Seminar 14

8. Solicitarea de încovoiere IV

8.2.4 Variaţia tensiunilor în jurul unui punct

Pe feţele unui element considerat în jurul unui punct, ce aparţine de secţiunea unei piese solicitate, se
dezvoltă următoarea stare de tensiune : x  16 N /mm2 , y  18N /mm2 , xy  22 N /mm2 .

Se cere determinarea tensiunilor normale principale 1 , 2 precum şi unghiul cu care trebuie rotit
elementul pentru obţinerea acestora   1  - unghiul direcţiilor principale de tensiune.

Conform legii dualităţii tensiunilor tangenţiale, starea de tensiune din punctul de interes se
completează cu yx  xy  22 N /mm2 ; prin reprezentarea grafică pe feţele unui element plan (starea
de tensiune este plană, conform indicilor tensiunilor în discuţie), se obţine:

fig.1

Prin utilizarea relaţiilor demonstrate (curs 13), se calculează valorile tensiunilor normale principale
precum şi unghiul de înclinare a direcţiilor principale de tensiune, astfel:

x   y
1 16  18 1
 
2
 16  18 
2
1, 2  
x   y  4xy
2
 1, 2    4  22 2 ,
2 2 2 2
1  26, 8 N /mm 2 ; 2  28, 8 N /mm 2 ,
(14.1)
2 xy 2  22
tg  2     tg  2    ,
x   y 16  18
  26, 150.

Pentru trasarea corectă a direcţiilor principale de tensiune, se estimează domeniul probabil de

existenţă a direcţiei de tensiune 1  1  , acesta fiind cuprins între direcţia celei mai mari tensiuni normale
(în mărime algebrică) şi diagonala întinsă a elementului presupus a fi încărcat doar cu tensiuni
tangenţiale (zona accentuată din figura 2), obţinându-se în final:

1
 fig.2

în consecinţă (în cazul de faţă), 1  26,150.

9. Probleme de sinteză. Recapitulare

9.1 Problemă tip I, examen

Pentru sistemul de bare cu tirant din figura de mai jos, se cer:
 trasarea diagramelor de efort secţional N, T şi M;
 verificarea tirantului alcătuit din profil cheson 60x60x4mm, materialul utilizat având
a  120N /mm2 ;
 verificarea prinderii tirantului de guseu, aceasta fiind realizată cu cordoane laterale de
sudură cu lungimea de l  150 mm; calculul se va face la forţa capabilă a elementelor.

fig.3

2
 9.2 Problemă tip II, examen
Pentru grinda simplu rezemată solicitată ca în figura de mai jos, se cer:

 verificarea secţiunii barei, materialul folosit având a  160N /mm2 ;

 efectuarea calculului de lunecare la nivelul prinderii tălpii superioare a secţiunii de inima
acesteia; prinderea se face cu cordoane de sudură de lungime l  40 mm, a s  0,65 a ;
 determinarea rotirii secţiunii 1  1  şi a săgeţii maxime pe deschidere,
EI  ct., E  2,1  105 N /mm2 .

fig.4

Sugestii de rezolvare şi răspunsuri

9.1
După determinarea reacţiunilor din reazeme şi trasarea diagramelor de efort secţional (fig.5), se face
verificarea tirantului:

A eftirant  60 2  (60  2  4)2  2  8  4  832 mm 2 ;

90  10 3
ef   108, 2 N /mm 2  a  120 N /mm 2 ,
832

în concluzie, tirantul rezistă.

Se determină forţa capabilă a elementelor de îmbinat, astfel:

cap  832  120  99,84  10 N,

Nelem 3

cap  99 kN, valoare cu care se parcurge, de exemplu, algoritmul de dimensionare al

se adoptă Nelem
îmbinării sudate:

99  103 453, 3
l nec   453, 3mm  l efnec   2  0,7  4  118, 9 mm  l ef  150 mm,
0,7  4  0, 65  120 4

în consecinţă, îmbinarea rezistă.

3
 fig.5

9.2

fig.6

4
 După calculul reacţiunilor şi trasarea diagramelor de efort (fig.6), se determină caracteristicile
geometrice necesare ale secţiunii barei:

200  10  155  100  10  155

yG   25, 83 mm;
200  10  300  10  100  10
200  10 3 10  300 3 100  10 3
 200  10   155  25, 83    100  10   155  25, 83  ;
2 2
Iz   10  300  25, 832 
12 12 12
I z  9, 06  107 mm 4 ;
9, 06  107
Wz   4, 88  10 5 mm 3 ,
150  10  25, 83

şi se efectuează operaţiunea de verificare a secţiunii barei (solicitarea de încovoiere simplă):

75, 42  106
ef   154, 55N /mm 2  a  160 N /mm 2 ,
4, 88  10 5

bara rezistă.

Se face calculul de lunecare la nivelul prinderii tălpii superioare a secţiunii de inimă:

cap  I z
N imb 2  0,7  10   40  2  7   0, 65  160  9, 06  107
e e ;
Ty  S z 94, 28  10 3  200  10   155  25, 83 
e  141mm,

se adoptă e  140mm.

Se parcurge algoritmul de găsire a deformaţiilor la încovoiere (metoda parametrilor în origine):

120  x  0, 8  30  x  2 
2 2
94, 28  x 2
EI  EI1    ;
2 12
2 2
23 34

120  x  0, 8  30  x  2 
3 3
94, 28  x 3
EIy  EIy 1  EI1  x    ;
6 12
6 6
23 34

x  0; y 1  0  0  EIy 1 , 

30  0, 8   EI1  65, 14 kNm , EIy 1  0;
2
94, 28  2, 8 120  2 3 3 3
x  2, 8 m; y 4  0  0  EI1  2, 8    
6 6 6 
65, 14  10 9
1   1  3, 42  10 3 rad.
2, 1  10 5  9, 06  107

se egalează expresia rotirilor cu 0 şi se reţine soluţia convenabilă:

94, 28  x 2 120  x  0, 8  30  x  2 
2 2

0  65, 14    , x 1  1, 3967 m, x 2  4, 2 m  x ymax  1, 3967 m;

2 2 2
94, 28  1, 3967 3 120  1, 3967  0, 8 
3

EIy max  65, 14  1, 3967    EIy max  52, 41kNm 3 ;

6 6
52, 41  1012
y max   2,7546 mm.
2, 1  10 5  9, 06  107