordinul 1

(fundamentala) a inducţiei câmpului magnetic pulsatoriu este:

( ) (
bδA1 α g ,t = Bδ max1 sin ωt cos pα g + ϕg , ) (4.3)

care se poate simplifica pentru cazul ϕg = 0 (echivalent cu schimbarea originii reprezentării

( )
grafice €a funcţiei bδA α g ,t . Expresia generală a inducţiei câmpului magnetic pulsatoriu
produs de o înfăşurare repartizată în crestături şi parcursă de un curent alternativ se formează
prin însumarea tuturor armonicilor spaţiale. Funcţia îndeplinind condiţiile
( ) ( ) ( ) ( )
bδA pα g€= bδA − pα g şi bδA pα g = −bδA pα g + π conţine numai armonici impare:

( ) ( )
bδA α g ,t = ∑ bδAν α g ,t = ∑ Bδ max ν sin ωt cos νpα g . (4.4)
€ € ν =1,3,... ν =1,3,...

Infăşurările polifazate (m - fazate) sunt alcătuite din m înfăşurări monofazate identice

ca număr de spire, elemente constructive şi dispunere în crestături, dar poziţionate la periferia
€
armăturii cu un decalaj de 2π/mp grade sau Z/mp crestături, astfel că formează un sistem
simetric. Curenţii care străbat aceste înfăşurări sunt şi ei defazaţi cu 2π/m grade electrice, dar
au aceeaşi amplitudine şi frecvenţă, formând un sistem simetric echilibrat.
Pentru a simplifica relaţiile se adoptă în continuare cazul sistemului trifazat (m = 3),
sistem care, de altfel, este întâlnit în marea majoritate a aplicaţiilor. Sistemul trifazat simetric
şi echilibrat de curenţi asociat unei înfăşurări trifazate are forma următoare:
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 109

⎛ 2π ⎞ ⎛ 4 π ⎞
i A ( t ) = Imax sin ωt , iB ( t ) = Imax sin⎜ωt − ⎟ , iC ( t ) = Imax sin⎜ωt − ⎟ . (4.5)
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠

Aşa cum s-a arătat anterior, fiecare înfaşurare parcursă de un curent alternativ generează un
€ câmp magnetic alternativ (pulsatoriu), ca în expresia (4.4); rezultă un sistem trifazat simetric
şi echilibrat €de câmpuri magnetice alternative,
€ dispuse spaţial simetric, exprimate prin
inducţiile magnetice astfel:

(
bδA α g ,t = ) ∑ Bδ max ν sinωt cosνpα g ,
ν =1,3,...

⎛ 2π ⎞ ⎛ 2π ⎞
(
bδB α g ,t = ) ∑ Bδ max ν sin⎜ωt − ⎟ cos νp⎜ α g − ⎟ ,
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3p ⎠ (4.6)
€ ν =1,3,...

⎛ 4 π ⎞ ⎛ 4 π ⎞
(
bδC α g ,t = ) ∑ Bδ max ν sin⎜ωt −
⎝
⎟ cos νp⎜ α g −
3 ⎠ ⎝
⎟ .
3p ⎠
€ ν =1,3,...

Prin repartizarea înfăşurărilor în mai multe crestături pe pol şi fază (q > 1) şi în unele cazuri
€ înclinarea crestăturilor se urmăreşte ca undele câmpurilor magnetice să aibă repartiţie în
prin
spaţiu cât mai apropiată de sinusoidă, adică se urmăreşte reducerea amplitudinilor
armonicilor spaţiale de ordin superior. Din acest motiv, se va continua prezentarea
considerând şi în teorie cazul mai simplu în care armonicile de ordin superior (ν = 3, 5...) sunt
neglijate, iar în ec. (4.6) este considerată numai fundamentala câmpului magnetic (ν = 1).
Astfel, expresiile (4.6) ale inducţiilor magnetice produse de înfăşurarea trifazată iau forma:

( )
bδA α g ,t ≅ Bδ max sin ωt cos pα g ,

⎛ 2π ⎞ ⎛ 2π ⎞
( )
bδB α g ,t ≅ Bδ max sin⎜ ωt − ⎟ cos⎜ pα g − ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ,
€ (4.7)

⎛ 4π ⎞ ⎛ 4π ⎞
€ ( )
bδB α g ,t ≅ Bδ max sin⎜ ωt − ⎟ cos⎜ pα g − ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠ .

Expresiile (4.7) se pot dezvolta aplicând transformări trigonometrice de forma

1
sinα€cosβ = [sin(α + β) + sin(α − β)] , apoi cele trei unde ale câmpului magnetic se
2
însumează, pentru a forma câmpul magnetic rezultant în zona întrefierului maşinii

€ ( ) ( ) ( ) (
Bδ α g ,t = bδA α g ,t + bδB α g ,t + bδC α g ,t . ) (4.8)

€
 110 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

1
( ) [ (
bδA α g ,t = Bδ max sin ωt + pα g + sin ωt − pα g ,
2
) ( )]
1 ⎡ ⎛ 4π ⎞ ⎤
( )
bδB α g ,t = Bδ max ⎢sin⎜ωt + pα g − ⎟ + sin ωt − pα g ⎥ ,
2 ⎣ ⎝ 3 ⎠ ⎦
( )
€ 1 ⎡ ⎛ 8π ⎞ ⎤
( )
bδC α g ,t = Bδ max ⎢sin⎜ ωt + pα g − ⎟ + sin ωt − pα g ⎥ ,
2 ⎣ ⎝ 3 ⎠ ⎦
( )
€ .

€ . (4.9)

După cum se observă, undele decalate cu 4π/3 formează un sistem trifazat, simetric,
echilibrat, astfel că suma lor este nulă, iar câmpul magnetic rezultant însumează contribuţiile
( )
celor trei termeni identici cu argumentul ωt − pα g aşa cum arată ec. (4.9).
Prin analogie, cazul unei înfăşurări trifazate se poate generaliza la cazul unei
înfăşurări polifazate (m - fazate), pentru care expresia inducţiei magnetice rezultante este cea
arătată de ec. (4.10).
€
m m ⎧ ⎫
⎡ ⎤
( ) ∑ bδk = ∑ 12 Bδ max ⎨⎩sin⎢⎣ωt + pα g − (k −1) 4π
Bδ α g ,t =
m ⎥⎦
+ sin(ωt − pα g )⎬ ,
⎭
k=1 k=1

m
( )
Bδ α g ,t =
2
(
Bδ max sin ωt − pα g . ) (4.10)
€
Expresiile (4.9) şi (4.10) sunt asociate unui câmp magnetic învârtitor (circular), care
se deplasează după o traiectorie circulară în zona întrefierului şi armăturilor, cu o viteză
unghiulară de€ rotaţie Ω constantă. Expresia vitezei de rotaţie a undei învârtitoare rezultă din
condiţia de staţionaritate (similar teoriei propagării undelor plane):

ωt − pα g = const., iar prin diferenţiere d ωt − pα g = 0 . ( )

Se identifică expresia vitezei unghiulare de rotaţie
€ dα €
g ω 2πf Ω f
Ω= = = [rad/s] , respectiv turaţia n = = [rot/s] . (4.11)
dt p p 2π p

Viteza Ω se numeşte viteză unghiulară de sincronism a câmpului magnetic învârtitor,

iar n este turaţia de sincronism care-i corespunde. Se utilizează în mod curent şi denumirea
€ de turaţie sincronă. După cum se observă, pentru
€ alimentarea de la o reţea de frecvenţă dată,
n poate lua doar anumite valori, dependente de numărul de perechi de poli pentru care este
construită înfăşurarea (p). De exemplu, la frecvenţa industrială de 50 Hz, valorile pe care le
poate avea turaţia de sincronism sunt specificate în tabelul 4.1.
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 111

Tabelul 4.1 Valorile turaţiei de sincronism la frecvenţa de 50 Hz

p 1 2 3 4 5 …
f [rot/s] 50 25 50/3 12,5 10 …
n=
p [rot/min] 3000 1500 1000 750 600 …

€ Câmpul magnetic învârtitor are amplitudine constantă. In orice punct din spaţiu (αg)
variaţia în timp este sinusoidală, iar în orice moment ti, câmpul are o distribuţie spaţială
€
sinusoidală.
In figura 4.4a este sugerată deplasarea în spaţiu a undei câmpului magnetic învârtitor,
produs de o înfăşurare polifazată. Sensul de rotaţie al câmpului corespunde sensului
succesiunii fazelor. Câmpul magnetic învârtitor se poate reprezenta printr-un fazor (vector)
spaţial, de amplitudine Bδmax, orientat după direcţie radială în maşină şi care se roteşte în
jurul axei longitudinale a maşinii (fig. 4.4b).
Pentru cazul unei înfăşurări trifazate, în figura 4.5 sunt prezentate spectrele de câmp
magnetic învârtitor, la trei momente succesive.

Observaţie. Aşa după cum se observă din expresiile (4.7) pentru inducţia magnetică
produsă de o înfăşurare k oarecare, bδk(αg,t), prin descompunerea produsului de funcţii
trigonometrice (sinα cosβ) într-o sumă de două funcţii sinus, un câmp magnetic pulsatoriu
(alternativ) se poate considera compus din două unde învârtitoare, care se rotesc în sensuri
opuse, dar au amplitudini egale şi turaţii de sincronism egale.

axa de referinta
stator

B ωt1 ωt2 ωt3 rotor

B
δ
δ

Ω intrefier αg
Ω=2πn

pαg

a. deplasarea undei inducţiei câmpului b. reprezentare fazorială a inducţiei

magnetic învârtitor câmpului magnetic învârtitor

Fig. 4.4 Reprezentări ale câmpului magnetic învârtitor

 112 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

C B’ C B’ C B’

A’ A A’ A A’ A

B C’ B C’ B C’

ωt = π/3 ωt = 2π/3 ωt = π
iC = 0 iB = 0 iA = 0
iA = - iB iA = -iC iB = -iC

Fig. 4.5 Distribuţia la trei momente succesive a câmpului magnetic învârtitor produs de sistemul
trifazat, simetric şi echilibrat de curenţi iA, iB, iC,

In maşinile electrice echipate cu înfăşurare de excitaţie parcursă de curent continuu

sau cu magneţi permanenţi, cum este cazul maşinii de curent continuu şi a maşinii sincrone se
produce un câmp magnetic heteropolar, constant în timp şi cu o distribuţie spaţială
dependentă de geometria armăturii inductoare. Astfel, în figura 4.6a este reprezentată o
secţiune transversală printr-o maşină având armătura rotorică echipată cu o pereche de poli ce
susţin o înfăşurare străbătută de curent continuu (construcţia este de tipul rotorului maşinii
sincrone cu poli aparenţi). Câmpul magnetic produs este şi el constant în timp, iar la nivelul
întrefierului are o distribuţie spaţială alternativă după coordonata unghiulară α g , ca în figura
4.6b.

N
B δ

αg

S 0 2π αg

a. Spectrul câmpului magnetic b. Repartiţia spaţială a inducţiei magnetice

Fig. 4.6 Câmpul magnetic heteropolar constant în timp

Expresia lui analitică are forma generală

( )
Bδ α g = ∑ Bδ max ν sin νpα g . (4.12)
ν=1,3...

€
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 113

In cazul armăturii în mişcare de rotaţie (caz întâlnit în funcţionarea maşinii sincrone) câmpul
magnetic se va roti cu aceeaşi turaţie ca şi rotorul, devenind un câmp magnetic învârtitor
faţă de stator, cu variaţie în timp şi în spaţiu similară câmpului magnetic învârtitor creat de
sistemele polifazate. Astfel, ec. (4.12) devine:

( )
Bδ α g ,t = ∑ Bδ max ν sin νp (Ωt − α g ) ≅ Bδ max sin p(Ωt − α g ) , (4.13)
ν=1,3...

unde Ω = 2πn este viteza unghiulară de rotaţie. Armonicile din curba câmpului magnetic pot
fi neglijate dacă se iau măsuri constructive adecvate, ceea ce se întâmplă adesea în practică.
€ Turaţia câmpului, egală cu a rotorului, este turaţia de sincronism, n.
€
Observaţie
Expresia (4.13) este similară cu (4.9) şi (4.10), determinată pentru câmpul magnetic
învârtitor produs de o înfăşurare trifazată (polifazată) parcursă de un sistem trifazat
(polifazat) simetric şi echilibrat de curenţi.

4.1.3 Tensiuni electromotoare induse în înfăşurările

maşinilor de curent alternativ

Pentru deducerea expresiilor tensiunilor electromotoare induse în înfăşurările

maşinilor de c.a. se consideră în continuare o succesiune de modele.

I. Tensiunea electromotoare indusă într-o înfăşurare fixă, aflată în câmp magnetic

învârtitor
O armătură cilindrică prevăzută cu magneţi permanenţi (sau electromagneţi excitaţi în
curent continuu) repartizaţi uniform la periferie şi aflată în mişcare de rotaţie în jurul axei
sale (tipul constructiv al rotorului maşinii sincrone, fig. 4.6a), prezintă condiţiile producerii
unui câmp magnetic învârtitor. In raport cu armătura rotorică, acesta este constant în timp şi
are o distribuţie spaţială fixă, distribuţie dictată de succesiunea polarităţilor magneţilor. In
raport cu armătura statorică, acelaşi câmp magnetic este învârtitor; el se roteşte odată cu
rotorul având, desigur, aceeaşi turaţie cu acesta.

Ia. Cazul unei singure spire. Figura 4.7a prezintă configuraţia cea mai simplă a unei
armături rotorice cu o pereche de poli (p = 1), plasată concentric cu o armătură fixă (statorică)
ce susţine o singură spiră cu cele două laturi plasate în două crestături aflate la distanţa y pe
circumferinţa armăturii (y reprezintă deschiderea bobinei, sau pasul înfăşurării din care face
parte bobina). La o anumită poziţie a rotorului, câmpul magnetic creat în întrefierul dintre
cele două armături are forma din figura 4.7b, iar t.e.m. indusă prin variaţia fluxului la nivelul
suprafeţei ce se sprijină pe conturul spirei (vezi legea inducţiei electromagnetice în Anexa III)
va avea o formă de variaţie în timp similară (fig. 4.7c).
• αg1 marchează poziţia conductorului (1) al spirei (în raport cu coordonata
unghiulară curentă a armăturii statorice αg), iar
• αg1 + y corespunde poziţiei conductorului (1') al spirei.

Expresia câmpului magnetic învârtitor inductor care aproximează curba din figura
4.7.b (pentru zona adiacentă întrefierului, unde este plasată spira) în ipoteza neglijării
armonicilor şi considerării unei forme sinusoidale, este de tipul
 114 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

( ) ( ) (
B α g ,t = Bmax sin ωt − pα g = Bmax sin p Ωt − α g = Bmax sin p 2πnt − α g , ) ( )
conform ecuaţiilor (4.10) şi (4.13), cu Bmax dependent de configuraţia particulară considerată;
Ω = 2πn = 2πf / p = ω / p este viteza unghiulară a rotorului şi implicit a câmpului inductor, iar
€ αg este coordonata unghiulară curentă măsurată ca în Fig. 4.7.a.
O situaţie analogă se întâlneşte dacă este oprită pe loc armătura rotorică (şi o dată cu
ea câmpul magnetic), iar spira se roteşte cu viteza v = 2 pτn . În zona în care se află spira,
€ câmpul magnetic are o repartiţie spaţială aproximativ sinusoidală după coordonata αg (Fig.
4.7.b).
€

B
(A)

1 1’ v = 2pτ n
αg1 1
N 0 2π αg
αg b. ueb
αg1 y

1’
S
ueb

0 t
T/2 T
a. c.

Fig. 4.7 Câmpul magnetic învârtitor inductor şi t.e.m. indusă prin mişcare (spira fixă, câmpul rotitor)

Cele două conductoare active, notate 1 şi 1' se află, la un moment dat, în poziţiile
unghiulare αg1 şi respectiv αg1 + y. Tensiunea electromotoare indusă în spiră rezultă prin
compunerea tensiunilor electromotoare induse în fiecare conductor al spirei
ueb = espira = e1 + e1' ; expresia t.e.m. induse în spiră se detaliază după cum urmează:

dΦspira

€
espira ( t ) = −
dt
= ∫
Γspira
[v × B(α g ,t)]⋅ dl = v Γ ∫ B(α g ,t) dl =
spira
(4.14a)
⎧ ⎫
[( ) ( )] [
= vl B α g1,t − B α g1 + y,t = vlBmax ⎨sin ωt − pα g1 − sin ωt − p α g1 + y ⎬
⎩ ⎭
] [ ( )]

unde Φspira = ∫ B( α g ,t )⋅ nd A reprezintă fluxul magnetic ce se închide printr-o suprafaţă

€ S spira
care se sprijină pe conturul spirei, iar l reprezintă lungimea unei laturi de spiră în câmp
magnetic (aproximativ egală cu lungimea armăturilor).

€
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 115

Cu o expresie de tipul (4.13) pentru inducţia magnetică şi după aplicarea unor

α+β α −β
transformări trigonometrice ( sin α − sin β = 2cos sin ), t.e.m. indusă la nivelul
2 2
spirei are forma

⎡ ⎛ y ⎞⎤ y
espira (t ) = 2vlBmax
€ cos⎢ωt − p⎜ α g1 + ⎟⎥ sin p = 2vlk s Bmax cos(ωt − ϕ) . (4.14b)
⎣ ⎝ 2 ⎠⎦ 2

( )
Defazajul iniţial ϕ = p α g1 + y / 2 poate fi eliminat prin alegerea axei de referinţă pentru
€ măsurarea deplasării unghiulare αg, chiar pe axa de simetrie a bobinei.
Amplitudinea t.e.m. induse este afectată şi de un factor dependent de pasul sau
⎛ y ⎞
€ y a bobinei, numit factor de scurtare k s = sin ⎜ p ⎟ . Dacă bobina are pas
deschiderea
⎝ 2 ⎠
2π π ⎛ p π ⎞
diametral, adică y = τ = = , atunci k s = sin ⎜⎜ ⎟⎟ = 1 , iar dacă bobina are pas scurtat,
2p p ⎝ 2 p ⎠
π π
adică y < τ = (sau lungit y > τ = ), atunci ks < 1. Scurtarea pasului afectează
p p
amplitudinea t.e.m. induse în spirele înfăşurării, dar se poate demonstra [B, 1], [F, 1] că o
alegere potrivită a pasului scurtat (recomandabil y ≈ (0,8 … 0,85)τ), afectează foarte puţin
(sub 5%) amplitudinea fundamentalei, în schimb poate aduce reduceri considerabile (peste
50%) ale amplitudinilor armonicilor (neglijate în contextul prezentului model).
Realizarea înfăşurărilor de c.a. cu pas scurtat este o măsură constructivă care se
practică în mod curent pentru reducerea armonicilor din curba t.e.m. induse, astfel că ipoteza
neglijării acestor armonici în modelele prezentate în acest paragraf este cu atât mai justificată.

După cum se observă, t.e.m. espira are o variaţie în timp armonică, cu pulsaţia
ω = 2πf = 2πpn . De asemenea, ec. (4.14b) arată că amplitudinea t.e.m. induse în înfăşurare
este proporţională cu viteza v = 2 pτn . Se constată aşadar că t.e.m. indusă într-o spiră de către
câmpul magnetic învârtitor este o tensiune alternativă; aceasta are atât amplitudinea cât şi
pulsaţia direct proporţionale cu viteza relativă dintre conductoarele spirei şi câmpul magnetic
€
învârtitor. Amplitudinea
€
şi pulsaţia t.e.m. induse sunt proporţionale cu turaţia n a câmpului
învârtitor faţă de spiră, adică, în acest caz, cu turaţia de sincronism n:

espira (t ) = Espira max cos(ωt − ϕ) , (4.14c)

unde ω = 2πf = 2πpn , iar

€
π 2
Espira max = 2vlks Bmax = 2(2 pτn)lks Bmax = 4 fks lτBmax = ωk s lτBmax = ωks Φmax .
π π
€
2
Φmax = ∫∫ Bmax dA = l τ Bmax reprezintă fluxul magnetic (valoarea maximă) care se
€ S pol π
închide printr-o suprafaţă mărginită de conturul Γ al spirei (vezi ec. (4.14a)) şi corespunde
unui pol magnetic.
€
€
 116 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

Ib. Cazul înfăşurării concentrate formată din w spire. Înfăşurarea cu o singură

bobină este formată din w spire şi poziţionată în aceleaşi crestături ca şi spira din cazul
anterior; tensiunea totală indusă în înfăşurare este de w ori mai mare

ueb (t ) = w⋅ espira (t ) = wEspira max cos(ωt − ϕ) . (4.15a)

Ic. Cazul înfăşurării formată din w spire şi repartizată în q crestături. Înfăşurarea

€
este formată din q bobine, fiecare având w/q spire şi dispuse în q crestături alăturate, ca în
figura 4.8a, unde s-a considerat q = 3; cele q bobine au aceeaşi deschidere y.
Tensiunea electromotoare indusă în spirele întregii înfăşurări se poate exprima ca
sumă a tensiunilor electromotoare induse în fiecare din cele q bobine, acestea fiind
determinate după modelul prezentat la cazul Ia si Ib,

q q ⎡
(i) w ⎛ y ⎞⎤
ueb = ∑ esp = ∑ Espira max cos p ⎢2πnt − ⎜ α g,i + ⎟⎥ .
i=1 i=1 q ⎣ ⎝ 2 ⎠⎦

După cum se observă, t.e.m. induse esp(i ) diferă prin valorile instantanee ale inducţiei
€
corespunzătoare poziţiilor în câmp ale bobinelor (i). Insumarea lor poate fi privită prin
(i ) sunt defazaţi în
similitudine cu o reprezentare fazorială astfel: fazorii asociaţi mărimilor e sp
timp cu unghiul electric Δα g = pα g ,i − pα g ,i −1 , i = 1,2,…,q, ceea ce face ca rezultanta lor,
la un moment dat, să aibă amplitudinea mai mică decât suma amplitudinilor fazorilor
u eb
respectivi (fig. 4.8c). Dacă se defineşte factorul de repartizare k q = , (unde evident,
e (i ) ∑ sp

kq < 1 pentru q > 1), cu ecuaţiile (4.14), expresia tensiunii electromotoare induse în
înfăşurarea repartizată devine

⎡ ⎛ y ⎞⎤
ueb (t ) = 4wk s kq pnτlBmax cos p ⎢2πnt − ⎜ α g,med + ⎟⎥ , (4.15b)
⎣ ⎝ 2 ⎠⎦

€
∑ α g ,i
unde α g ,med = i =1 este coordonata unghiulară medie a înfăşurării repartizate (a
q
grupului de q bobine). Factorul de repartizare are o expresie care arată dependenţa de
⎛ γ ⎞
sin⎜ q ⎟
⎝ 2 ⎠
numărul q (numărul de crestături pe pol şi fază), kq = , dedusă în detaliu în [B, 1],
⎛ γ ⎞
q sin⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠
unde s-a introdus unghiul electric de defazaj între t.e.m. induse în conductoarele din două
crestături vecine γ = α g2 − α g1, sau în cazul general γ = p (2π / Z ) . Şi pentru factorul de
repartizare există expresii particulare pentru
€ armonicile de ordin superior ale t.e.m. induse;

€ €
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 117

prin repartizarea înfăşurării aceste armonici sunt reduse în proporţie considerabil mai mare
decât reducerea fundamentalei.

B δ

v = 2pτ n
(A)
3 123 1’2’3’
2
αg1 1 0 2π αg
N αg1 y
αg αg2 y
αg3 y
1’
S b.
2’
3’
e(2)sp
e(1)sp e(3)sp
a.
ueb

c.

Fig. 4.8 Infăşurare repartizată, aflată în câmp magnetic învârtitor

Produsul dintre cei doi factori care afectează amplitudinea t.e.m. induse în înfăşurare
poartă denumirea de factor de înfăşurare kw = ks kq şi este dependent de elementele
geometrice ale înfăşurării.
Din expresiile (4.14), (4.15a) şi (4.15b) se poate observa că turaţia câmpului magnetic
învârtitor inductor afectează t.e.m. indusă, atât în amplitudine, cât şi în pulsaţie (respectiv
frecvenţă). Cu alte cuvinte, t.e.m. indusă de câmpul magnetic învârtitor într-o înfăşurare fixă
are amplitudinea şi pulsaţia proporţionale cu turaţia câmpului magnetic învârtitor.
f ω
Ecuatia (4.15b) se poate transforma înlocuind turaţia sincronă n = = şi fluxul
p 2πp
2
maxim pe pol Φmax = ∫∫ Bmax dA = l τ Bmax , sau se poate exprima în forma canonică a
S π
pol
2π € 1 E
unei mărimi armonice, cu valoarea efectivă E = fwkwΦmax = ωwkwΦmax = max
2 2 2
€
ueb ( t ) = 2πfwk wΦ max cos(ωt − ϕ ) = 2E cos(ωt − ϕ ) . (4.15c)
€
II. Tensiunea electromotoare indusă într-o înfăşurare mobilă, aflată în câmp
€
magnetic învârtitor

Dacă se consideră acum că armătura pe care se află înfăşurarea este şi ea mobilă şi se

roteşte cu o turaţie n*, diferită de cea a câmpului magnetic învârtitor (n* ≠ n), se pot relua
raţionamentele anterioare, echivalând noul caz cu cel anterior, în care înfăşurarea este fixă şi
 118 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

câmpul magnetic învârtitor are turaţia Δn = n − n * . Astfel, expresia t.e.m. induse în

înfăşurare (în cazul general, înfăşurare repartizată şi cu pas scurtat), conform ec. (4.15b) este

⎡ ⎛ y ⎞⎤
ueb ( t ) = 4wk w p(Δn )τlBδ€max cos p⎢2π (Δn ) t − ⎜α g,med + ⎟⎥ . (4.16)
⎣ ⎝ 2 ⎠⎦

În concluzie, amplitudinea şi pulsaţia t.e.m. induse au valori proporţionale cu

diferenţa dintre turaţia câmpului magnetic inductor şi turaţia armăturii pe care se găseşte
€înfăşurarea. Astfel, este evident că dacă înfăşurarea şi câmpul învârtitor se rotesc cu turaţii
egale, sau dacă ambele sunt fixe, nu apare t.e.m. indusă în înfăşurare.

In mod analog se poate deduce expresia t.e.m. induse într-o înfăşurare de curent
alternativ de către câmpul magnetic învârtitor, produs de un sistem polifazat simetric de
solenaţii ec. (4.10), în particular, câmpul magnetic învârtitor din maşinile trifazate, exprimat
în ec. (4.9). Considerând şi în acest caz că a fost acceptată ipoteza neglijării armonicilor din
curba câmpului magnetic învârtitor; expresia care se obţine pentru fundamentala t.e.m. induse
este similară ecuaţiei (4.16).
In cazul echipării armăturii statorice cu o înfăşurare trifazată, cu cele trei faze identice
(echilibrate) şi poziţionate simetric pe circumferinţă, tensiunile induse de un câmp magnetic
învârtitor în cele trei înfăşurări de fază formează un sistem trifazat, simetric, echilibrat.

4.1.4 Cuplul electromagnetic în maşinile de curent alternativ

Se consideră o maşină rotativă având cele două armături echipate cu înfăşurări sau
magneţi permanenţi şi capabile să producă două câmpuri magnetice învârtitoare după
principiile expuse în § 4.1.2. In cazul general, inducţiile magnetice au expresii conform ec.
(4.13):
( ) (
Bδ 1 α g ,t = Bm1 sin ω1t − p1α g , ) (4.17)

( ) (
Bδ 2 α g ,t = Bm2 sin ω 2 t − p2α g − β , ) (4.18)
€
unde p1 şi p2 sunt numerele de perechi de poli corespunzătoare celor două armături, iar β este
defazajul instantaneu între cele două câmpuri. Se consideră, pentru simplificare, ambele
€
armături fixe. Turaţiile celor două câmpuri învârtitoare sunt: n1 = ω1/(2πp1) şi n2 =
ω2/(2πp2).
Prin compunerea celor două câmpuri în spaţiul circuitului magnetic considerat, în
principal în volumul Vδ al întrefierului, se obţine un câmp rezultant, caracterizat de o energie
magnetică totală, cu o expresie dedusă după consideraţiile din § 4.1 şi Anexa III:

1 1 2 1 2
Wm = ∫∫∫
Vδ
B H dV =
2 δ δ
∫∫∫
Vδ
B dV =
2 µ0 δ
∫∫∫
Vδ
2 µ0[ ( ) ( )]
Bδ 1 α g ,t + Bδ 2 α g ,t dV . (4.19)

Cuplul electromagnetic instantaneu m rezultă, conform teoremei forţelor generalizate,

din proprietatea sistemului de a tinde spre o stare de echilibru, ceea ce corespunde
€
minimizării energiei magnetice in raport cu coordonata generalizată m = (∂Wm ∂β) .
Φ=const.

€
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 119

Cuplul electromagnetic mediu M se obţine prin integrarea pe o perioadă a cuplului

electromagnetic instantaneu
T T
1 1 ⎛ ∂W ⎞
M = ∫ m d t = ∫ ⎜ m ⎟ dt. (4.20)
T T ⎝ ∂β ⎠Φ=const.
0 0

Se poate demonstra [B, 1] că ec. (4.20) conduce la o valoare nenulă numai în cazul
câmpurilor învârtitoare sincrone (în raport cu acelaşi sistem de referinţă) n1 = n2 şi
€
caracterizate de acelaşi număr de perechi de poli p1 = p2. In acest caz, expresia cuplului
electromagnetic rezultă de forma următoare:

* (4.21)
M = km Bm1Bm2 sin β .

*
unde constanta km depinde de dimensiunile geometrice ale maşinii (diametrul mediu în
întrefier, lărgimea întrefierului, lungimea maşinii) şi de permeabilitatea magnetică în întrefier
€
(µ0 = 4π10-7 H/m).
În concluzie, prin interacţiunea dintre două câmpuri magnetice învârtitoare se produce
€ electromagnetic mediu nenul, numai dacă cele două câmpuri magnetice învârtitoare
un cuplu
sunt sincrone şi au acelaşi număr de perechi de poli.
Expresia (4.21) permite calculul cuplului electromagnetic în regim staţionar, în
maşinile sincrone şi asincrone. Pentru producerea câmpurilor magnetice învârtitoare se poate
aplica oricare dintre procedeele descrise în § 4.1.2: înfăşurare polifazată, parcursă de un
sistem polifazat de curenţi, sau un sistem rotitor de magneţi permanenţi sau electromagneţi
excitaţi în c.c., plasaţi pe armături polare.

Observaţie. Cuplul electromagnetic util se produce în maşinile de c.a. prin

interacţiunea câmpurilor învârtitoare (inductor şi indus) de armonică fundamentală. In
lucrarea de faţă se face adesea ipoteza simplificatoare a neglijării armonicilor superioare din
curba câmpului magnetic, ceea ce simplifică mult tratarea fenomenelor electromagnetice
principale. In maşinile reale, prezenţa acestor armonici explică fenomene electromagnetice
secundare, cu efecte negative asupra funcţionării maşinii, de exemplu producerea “cuplurilor
electromagnetice parazite” (care îngreunează pornirea motoarelor, sau produc şocuri şi
vibraţii), sau producerea t.e.m. induse de armonici superioare, care dau naştere la “curenţi
paraziţi” şi pierderi suplimentare în înfăşurări şi miez.

4.1.5 Reacţia magnetică a indusului în maşinile de curent alternativ

Se consideră cazul tipic al maşinilor electrice de c.a. trifazate, cu indusul echipat cu o

înfăşurare trifazată, parcursă de un sistem trifazat, simetric şi echilibrat de curenţi, care apar
ca efect al t.e.m. induse în înfăşurările de fază de către câmpul magnetic învârtitor inductor.
La maşina asincronă, câmpul magnetic inductor este produs de solenaţia înfăşurării
trifazate statorice, iar indusul este rotorul cu înfăşurarea sa trifazată.
La maşina sincronă, câmpul magnetic inductor este produs de un sistem de magneţi
permanenţi sau poli magnetizaţi în c.c., plasaţi pe rotor şi aflaţi o dată cu acesta în mişcare de
rotaţie, iar indusul este statorul format din armătura respectivă şi înfăşurarea trifazată.
Câmpul magnetic învârtitor inductor are o expresie (dedusă în § 4.1.2 în condiţiile
unor ipoteze simplificatoare) de tipul următor (indicele 1 se referă la inductor):
 120 M. Morega, MAŞINI ELECTRICE

( ) [
B1δ α g ,t = B1δ max sin (ω1 − ω ) t − pα g ] (4.22)

şi este perceput ca un câmp învârtitor cu turaţia n1 = ω1/(2πp) = f1/p, de către un observator

aflat pe armătura indusului în repaus (n = ω/(2πp) = 0), respectiv cu turaţia n2 = n1 - n = (ω1
€
− ω)/(2πp) de către un observator aflat pe o armătură a indusului în mişcare de rotaţie cu
turaţia n = ω/(2πp) ≠ 0.
Tensiunile electromotoare induse în fazele înfăşurării indusului, prin variaţia
câmpului inductor în raport cu suprafaţa spirelor acestei înfăşurări (legea inducţiei
electromagnetice, v. Anexa III) produc, în circuitele închise ale înfăşurărilor, "curenţi induşi".
Infăşurarea indusului este trifazată şi distribuită simetric pe circumferinţa armăturii, deci
curenţii care apar formează un sistem trifazat, simetric, echilibrat:

⎡ π ⎤
e2a ( t ) = E 2 max cos[(ω1 − ω ) t ] , i2a ( t ) = I2 max sin⎢(ω1 − ω ) t + ϕ + ⎥ ,
⎣ 2 ⎦
⎡ 2π ⎤ ⎡ π 2π ⎤
e2b ( t ) = E 2 max cos⎢(ω1 − ω ) t − ⎥ , i2b ( t ) = I2 max sin⎢(ω1 − ω ) t + ϕ + − ⎥ ,
⎣ 3 ⎦ ⎣ 2 3 ⎦
€ ⎡ 4 π ⎤ € ⎡ π 4 π ⎤
e2c ( t ) = E 2 max cos⎢(ω1 − ω ) t − , i2c ( t ) = I2 max sin⎢(ω1 − ω ) t + ϕ + − .
⎣ 3 ⎥⎦ ⎣ 2 3 ⎥⎦
€ €
Indicii 2 sunt în legătură cu indusul, iar a, b, c corespund celor trei faze. Defazajul ϕ care
apare între curent şi t.e.m. pe fiecare fază este datorat impedanţei echivalente a circuitului
€ fazei respective. In expresiile curenţilor € apare şi defazajul π/2 din transformarea funcţiei
trigonometrice "cos" în "sin".
Solenaţia rezultantă a indusului produce câmpul magnetic învârtitor de reacţie
⎡ π ⎤
( )
B2δ α g ,t = B2δ max sin⎢(ω1 − ω ) t − pα g + ϕ + ⎥ ,
⎣ 2 ⎦
(4.23)
a cărui expresie a fost dedusă după procedura din § 4.1.2. Defazajul (ϕ + π/2) dintre câmpul
inductor şi cel indus este dependent de natura impedanţei din circuitul indusului. De exemplu,
la un generator sincron, înfăşurarea indusului poate alimenta un consumator de tip rezistiv (R,
unde €ϕ=0), rezistiv-inductiv (R-L, unde 0<ϕ<π/2) sau rezistiv-capacitiv (R–C, unde
− π/2< ϕ< 0). In funcţie de valoarea lui ϕ, compunerea celor două câmpuri învârtitoare B1δ şi
B2δ poate duce la creşterea sau scăderea fluxului magnetic rezultant în maşină, faţă de fluxul
inductor - efectul reaţiei indusului este magnetizant sau demagnetizant. Cazuri extreme:
* ϕ = 0 - curentul i2 şi t.e.m. indusă e2 sunt în fază (ca în cazul unei impedanţe
rezistive), iar cele două câmpuri B1δ şi B2δ sunt în cuadratură (defazate cu π/2); acest tip de
reacţie se numeşte reacţie transversală; fluxul rezultant în maşină este acelaşi ca la
funcţionarea în gol, dacă circuitul magnetic este nesaturat (efectele locale, magnetizant şi
demagnetizant, se compensează la nivelul unui pol), respectiv fluxul rezultant scade, dacă
apare saturaţia circuitului magnetic (saturaţia limitează efectul magnetizant);
∗ ϕ = π/2 - curentul i2 este defazat cu π/2 în urma t.e.m. e2 (cazul unei impedanţe
inductive), iar cele două câmpuri B1δ şi B2δ sunt în opoziţie; fluxul rezultant este mai redus
decât fluxul inductor, rezultând o reacţie longitudinală demagnetizantă;
∗ ϕ = − π/2 - curentul i2 este defazat cu π/2 înaintea t.e.m. e2 (cazul unei impedanţe
capacitive), iar cele două câmpuri B1δ şi B2δ sunt în fază; fluxul rezultant este mai mare
decât fluxul inductor, iar acest tip de reacţie se numeşte reacţie longitudinală magnetizantă.
 Capitolul 4 Maşini de curent alternativ 121

In figura de mai jos s-au reprezentat distribuţiile spaţiale (pentru o singură pereche de
poli şi la un moment dat), pentru câmpul magnetic inductor, câmpul magnetic de reacţie şi
câmpul magnetic rezultant, în cele trei cazuri extreme considerate. Formele de variaţie s-au
considerat sinusoidale, conform ipotezelor care s-au făcut anterior, la deducerea expresiilor
lor analitice; la reacţia magnetizantă s-a reprezentat cu linie punctată forma câmpului
rezultant atunci când se ia în considerare efectul saturaţiei miezului magnetic. Fluxurile
(inductor, de reacţie şi rezultant) sunt proporţionale cu aria limitată de graficul inducţiei
respective şi axa absciselor (pe un dublu pas polar, adică pe o pereche de poli), lungimea
maşinii fiind aceeaşi. Cu această remarcă clasificarea reacţiilor în: magnetizantă şi
demagnetizantă are un sens fizic mai clar.
Brez
Brez B1 Brez
B1 δ
B1δ
δ

B2 δ
B2 δ

αg αg αg
B2 δ

reacţie longitudinală reacţie longitudinală

reacţie transversală
magnetizantă demagnetizantă
Fig. 4.9 Curbele câmpului magnetic de reacţie la maşina sincronă

Cazul general, pentru o valoare oarecare a defazajului ϕ, se poate trata prin descompunerea
curentului i2 în componentele: i2d = i2 sinϕ, care produce un câmp magnetic de reacţie
transversal şi i2q = i2 cosϕ, care produce un câmp magnetic de reacţie longitudinal.

Concluzii
In acest capitol au fost tratate câteva chestiuni de mare importanţă în studiul funcţionării
maşinilor electrice de c.a., sintetizate după cum urmează:
1. O înfăşurare repartizată parcursă de curent produce un câmp magnetic cu o distribuţie
spaţială a polarităţilor strict dependentă de poziţionarea înfăşurării în crestături. Variaţia
în timp a câmpului este aceeaşi cu a curentului prin înfăşurare. Dacă înfăşurarea este
parcursă de c.a., câmpul magnetic pulsează şi el în timp, la fel ca şi curentul. Acesta
este numit câmp magnetic alternativ sau pulsatoriu.
2. O înfăşurare trifazată, simetrică şi echilibrată distribuită pe o armătură statorică sau
rotorică de maşină de c.a. produce un câmp magnetic învârtitor; acesta are turaţia
sincronă dependentă de frecvenţa curentului şi de numărul de perechi de poli cu care
este construită înfăşurarea: n = f / p.
3. Tot un câmp magnetic învârtitor se poate obţine cu un sistem de magneţi sau
electromagneţi (magnetizaţi în c.c.) care se roteşte odată cu armătura pe care este plasat.
Turaţia câmpului învârtitor este în acest caz aceeaşi cu a armăturii rotitoare.
4. Cuplul electromagnetic se produce prin interacţiunea (în zona întrefierului maşinii
electrice rotative de c.a.) a două câmpuri magnetice învârtitoare sincrone şi având
acelaşi număr de perechi de poli.
5. Tensiunea electromotoare indusă de un câmp magnetic învârtitor cu turaţia sincronă n
într-o înfăşurare aflată pe o armătură care se roteşte cu turaţia n* în acelaşi spaţiu ca şi
câmpul, are atât amplitudinea, cât şi pulsaţia (frecvenţa) proporţionale cu viteza relativă
de rotaţie între ele, adică Δn = n − n * . Dacă înfăşurarea este în repaus (n* = 0), este
evident că această viteză relativă de rotaţie este chiar turaţia de sincronism Δn = n , iar
dacă n = n * , t.e.m. indusă este nulă.
€
€
€