Electromagnet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bobină electromagnetică de 47 mH.

Electromagnetul este un tip de magnet la care câmpul magnetic este produs cu ajutorul curentului electric.
În general este alcătuit dintr-o bobină al cărei conductor va fi parcurs de curent. Pentru intensificarea și
direcționarea câmpului magnetic, în bobină se poate introduce un miez de fier.

Cuprins
[ascunde]

 1 Istoric

 2 Formule

 3 Note

 4 Bibliografie

 5 Vezi și

 6 Legături externe

[modificare]Istoric
Utilizarea electromagnetului în tehnica auto
(într-o carte din 1920).

Solenoidul - o formă simplificată a bobinei - a fost creat de André-Marie Ampère (1775-1836), care a
studiat, pentru prima dată, interacțiunea curenților electrici și efectul magnetic al acestora.

În 1828, William Sturgeon (1783-1850), fizician și inventator britanic, pune în practică această idee.
Continuând șirul invențiilor, Sturgeon demonstrează funcționarea motorului electric și apoi
inventează galvanometrul.

Electromagnet dipol, utilizat la acceleratoare de particule.

Electromagneți foarte puternici se folosesc la acceleratoare de particule.

[modificare]Formule

Forța exercitată asupra unui material feromagnetic:

unde:
 F este forța (în newtoni)

 B este câmpul magnetic (în tesla)

 S este suprafața fețelor polilor ( )

 Flux magnetic
 De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

 Pentru alte utilizări ale termenului flux vezi articolul Flux (dezambiguizare).
 Fluxul magnetic este o mărime fizică strâns legată de existența și descrierea unui câmp magnetic.
Ar putea fi comparat (prin analogie) cu intensitatea curentului electric, deoarece fluxul magnetic ia
naștere ca urmare a unei tensiuni magnetice și trece (circulă) printr-un mediu ce are o rezistență
magnetică. Deoarece un flux poate trece și prin vacuum, ce deasemenea prezintă o astfel de
rezistență, rezultă că el nu poate fi legat (condus) de un mediu anume (nu poate fi izolat de
exterior, precum curentul electric) și este astfel determinat de valorile câmpului (câmpurilor)
magnetic de care aparține.
 Fluxul magnetic (simbol: ) corespunzător unui câmp magnetic de inducție prin suprafața
este o mărime fizică definită prin relația :


 Dacǎ respectivul câmp este uniform și normal pe suprafața S, atunci:


Legea inducției electromagnetice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este una din cele mai importante legi
ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția
(unei) tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia
diferitelor forme de energie în energie electrică.
Discul lui Farday, inventat de Michael Faraday în 1831, unul dintre primele generatoare de curent și care ilustrează
practic legea enunțată de marele fizician

Enunțul ei este: Tensiunea electro-motoare indusă pe o curbă închisă (Γ) este egală cu minus viteza de
variație în timp a fluxului magnetic prin orice suprafață deschisă mărginită de curba închisă (Γ). Exprimarea
formulară e:

unde e tensiunea electromotoare iar e variația fluxului magnetic pe durata dt

Cuprins
[ascunde]

 1 Baze experimentale

 2 Formulări

o 2.1 Forma globală (integrală)

o 2.2 Forma locală (diferențială)

 3 Consecințe

 4 Aplicații

o 4.1 Transformatorul electric

o 4.2 Debitmetrul electromagnetic

 5 Bibliografie

 6 Vezi și

 7 Legături externe

[modificare]Baze experimentale

Faraday a demonstrat experimental apariția tensiunii electromotoare prin mișcarea unui magnet față de
o bobină sau reciproc.

[modificare]Formulări

Legea inducției electromagnetice se poate exprima atât într-o formă globală cât și în una locală.

[modificare]Forma globală (integrală)

[modificare]Forma locală (diferențială)
[modificare]Consecințe

[modificare]Aplicații

===Generatorul mecanic
 [modificare]Transformatorul electric
Transformatorul electric este un aparat care transferă energie electrică dintr-un circuit electric (primarul
transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcționând pe baza fenomenului inducției
electromagnetice. Un curent electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp
magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune
electrică alternativă în înfășurarea secundară.

[modificare]Debitmetrul electromagnetic
Debitmetrul electromagnetic permite măsurarea debitului de curgere datorită tensiunii electromotoare
produse de un fluid conductor electric în mișcare.

Legea lui Faraday

17.1 Tensiunea electromotoare de inductie

Experientele efectuate de Faraday (1731) au aratat ca:

Daca fluxul inductiei magnetice prin aria marginita de o spira conductoare variaza, in
acea spira ia nastere un curent care dureaza atat timp cat variaza fluxul. Acest fenomen poarta
numele de inductie electromagnetica.

Tensiunea electromotoare care ia nastere in acest mod este numita tensiune

electromotoare de inductie.

Vom deduce legea lui Faraday in cazul unui circuit de forma oarecare
212d36c care se deplaseaza intr-un camp magnetic neomogen constant in timp.
Consideram ca circuitul C din figura 17.1 se deplaseaza in intervalul de timp dt din
pozitia C1 in pozitia C2:

Fig.17.1. Circuitul C se deplaseaza in intervalul de timp dt din pozitia C1 in

pozitia C2
Deoarece forma circuitului se poate modifica in timpul deplasarii, fiecare
element dl din conturul C1 se va misca in intervalul de timp dt cu o anumita
viteza v . Fluxul magnetic printr-o suprafata S1 marginita de conturul C1 la
momentul t, este :

(17.1
)

Consideram o suprafata particulara marginita de conturul C2 la momentul t +

dt, formata din suprafata S1 pe care o presupunem fixa si suprafata ΔS marginita
de conturele C1 si C2 . Fluxul prin suprafata S1 + ΔS este dat de relatia:

(17.2)

Exprimand elementul de arie al suprafetei ΔS prin relatia:

(17.3)

din cale doua relatii (17.1) si (17.2) obtinem variatia fluxului magnetic prin circuitul
dat in intervalul de timp dt :

(17.4)

Deoarece in integrala (17.4) dt este o constanta, putem scrie ca:

(17.5)

Tinand cont de expresia fortei Lorentz si de formula de definitie a

campului electric, , produsul vectorial din (17.5) poate fi scris astfel:

si, cu acestea, relatia :

(17.6)
unde reprezinta intensitatea campului electric indus in circuitul C la deplasarea
sa in campul magnetic stationar.

17.2.Tensiunea electromotoare indusa (Legea lui Faraday)

In baza relatiei (14.5), integrala din (17.6) exprima tensiunea electromotoare

indusa in circuit. Obtinem legea inductiei a lui Faraday:

E
E (17.7)

Rezulta ca (Definitie) Tensiunea electromotoare indusa in circuit este

determinata de viteza de variatie a fluxului magnetic printr-o suprafata marginita de
circuitul respectiv.

In deducerea formulei (17.7) am presupus ca circuitul C se deplaseaza intr-un camp magnetic constant in timp.

Dar variatia in timp a fluxului magnetic, / dt , prin suprafata marginita de

circuit, poate fi obtinuta si atunci cand circuitul se afla in repaus intr-un camp

magnetic variabil in timp. Inlocuind fluxul in expresia (17.6) rezulta relatia:

(17.8)

care reprezinta forma integrala a legii lui Faraday.

Intrucat existenta intr-o regiune din spatiu a unui camp electric nu este
conditionata de prezenta in acea regiune a unui conductor, putem afirma ca legea
(17.8) este valabila pentru orice contur inchis C, independent de mediul ce contine
acel contur (conductor, dielectric sau vid):

(17.9)

Aplicand teorema lui Stokes obtinem forma diferentiala sau locala a legii lui Faraday:

(17.10)
 In cazul cel mai general, campul magnetic este o functie atat de coordonate
cat si de timp, , astfel ca relatiile (17.9) si (17.10) pot fi scrise sub
forma:

(17.11)

si

(17.12)

Relatia (17.12) stabileste legatura locala intre campul magnetic si campul

electric. Se observa ca variatia in timp a campului magnetic intr-o regiune din
spatiu determina complet pe rot , fara a determina univoc campul , deoarece
suprapunerea unui camp electrostatic, al carui rotor este egal cu zero, nu afecteaza
relatia (17.12).

17.3. Autoinductia

Consideram un circuit C de forma oarecare parcurs de un curent electric

variabil in timp I ( t ) (fig.17.2).

Fig.17.2 Curentul variabil in timp I(t) produce un cimp magnetic variabil in timp

In absenta unor materiale magnetice campul magnetic creat de curentul

este conform legii Biot-Savart, proportional cu valoarea curentului electric. Rezulta
ca fluxul magentic printr-o suprafata marginita de circuit este proportional cu
intensitatea, adica

(17.13)
Constanta L depinde de parametrii geometrici ai circuitului si se
numeste inductanta circuitului.

Variatia in timp a fluxului magnetic propriu al circuitului printr-o suprafata

marginita de conturul sau determina aparitia in circuit a unei tensiuni electromotoare
autoinduse

E
(17.14)

sau

E
(17.15)

Sa calculam inductanta unui solenoid de lungime l, avand N spire de arie S. Fluxul

acestui camp prin cele N spire ale solenoidului este:

(17.16)

Din relatiile (17.13) si (17.16) rezulta inductanta solenoidului: