Sunteți pe pagina 1din 19

7.

Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

7.DEFORMAŢIILE BARELOR DREPTE


SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

Barele drepte supuse la încovoiere se deformează şi se curbează.


Determinarea deformaţiilor presupune aflarea formei deformate a barei sau
determinarea deplasărilor şi rotirilor produse într-o secţiune.

7.1.Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate

Se consideră o bară dreaptă simplu rezemată şi solicitată la


încovoiere pură. Bara se reprezintă, de obicei, prin fibra ei medie deformată
(f.m.d.), conform figurii 7.1. F.m.d. este o curbă plana, adică forma pe care
o ia axa geometrică a barei, după încovoiere.

Fig. 7.1

160
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

Starea deformată se caracterizează prin:


a) deplasarea w, pe direcţia axei Oz, denumită săgeată, care rezultă direct
din ecuaţia fibrei medii deformate în secţiunea de abscisă x:

w = f(x); (7.1)

b) unghiul , făcut de tangenta la fibra medie deformată cu axa Ox,


denumit rotire,

dw
  tg = ; (7.2)
dx

c) raza de curbură  a fibrei medii deformate sau curbura -1, dată de


relaţia:

1 w  d 2 w d
   . (7.3)
 3
dx 2 dx
1+ w   2 2

Expresiile (7.2) şi (7.3) sunt aproximative, deoarece ele se bazează


pe ipoteza deformaţiilor mici, iar în metoda de calcul, acestea conduc la
erori neglijabile. În consecinţă, relaţia (7.3) devine:

1
 w  . (7.4)

Folosind relaţia (6.2), rezultă expresia

M
w   . (7.5)
EI y

161
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

Această formă este necorespunzătoare în privinţa semnului faţă de


sistemul de referinţă folosit. Dacă M>0 şi w este negativ, atunci expresia
devine

d2w M
2   , (7.6)
dx EI y

care reprezintă ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate a barei drepte


solicitate la încovoiere.

7.2.Integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii


deformate prin metoda analitică

Metoda analitică de integrare a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii


deformate se foloseşte pentru calculul deplasărilor la orice bară dreaptă
solicitată la încovoiere.
Integrând succesiv ecuaţia (29) se determină expresiile pentru rotirea
 şi a săgeţii v,

M
   dx + C1 ,
l
EI y
(7.7)
 M 
w     dxdx + C1 x + C 2 .
 l EI y 
l 

Constantele de integrare C1 şi C2 se determină folosind condiţiile la


limită:
-condiţii de rezemare, pentru reazemul simplu, v=0, iar pentru încastrare
v=0 şi v’=0;
-condiţii de continuitate, în secţiunea de trecere de la un interval la altul,
săgeţile şi rotirile sunt aceleaşi.

162
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

Integrarea analitică a ecuaţiei fibrei medii deformate se foloseşte, mai


des, la cazurile simple de rezemare şi încărcare.
Bara încastrată la un capăt, încărcată cu o sarcină uniform distribuită.

Problema 1
Pentru grinda cu rigiditate constantă, din figura 7.2, să se
determine săgeata şi rotirea maximă.

Fig. 7.2

Rezolvare
În secţiunea 2, săgeata şi rotirea sunt maxime. Reacţiunile din
încastrarea 1 sunt V1= F şi M1= - Fl.

Expresia momentului încovoietor pe intervalul 1-2 este:

M12= - F(l-x).

Folosind expresia (7.6) rezultă

d2w  F(l  x) d 2 w F(l  x)


  ;  .
dx 2 EI y dx 2 EI y

163
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

Din expresiile (7.7) se obţin


dw F(l  x) F x2
  dx  C1  (lx  )  C1 ,
dx l EI y EI y 2

 F x2  F x2 x3
w   (lx  )  C1 dx  C 2  (l  )  C1 x  C 2 .
 EI y
l 
2  EI y 2 6

Introducând condiţiile la limită pentru încastrarea 1, avem la x = 0,


săgeata şi rotirea nule (w = 0, w’= 0), rezultând C1= 0 şi C2= 0.
Expresiile săgeţii şi rotirii devin,

F x2 x3
w (l  ),
EI y 2 3
F x2
 (lx  ).
EI y 2

În capătul barei, pentru x= l, rezultă expresiile:

Fl 3 Fl 2
w max  şi  max  . (7.8)
3EI y 2EI y

7.3.Metoda lui Mohr-Maxwell pentru calculul


deformaţiilor

Dintre metodele energetice utilizate pentru calculul deformaţiilor


elementelor de rezistenţă, se prezintă numai una şi anume: metoda sarcinii
unitare sau metoda Mohr-Maxwell.

Metoda Mohr-Maxwell, este o metodă uşor de aplicat. Ea poate fi


aplicată tuturor sistemelor static determinate, indiferent de solicitarea la care

164
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

acestea sunt supuse. În cazul unei solicitări de încovoiere, pentru un element


de rezistenţă cu un singur interval caracteristic de lungime a, deplasarea
(săgeata) δ a unei secţiuni pe o anumită direcţie, se calculează cu relaţia:

Mi mi
δ dx . (7.9)
l
Ei Ii

unde:

Mi - expresia momentului încovoietor pe acel interval, produs de sarcinile


aplicate,
mi - expresia momentului încovoietor pe acelaşi interval, produs de o forţă
concentrată unitară, aplicată în secţiunea în care se calculează deplasarea şi
acţionând pe direcţia deplasării cerute,
Ei Ii - rigiditatea la încovoiere, faţă de axa după care este orientat momentul
încovoietor.
Pentru acelaşi tip de element de rezistenţă şi acelaşi caz de solicitare
(încovoiere), rotirea unei secţiuni se calculează cu relaţia:

M i m ,i
 dx . (7.10)
l
Ei Ii

unde:
m'i - expresia momentului încovoietor de pe intervalul considerat, produs de
un moment concentrat unitar, aplicat în secţiunea în care se calculează
rotirea.
Dacǎ sunt mai multe interval, atunci relaţiile (7.9) şi (7.10) devin

Mimi M i m ,i
δ l E i I i dx şi    l E i I i dx . (7.11)

165
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

Rezultatele cu semnul +, confirmă că deformaţiile se produc în


sensul sarcinilor unitare aplicate, iar semnul - , în sens contrar sensului
sarcinilor unitare aplicate.

7.4.Procedeul Veresceaghin

Nu întotdeauna rezolvarea integralelor (mai ales în cazul prezenţei


mai multor sarcini) pentru calculul deformaţiilor, este uşor de făcut.
Deoarece, sarcina unitară este fie o forţă unitate fie un cuplu unitate,
diagramele mi sunt limitate de linii drepte (funcţiile acestor eforturi sunt
liniare). În acest caz, integralele de forma:

 M m dx
l
i i

pentru orice contur, pot fi înlocuite cu alte mărimi.


Veresceaghin, a propus înlocuirea diagramelor de tipul celor
utilizate de Mohr-Maxwell, rezultând un nou procedeu de calcul a
deformaţiilor. Trebuie specificat că, ceea ce a propus Veresceaghin este un
procedeu şi nu o metodă nouă, deoarece metoda este aceeaşi, cea a lui
Mohr-Maxwell, numai că rezolvarea integralelor se face printr-o metodă
grafo-analitică.
Calculul deformaţiilor, prin procedeul Veresceaghin, se face pe
baza următoarelor relaţii:

- deplasarea unei secţiuni

AimG
δ dx , (7.12)
EI

- rotirea unei secţiuni

166
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

A i m ,G
  dx , (7.13)
EI

unde:
Ai - aria suprafeţei diagramei de efort încovoietor, pe fiecare
interval caracteristic, produsă de sarcinile aplicate,
mG - valoarea efortului încovoietor, din secţiunea corespunzătoare
centrului de greutate a suprafeţelor Ai eforturi produse de sarcinile unitate
concentrate puse în secţiunile în care se calculează deformaţiile (Fig.7.3).

A B

xG
M

MA MB
mG
m

mA
mB

Fig.7.3

167
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

Procedeul Veresceaghin, după cum se poate observa, impune


trasarea diagramelor de eforturi atât pentru sarcinile aplicate cât şi pentru
cele unitate puse în secţiunile în care trebuie calculate deformaţiile.

Pentru calculul deformaţiilor prin procedeul Veresceaghin, trebuie


parcurse, următoarele etape:

♦ Pentru sistemul dat, se trasează diagrama de eforturi Mi, produsǎ


de sarcinile reale,
♦ Se eliberează sistemul dat, de toate sarcinile aplicate, rezultând un
sistem neîncărcat.
♦ Pentru calculul deplasării unei secţiuni pe o anumită direcţie, se
pune o forţă unitate concentrată, în secţiunea în care se calculează
deplasarea şi având direcţia deplasării cerute. Pentru acest sistem astfel
încărcat, se trasează diagrama de eforturi mi,
♦ Suprafeţele diagramei Mi, de pe fiecare interval, se împarte în
suprafeţe simple, la care se cunoaşte aria şi poziţia centrului de greutate,
♦ Se calculează ariile acestor diagrame, rezultând Ai,
♦ Se poziţionează centrele de greutate ale acestor suprafeţe,
♦ Se calculează în diagramele mi, valoarea eforturilor din secţiunile
corespunzătoare centrelor de greutate ale suprafeţelor de arie Ai, pe care le
notăm cu m ,i ,
♦ Se foloseşte relaţia (7.12), se calculează deplasarea secţiunii pe
direcţia cerută.

Pentru calculul rotirii unei secţiuni, se procedează analog


deplasarilor, doar ca pe elementul de rezistenţă neîncărcat, în secţiunea în
care trebuie calculată rotirea, se pune un moment concentrat unitate si se
foloseşte relaţia (7.13).

Se recomandǎ folosirea relaţiei Veresceaghin atunci când se poate


determina cu uşurinţǎ aria Ai şi poziţia centrului de greutate al suprafeţei.
Câteva cazuri uzuale sunt sistematizate în tabelul 7.1.

168
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

Tabelul 7.1
Caz Diagrama Mi Aria Ai xGL
1
Li

xGL

2
Li

xGL

3
Li

xGL

4
Li

xGL

169
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

7.5.Formula lui Simpson


Derivata funcţiei Mi în punctele 1 şi 2 (Tabelul 7.1), pentru cazurile
3 şi 4, trebuie sǎ fie nulǎ (T= 0). Pentru aceasta, metoda prezentatǎ în
continuare, este mai sigurǎ şi cu un grad mai mare de generalitate. Este
vorba despre determinarea integralelor (7.11), folosind metoda Simpson de
integrare:

Semnificaţia mǎrimilor sunt cele din fig. 7.3, unde p fiind satcina
uniform distribuitǎ pe intervalul l (p›0, dacǎ este orientatǎ în sensul axei Oz,
iar p‹0, invers).

7.6.Probleme rezolvate
Problema 1
Sa se determine sǎgeata maxima şi rotirea maximǎ pentru bara
încastratǎ la un capǎt şi liberǎ la celǎlalt, de rigiditate constantǎ şi solicitatǎ
cu o forţǎ concentratǎ la capǎtul barei, ca în figura 7.4.

Rezolvare
Conform metodologiei de lucru, se traseazǎ, pentru început,
diagrama de momente, M, datǎ de încǎrcǎrile reale (Fig.7.4,a). Apoi, se
traseazǎ diagrama de momente, mw, datǎ de o sarcinǎ unitate care acţionezǎ
în capǎtul liber al barei, deoarece în acel punct se produce sǎgeata
maximǎ(Fig.7.4,b).
Se „înmulţeşte” diagrama M cu diagrama mw, prin formula (7.13),
astfel:

rezultând sǎgeata maximǎ

170
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

1
F
2
1

M1
l

-Fl

M
-
a.

-l

mw
- b.

-1

- c.
mf

Fig. 7.4

171
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

İn cazul determinǎrii rotirii capǎtului liber, se traseazǎ diagrama


mφ, datǎ de un moment unitate în capǎtul liber, ca în figura 7.4,c.. Se
foloseşte formula lui Simpson, rezultând

.
Rotirea maximǎ este

.
Problema 2
Pentru bara dreaptă simplu rezemată la capete (Fig. 7.5) să se
determine:
1. Diagramele de eforturi T şi Mi;
2. Care poate fi valoarea maximǎ a forţei Pmax, dacă a= 800mm,
E=21·104MPa, σa= 240MPa şi săgeata w3 ≤ 2mm.

Rezolvare
2 3
1. Reacţiunile V1= P  0,4P şi V2= P  0,6P dau diagramele de
5 5
eforturi T şi Mi sunt reprezentate în figura 7.5.
Tensiunea maximă este

6
Pa
5 6  P  6  800
 max  2   0,045 P ;  max   a ,
80  20 5  80 2  20
6

P 240  10 3
iar forţa P    5,33kN.
0,045 0,045

172
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

Săgeata în punctul 2 necesită introducerea unei forţe unitate pe bara


simplu rezenată, în acelaşi punct 2 şi trasarea diagramei de momente
încovoietoare m (Fig.7.5).

Fig. 7.5

Folosind relaţiile (7.12) şi (7.13) pe trei interval commune între M şi


m, rezultă

173
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

1 2 2 4
EI y w 3  Pa  a   a 
2 5 3 5
2a  2 4  4 4  8 16 2 
 Pa  Pa  a  a   Pa  Pa  
2

6  5 5  5 10  25 50 
1 6 2 4
 Pa  2a   a   0,266 Pa 3
2 3 3 10

Astfel, săgeata

0,266 Pa 3 0,266  P  800 3  12


w3    7,6  10 4 P ; w 3  2
EIy 21  10  80  20
4 3

Rezultă P=2,625kN.

Problema 3
Bara dreaptă din figura 7.6 are rigiditatea EIy constantă. Se cere să se
determine săgeţile şi rotirile din punctele distincte:
a.w3,
b. φ3,
c. φ1,
d. φ2.

Rezolvare
Se traseazǎ diagrama de momente M, ca în figura 7.6, a.
a. Pentru săgeata din punctual 3, se introduce forţa unitate în
punctul 3, obţinând diagram mw(Fig.7.6,b). Se foloseşte formula lui
Simpson, rezultând

EI y w 3 
2a
6
   6

0  Fa 0  a   Fa 2  a  Fa  0 a  0  Fa 2  Fa 3

Fa 3
w3  .
EIy

174
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

b.Pentru rotirea din punctual 3, se introduce un moment unitate în


secţiunea 3, rezultând diagram mφ(Fig.7,c).Se “înmulţeşte” M cu m, astfel

EI y  3 
2a
0  Fa 0  1  Fa   a  Fa  0 1  1  Fa   7 Fa 2 ,
6 6 6

Fig.7.6

175
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

7 Fa 2
3  .
6 EIy

c. Pentru rotirea din punctual 1, se introduce momentul unitate în


punctul 1, obţinând diagram mφ(Fig.7.6,d). Se foloseşte formula lui
Simpson, rezultând

EI y 1 
2a
0  Fa  1  0  Fa   1 Fa 2 ,
6 3
1 Fa 2
1  .
3 EIy

d. Pentru rotirea din punctual 2, se introduce momentul unitate în


punctul 2, obţinând diagram mφ(Fig.7.6,e). Se foloseşte formula lui
Simpson, rezultând

EI y  2 
2a
0  Fa 0  1  Fa   2 Fa 2 ,
6 3
2 Fa 2
2  .
3 EIy

Problema 4
O bara dreaptă este solicitată cu sarcină uniform distribuită şi
moment concentrat (Fig. 7.7). Se cer: a) săgeata în punctual 3 şi b) rotirea în
4, ştiind că EIy=constant.

Rezolvare
Cu reacţiunile V1= pl şi V2= 2pl se traseazǎ diagramele T şi M, ca în
figura 7.7.
a. Pentru determinarea săgeţii în punctul 3, se aplică o forţă unitate în
3, rezultând diagrama mw, conform figurii 7.7,a. Cu relaţia 7.13, se obţine

176
SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENŢA MATERILELOR

Fig. 7.7

177
7.Deformaţiile barelor drepte solicitate la încovoiere

EI y w 3 
2l
6
 
0  2pl 2 0  l   2pl 3  
2l  p2l  
2

  0,5pl  0,5pl 
2 2
l  0  0,5pl 3   1,16 pl 4 ,
6  4 
 

pl 4
w 3  1,16 .
EIy

b. Pentru determinarea rotirii în punctul 4, se aplică un moment unitate


în 4, rezultând diagrama mφ, conform figurii 7.7,b. Cu relaţia 7.13, se obţine

2l  
EI y  4   
0  2pl 2  0  12   pl 2

6   
2l  p2l   1  
2

  0,5pl  0,5pl     1  0,25 pl 2  0,5pl 2  


2 2

6   2 
4  
l  pl 2  

  0,5pl  0 
2
 1  1  0,5pl 2   0,25 pl 3 ,
6  4  

pl 3
 4  0,25 .
EIy

178