2.5.2.

Metoda coordonatelor rectangulare

Metoda se utilizează când reţeaua de trasare se prezintă sub forma unui traseu poligonal
sau sub forma unei reţele topografice de construcţie. De asemenea, metoda se aplică în cazul
când terenul este orizontal, iar valorile elementelor de trasare nu depăşesc lungimea
instrumentului de măsurat.
Pentru trasarea punctului C faţă de reţeaua topografică de construcţie, elementele
topografice de trasare, ordonata x şi abscisa y se calculează faţă de punctul 20.
În lungul laturii 20-21 se aplică abscisa y (fig.2.19) obţinându-se punctul M. În punctul
M se trasează, cu ajutorul teodolitului, un unghi drept.
Pe direcţia perpendicularei ridicată pe latura 20-21 se aplică mărimea ordonatei x ,
obţinând poziţia punctului C.
Controlul trasării se face prin:
 trasarea punctului C faţă de latura 20-18, utilizând acelaşi procedeu;
 trasarea punctului C prin altă metodă;
 verificarea unor elemente liniare şi unghiulare proiectate şi măsurate între două
puncte trasate pe teren.

X
18 19

C'
m x
C

m
x
M M'
20 y my 21

Fig. 2.19 Metoda coordonatelor rectangulare

Precizia metodei este dată de eroarea medie pătratică de trasare a punctului, exprimată
prin relaţia:

 
mC   m2x  m2y  m2 /  2 x2  m2f (2.108)

în care:
mx - eroarea de trasare a abscisei;
my - eroarea de trasare a ordonatei;
m - eroarea de trasare a unghiului de 100g;
m f - eroarea de fixare pe teren a punctului.
Datorită acestor erori de trasare punctele M şi C (fig.2.19) vor fi fixate în poziţiile eronate
M' şi C'.
Având în vedere poziţia reciprocă a punctului trasat faţă de poziţia reţelei de sprijin, la
trasare nu s-a luat în considerare eroarea reţelei de sprijin , eroarea de centrare şi vizare, care sunt
incluse în eroarea de trasare a unghiului drept. Eroarea de fixare are aceeaşi valoare cu cea
prezentată la metoda polară.
 2.5.3. Metoda intersecţiilor unghiulare înainte
Metoda se aplică, în cazul când punctul C, de trasat, se găseşte la o distanţă mare faţă de
reţeaua de sprijin şi în cazul când distanţa se trasează cu greutate sau este inaccesibilă
măsurătorilor directe.
C

1 3
P
P1 d
2

P2
Fig. 2.20 Metoda intersecţiilor unghiulare
Elementele unghiulare de trasare se calculează prin diferenţa orientărilor:
1  400   P1, P 2   P1,C  (2.109)

 2   p C -  p P1 (2.110)
2 2

3   P 3,C   P3, P 2 (2.111)

Trasarea punctului C se face cu ajutorul teodolitului prin aplicarea unghiurilor 1 şi  2

orizontale din punctele de sprijin P1 şi P2 (fig.2.20).
Controlul trasării punctului C se face prin trasarea acestui punct din punctul P3. Datorită
erorilor care intervin, la trasarea unghiurilor pe teren, se obţine un triunghi de eroare (fig.2.21.)
b3
b2 a3

a2
C
c3 b1
a1 c2 c1

P P3
P2
Fig. 2.21 Triunghiul de eroare
Pentru a se obţine triunghiul de eroare, poziţia vizelor se materializează în apropierea
punctului de trasat prin trei ţăruşi pe fiecare viză, din P1 - a1, a2, a3, din P2 -b1, b2, b3 - şi din P3 -
c1, c2, c3.
Poziţia căutată a punctului C se va găsi la intersecţia medianelor triunghiului de eroare.
Eroarea medie pătratică de trasare a punctului C prin metoda intersecţiei unghiulare este
dată de relaţia:
 mcc sin 2 1  sin 2  2
mC   d  m2f
sin (1   2 
(2.112)
 cc 4

unde:
m - eroarea medie pătratică de trasare a unghiurilor 1 şi  2 ;
d - lungimea bazei de trasare;
m f - eroarea de fixare.

2.5.4. Metoda triunghiului

Metoda se aplică la creşterea preciziei de trasare a punctelor obţinute prin intersecţii
unghiulare înainte.
C dCC'
 
a

b

c P2

1

Fig. 2.22 Metoda triunghiului

Pentru trasarea punctului C se parcurg următoarele etape:
 se trasează punctul C prin intersecţie unghiulară înainte;
 se măsoară unghiurile  ,  ,  în triunghi;
 se calculează coordonatele reale ale punctului trasat provizoriu C;
 se calculează corecţiile polare de trasare (  , dCC ' ) conform §2.5.1 şi apoi se
materializează pe teren punctul C (fig.2.22.).
Eroarea medie pătratică totală de poziţie a punctului C faţă de punctul de sprijin, după
Levciuk [15], este dată de relaţia:

  m
2 2
a 2  b2  c 2  mcc   mc 
2

mC      b    Pcc1, P 2 b   m2f (2.113)

3sin 2   cc   c    
unde:
mαcc - eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor triunghiului;
mc/c - eroarea relativă de determinare a lungimii bazei P1P2;
m P1P 2 - eroarea medie pătratică de determinare a orientării laturii P1P2.

2.5.5. Metoda intersecţiilor înapoi

Metoda este limitată de posibilitatea de staţionare cu teodolitul în punctul de trasat.
Punctul C se trasează provizoriu prin una din metodele tratate anterior.
Se staţionează apoi cu teodolitul în punctul C1 şi se măsoară unghiurile  1 ,  2 ,  3 (fig.2.23.).
 P3
S3P' 3

r3 a
1
b 2 1
2
r2
r1 3
P' 2 S2
3 P2
S1 P' 1 c
P1
Fig. 2.23 Metoda intersecţiilor înapoi
Se calculează coordonatele punctului C1, prin metoda intersecţiei înapoi, iar prin
compararea coordonatelor obţinute cu cele proiectate se calculează corecţiile rectangulare
sau polare care se aplică pe teren.
Eroarea medie pătratică de poziţionare a punctului C după N.Cristescu [7] se calculează
cu formula:

mC   m2 
3

1 2
m1  m22  m32  m2f  (2.114)

în care:
m - eroarea medie de poziţie a punctului C datorată erorilor de măsurare a celor trei
unghiuri  1 ,  2 ,  3
m1, m2, m3 - erorile medii în determinarea punctului C provocate de erorile de poziţie
reciprocă a punctelor de sprijin P1, P2, şi P3;
mf - eroarea de fixare a punctului C.
Erorile medii m1, m2, m3 se calculează cu relaţiile:
ma m m
m1   S2 ; m2  b  S3 ; m3  c  S1 (2.115)
a b c
unde:
a, b, c -distanţele între punctele reţelei de sprijin;
 ma   mb   mc 
  ,   ,   - sunt erori relative de determinare a distantelor.
 a   b   c 
După A.S. Cebotarev, eroarea medie m se calculează cu relaţia:
2
m
N 2  2
1   22   32  (2.116)

în care:
 - eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor  1 ,  2 ,  3 din punctul C, după
compensarea direcţiilor în staţie.
 1 ,  2 ,  3 - laturile unui triunghi P1' , P2' , P3' , în jurul punctului trasat provizoriu (fig.2.23),
determinate cu relaţiile:
  12  r22  r32  2r2 r3 cos  1
 22  r12  r32  2r1r3 cos  2 (2.117)
 32  r12  r22  2r1r2 cos  3
unde:
  
r1  ; r2  ; r3  (2.118)
S1 S2 S3
S1, S2, S3, - distanţele de la punctul de trasat până la punctele reţelei de sprijin;
N - dublul suprafeţei triunghiului P
N  2 p  p  1  p   2  p   3  (2.119)

Prin aplicarea combinată a intersecţiei înainte şi înapoi precizia de trasare a punctului C

creşte de 1,5-2 ori.