Aplicaţia 2.

Impunând o toleranţă la trasarea unui unghi de direcţie, să se calculeze

caracteristicile teodolitului şi condiţiile de lucru, pentru a realiza precizia de trasare cerută.
Toleranţa la lucrările de trasare poate să fie unghiulară sau liniară. Considerând toleranţa
unghiulară de trasare dată   60cc se poate calcula eroarea medie pătratică de trasare:
 
m      20cc k  30cc 
2 3
Conform relaţiei (2.13) se calculează eroarea medie pătratică a fiecărui factor component
(m):
m 30
m   9.5cc
10 3.16
În funcţie de m, se pot calcula pentru fiecare factor component mărimile admisibile ale
erorilor.
e cc
me  mr    m  9.5cc
D
de unde:
mD
e  0.7mm
 cc
Deci pentru valoarea rezultată se impune o centrare optică a teodolitului în punctul de
staţie şi vizarea la un punct marcat cu un kirner.
Considerând suma erorilor instrumentale mi, aceastea trebuie să satisfacă inegalitatea:
mi  m; mi  9.5cc
Pentru a satisface toleranţa impusă la trasare, erorile instrumentale şi de reglaj nu trebuie
să depăşească valoarea menţionată mai sus; în caz contrar teodolitul ar trebui verificat şi
rectificat.
Considerând mc  mv , din relaţia (2.5), se poate calcula precizia de citire a aparatului şi
puterea de mărire
m
mm  mc 2  m  mc   6.73cc
2
sau:
m
mm  mV 2  m  mv  ;
2

185cc m 185cc 2
 M   27.4 x
M 2 9.5cc
În funcţie de valorile obţinute, se va alege tipul aparatului (un teodolit cu dispozitivul de
lectură microscop cu aducere în coincidenţă).Puterea de mărire a lunetei trebuie să fie mai mare
decât cea calculată.
În cazul trasării unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată, se calculează numărul de
reiteraţii necesare pentru a îndeplini toleranţa impusă:
 n
m 2
c  mv2 

2.242  62 41
  0.46
0.1m2 0.1 302 90
În cazul când din calcul rezultă o valoare subunitară pentru "n" (numărul de reiteraţii), se
va lua, n =1.
Erorile datorate condiţiilor exterioare (refracţie laterală, intemperii, încălzire inegală a
părţilor componente ale teodolitului etc.) vor trebui să satisfacă inegalitatea:
mCE  m; mCE  9.5cc
Observaţii: Pentru a elimina influenţa refracţiei laterale, este indicat ca direcţia de viză să
treacă la o distanţă mai mare de 0.5 m de posibile obstacole, să nu se lucreze în condiţii de
intemperii (căldură excesivă, lapoviţă şi ninsoare etc).

Aplicaţia 3. Considerând toleranţa liniară la trasarea unui unghi de direcţie   5 cm , D

= 47.313 m, să se determine condiţiile de lucru necesare la trasarea unghiurilor orizontale cu o
precizie ridicată.
Din toleranţa impusă se va calcula eroarea medie pătratică liniară:
 
q       2.5  1.66  cm
2 3
Eroarea medie pătratică unghiulară se poate calcula în funcţie de media pătratică liniară:
q cc 1.66
m      636620cc  223cc  2c 23cc
D 4731.3
În continuare calculul erorii medii pătratice a unei componente a erorilor (m), condiţiile de
lucru şi caracteristicile teodolitului, se determină similar ca şi în cazul când se impune toleranţa
unghiulară.

2.1.2. Trasarea unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor

Echerele sunt instrumente topografice simple cu ajutorul cărora se trasează unghiurile
drepte necesare la ridicarea şi coborârea perpendicularelor pe aliniamente. Echerele utilizate fac
parte din categoria echerelor cu oglinzi, cu prisme şi a echerelor de arpentor. Cele mai utilizate
echere sunt cele cu două prisme pentagonale( fig.2.4. a).
2.1.2.1.Trasarea unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor cu prisme
pentagonale
Pentru ridicarea unei perpendiculare pe aliniamentul MN (fig.2.4a si b), operatorul
centrează echerul în punctul O şi apoi îl manevrează în mod corespunzător până ce vede, în cele
2 prisme, imaginea jaloanelor M şi N în prelungire,. Privind aceste imagini, operatorul va dirija
figurantul până ce vede jalonul din P în prelungirea celor două jaloane. În acel moment punctul
P se găseşte pe perpendiculara ridicată din O.
Pentru coborârea unei perpendiculare din P pe aliniamentul MN, operatorul se va deplasa
pe aliniamentul MN până când va vedea direct jalonul din P în prelungirea imaginilor celor
două jaloane M şi N. În timpul lucrului echerul trebuie ţinut în mână cât mai vertical. Pentru ca
punctul să se proiecteze la sol se atârnă un fir cu plumb sau o tijă specială.
 P

C' C

G' P2
G

Prisma Prisma
inferioara B'
superioara
B
D' D

M A I O I' A N
A A
A' C C A'

a)

M N

b)
Fig. 2.4 Trasarea unghiurilor
drepte cu ajutorul echerelor
Cu ajutorul acestor echere se pot ridica şi coborî perpendiculare, în bune condiţii, până
la distanţa de 70-80m. Pentru echere cu prisme duble eroarea de trasare a unghiurilor drepte este
de 3’.
2.1.2.2 Trasarea unghiurilor drepte cu echere improvizate
În lipsa echerelor topografice se pot folosi echere improvizate alcătuite din două scânduri
perpendiculare între ele, aşezate pe un suport, viza făcându-se pe direcţia unor cuie, ca în figura
2.5.a.

O
90°

A B

Fig.2.5.a Echere improvizate

Echerele improvizate pot fi confecţionate şi sub forma unui triunghi (fig.2.5.b) cu laturile
proporţionale cu valorile 3,4,5 (triunghi dreptunghic ce respectă teorema lui Pitagora).
Pentru perpendiculare scurte, până la 15-20 m, latura AC se aşează de-a lungul panglicii
de 50 m întinsă între punctele MN, iar latura AB se prelungeşte cu o ruletă de oţel până la
punctul "P".
 P

5
4
M N
B 3 B

Fig.2.5.b Echer improvizat

2.1.2.3 Trasarea unghiurilor drepte cu ajutorul ruletelor
În anumite scopuri şi numai la distanţe scurte, unghiurile drepte se pot trasa cu ajutorul
panglicilor sau ruletelor (fig.2.6.).
Pentru ridicarea unei perpendiculare din punctul P situat pe aliniamentul AB se vor lua două
puncte 1 şi 2 situate la distanţa "a" faţă de punctul P cunoscut.
Din punctele 1 şi 2 se vor trasa două arce de cerc, cu raza r (r > a), obţinând punctul C
(fig.2.6.a).
Pentru a coborî o perpendiculară din punctul C pe aliniamentul AB (fig.2.6.b.), se va
trasa din punctul C, cu o ruletă sau o sfoară, un arc de cerc cu r >
CP. Arcul de cerc va intersecta aliniamentul AB în punctele 1 şi 2. Punctul P, ce
reprezintă piciorul perpendicularei coborâtă din punctul C, se va materializa la jumătatea corzii
12.
Observaţie: Pentru a identifica poziţia punctelor 1 şi 2 situate pe aliniamentul AB, între
punctele de capăt ale aliniamentului se întinde o ruletă sau o sfoară.
C
C

r r
r r
9
0
°

A 1 d/2 P d/2 2 B
9
0

A 1 a a 1A B d
°

Fig.2.6. Ridicarea şi coborârea unor perpendiculare cu ruleta

2.2. Trasarea pe teren a lungimilor

În teren, lungimile din proiect se trasează cu ajutorul ruletelor, panglicilor şi firelor de

oţel sau invar, aşezate pe pămînt sau în stare suspendată, cu ajutorul tahimetrelor autoreductoare
de precizie (Redta 002), prin măsurători paralactice, şi prin măsurarea cu telemetre electro-
optice.
Trasarea lungimilor cu ajutorul panglicilor (ruletelor), aşezate la sol, se execută în două
moduri:
– se transformă lungimea orizontală (D), dată în proiect, în lungime înclinată (L),
 care apoi se aplică pe teren, pe o direcţie stabilitǎ;
– se trasează provizoriu valoarea dată în proiect şi apoi se aplică corecţia liniară  D
obţinută din compararea valorii proiectate a lungimii cu valoarea ce mai probabilă
a lungimii trasate provizoriu.

2.2.1. Procedeul 1.
Constă în transformarea lungimii orizontale (D), dată prin proiect, în lungime înclinată
(L), care urmează a se trasa pe teren. La calculul lungimii înclinate se va ţine seama de
corecţiile de etalonare, temperatură şi înclinare, care vor avea semn schimbat faţă de cele
utilizate la măsurare:
L  D  Dk  Dt  Dh (2.22)
în care:
Dk - corecţia de etalonare a panglicii;
Dt - corecţia de temperatură ;
Dh - corecţia datorată diferenţei de nivel între capetele ruletei.
Înainte de trasarea lungimii trebuie să existe profilul terenului în lungul direcţiei pe care
se va aplica lungimea (D) din proiect. Profilul se obţine după planul topografic sau după
rezultatele nivelmentului geometric executat pe teren de-a lungul direcţiei.
Corecţia de etalonare se calculează cu relaţia :
D
Dk   l  l0  (2.23)
l
în care:
l0 - lungimea instrumentului la etalonare;
l - lungimea nominală a instrumentului.
Corecţia de temperatură se calculează cu relaţia:
Dt   D  t0  t  (2.24)
unde:
 - coeficient de dilataţie liniară a oţelului; (a = 0,0115 mm/m°C);
t0 - temperatura la etalonare (20°C);
t - temperatura în timpul lucrului.

Dacă înclinarea terenului este uniformă, atunci lungimea înclinată ce trebuie aplicată pe
teren se calculează cu relaţia:
D
L'   D2  h2 (2.25)
cos 
unde:
 - este unghiul de înclinare al terenului;
h - este diferenţa de nivel între capetele lungimii L';
Practica a arătat că este mai bine să se calculeze corecţia Dh care se introduce în
mărimea D, pentru a obţine lungimea înclinată L', adică:
h2
Dh  D  sec   1  (2.26)
2D
Dacă în lungul liniei, terenul prezintă mai multe înclinări se vor însuma corecţiile pentru
fiecare tronson de aceeaşi pantă, adică:

Dh 
h i
2

(2.27)
2 d i

 d - suma lungimii tronsoanelor de aceeaşi pantă.

i

 h - suma diferenţelor de nivel a tronsoanelor de aceeaşi pantă

i

2.2.2. Procedeul 2
Pentru trasarea pe teren a unei linii (AB) din proiect (fig.2.7), faţă de un punct fix (A) se
procedează astfel:
– Se trasează în mod provizoriu, pe înclinare, lungimea dată în proiect,
materializând poziţia punctului B'.
D

L'
B' B

A
D
D'
D
Fig.2.7 Trasarea lungimilor

– Se calculează valoarea distanţei orizontale D' corespunzătoare lungimii înclinate

L', trasată provizoriu, adică:
D '  L ' C (2.28)
în care mărimrea corecţiei este:
C  Lk  Lt  Lh (2.29)
unde valorile corecţiilor componente sunt cele de la măsurare:
 L
Lk   l0  l  l

Lt   L  t  t0  (2.30)
 2 4
L   h  h
 h 2 L 8 L3
Se determină mărimea corecţiei ΔD=D-D' care se aplică pe teren prin metoda cultelatiei
(cu ruleta orizontală), materializând punctul B.
Pentru control se măsoară lungimea AB, iar valoarea obţinută D" trebuie să se încadreze
în toleranţa trasării T, adică:
D  D"  T (2.31)