GHID DE REZOLVARE A

PROBLEMELOR DE
GEOMETRIE

ROTARU OANA NICOLETA

Şcoala Gimnazială nr. 11 „ George Tutoveanu „

Bârlad

1
 SCHEMA REZOLVĂRII PROBLEMELOR DE GEOMETRIE

1. IPOTEZA 1. CONCLUZII

3. METODE
2. INFORMAŢII DE
SUPLIMENTARE ABORDARE

Etapele de rezolvare a unei probleme de geometrie se desprind din schema de mai sus şi ele
constau în următorul algoritm de lucru

Pasul 1. Stabilirea, cu claritate, a datelor din ipoteză şi a cerinţelor rezultate din concluzii
( adică ce se cere ), înţelegerea problemei şi construirea, cu acurateţe şi la o
scară cât mai mare, a figurii geometrice rezultată.

Pasul 2. Stabilirea informaţiilor suplimentare ( adică propoziţii matematice, teoreme, definiţii,

reguli, formule, probleme cunoscute etc. ) ce decurg din condiţiile date şi care vor
ajuta la abordarea rezolvării.

Pasul 3. Stabilirea tipului de problemă, în funcţie de concluziile cerute şi a diverselor

metode de abordare specifice tipului de problemă stabilit.

Principalele tipuri de probleme sunt :

1. Probleme de paralelism :
2. Probleme de perpendicularitate ;
3. Probleme de congruenţă a segmentelor şi unghiurilor ;
4. Probleme de proporţionalitate a segmentelor ;
5. Probleme de coliniaritate ;
6. Probleme de construcţii geometrice şi de inegalităţi geometrice ;
7. Probleme despre puncte conciclice ;
8. Probleme de calcul pe baza relaţiilor metrice ;
9. Probleme despre segmente de lungime constantă.

Pasul 4. Stabilirea conexiunilor între datele din ipoteză, informaţiile suplimentare pe de

o parte şi metodele de abordare a rezolvării pe de altă parte, pentru a selecţiona
corect pe acea metodă care se potriveşte ( strategia de rezolvare ).

Pasul 5. Rezolvarea propriu-zisă a problemei, pe baza planului stabilit ( adică tehnica

de rezolvare ), discuţii, generalizări, particularizări la cele obţinute, dacă
este cazul

2
 Lista informaţiilor suplimentare
care trebuie cunoscute pentru a reuşi rezolvarea unei probleme de geometrie :

a) clasa a VI – a :
1. PARALELISM, PERPENDICULARITATE :
1.1. Teorema dreptelor paralele tăiate de o secantă şi reciproca ei „Două drepte
paralele tăiate de o secantă determină următoarele perechi de unghiuri congruente „ :

(d1) 1 2

3 4

(d2) 5 6

7 8

(d)

Avem : (d1) || (d2) şi (d) secantă . Atunci rezultă următaorele perechi de unghiuri congruente :

a) Unghiuri alterne interne – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,

între cele două drepte paralele, deci avem :

3  6 şi respectiv 4  5
b) Unghiuri alterne externe – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,
în afara celor două drepte paralele, deci avem :

1  8 şi respectiv 2  7
c) Unghiuri corespondente – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,
dar şi de o parte şi de alta a celor două drepte paralele, deci avem :

 1   5 ;  2   6 ;  3   7 şi respectiv  4   8
Reciproca : Dacă două drepte tăiate de o secantă determină perechile de unghiuri
congruente ( alterne interne, sau alterne externe sau corespondente ),
atunci cele două drepte sunt paralele.

1.2. Teorema referitoare la tranzitivitatea relaţiei de paralelism

Teoremă : Dacă dreapta ( a ) este paralelă cu dreapta ( b ) şi dreapta ( b ) este paralelă cu

dreapta ( c ) , atunci dreapt a ) este parală cu dreapta ( c ).

(a)

(b)

3
 (c)
A  M

 A  M Din

 AB AC
 ( a )||( b )
( b )||( c ) (a) || (c)
 MN  MP

Teoremă : Două drepte paralele determină, pe alte două drepte paralele pe care le intersectează ,
segmente congruente.

(d3) (d4)

(d1) A B
2
1

(d2) 2 1
C D

 (d1 ) || ( d 2 )

Din  (d3 ) || (d 4 )  [ AB ]  [CD];[ AC ]  [ BD ]
{ A}  d  d ;{B}  d  d ; C  d d ;{D}  d d
 1 3 1 4 2 3 4 4

1.3. Teorema referitoare la unghiurile cu laturile paralele şi reciproca ei

Teoremă : Două unghiuri cu laturile paralele sunt congruente dacă ambele sunt ascuţitunghice
sau ambele obtuzunghice şi sunt suplementare dacă unul este ascuţitunghic iar
celălalt obtuzunghic.

A M

O Q N
B
D R

V
C T S

a) b)
OA || VD  QM || TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB || VC  QN || TS 

A M

B O
Q N
c)

4
 OA || QM 
  m(AOB)  m(MQN )  180
0

OB || QN 

Reciproca : Dacă două unghiuri sunt congruente şi au câte o latură paralelă atunci şi celelalte
două laturi sunt paralele, iar dacă două unghiuri suplementare au câte o latură
paralelă atunci şi celelalte două laturi sunt paralele.

1.4. Teorema referitoare la unghiurile cu laturile perpendiculare şi reciproca ei

Teoremă : Două unghiuri cu laturile perpendiculare sunt congruente dacă ambele sunt ascuţitunghice
sau ambele obtuzunghice şi sunt suplementare dacă unul este ascuţitunghic iar
celălalt obtuzunghic.

A M

O Q N
B

D R
C

V T

a) b)

OA  VC  QM  TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB  VD  QN  TS 

O M

A B Q N

c)
OA  QM 
  m(AOB)  m(MQN )  180
0

OB  QN 

Reciproca : Dacă două unghiuri sunt congruente şi au câte o latură perpendiculare atunci şi
celelalte două laturi sunt perpendiculare, iar dacă două unghiuri suplementare au câte
o latură perpendiculară atunci şi celelalte două laturi sunt perpendiculare.

1.5. Teorema „ dacă două drepte sunt perpendiculare pe o a treia dreaptă, atunci cele două
drepte sunt paralele „ şi reciproca ei.

(d)
(d1)

(d2)

5
  (d1 )  (d )
Din   (d1 ) || (d 2 )
( d 2 )  ( d )

Reciproca : Dacă dintre două drepte paralele una este perpendiculară pe a treia, atunci şi cea
a doua dreaptă este perpendiculară pe a treia.

2. GEOMETRIA TRIUNGHIULUI
2.1. Proprietăţile triunghiului isoscel
A

N M

Q G P
F I E

B D C

 [ AB]  [ AC ]
 ABC  ACB

 AD  BC  AD  inaltime, bi sec toare, mediana

ΔABC isoscel   AD  mediana  [ BD ]  [ DC ]
 BE  AC , CF  AB  [ BE ]  [CF ]

 BP  bi sec toare; CQ  bi sec toare  [ BP ]  [CQ ]

 BM  mediana; CN  mediana  [ BM ]  [CN ]
2.2. Proprietăţile triunghiului echilateral

P N
O=G=I=H

B M C

 [ AB ]  [ AC ]  [ BC ]
 AB  BC  AC  a

 ABC  ACB  BAC
ΔABC echilateral  
 m(ABC )  m(ACB )  m(BAC )  600
 AM , BN , CP  mediane  AM , BN , CP  inaltimi, bi sec toare, mediatoare

 O I G H

6
 2.3. Cazurile de congruenţă a triunghiurilor
a) cazul triunghiurilor oarecare
Cazul 1 de congruenţă ( LLL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au toate laturile
respectiv congruente

A M

B C N P

[ AB ]  [ MN ]

Fiind date ABC şi MNP din  [ BC ]  [ NP ] ABC MNP
 [ AC ]  [ NP ]

Cazul 2 de congruenţă ( LUL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două laturi şi unghiul
format de acestea congruente - rezultă prin eliminarea unei laturi şi
înlocuirea acesteia cu un unghi

A M

B C N P
[ AB]  [ MN ]

Fiind date ABC şi MNP din  A  M ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]

Cazul 3 de congruenţă ( ULU ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două unghiuri şi latura lor
comună respectiv congruente.- rezultă prin eliminarea încă a unei laturi
şi înlocuirea acesteia cu un unghi
A M

B C N P

 B  N

Fiind date ABC şi MNP , din [ BC ]  [ NP] ABC MNP
 C  P


7
 b) cazul triunghiurilor dreptunghice :
Notă : în cazul triunghiurilor dreptunghice, deoarece unghiul drept ( de 90 0 ) este cunoscut şi comun
celor două triunghiuri, atunci cazurile de congruenţă ale triunghiurilor dreptunghice se deduc
din cazurile triunghiurilor oarecare, eliminând unghiul drept.

Astfel rezultă următoarele cazuri de congruenţă :

Cazul 1 de congruenţă ( CC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente

dacă au catetele congruente

B N

A C M P

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ AB]  [ MN ]
Din  ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]
Cazul 2 de congruenţă ( CU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă
au o catetă şi un unghi ascuţit congruente

B N

A C M P

Fiind dateABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă

[ AC ]  [ MP]
Din  ABC MNP
  C   P
Cazul 3 de congruenţă ( IU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza
şi un unghi ascuţit congruente

B N

A C M P

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

8
 [ BC ]  [ NP ]
Din  ABC MNP
 C   P
Cazul 4 de congruenţă ( IC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza şi
o catetă congruente

B N

A C M P

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ AC ]  [ MP]
Din  ABC MNP
 [ BC ]  [ NP ]

2.4. Inegalităţi într-un triunghi

Proprietăţi ale triunghiului :
 într-un triunghi unghiului mai mare i se opune latura mai mare
A
A >B ; A >C
c b a>b;a>c

a
B C

 între laturile unui triunghi avem relaţiile de existenţă a triunghiului şi anume :

a<b+c;b<c+a;c<a+b.

2.5. Teorema unghiului exterior - Numim unghi exterior al unui triunghi, unghiul adiacent şi
suplementar al unui unghi interior al triunghiului
A
 ACD – unghi exterior în vârful C
( este format de latura AC şi
c b prelungirea laturii BC )

B a C D

 BCE – unghi exterior în vârful C

( este format de latura BC şi E
prelungirea laturii AC )

Teorema - Un unghi exterior al unui triunghi este mai mare decât oricare din unghiurile
neadiacente lui .

9
 A E

M
m(  ACD ) > m(  ABC )
m(  ACD ) > m(  BAC )

B C D

Teorema - Măsura unui unghi exterior al unui triunghi este egală cu suma
măsurilor celor două unghiuri interioare neadiacente cu acesta

m(  ACD )= m(  ABC ) +m(  BAC )

B C D

2.6. Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi- este egală cu măsura unghiului alungit, adică :
m(  BAC) + m(  ABC) + m(  ACB) = 1800 sau
m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800

M A N
(d)
B A C

B C
B C
( d ) || BC 

AB  sec anta    MAB   B (alterne interne) şi respectiv
AC  sec anta 
 NAB   C ( alterne interne ) . Unghiul MAN este alungit, deci m(  MAN) = 1800 sau
m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800

2.7. Concurenţa liniilor importante într-un triunghi –

2.7.1. Teorema - într-un triunghi, mediatoarele sunt concurente într-un punct O, numit
centrul cercului de rază R circumscris triunghiului .

A
d3
d2
R
PP P
N

O
B R C
R
M

Cum O este egal depărtat de capetele fiecărei laturi rezultă că OA,

d1 OB şi OC sunt egale cu
raza cercului circumscris ΔABC : R = [OA]  [OB]  [OC].

10
 2.7.2, - Teorema - Într-un triunghi cele trei înălţimi au proprietatea că sunt concurente
într-un punct notat cu „ H „ şi numit ortocentrul triunghiului.

Mai folosim notaţiile : ha = AA’ ; hb = BB’ şi hc = CC’

2.7.3. Teorema – într-un triunghi, bisectoarele unghiurilor interioare sunt
concurente într-un punct notat cu „ I „

ΔABC are asociate bisectoarele :

1) [AA’] – pentru unghiul  A, unde A’Є[BC] , adică  BAA’   A’AC
2) [BB’] – pentru unghiul  B, unde B’Є[AC] , adică  ABB’   B’BC
3) [CC’] – pentru unghiul  C, unde C’Є[AB] , adică  BCC’   C’CA

Def. – numim cerc exînscris, cercul tangent la una din laturile triunghiului şi la prelungirile
celorlalte două laturi.

2.7.4. Teoremă : Într-un triunghi intersecţia unei bisectoare interiore şi a celorlalte

două bisectoare exterioare este centru cercului exînscris triunghiului.

Demonstraţie
Fie ΔABC şi respectiv [AI bisectoarea interioară din A, [BI a şi [CIa bisectoarele exterioare
din B şi C
Din [AI] bisectoarea interioară a  A, rezultă  BAIa   CAIa =  1
Din [BI”] bisectoarea exterioară a  B, rezultă  B”BIa   CBIa =  2

11
 Din [CI”] bisectoarea exterioară a  C, rezultă  BCIa   C”CIa =  3

Ducem din I” perpendicularele [IaA’]  [BC], [IaB’]  [AB] şi [IaC’]  [AC] rezultând
triunghiurile dreptunghice AB’Ia, AC’Ia, BB’Ia, BA’Ia, A’CIa şi CC’Ia...

Din
B ' AI a  C ' AI a  1
 ΔAB’Ia  ΔAC’Ia , deci [IaB’  [IaC’] (1)
[ AI a ]  comuna 
Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

11

A’
B 2 3 3 C
2
ra C’
B’
ra ra
x Ia
C”

B”

Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [Ia A’]  [IaB’]  [IaC’] = ra ( raza cercului exînscris

pentru vârful A )
Analog se demonstrează şi pentru celelalte două vârfuri obţinând razele cercurilor
exînscrise, respectiv rb - pentru vârful B şi rc - pentru vârful C.

2.7.5. Teoremă – într-un triunghi vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor

12
 exînscrise triunghiului ortic.

E Q

F
HH

B D C C

Demonstraţie
Din (DA bisectoarea  FDE, (EB bisectoarea  DEF şi (FC bisectoarea  DFE rezultă câ H este
centrul cercului înscris triunghiului DEF, adică a triunghiului ortic..
Fie CP  FD şi CQ  FE.
Din DE antiparalelă la AB rezultă m(  DEC) = m(  B) şi respectiv m(  CDE) = m(  A)
Din FE antiparalelă la BC rezultă m(  AEF) = m(  B) şi respectiv m(  AFE) = m(  C)
Apoi m(  CEQ) = m(  AEF) = m(  B) – ca unghiuri opuse la vârf.
Din m(  CED) = m(  CEQ) = m(  B) rezultă (EC este bisectoarea  DEQ
(unghi exterior al triunghiului ortic).
Analog rezultă (DC bisectoarea  EDP (unghi exterior al triunghiului ortic).
Cum (FC este bisectoarea .  DFE ( unghi interior al triunghiului ortic ) rezultă C este
centrul cercului exînscris triunghiului ortic DEF.
Analog rezultă aceeaşi concluzie pentru vârfurile A şi B.

2.7.6. Teoremă - într-un triunghi, medianele sunt concurente într-un punct,

numit centrul de greutate al triunghiului şi notat cu „ G „ .

A
AM, BN, CP – mediane ;
[BM]  [MC] ; [AN]  [CN] ; [AP]  [PB]

P G N

B M C

Punctul G ( sau centrul de greutate al triunghiului) se află la 2/3 de vârf şi 1/3 faţă de bază
Lungimile medianelor unui triunghi se determină cu relaţiile :

2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 2
a
de unde ma 
4 4
Analog ducând înălţimea din B, obţinem :

13
 2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m  2
b
de unde mb 
4 4
şi ducând înălţimea din C, obţinem :

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m  2
c
de unde mc 
4 4

2.8. Linia mijlocie – linia mijlocie într-un triunghi este paralelă cu a treia latură şi
egală cu jumătate din măsura acesteia .

M N

B a C

Fie ΔABC, cu laturile [BC] = a, [AC] = b şi [AB] = c şi respectiv M mijlocul lui AB şi N

mijlocul lui AC. Segmentul de dreaptă [MN] este linie mijlocie şi avem :
[ BC ] a
[MN] || [BC] şi respectiv [ MN ]  
2 2
3. PATRULATERE PARTICULARE
3.1. Proprietăţile caracteristice ale paralelogramului
Definiţie : Patrulaterul în care laturile opuse sunt paralele două câte două se numeşte
paralelogram.

D C
1
2

2
1
A B

Condiţie necesară pentru o proprietate : spunem că o condiţie este necesară pentru o

proprietate dată dacă , atunci când proprietatea are loc, rezultă că şi condiţia este satisfăcută
Ex. Condiţia necesară ca un triunghi să fie echilateral este ca să aibă două unghiuri congruente.

Condiţie suficientă pentru o proprietate : spunem că o condiţie este suficientă pentru ca o

proprietate să fie satisfăcută dacă , atunci când proprietatea este îndeplinită fără alte condiţii
Ex. Condiţia suficientă ca un triunghi să fie echilateral este ca să aibă toate unghiurile congruente.

Proprietăţile paralelogramului :
1. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca
laturile opuse să fie congruente două câte două.

2. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca

laturile opuse să fie paralele şi congruente .

14
 3. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca
unghiurile opuse să fie congruente două câte două.

4. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca

punctul de intersecţie al diagonalelor să mijlocul fiecărei diagonale.

3.2. Proprietăţile caracteristice ale dreptunghiului

1. Unghiurile unui dreptunghi sunt congruente având măsura egală cu 90 0 .

2. Diagonalele unui dreptunghi sunt congruente

3,3. Mediana relativă la ipotenuză este egală cu jumătatea ipotenuzei şi reciproca

Teoremă: În orice triunghi dreptunghic ABC mediana dusă din vârful unghiului drept,
este egală cu jumătate din ipotenuză şi formează cu aceasta două
triunghiuri isoscele.

B
Ipoteză : ΔABC
m  A) = 900
N M [BM]  [CM]
[AM] - mediană

A P C

Demonstraţie
Din M ducem MN || AC şi MP || AB. Din M mijlocul lui [BC] şi MN || AC rezultă MN linie mijlocie
în ΔABC, deci [BN]  [AN]
Din MN||AC rezultă MN  AB.
Din MN  AB şi [BN  [AN] rezultă că ΔABM este isoscel cu
[AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM
Atunci [AM]  [BM]  [CM] şi astfel obţinem ΔACM este isoscel cu
[AM]  [CM] şi m(  ACM) = m(  CAM), deci AM = BM = MC = BC / 2

3.4. Cateta opusă unghiului de 300 este egală cu jumătate din ipotenuză şi reciproc
Teoremă :Într-un triunghi dreptunghic particular , cateta care se opune unghiului de 30 0
este egală cu jumătate din ipotenuză .

B
600 Ipoteză : ΔABC
m(  A) = 900
m(  C) = 300
600 M [BM]  [CM]
1200 [AM] – mediană

600
300 300
A C

Demonstraţia 1
Din m(  C) = 300 , rezultă m(  B) = 600 .
Din [BM]  [CM] rezultă [AM]  [BM]  [CM].
Din ΔABM este isoscel rezultă [AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM) = 600 deci de fapt
[ BC ]
ΔABM este echilateral şi atunci [AB]=[AM]=[BM] =
2
Demonstraţia 2

Fie ΔABC , dreptunghic în A, deci ipotenuza este a = [BC] şi catetele sunt b = [AC] şi

15
 c = [AB] . Fie mediana ma = [AM.
Din M ducem o paralelă la AB. Deoarece [AB]  [AC] şi [MN] || [AB], atunci rezultă
[MN]  [AC].
De asemenea din [BM]  [MC] şi [MN] || [AB] rezultă [MN] – linie mijlocie, deci avem
[AN]  [NC].
Din [AN]  [NC] şi [MN]  [AC] rezultă ΔAMC isoscel, deci [AM]  [MC].
[ BC ]
Din [BM]  [MC] şi [AM]  [MC] rezultă [AM]  [BM]  [MC] = .
2
Fie R = [AM]  [BM]  [MC] .
Rezultă că {M} coincide cu centrul cercului circumscris ΔABC , adică {M}  {O} .

R N

B R x C
R O
MO

Consecinţe : 1) Cercul circumscris unui triunghi dreptunghic are ca diametru

ipotenuza acestuia , iar centru pe mijlocul ipotenuzei.

2) Triunghiul înscris într-un semicerc este triunghi dreptunghic

3.5. Proprietăţile caracteristice ale rombului

1. Laturile rombului sunt congruente

2. Diagonalele unui romb sunt perpendiculare

3. Diagonalele unui romb sunt bisectoarele unghiurilor rombului.

3.6. Proprietăţile caracteristice ale pătratului

1. Laturile pătratului sunt congruente
0
2. Unghiurile unui pătrat sunt congruente având măsura egală cu 90

3. Diagonalele unui pătrat sunt congruente ;

4. Diagonalele unui pătrat sunt perpendiculare

5. Diagonalele unui pătrat sunt bisectoarele unghiurilor pătratului.

3.7. Proprietăţile caracteristice ale trapezului isoscel

1. Pentru ca un trapez să fie isoscel este necesar şi suficient ca unghiurile
alăturate unei baze să fie congruente.

2. Pentru ca un trapez să fie isoscel este necesar şi suficient ca diagonalele sale să fie
congruente.
b) clasa a VII – a :

4. GEOMETRIA CERCULUI

16
 4.1. Teorema referitoare la coarde, arce şi diametre

1. Lungimea cercului ( circumferinţa cercului ) : L.c.  2 R , unde R este raza cercului.

2
D D2
2. Aria cercului : Ariac.    R        
2
, unde D este diametrul cercului
2 4
  R2  n
3. Aria unui sector de cerc : Asec t  , unde n = măsura unghiului sectorului de cerc
3600
măsurat în grade.
 Rn
4. Lungimea arcului de cerc : Larc  , unde n = măsura unghiului arcul de cerc
1800
măsurat în grade.
5. Suprafaţa inelului unui cerc : Ainelcircular    (ra2  rb2 ) , unde ra este raza cercului mare
şi rb este raza cercului mic.
r2
6. Suprafaţa unui segment circular : Asegment   (  sin  )
2

7. Înălţimea unui segment circular : hsegment  r  r  cos
2

8. Lungimea unei corzi : lcoarda  2r  sin
2
9. Teoreme
 Unghiul la centru A

O
B

m(AOB )  AB

 Unghiul cu vârful pe cerc

O
M

17
 B

AB
m(AMB) 
2

 Teorema corzii stipulează că dacă două corzi, CD și EB, se intersectează în A, atunci

B
A
E

CA  DA  EA  BA

 Dacă o tangentă de la un punct exterior D intersectează cercul în C și o secantă din același punct D
intersectează cercul în G și E, atunci

DT 2  DA  DB

 În cazul în care două secante, DE și DF, intersectează cercul în A și B, apoi în E şi F, rezultă

B D

18
 E

DA  DE  DB  DF

 Dacă unghiul subîntins de coardă la centru este de 90 de grade, atunci lungimea corzii este

Lcoarda  R 2

 Unghiul dintre o tangentă și o coardă este egal cu o jumătate din unghiul subîntins pe partea opusă
a corzii.

AB
m(TAB) 
2

T A

4.2. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un cerc ; tangenta la cerc

- o dreapta poate avea , cu un cerc , fie exact doua puncte comune , fie un singur punct comun , fie nici un
punct comun.

- o dreapta care are doua puncte comune cu un cerc se numeste secanta

- dreptele care au un singur punct comun cu un cerc se numesc tangente la cerc

- tangenta este perpendiculara pe raza in punctul de contactente (sau o secanta si o tangenta) se numeste
unghi cu varful in exteriorul acelui cerc.

4.3. Teoreme referitoare la unghiul la centru, unghiul înscris în cerc, unghiul cu vârful în
interiorul cercul, unghiul cu vârful în exteriorul cercului
 Dacă două secante se intersectează în interiorul cercului, atunci unghiul cuprins între acestea este
egal cu jumătate din suma măsurilor arcelor pe care le întind cele două secante

OO B

19
 AB AC  BD

m(TAB)  m(AOC )  m(BOD) 
2 2

 Dacă două secante sunt înscrise în cerc precum în desenul alăturat, măsura unghiului A este egal cu
jumătate din diferența măsurilor arcelor închise (DE și BC).

  BC
DE 
m(DAE ) 
2

5. PUNCTE CONCICLICE
5.1. Teoreme referitoare la proprietăţile patrulaterelor inscriptibile şi reciprocele lor
Teorema : Un patrulater este inscriptibil dacă şi numai dacă orice unghi format de o diagonală
şi o latură este congruent cu unghiul format de cealaltă diagonală şi latura opusă
celeilalte C

D α

B
α

A

BC
m(BAC )  m( BDC ) 
2
Teorema : Un patrulater este inscriptibil dacă şi numai dacă suma măsurilor a două unghiuri
opuse este egală cu 1800 .

Teorema : Un patrulater ABCD este inscriptibil dacă şi numai dacă există un punct O în plan
astfel încât [OA]  [OB]  [OC]  [OD] = r

O r
x
20
 Teorema : Patru puncte A, B, C, D determină un patrulater inscriptibil dacă OA  OD = OB  OC
unde OЄAC∩BD sau OЄAD∩BC
A C

D
B
O
D O
A
B

5.2. Dacă două patrulatere inscriptibile au trei puncte comune, atunci cercurile circumscrise lor
coincid

6. TEOREMA LUI THALES

Teoremă : O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi, determină pe celelalte
două laturi segmente proporţionale .

Demonstraţia 1 :
Fie ΔABC şi [MN] || [BC]
[ AM ] [ AN ]
Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă  ( Teorema lui Thales )
[ MB ] [ NC ]
Demonstraţia 2

Vom folosi metoda lui Euclid

 unim B cu N şi C cu M şi în ΔAMN ducem înălţimile [MM’]  [AN] şi [NN’]  [AM]
 ΔAMN şi ΔBMN au aceeaşi înălţime [NN’] . Deci avem

M N

21
 B C

[ AM ]  [ NN '] [ MB ]  [ NN ']
SAMN  şi respectiv SBMN 
2 2
SAMN [ AM ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (1)
SBMN [ MB]
 ΔBNM şi ΔCMN au aceeaşi bază [MN] şi aceeaşi înălţime, deci au ariile egale, adică S ΔBNM =
SΔCMN

N’ M’

M N

B C

 ΔANM şi ΔCNM au aceeaşi înălţime [MM’] . Deci avem

[ AN ]  [ MM '] [ NC ]  [ MM ']
SANM  şi respectiv SCNM 
2 2
SANM [ AN ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (2)
SCNM [ NC ]
SANM SANM SAMN [ AM ]
 Avem egalitatea  deoarece SΔBNM = SΔCNM .şi cum 
SBNM SCNM SBMN [ MB]
SANM [ AM ]
rezultă  (3)
SCNM [ BM ]
 Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă

[ AM ] [ AN ]

[ BM ] [ NC ]

7. TEOREMA BISECTOAREI ŞI RECIPROCA EI - într-un triunghi ,

bisectoarele unghiurilor interioare determină pe latura pe care o
intersectează segmente proporţionale cu laturile vârfului din care pleacă

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [AM] bisectoarea unghiului A . Atunci are loc relaţia

22
 [ BM ] [ AB] [ BM ] c
 sau 
[CM ] [ AC ] [CM ] b

1 1

P N

3
2 2 3
B M C

[CN ] a [ AP] b
Analog avem :  şi respectiv 
[ AN ] c [ BP ] a

Notă : Teorema este verificată şi de bisectoarea exterioară a unui unghi a triunghiului – fig. 151

2 A

2 1 1

2 E

1
2

D B M C

[ DB ] [ AB] c
Din [AD bisectoare exterioară rezultă  
[ DC ] [ AC ] b
Notă : teorema bisectoarei ne permite să calculăm lungimea segmentelor
determinate de aceasta pe latura opusă vârfului din care pleacă, în
raport cu laturile triunghiului dat .
Fie ΔABC , cu laturile a, b, c şi AM bisectoarea unghiului  A.
BM AB BM c
Din teorema bisectoarei rezultă :  sau 
MC AC MC b
BM c
În ultima proporţie  , folosind proprietăţile unei proporţii avem succesiv :
MC b
BM c BM c BM c ac
1)       BM 
MC b BM  MC b  c a bc bc

BM c BM  MC b  c a bc ab
2)       MC 
MC b MC b MC b bc
23
 Analog se obţin şi segmentele determinate de celelalte două bisectoare pe laturile triunghiului.

8. ASEMĂNAREA TRIUNGHIURILOR
8.1. Teorema fundamentală a asemănării - O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi,
determină un triunghi asemenea cu triunghiul dat .

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] || [BC]
A

M 1 2 N

1 2
B C

Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă ΔAMN  ΔABC ( Teorema fundamentala
a asemănării )
Din [MN] || [BC] şi [AB] secantă rezultă  ABC   AMN şi respectiv
 ACB   ANM deci ΔAMN  ΔABC ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare )
şi avem egalitatea următoarelor rapoarte
[ AM ] [ AN ] [ MN ]
 
[ AB ] [ AC ] [ BC ]

8.2. Cazurile de asemănare a triunghiurilor

a) Cazul triunghiurilor oarecare :
1) Cazul L.L.L – două triunghiuri sunt asemenea dacă au laturile proporţionale
A M

B C

N P

AB BC CA
Din    ABC  MNP
MN NP PM
2) Cazul L.U.L. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două laturi proporţionale şi
unghiurile cuprinse între ele congruente .
A M

24
 B C

N P
 A  M

Din  AB AC  ABC  MNP
 MN  MP

3) Cazul U.U. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două unghiuri congruente
A M

B C

N P
B  N
Din 
 C  P
 ABC  MNP
b) Cazul triunghiurilor dreptunghice :

Notă :Pentru a demonstra că două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea se are în vedere că
un unghi, cel de 900 , este cunoscut şi atunci rezultă următoarele cazuri de asemănare :.

1) Cazul I.C. sau C.C. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au ipotenuza şi o catetă
proporţionale sau catetele proporţionale.

A M

B C

N P
AB AC
Din 
MN MP
 ABC  MNP
A M

B C

N P
25
 AB BC
Din 
MN NP
 ABC  MNP
2) Cazul U. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au un unghi ascuţit congruent.

A M
α α

B C

N P

Din A  M  ABC MNP

8.3. Teorema a trei sau mai multe drepte tăiate de două secante
Teoremă : Două secante, determină pe trei sau mai multe drepte paralele,
segmente proporţionale

Demonstraţie
Fie d1||d2||d3 şi secantele a şi b care taie respectiv pe d1 în A1 şi B1, pe d2 în A2 şi B2 şi
pe d3 în A3 şi B3 .
Se cere să se arate ca are loc relaţiile
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  sau
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 şi derivatele acestora.
[ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

d1 A1 B1

d2 A2 C2 B2

d2 A3 C3 B3

26
 a a’ b

Prin punctul B1 ducem o dreaptă a’ || a care taie pe d2 în C2 şi pe d3 în C3.

Rezultă [A1A2]  [B1C2], [A2A3]  [C2C3] şi [A1A3]  [B1C3] - ca segmente determinate
de paralele cuprinse între alte paralele.
Atunci în ΔB1B3C3 cu B2C2 || B3C3 aplicăm Teorema lui Thales şi obţinem
A B A  B 900
    450 [ B1C2 ]  [ B1 B2 ]
Din [C2B2] || [C3B3] rezultă 2 2 2 2 şi
[ B1C3 ] [ B1 B3 ]
cum [A1A2]  [B1C2] şi [A1A3]  [B1C3]
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
relaţia devine :  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
Din  , folosind proporţii derivate avem
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1 B3 ]  [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]
sau respectiv

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1 B3 ]  [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

9. TEOREMA LUI MENELAUS ŞI CEVA şi RECIPROCELE LOR

Teorema lui Menelaus :Fie ΔABC şi o dreaptă (d) care intersectează laturile AB, BC, AC
ale triunghiului, respectiv în punctele F, D, E . Atunci este verificată
AF CE BD
relaţia :   1
BF AE CD

A
(d)
B1

F
A1
E
C1

B C D

27
 A

D B C

F
B1
A1

C1
E

Notă : punctele D, F, E din Teorema lui Menelaus se numesc NODURI iar dreapta care
le uneşte se numeşte TRANSVERSALĂ şi se notează cu D – F – E .

Reciproca Teoremei lui Menelaus : Fie ΔABC şi punctel D, F şi E situate respectiv pe dreptele
BC, AB şi AC, diferite de vârfurile triunghiului. Dacă are loc
relaţia

AF CE BD
  1
BF AE CD

Atunci D, F şi E sunt coliniare .

10. RELAŢII METRICE ÎNTR-UN TRIUNGHI DREPTUNGHIC

10.1. Teorema catetei : într-un triunghi dreptunghic, cateta este medie geometrică
între ipotenuză şi proiecţia acesteia pe ipotenuză „
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A
Trebuie să demonstrăm relaţiile
[AB]2 = [BC] x [BD] , unde [BD] = pr[BC] [AB]
şi respectiv :
[AC]2 = [BC] x [CD] , unde [CD] = pr[BC] [AC]
Avem ΔBAC  ΔBDA (  B – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ BC ] [ AC ] [ AB] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AB]2 = [BC] x [BD]
[ BD] [ AB] [ AD] [ BD] [ AB ]
A

B D C

Analog avem ΔBAC  ΔCDA (  C – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

28
 [ AC ] [ BC ] [ AB ] [ AC ] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AC]2 = [BC] x [CD] .
[CD] [ AC ] [ AD] [ CD ] [ AC ]

10.2. Teorema înălţimii - într-un triunghi dreptunghic înălţimea este medie geometrică
între segmentele determinate de aceasta pe ipotenuză

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A .
Trebuie să demonstrăm relaţia [AD]2 = [BD] x [CD] .
Avem ΔBDA  ΔCDA (  BAD   ACD - ca unghiuri cu laturile perpendiculare –
vezi [BA]  [AC] şi [AD]  [CD], deci cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ AD] [ BD] [ AD] [ BD]

  , de unde avem  , deci [AD]2 = [BD] x [CD] .
[ AC ] [CD] [ AD] [CD] [ AD]
unde [BD] = pr[BC][AB] şi [CD] = pr[BC][AC]

B D C
10.3. Teorema lui Pitagora şi reciproca ei : într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei
este egal cu suma pătratelor catetelor.

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A.
Trebuie să demonstrăm relaţia [BC]2 = [AB]2 + [AC]2 sau a2 = b2 + c2 . .

Construim pe laturile triunghiului pătratele AA1A2B – determinat de cateta „c” ,

ΔBCC1 – egal şi simetric cu ΔABC , pătratul BB1C2C1 determinat de cateta „ b „ şi

completăm desenul cu dreptunghiul BB1B2A2 egal cu dreptunghiul ABC1C

C
α

a b

β
B c A

Obţinem astfel un pătrat cu latura b + c – vezi fig. 163

C2 b C1 c C

b a a
b 29

b c
 b b

B1 A
b B c
c a a c c c

B2 b A2 c A1

Pătratul de latură b + c, are suprafaţa ( b + c )2 care este compusă din suprafaţa a patru triunghiuri
dreptunghice egale cu ΔABC, un pătrat cu latura b şi un pătrat cu latura c .
Deci avem SPatrat A1B2C2C= SPatrat BB1C2C + SPatrat AA1A2B + S4 triunghiuri dreptunghice ABC , adică
( b + c )2 = b2 + c2 + 4x b x c/2 = b2 + c2 + 2bc – evident În pătratul cu latura b + c rearanjăm figurile

geometrice astfel încât cele patru triunghiuri dreptunghice, egale cu ΔABC, să fie dispuse la colţurile
pătratului ,

C2 c M b C
β α

a c
b a β
N
α
α
Q
β a b
a
c
α β
B2 b c A1
P

Rezultă astfel un pătrat de aceeaşi arie, respectiv ( b + c )2 compusă din suprafaţa

celor patru triunghiuri, fiecare de arie b x c / 2, şi un pătrat interior MNPQ de
latură a, adică :
SPatrat A1B2C2C= S4 triunghiuri dreptunghice ABC + SMNPQ

Demonstraţia că MNPQ este pătrat este uşoară şi anume :

 notăm cu α unghiul ascuţit C al ΔABC şi cu β unghiul ascuţit B al ΔABC – vezi fig.52. Rezultă α +
β = 900
 în fig 54, în fiecare punct M, N, P sau Q avem trei unghiuri dintre care două egale respectiv cu α şi
β , de unde rezultă al treilea unghi egal cu 180 – (α + β ) = 900, deci MNPQ este pătrat.
Comparând cele două pătrate din fig. 32 şi fig. 33, rezultă că suprafaţa MNPQ din fig. 33
este diferenţa de la suprafaţa pătratului de latură ( b + c ) din fig.32 şi suprafaţa celor
patru triunghiuri, adică suprafaţa pătratului MNPQ din fig. 33, este egală cu suma
suprafeţelor pătratelor de latură b şi respectiv c din fig. 32.
Aceasta ne conduce la relaţia
a2 = b 2 + c 2

c) Alte informaţii
11.CUNOŞTINŢE DE ALGEBRĂ
11.1. Proporţii derivate

30
 a c a b
  
b d c d
a c b d
  
b d a c
a c am d
  
b d bm c
a c a:m c
  
b d b:m d
a c am cm
  
b d b d
a c a c
  
b d bm dm
a c ab cd
  
b d b d
a c a b c d
  
b d b d
a c a c
  
b d ab cd
a c a c
  
b d ba d c
a c a ac
  
b d b bd
a c a a c
  
b d b bd

11.2. Formule de calcul prescurtat

      

      

      

       

      

      

      

      

      

          

31
                                                             

 
11.3. Rezolvarea ecuaţiilor de gradul I şi sistemelor de ecuaţii de gradul I,
cu două şi trei necunoscute
b b
ax + b = 0  x=- ; ax - b = 0  x=
a a

 ax+by=m  adx+bdy=md md  bp
   (ad  bc) x  md  bp  x 
cx  dy  p cbx  bdy  bp ad  bc

 ax+by=m  acx+bcy=mc mc  ap
   (bc  ab) y  mc  ap  y 
cx  dy  p acx  aby  ap bc  ab

11.4. Inegalitatea mediilor

ab
1. Media aritmetică a numerelor a şi b : ma 
2
x1  x2  ...  xn
2. Media aritmetică n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): ma 
n
2
marm  2ab
3. Media armonică a numerelor a şi b : 1 1 sau marm 
 ab
a b
n
marm 
4. Media armonică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): 1 1 1
  ... 
x1 x2 xn
5. Media geometrică a numerelor a şi b : mg  a  b
6. Media geometrică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): mg =
a 2  b2
7. Media geometrică a numerelor a şi b : mp 
2
x12  x22  x32  ...  xn2
8. Media geometrică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): mp 
2

Inegalitatea mediilor

32
 min(a, b) ≤ marm ≤ mg ≤ ma≤ ma≤ mp ≤ max (a, b )

Exemple de propoziţii ajutătoare şi definiţii

folosite în abordarea rezolvării problemelor de geometrie

P.1. Într-un paralelogram simetricul unui punct de pe o latură faţă de punctul

de intersecţie al diagonalelor se găseşte pe latura opusă.

D N C

A M B

Ipoteză : [ABCD] – paralelogram ;

M Є AB ; {O} = AC  BD; MO = ON ; O Є MN

Concluzie : N Є CD

33
 Demonstraţie :
 ON  OM

Din MOB  NOD  opusela var f 
 [OB ]  [OD]

 BOM DON  MBO  NDO  BM || DN

 BM || CD
Dar BM ||DC şi atunci din   N  CD
 BM || DN

P.2a. În orice triunghi înălţimile sunt invers proporţionale cu laturile

pe care sunt perpendiculare .

Ipoteză : ΔABC; AA’  BC; A’ Є BC; AA’  BC; B’ Є AC; CC’  AB; C’ Є AB;

AA ' AC AA ' AB BB ' AB

Concluzie :  ;  ;  sau
BB ' BC CC ' BC CC ' AC
AA ' BC  BB ' AC  CC ' AB

Demonstraţie :
Din ΔAA’C şi BB’C, dreptunghice şi cu C - comun, conform cazului 2 de asemnare ( U. ,
AA ' AC
rezultă :) AA ' C BB ' C   sau AA ' BC  BB ' AC (1)
BB ' BC
BB ' AB
Analog rezultă BB ' A CC ' A   sau BB ' AC  CC ' AB (2)
CC ' AC
AA ' AB
şi respectiv : CC ' B AA ' B   sau AA ' BC  CC ' AB (3)
CC ' BC
AA ' AC AA ' AB BB ' AB
Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă  ;  ;  sau
BB ' BC CC ' BC CC ' AC

AA ' BC  BB ' AC  CC ' AB

P.2b. În orice triunghi dreptunghic produsul catetelor este egal cu produsul

dintre ipotenuză şi înălţimea corespunzătoare ei.
B

34
 A C

Ipoteză : ΔABC; m(  A) = 900; AD  BC, D Є BC

Concluzie : AD  BC  AB  AC

Demonstraţie :
Din P.3. rezultă că relaţia din concluzie este o consecinţă a acestei proprietăţi, de unde
rezultă direct că AD  BC  AB  AC

D.1. Definiţia 1 : Triunghiul format de picioarele înălţimilor

unui triunghi se numeşte triunghi ortic.
P.3. Înălţimile triunghiului ABC sunt bisectoarele triunghiului ortic DEF.

F
H

B D C

Ipoteză : ΔABC; AD  BC; D Є BC; BE  AC; E Є AC; CF  AB; F Є AB; ΔDEF – triunghi ortic

Concluzie : AD – bisectoarea  EDF ; BE – bisectoarea  DEF ; CF – bisectoarea  DFE

Demonstraţie
Analizând, succesiv antiparalele, rezultă :
[DE] este antiparalelă, deci  CDE =  A şi respectiv  CED =  B ;
[DF] este antiparalelă, deci  BDF =  A şi respectiv  BFD =  C ;
[EF] este antiparalelă, deci  AEF =  B şi respectiv  AFE =  C ;
Din ΔBDH, dreptunghic în D, avem  FDH = 900 -  BDF = 900 -  A (1)
Din ΔCDH, dreptunghic în D, avem  EDH = 900 -  CDE = 900 -  A (2)
Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă  FDH   EDH , deci [DA] este bisectoarea  EDF .
Analog se demonstrează că [EB] este bisectoarea  DEF şi respectiv [FC] este bisectoarea  DFE .

D.2. Definiţia 2 : Două semidrepte care pornesc din acelaşi vârf şi formează
cu laturile ce pornesc din acelaşi vârf, unghiuri congruente
se numesc CEVIENE IZOGONALE.
A

α α [AD] şi [AE] – ceviene izogonale .

35
 B D E C

P.4. Într-un triunghi înălţimea şi diametrul care pleacă din acelaşi vârf sunt
ceviene izogonale.
A

α α

xO
C
B
C
D
C
M

Ipoteză : ΔABC; C(O, R), AD  BC; D Є BC, {M} = AO∩ C(O, R)

Concluzie :  BAM   CAD ; AB  AC = 2R  AD

Demonstraţie
AB
Avem : m(CAD)  m(AMB)  ,  ACD   AMB
2
Cum AD  BC şi AB  BM – din ΔABM înscris într-un semicerc rezultă ACD ABM 
 CAD   BAM, deci m(  CAD)  m(  BAM) = α şi respectiv :
AC AD
  AB  AC  AM  AD  AB  AC  2 R  AD
AM AB

P.4a. Într-un triunghi ABC, se dau cevienele izogonale AD şi AE, D, EЄ BC,

astfel încât  BAD   CAE. Fie M1Є AD şi M2Є AE. Fie apoi B1 şi C1 proiecţiile
lui M1 pe AC şi respectiv AB şi analog B2 şi C2 proiecţiile lui M2 pe AC şi AB.
Să se arate că AM1  B2C2 şi respectiv AM2  B1C1
A

B1
C2
B2

C1 M2
M1

B D E C

36
Ipoteză : ΔABC;  BAD   CAE, D, E Є BC; M1 Є AD ; M2 Є AE; B1=prACM1; C1= prABM1;
B2=prACM2; C2= prABM2;

Concluzie : AM1  B2C2 şi AM2  B1C1

Demonstraţie
Din B1=prACM1 şi C1= prABM1 rezultă M1B1  AC şi M1C1  AB (1)

Din M1B1  AC şi M1C1  AB rezultă AB1M1C1 este inscriptibil, deci  M1B1C1  M1AC1
Dar  M1AC1   CAE, de unde rezultă  M1B1C1   CAE
 M1B1C1   CAE
Din   B1C1  AE  AM 2  B1C1
 M 1 B1  AC
Analog rezultă şi AM2  B1C1 .

P.4b. În condiţiile propoziţiei 4a, să se arate că punctele B 1, C1, C2, B2 sunt conciclice.
A

α β α
B1
C2
B2

C1 M2
M1

B D E C

Concluzie : B1, C1, C2, B2 sunt conciclice

Demonstraţie
ΔAM1C1 este dreptunghic în C1 iar ΔAM2B2 este dreptunghic în B2 .
AM 1 AC1 M 1C1
Din  M1AC1   M2AB2 rezultă AC1M 1 AB2 M 2    (1)
AM 2 AB2 M 2 B2
ΔAM1B1 este dreptunghic în B1 iar ΔAM2C2 este dreptunghic în C2 .
Din  M1AB1   M2AC2 ( vezi m(  M1AB1) = m(  M2AC2 ) = α + β rezultă
AM 1 AB1 M 1B1
AM 1B1 AM 2C2    (2)
AM 2 AC2 M 2C2
AC1 M 1C1 AB1 M 1 B1 AC1 AB1
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă    sau  (2)
AB2 M 2 B2 AC2 M 2C2 AB2 AC2
Conform cazului de asemănare ( L.U.L.) avem :
 AC1 AB1
 
 din  AB2 AC2  AB1C1 AB2C2  AC1B1  AB2C2
BAC  comun

 conform proprietăţilor patrulaterului inscriptibil din AC1 B1  AB2C2 rezultă că
patrulaterul [B1C1C2B2] este inscriptibil

P.4c. În condiţiile propoziţiei 4b, să se arate că punctele cercul circumscris

patrulaterului [B1C1C2B2] are centrul în mijlocul segmentului M1M2 .

37
Ipoteză : Fie Q mijlocul segmentului M1M2

Concluzie : Q este centrul cercului circumscris patrulaterului inscriptibil [B 1C1C2B2]

Demonstraţie
Avem M1B1B2M2 – trapez dreptunghic, deci linia mijlocie a laturii B 1B2 trece prin punctul Q.
Atunci Q este pe mediatoarea segmentului [B1B2] şi [QB1]  [QB2] .
Analog M1C1C2M2 – trapez dreptunghic, deci linia mijlocie a laturii C1C2 trece prin punctul Q.
Atunci Q este pe mediatoarea segmentului [C1C2] şi [QC1]  [QC2]
Cum patrulaterul [B1C1C2B2] este inscriptibil şi [B1B2] , [C1C2] sunt corzi ale cercului iar prin Q trec
mediatoarele lor, rezultă Q este centrul cercului.

C2 B1

B2

C1 M2
X
M1 Q

B C

P.4d. În condiţiile propoziţiei 4b, să se arate că are loc egalitatea :

M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

Concluzie : M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

α β α
B1
C2
B2

C1 M2
M1

B D E C

Demonstraţie

38
 AM 1 AC1 M 1C1
De la propoziţia P.4.b. avem : AC1M 1 AB2 M 2    şi respectiv
AM 2 AB2 M 2 B2

AM 1 AB1 M 1B1
AM 1B1 AM 2C2   
AM 2 AC2 M 2C2
M 1C1 M 1 B1
de unde obţinem : 
M 2 B2 M 2C2
sau M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

P.4e. În condiţiile propoziţiei P.4, să se arate că are loc relaţia lui Steiner,
BD EB AB 2
adică   .
DC EC AC 2

Ipoteză : ΔABC;  BAD   CAE, D, E Є BC; DD1  AB; DD2  AC; EE1  AB; EE1  AC, D1, E1 Є AB şi
D2, E2 Є AC

BD EB AB 2
Concluzie :  
DC EC AC 2

α α

D2
E1

E2
D1

B D F E C

Demonstraţie
Ducem AF  BC, F Є BC .
În ΔABD aplicăm P.2.a. , adică : AB  DD1  BD  AF (1)
În ΔACE aplicăm P.2.a. , adică : AC  EE2  EC  AF (2)
BD AB  DD1
Din ( 1 ) şi ( 2 ), prin împărţire, membru cu membru, obţinem :  (*)
EC AC  EE2
În ΔABE aplicăm P.2.a. , adică : AB  EE1  BE  AF (3)
În ΔADC aplicăm P.2.a. , adică : AC  DD2  DC  AF (4)

39
 BE AB  EE1
Din ( 3 ) şi ( 4 ), prin împărţire, membru cu membru, obţinem :  ( ** )
DC AC  DD2
BD BE AB  DD1 AB  EE1
Din ( * ) şi ( ** ) rezultă prin înmulţire, membru cu membru :   
EC DC AC  EE2 AC  DD2
BD EB AB 2
sau după simplificare obţinem relaţia lui Steiner, adică :  
DC EC AC 2
P.5.a.Dacă AM este mediană în ΔABC atunci B şi C sunt egal depărtate de
mediana AM.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană.

Concluzie : B şi C sunt egal depărtate de mediană .

P N
Q

B D M C

L
Demonstraţie
Ducem : AD  BC; D Є BC ; BQ  AM; Q Є AM ; CL  AM; L Є AM ; MN  AC; N Є AC ; MP  AB; P Є AB
1) teorema directă : dacă [BM]  [CM] atunci [BQ]  [CL]
* din [BM]  [CM] şi BQ  AM , rezultă ΔBQM  ΔCLM, deci [BQ]  [CL]

2) teorema reciprocă : dacă [BQ]  [CL] şi BQ  AM, atunci [BM]  [CM]

* din [BQ]  [CL] şi BQ  AM , rezultă ΔBQM  ΔCLM, deci [BM]  [CM]

P.5.b. Raportul distanţelor piciorului medianei la laturi este egal cu inversul

raportului laturilor şi reciproc.

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană.; MN  AC; N Є AC ; MP  AB; P Є AB

MP AC
Concluzie :  .
MN AB

P N

B D M C

40
 Demonstraţie
În ΔABM aplicăm P.2.a. , adică : AB  MP  BM  AD (1)
În ΔACM aplicăm P.2.a. , adică : AC  MN  MC  AD (2)
MP AC
1) teorema directă : dacă [BM]  [CM] atunci obţinem AB  MP  AC  MN sau 
MN AB
MP AC AB  MP BM
2) teorema reciprocă : dacă  prin împărţirea relaţiilor ( 1 ) Şi ( 2 ) obţinem :  sau
MN AB AC  MN MC
BM
cum AB  MP  AC  MN rezultă  1 , deci [BM]  [MC] .
MC

P.6.a. Dacă AM este mediana ΔABC iar (d) o paralelă la BC, (d)∩AB = {B’}, (d)∩AC ={C’}
şi (d)∩AM = {M’} atunci [B’M’]  [M’C’] şi reciproc.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană

Concluzie : [B’M’]  [M’C’].

B”
(d) C’
B’
C”

N1

P1
N
M1
P
B M C

Demonstraţie
B ' M ' AM '
Din (d)|| BC, rezultă B’C’ || BC.Din B’C’ || BC rezultă AB ' M ' ABM , de unde avem  (1)
BM AM
C ' M ' AM '
şi AB ' M ' ABM , de unde avem :  (2)
CM AM
B'M ' C 'M '
Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem  de unde cum [BM]  [CM] rezultă [B’M’]  [C’M’]
BM CM
Reciproca : dacă [B’M’]  [C’M’] atunci [B’C’] || [BC]. Presupunem, prin reducere la absurd, că (d) || BC.
Atunci prin M’ ducem noi B”C” || BC.
Conform teoremei directe avem : [B”M’]  [C”M’], deci patrulaterul [B’B”C’C”] este paralelogram, adică
B’B” || C’C” ceea ce contrazice faptul că B’B” ∩C’C” = {A}.

41
 Deci rezultă ( d ) || BC adică B’C’ || BC

P.6.b. Dacă AM este mediana ΔABC, atunci pentru orice punct M i Є AM, MiPi  AB,
M i Pi AC
PiЄAB şi MiNi  AC , NiЄAC, din [BM]  [CM] rezultă 
M i N i AB

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], MP  AB, PЄAB şi MN  AC , NЄAC ,

Mi Є AM, MiPi  AB, PiЄAB şi MiNi  AC , NiЄAC

M i N i AB
Concluzie : [ 
M i Pi AC

B”
(d) C’
B’
C”

Ni

Pi
N
Mi
P
B M C

Demonstraţie
Din MP  AB şi MiPi  AB rezultă MP || MiPi .
În ΔAPM, avem MiPi || MP şi atunci, conform Teoremei fundamentale a asemănării, rezultă
M i Pi AM i APi
  (1)
MP AM AP
Analog în ΔANM, avem MiNi || MN şi atunci, conform Teoremei fundamentale a asemănării, rezultă
M i N i AM i AN i
  (2)
MN AM AN

M i N i AN i M i Pi APi M i N i MN
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă    adică 
MN AP MP AN M i Pi MP
MN AB M i N i AB
Dacă [BM]  [CM] conform P.5.b. rezultă  şi atunci obţinem 
MP AC M i Pi AC
M i N i AB
Reciproca : dacă  atunci [BM]  [CM].
M i Pi AC

M i N i AB M i N i MN MN AB
Dacă  , am demonstrat că  şi atunci avem  , deci
M i Pi AC M i Pi MP MP AC
conform P.5.b.( reciproca ) rezultă [BM]  [CM]

D.3. Definiţia 3 : Numim simediană , izogonala medianei care pleacă din acelaşi vârf.

D.4. Definiţia 4 : În ΔABC numim antiparalelă la dreapta BC , dreapta B’C’ pentru

care avem : B’ЄAC, C’ЄAB astfel încât  AB’C’   ACB.

42
 AM – mediană, deci ]BM]  [CM]
B’C’ – antiparalelă, adică  AB’C’   ACB.
AD – simediană , adică  CAM’   BAD, adică m(  CAM’)  m(  BAD) = α

α α

B’
M’
E
C’

B D M C

P.7. Dacă AM este mediana ΔABC, atunci simediana ce trece prin vârful A este mediană
în ΔAB’C’, unde B’C’ este antiparalelă şi reciproc.

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], B’C’ antiparalelă; AD – simediană

B’C’∩ AM = {M’} ; B’C’∩ AD = {E} ;  CAM   BAD

Concluzie : [B’E]  [C’E]

α α
E1
P’
N’
E2
B’
M’
E
C’

B D M C

Demonstraţie
Construim EE1  AC, E1 ЄAC, EE2  AB, E2 ЄAB , M’N’  AC, N’ ЄAC , M’P’  AB, P’ ЄAB
Deoarece [AM’ şi [AE sunt izogonale în ΔAB’C’, aplicăm P.4.d. şi rezultă
EE1 M ' P '
EE1  M'N' = EE2  M'P' , de unde rezultă  (1)
EE2 M ' N '

M ' P ' AC
Dar M’ ЄAM şi atunci conform P.6.b. rezultă  (2)
M ' N ' AB

43
 Apoi din  CAM   BAD rezultă AB ' C ' ABC , de unde obţinem :
AC AB AC AC '
 sau  (3)
AC ' AB ' AB AB '

EE1 AC '
Între ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) , rezultă  şi atunci, conform P.5.b., avem [B’E]  [C’E]
EE2 AB '
Reciproca : dacă [B’E]  [C’E]. atunci E ЄAD în condiţiile în care AD şi AM sunt izogonale

Presupunem E ЄAD şi fie E’ ЄAD. Atunci rezultă [B’E’]  [C’E’], deci obţinem E’ = E deoarece
mijlocul unui segment este unic.

P.8. Distanţele punctelor simedianei vârfului A la laturile unghiului cu vârful în A

sunt proporţionale cu aceste laturi şi reciproc.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], B’C’ antiparalelă; AD – simediană
B’C’∩ AM = {M’} ; B’C’∩ AD = {E} ;  CAM   BAD

EE1 AC
Concluzie : 
EE2 AB

α α
E1
P’
N’
E2
B’
M’
E
C’

B D M C

Demonstraţie
EE1 AC '
Din E ЄAD conform P.7. rezultă [B’E]  [C’E] şi atunci conform P.5.a. în ΔAB’C’ avem 
EE2 AB '
AC ' AC EE1 AC
Dar  şi atunci 
AB ' AB EE2 AB

EE1 AC
Reciproca : dacă  atunci E ЄAD în condiţiile în care AD şi AM sunt izogonale
EE2 AB
Din faptul că P.5.a. şi P.7. admit reciproce atunci rezultă că şi reciproca la P.8. este adevărată.

P.9. Într-un cerc, coarda mai mare este mai apropiată de centru şi invers.

Ipoteză : Cercul C(O, R); AB – coarda mai apropiată de centru; CD – coarda mai îndepărtatăde centru.
CD > AB

Concluzie : ON < OM

44
 Demonstraţie
Construim [C’D’]  [CD] şi C’D’ || AB şi fie {N’} = C’D’ ∩ OM
Deoarece C”D” > AB rezultă C  ' D '  AB , adică C’ şi D’ se află pe arcul mare AB , deci N’ ЄOM, sau
ON’ < OM.
Dar ON’ = ON şi atunci avem ON < OM.
Reciproca : dacă ON<OM atunci [ON’]  [ON] < [OM] , deci C’ şi D’ se află pe arcul bare AB  C  'D'
unde AB , deci CD > AB.

C
N
D

C’ D’
N’

M
A B

P.10. Într-un cerc, dintre toate coardele care trec printr-un punct P, cea mai mică este
perpendiculară pe OP.

Ipoteză : Cercul C(O, R); P – punct interior al cercului, AB şi CD coarde ; {P} = AB∩CD ; OP  AB
CD > AB

Concluzie : AB < CD

Demonstraţie

D
O

D’

M
P
A B

Construim OM  CD. ΔOPM, dreptunghic în M ne dă OP > OM şi atunci conform proprietăţii P.7. avem
AB < CD.

45
P.11. Două triunghiuri dreptunghice situate în semiplane diferite şi care au
ipotenuza comună iar produsul catetelor egal, sunt congruente.
Ipoteză : Cercul C(O, R); A, B, C, A1, A2 ЄA C(O, R), O Є (BC), ΔABC, ΔA1BC,
AB  AC = BA1  CA1 = BA2  CA2

Concluzie : ΔABC  ΔA1BC  ΔA 2BC

Demonstraţie

B C
D O
D’

A1 A2
Fie AD  BC, D Є (BC),.
AB  AC
Conform P.2.a. avem AD  BC  AB  AC , de unde AD  iar din ipoteză rezultă că
BC
A1 B  A1C A2 B  A2C
AD  
BC BC
Rezultă astfel că A1 şi A2 sunt puncte egal depărtate de BC, deci A1A2 || BC.
Fie A2D’  BC, D’ Є (BC),., deci A2D’ = AD.
Dar ΔADO  ΔA2D’O ( I.C.) , deci  AOD   A2OD’ adică punctele A, O, A2 sunt coliniare, deci
m(  AA1A2) = 900
OD este linie mijlocie în ΔAA1A2, deci D Є (AA1) şi [AD]  [DA1], , adică A1 este simetricul lui A faţă de BC.
[ABA2C] este dreptunghi deci [AB]  [A2C] şi [AC]  [BA2] de unde rezultă ΔABC  ΔACA2 ( cazul C.C.)
Din A1 simetricul lui A faţă de BC rezultă ΔABC  ΔA1BC.
Deci ΔABC  ΔA1BC  ΔA 2BC

P. 12.Cercul

- se numeste cerc locul geometric al punctelor egal departate

de un punct fix numit centru;
- se numeste coarda un segment cu capetele pe cerc;
- se numeste diametru, coarda care contine si centrul cercului
(capetele diametrului se numesc puncte diametral opuse);
- un unghi cu varful in centrul unui cerc se numeste unghi la
centru; masura unui unghi la centru este egala cu masura
arcului mic cuprins intre laturile unghiului;
- in acelasi cerc sau in cercuri congruente, la arce congruente
corespund coarde congruente;
- perpendiculara din centrul cercului pe coarda injumatateste
coarda;
- in acelasi cerc sau in cercuri congruente, daca doua coarde
sunt congruente, atunci ele se afla la aceeasi distanta de centru si reciproc;
- o dreapta poate sa intersecteze un cerc astfel:
a. intr-un punct si se numeste tangenta la cerc
b. in doua puncte si se numeste secanta
- tangenta la cerc este perpendiculara pe raza cercului in punctul de contact;
- se numeste unghi inscris in cerc, unghiul cu varful pe cerc si care are ca laturi doua coarde;

46
- se numeste cerc locul geometric al punctelor egal departate de un punct fix numit centru;
- se numeste coarda un segment cu capetele pe cerc;
- se numeste diametru, coarda care contine si centrul cercului (capetele diametrului se numesc puncte diametral
opuse);
- un unghi cu varful in centrul unui cerc se numeste unghi la centru; masura unui unghi la centru este egala cu
masura arcului mic cuprins intre laturile unghiului;
- in acelasi cerc sau in cercuri congruente, la arce congruente corespund coarde congruente;
- perpendiculara din centrul cercului pe coarda injumatateste coarda;
- in acelasi cerc sau in cercuri congruente, daca doua coarde sunt congruente, atunci ele se afla la aceeasi distanta
de centru si reciproc;
- o dreapta poate sa intersecteze un cerc astfel:
a. intr-un punct si se numeste tangenta la cerc
b. in doua puncte si se numeste secanta
- tangenta la cerc este perpendiculara pe raza cercului in punctul de contact;
- se numeste unghi inscris in cerc, unghiul cu varful pe cerc si care are ca laturi doua coarde;

ROTARU OANA NICOLETA

Şcoala Gimnazială nr. 11 „ George Tutoveanu „

Bârlad – noiembrie 2012

47