TEOREME CLASICE DIN

GEOMETRIA TRIUNGHIULUI

Teorema 1. Să se arate că, un triunghi ABC care are două înălţimi congruente,
este triunghi isoscel.

Demonstraţie
Fie ΔABC în care înălţimile [AD] şi [BE] sunt congruente – fig. 1

E D

A B

Fig. 1

Din [AD]  [[BC] şi [BE]  [AC], rezultă că ΔADC şi ΔBEC sunt dreptunghice şi
au un unghi comun (  C ).
Din [AD]  [BE] şi  C comun rezultă ΔADC  ΔBEC ( cazul (C.U.) de la triunghiurile
dreptunghice ).
Atunci rezultă că şi ipotenuzele sunt congruente, adică [AC]  [BC], deci ΔABC este
isoscel .

Teorema 2. Să se arate că intr-un triunghi ABC, în jurul ortocentrului H,

unghiurile determinate de înălţimi sunt egale cu
unghiurile triunghiului .

Demonstraţie
Fie ΔABC şi înălţimile [AD], [BE] şi [CF] şi H ortocentrul triunghiului – fig. 2

Notăm măsurile unghiurilor determinate de înălţimile triunghiului, în fiecare vârf, respectiv

a1 =mas(  BAD) ; a2 =mas(  CAD) ;

b1 =mas(  CBE) şi b2 =mas(  ABE) ;

c1 =mas(  ACF) şi c2 =mas(  BCF).

1
 A

a1 a2
E

F
B C
A A
H
C B

b2 c1
b1 c2
B D C
Fig. 2

Din ΔADC, dreptunghic în D, avem : a2 = 900 -  C iar din ΔAHE, dreptunghic în E,

avem: a2 = 900 -  AHE deci  AHE =  C şi atunci  BHD =  C
( opus la vârf  AHE)

Din ΔBFC, dreptunghic în F, avem : c2 = 900 -  B iar din ΔCHD, dreptunghic în D,

avem : c2 = 900 -  CHD, deci  CHD =  B şi atunci  AHF =  C
( opus la vârf  AHE).

Cum  BHE este un ungi alungit şi  A +  B +  C = 1800, rezultă

 BHF =  CHE =  A

Teorema 3. Să se arate că intr-un triunghi ABC, picioarele înălţimilor determină

segmente antiparalele cu laturile triunghiului .

Demonstraţie
Fie ΔABC şi înălţimile [AD], [BE] şi [CF] şi H ortocentrul triunghiului – fig. 3
Unim picioarele înălţimilor rezultând ΔDEF – numit triunghiul ortic al ΔABC .
Marcăm în jurul punctului H, conform problemei L.I.TR.1.2. unghiurile
 AHE =  C ;  AHF =  B şi  BHF =  A .
Din  AEH =  AFH = 900 rezultă  AEH +  AFH = 1800 , deci patrulaterul AEHF
este inscriptibil şi atunci avem :
 AEF =  AHF =  B şi respectiv  AFE =  AHE =  C
Cum segmentul [EF] formează unghiuri congruente cu unghiurile de la bază, respectiv
 B şi  C , dar inversate, rezultă că [EF] este antiparalelă cu latura [BC].
Analog se demonstrează că [DE] este antiparalelă cu [AB] şi [DF] este
antiparalelă cu [AC].

2
 A

B E
C
F C
B
A A
H
C B

B D C
Fig. 3

Teorema 4. Să se arate că intr-un triunghi ABC, picioarele a oricare două

înălţimi determină un triunghi asemenea cu ΔABC .

Demonstraţie
Fie ΔABC, H ortocentrul triunghiului şi D, E şi F picioarele înălţimilor – fig. 4

B E
C
F

B D C
Fig. 4

Analizând segmentul [EF], deoarece este antiparalelă, avem

 AEF   ABC ;  AFE   ACB şi  A comun.
Atunci rezultă
ΔAEF  ΔABC ( cazul U.U. de la asemănarea triunghiurilor oarecare )
Ţinând cont de congruenţa unghiurilor de mai sus, scriem rapoartele corespunzătoare
de asemănare şi avem :
[ AE ] [ AF ] [ EF ]
 
[ AB] [ AC ] [ BC ]
Analog se demonstrează şi celelalte cazuri de asemănare, respectiv :

3
 [ BD] [ BF ] [ DF ]
ΔADF  ΔABC şi avem  
[ BA] [ BC ] [ AC ]

[CD] [CE ] [ DE ]
ΔCDE  ΔABC şi avem  
[CA] [CB ] [ AB]

Teorema 5. Să se arate că intr-un triunghi ABC, înălţimilor acestuia sunt

bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic .

Demonstraţie
Fie ΔABC, H ortocentrul triunghiului şi ΔDEF - triunghiul ortic al ΔABC – fig. 5

B E
C
F B

C H

A A
B D C
Fig. 5

Analizând, succesiv antiparalele, rezultă :

[DE] este antiparalelă, deci  CDE =  A şi respectiv  CED =  B ;

[DF] este antiparalelă, deci  BDF =  A şi respectiv  BFD =  C ;

[EF] este antiparalelă, deci  AEF =  B şi respectiv  AFE =  C ;

Din ΔBDH, dreptunghic în D, avem  FDH = 900 -  BDF = 900 -  A (1)

Din ΔCDH, dreptunghic în D, avem  EDH = 900 -  CDE = 900 -  A (2)

Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă  FDH   EDH , deci [DA] este bisectoarea  EDF .

Analog se demonstrează că [EB] este bisectoarea  DEF şi respectiv [FC] este

bisectoarea  DFE .

Teorema 6. Să se arate că intr-un triunghi dreptunghic, ortocentrul

triunghiului coincide cu vârful unghiului drept .

4
 Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A – fig. 6

AH B

Fig. 6

Fie înălţimea [AD]  [BC] .

Cum [AB]  [AC] şi reciproc [AC]  [AB], rezultă evident că înălţimile în ΔABC sunt
concurente în vârful A, deci A  H .

Teorema 7. Situându-ne într-un triunghi dreptunghic, să se demonstreze

Teorema catetei „ cateta este medie geometrică între ipotenuză
şi proiecţia acesteia pe ipotenuză „
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A – fig. 7
Trebuie să demonstrăm relaţiile
[AB]2 = [BC] x [BD] , unde [BD] = pr[BC] [AB]
şi respectiv :
[AC]2 = [BC] x [CD] , unde [CD] = pr[BC] [AC]

B D C
Fig. 7

Avem ΔBAC  ΔBDA (  B – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ BC ] [ AC ] [ AB] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AB]2 = [BC] x [BD]
[ BD] [ AB] [ AD] [ BD] [ AB ]

Analog avem ΔBAC  ΔCDA (  C – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ AC ] [ BC ] [ AB ] [ AC ] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AC]2 = [BC] x [CD] .
[CD] [ AC ] [ AD] [ CD ] [ AC ]
5
Teorema 8. Situându-ne într-un triunghi dreptunghic, să se demonstreze
Teorema înălţimii „ înălţimea este medie geometrică între proiecţiile
catetelor pe ipotenuză sau, altfel spus, între segmentele
determinate de aceasta pe ipotenuză „
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A – fig. 51
Trebuie să demonstrăm relaţia [AD]2 = [BD] x [CD] .
Avem ΔBDA  ΔCDA (  BAD   ACD - ca unghiuri cu laturile perpendiculare –
vezi [BA]  [AC] şi [AD]  [CD], deci cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ AD] [ BD] [ AD] [ BD]

  , de unde avem  , deci [AD]2 = [BD] x [CD] .
[ AC ] [CD] [ AD] [CD] [ AD]
unde [BD] = pr[BC][AB] şi [CD] = pr[BC][AC]
A

B D C
Fig. 8

Teorema 9. Situându-ne într-un triunghi dreptunghic, să se demonstreze

Teorema lui Pitagora „ pătratul ipotenuzei este egal cu suma
pătratelor catetelor”

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A– fig. 9
Trebuie să demonstrăm relaţia [BC]2 = [AB]2 + [AC]2 sau a2 = b2 + c2 . .

Construim pe laturile triunghiului pătratele AA 1A2B – determinat de cateta „c” ,

ΔBCC1 – egal şi simetric cu ΔABC , pătratul BB1C2C1 determinat de cateta „ b „ şi
completăm desenul cu dreptunghiul BB1B2A2 egal cu dreptunghiul ABC1C

C
α

a b

β
B c A

6
 Fig. 9

Obţinem astfel un pătrat cu latura b + c – vezi fig. 10

C2 b C1 c C

b a a
b b
b

b c
B1 A
b B c
c a a c c c

B2 b A2 c A1

Fig. 10

Pătratul de latură b + c, are suprafaţa ( b + c )2 care este compusă din suprafaţa

a patru triunghiuri dreptunghice egale cu ΔABC, un pătrat cu latura b şi un pătrat cu
latura c .
Deci avem SPatrat A1B2C2C= SPatrat BB1C2C + SPatrat AA1A2B + S4 triunghiuri dreptunghice ABC , adică
( b + c )2 = b2 + c2 + 4x b x c/2 = b2 + c2 + 2bc - evident
În pătratul cu latura b + c rearanjăm figurile geometrice astfel încât cele patru
triunghiuri dreptunghice, egale cu ΔABC, să fie dispuse la colţurile pătratului –
fig. 11,

C2 c M b C
β α

a c
b a β
N Fig. 11
α
α
Q
β a b
a
c
α β
B2 b c A1
P
Rezultă astfel un pătrat de aceeaşi arie, respectiv ( b + c )2 compusă din suprafaţa
celor patru triunghiuri, fiecare de arie b x c / 2, şi un pătrat interior MNPQ de
latură a, adică :

SPatrat A1B2C2C= S4 triunghiuri dreptunghice ABC + SMNPQ

Demonstraţia că MNPQ este pătrat este uşoară şi anume :

 notăm cu α unghiul ascuţit C al ΔABC şi cu β unghiul ascuţit B al ΔABC – vezi
fig.52. Rezultă α + β = 900

7
  în fig 54, în fiecare punct M, N, P sau Q avem trei unghiuri dintre care două egale
respectiv cu α şi β , de unde rezultă al treilea unghi egal cu 180 – (α + β ) = 900,
deci MNPQ este pătrat.
Comparând cele două pătrate din fig. 53 şi fig. 54, rezultă că suprafaţa MNPQ din fig. 54
este diferenţa de la suprafaţa pătratului de latură ( b + c ) din fig.53 şi suprafaţa celor
patru triunghiuri, adică suprafaţa pătratului MNPQ din fig. 54, este egală cu suma
suprafeţelor pătratelor de latură b şi respectiv c din fig. 53.
Aceasta ne conduce la relaţia
a2 = b 2 + c 2

Teorema 10. Situându-ne într-un triunghi oarecare, să se demonstrez

Teorema lui Pitagora generalizată „ pătratul unei laturi este
egal cu suma pătratelor celorlalte două laturi din care se scade
dublul produsului dintre una din cele două laturi şi proiecţia
celeilalte laturi pe aceasta – dacă unghiul care i se opune laturii
respective este ascuţitunghic – sau se adună dublul acestui
produs dacă unghiul care i se opune laturii respective este
obtuzunghic, ”

Demonstraţie
a) Cazul când latura calculată se opune unui unghi ascuţitunghic
Fie ΔABC, un triunghi oarecare în care avem evident notaţiile
[BC] = a ; [AC] = b şi [AB] = c şi înălţimea din B, respectiv [BD] = hb – fig. 12

c hb a

m
b
A D C

Fig. 12

Din [BD]  [AC] notăm cu m = pr[AC][AB]

Atunci, deoarece  A < 900, trebuie să demonstrăm relaţia :

a2 = b2 + c2 – 2bm (1)

Din fig. 12, rezultă :

* în ΔADC, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  a 2  (b  m) 2 ( 1.1 )
* în ΔADB, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  c 2  m 2 ( 1.2 )
* între ( 1.1 ) şi ( 1.2 ) obţinem succesiv :

8
 a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  b 2  2bm  m 2  c 2  m2

a 2  b 2  c 2  2bm , adică relaţia ( 1 ).

b) Cazul când latura calculată se opune unui unghi obtuzunghic – fig. 13

Fie [BD]  [AC] - pe prelungirea lui [AC] - şi notăm cu m = pr[AC][AB]

Atunci, deoarece  A > 900, trebuie să demonstrăm relaţia :

a2 = b2 + c2 + 2bm (2)

hb c a

m >900
b
D A C

Fig. 13

Demonstraţie :
Din fig. 13, rezultă :
* în ΔBDC, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  a 2  (b  m) 2 ( 1.1 )
* în ΔADB, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  c 2  m 2 ( 1.2 )
* între ( 1.1 ) şi ( 1.2 ) obţinem succesiv :
a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  b 2  2bm  m 2  c 2  m 2

a 2  b 2  c 2  2bm , adică relaţia ( 2 ).

9
Teorema 11. Situându-ne într-un triunghi oarecare, să se demonstreze
Teorema lui Thales „O paralelă dusă la una din laturile unui
triunghi, determină pe celelalte două laturi segmente
proporţionale „

Demonstraţia 1 :
Fie ΔABC şi [MN] || [BC] – fig. 14

M N

B C

Fig. 14

[ AM ] [ AN ]
Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă  ( Teorema lui Thales )
[ MB ] [ NC ]
Demonstraţia 2
Vom folosi metoda lui Euclid – fig 15

N’ M’

M N

B C

Fig. 15

 unim B cu N şi C cu M şi în ΔAMN ducem înălţimile [MM’]  [AN] şi [NN’]  [AM]

 ΔAMN şi ΔBMN au aceeaşi înălţime [NN’] . Deci avem

[ AM ]  [ NN '] [ MB ]  [ NN ']
SAMN  şi respectiv SBMN 
2 2
SAMN [ AM ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (1)
SBMN [ MB]

10
  ΔBNM şi ΔCMN au aceeaşi bază [MN] şi aceeaşi înălţime, deci au ariile egale,
adică SΔBNM = SΔCMN
 ΔANM şi ΔCNM au aceeaşi înălţime [MM’] . Deci avem
[ AN ]  [ MM '] [ NC ]  [ MM ']
SANM  şi respectiv SCNM 
2 2
SANM [ AN ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (2)
SCNM [ NC ]
SANM SANM
 Avem egalitatea  deoarece SΔBNM = SΔCNM .şi cum
SBNM SCNM
SAMN [ AM ] SANM [ AM ]
 rezultă  (3)
SBMN [ MB] SCNM [ BM ]
 Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă

[ AM ] [ AN ]

[ BM ] [ NC ]

Teorema 12. Situându-ne într-un triunghi oarecare, să se demonstreze

Teorema fundamentală a asemănării
„O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi, determină
un triunghi asemenea cu triunghiul dat „

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] || [BC] – fig. 16

M 1 2 N

1 2
B C

Fig. 16

Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă ΔAMN  ΔABC ( Teorema fundamentala
a asemănării )
Din [MN] || [BC] şi [AB] secantă rezultă  ABC   AMN şi respectiv
 ACB   ANM deci ΔAMN  ΔABC ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare )
şi avem egalitatea următoarelor rapoarte
[ AM ] [ AN ] [ MN ]
 
[ AB ] [ AC ] [ BC ]

Teorema 13. Situându-ne într-un triunghi oarecare, să se demonstreze

11
 Teorema bisectoarei „ În orice triunghi, bisectoarea unui
unghi determină pe latura opusă segmente proporţionale
cu laturile din care pleacă „

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [AM] bisectoarea unghiului A – fig. 17
Vom demonstra relaţia :
[ BM ] [ AB]

[CM ] [ AC ]

1 1

B M C

Fig. 17

În C ducem o paralelă la [AM] care taie prelungirea lui [BA] în N. – fig. 18

1 1

1
1
B M C

Fig. 18

În ΔBCN , unde [AM] || [CN], aplicăm Teorema lui Thales şi avem :

[ BM ] [ BA]
 (1)
[ MC ] [ AN ]

Dar din [AM] bisectoare avem

 BAM   MAC (2)
iar din [AM] || [CN] şi [BN] secantă avem

12
  BAM   BNC – unghiuri corespondente (3)
şi din [AM] || [CN] şi [AC] secantă avem
 MAC   ACN (4)

Din ( 2 ) , ( 3 ) şi ( 4 ) rezultă  ACN   ANC, deci ΔACN este isoscel şi anume

avem [AC]  [AN].
Înlocuind pe [AN] cu [AC], relaţia ( 1 ) , devine :

1
[MA]2  [ MB]2  [ MC ]2  ( a 2  b 2  c 3 ) [ BM ] [ AB ]
3  c.c.t.d.d.
[ MC ] [ AC ]

Notă : Teorema este verificată şi de bisectoarea exterioară a unui unghi a

triunghiului – fig. 19

2 A

2 1 1

2 E

1
2

D B M C

Fig. 19

[ DB] [ AB]
Din [AD bisectoare exterioară rezultă 
[ DC ] [ AC ]
Demonstraţie :
În B ducem o paralelă la [AD] care taie pe [AC] în E şi o paralelă la bisectoarea
interioară [AM] care taie pe [AC] în F.

În ΔADC cu [BE] || [AD] aplicăm Teorema lui Thales şi avem :

[ EC ] [ BC ]
 (1)
[ AC ] [ BD]

şi atunci mai rezultă şi proporţia

[ AE ] [ DB]
 (2)
[ AC ] [ DC ]

13
 În ΔADC cu [BE] || [AD] şi [AB] secantă rezultă  DAB   ABE iar din
[BE] || [AD] şi [AC] secantă rezultă  FAD   DAB   AEB şi atunci rezultă
 ABE   AEB, deci ΔABE este isoscel cu [AB]  [AE].
Înlocuind în ( 2 ) pe [AE] obţinem

[ AB ] [ DB ] [ DB ] [ AB]
 sau 
[ AC ] [ DC ] [ DC ] [ AC ]

Teorema 14. Situându-ne într-un triunghi oarecare, să se demonstreze

Teorema liniei mijlocii „ În orice triunghi, linia mijlocie este
paralelă cu cea de a treia latură şi egală cu jumătate din
lungimea acesteia „

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] linia mijlocie cu MЄ[AB] şi NЄ[AC] – fig. 20.

M N

B C

Fig. 20

[ BC ]
Din [AM]  [MB] şi [AN]  [NC] rezultă [MN] || [BC] şi [ MN ]  .
2
Din [AM]  [MB] şi [AN]  [NC] rezultă [AB] = 2[AM] şi [AC] = 2[AN] şi atunci avem :

[ AM ] [ AN ] 1
  (1)
[ AB] [ AC ] 2

Din ( 1 ) şi faptul că  A comun în ΔAMN şi ΔABC rezultă ΔAMN ΔABC de unde

rezultă  AMN   ABC şi  ANM   ACB, de unde rezultă [MN] || [BC].
Din ΔAMN ΔABC scriem rapoartele de asemănare

[ AM ] [ AN ] [ MN ]
  şi ţinând cont de ( 1 ) rezultă
[ AB] [ AC ] [ BC ]

[ MN ] 1 [ BC ]
 , de unde [ MN ] 
[ BC ] 2 2

14
Teorema 15. Două secante, determină pe mai multe drepte paralele,
segmente proporţionale

Demonstraţie
Fie d1||d2||d3 şi secantele a şi b care taie respectiv pe d 1 în A1 şi B1, pe d2 în A2 şi B2 şi pe
d3 în A3 şi B3 – fig. 21.
Se cere să se arate ca are loc relaţiile
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ] [ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 sau  sau  şi derivatele acestora.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

d1 A1 B1

d2 A2 C2 B2

d2 A3 C3 B3

a a’ b

Fig. 21

Prin punctul B1 ducem o dreaptă a’ || a care taie pe d2 în C2 şi pe d3 în C3.

Rezultă [A1A2]  [B1C2], [A2A3]  [C2C3] şi [A1A3]  [B1C3] - ca segmente determinate
de paralele cuprinse între alte paralele.
Atunci în ΔB1B3C3 cu B2C2 || B3C3 aplicăm Teorema lui Thales şi obţinem
A B A  B 900
    450 [ B1C2 ]  [ B1 B2 ]
Din [C2B2] || [C3B3] rezultă 2 2 2 2 şi
[B C ] [B B ] 1 3 1 3

cum [A1A2]  [B1C2] şi [A1A3]  [B1C3]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
relaţia devine :  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
Din  , folosind proporţii derivate avem
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1B3 ]  [ B1B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]
sau respectiv

[ A1 A2 ] [ B1B2 ] [ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1 B3 ]  [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
15
Teorema 16. –
Teorema medianei Într-un triunghi, lungimile medianelor
sunt date de relaţiile :

2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 
2
a
sau ma 
4 4

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m 
2
b
sau mb 
4 4

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m 
2
c
sau mc 
4 4
Demonstraţie
Fie ΔABC , cu a = [BC], b = [AC], c = [AB] şi medianele ma = [AM], mb = [BN] şi
a b c
mc = [CP], unde [BM]  [MC] = ; [CN]  [NA] = şi [AP]  [PB] = – fig. 22
2 2 2

ma
P G N

mb mc
B D M C

Fig. 22

Ducem din vârful A înălţimea [AD]  [BC] şi se obţin [BD] = pr[BC][AB] şi

[DC] = pr[BC][AC]
În ΔABM, calculăm pe ma = [AM] folosind teorema generalizată a lui Pitagora, adică

[AM]2 = [AB]2 + [BM]2 – 2[BM]x pr[BC][AB adică

2
a a
m  c     2   [ BD]
2
a
2
(1)
2 2

În ΔACM, calculăm pe ma = [AM] folosind teorema generalizată a lui Pitagora, adică

[AM]2 = [AC]2 + [CM]2 – 2[CM]x pr[BC][AC] adică

2
a a
m  b     2   [CD ]
2
a
2
(2)
2 2
Adunând relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ), membru cu membru, rezultă succesiv :

16
 2 2
a a a a
2m  c     2   [ BD]  b 2     2   [CD ]
2
a
2

2 2 2 2

2
a a
2m  c  b  2    2    [ BD]  [CD]
2
a
2 2

2 2
2 2
a a a
2m  c  b  2  2   a ; 2ma2  c 2  b 2   a 2
2
a
2 2

4 2 2
2
a
2ma2  c 2  b 2 
2
2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 
2
a
de unde ma 
4 4
Analog ducând înălţimea din B, obţinem :

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m 
2
b
de unde mb 
4 4
şi ducând înălţimea din C, obţinem :

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m 
2
c
de unde mc 
4 4

Teorema 17. Într-un triunghi, centrul de greutate al acestuia se află

la 2/3 de orice vârf şi 1/3 faţă de latura opusă acestuia ,
adică au loc relaţiile – fig. 23

P N

B M C

Fig. 23

17
 2 1
AG  AM şi GM  AM
3 3
2 1
BG 
BN şi GN  BN
3 3
2 1
CG  CP şi GP  CP
3 3
Demonstraţie
Ducem prin M o paralelă la [BN] şi fie D intersecţia acesteia cu [AC].
Ducem prin P o paralelă la [BN] şi notăm cu E intersecţia acesteia cu [AM] şi cu
F intersecţia acesteia cu [AC] – fig. 24

F
P E N

G D

B M C

Fig. 24

Din [BM]  [MC] şi [MD] || [BN], rezultă [MD] este linie mijlocie în ΔBCN, deci
[CN ]
avem [CD]  [DN] = .
2
[ AN ]
Dar [CN]  [AN] şi atunci avem : [CD]  [DN] = , deci rezultă
2
.
[ ND] 1
 (1)
[ AN ] 2

Din [AP]  [PB] şi [PF] || [BN], rezultă [PF] este linie mijlocie în ΔABN, deci avem
[ AN ] [ AF ] 1
[AF]  [FN] = , deci rezultă :  (2)
2 [ AN ] 2

Din [AP]  [PB] şi [PE] || [BN], rezultă [PE] este linie mijlocie în ΔABG, deci avem
[ AG ] [ AE ] 1
[AE]  [EG] = deci rezultă :.  (3)
2 [ AG ] 2

[ ND] 1 [ MG ] 1
Din [MD] || [NG] şi  rezultă  , deci
[ AN ] 2 [ AG ] 2

18
 [ AG ]
[ MG ]  (4)
2
[ AG ] [ AM ]
adică [MG]  [GE]  [AE] = = sau altfel spus rezultă :
2 3

2 1
AG  AM şi GM  AM
3 3
Analog se demonstrează şi relaţiile

2 1
BG  BN şi GN  BN
3 3
şi respectiv relaţiile

2 1
CG  CP şi GP  CP
3 3

Teorema 18. Într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare

vârfului unghiului drept este egală cu ½ din ipotenuză.

Demonstraţie
Fie ΔABC , dreptunghic în A, deci ipotenuza este a = [BC] şi catetele sunt b = [AC] şi
c = [AB] . Fie mediana ma = [AM] - fig. 25 .
Din M ducem o paralelă la AB. Deoarece [AB]  [AC] şi [MN] || [AB], atunci rezultă
[MN]  [AC].
De asemenea din [BM]  [MC] şi [MN] || [AB] rezultă [MN] – linie mijlocie, deci avem
[AN]  [NC].
Din [AN]  [NC] şi [MN]  [AC] rezultă ΔAMC isoscel, deci [AM]  [MC].
[ BC ]
Din [BM]  [MC] şi [AM]  [MC] rezultă [AM]  [BM]  [MC] = .
2
Fie R = [AM]  [BM]  [MC] .
Rezultă că {M} coincide cu centrul cercului circumscris ΔABC , adică {M}  {O} .

R N

B R x C
R O
MO

Fig. 25
19
 Consecinţe : 1) Cercul circumscris unui triunghi dreptunghic are ca diametru
ipotenuza acestuia , iar centru pe mijlocul ipotenuzei.

2) Triunghiul înscris într-un semicerc este triunghi dreptunghic.

Teorema 19. Într-un triunghi intersecţia bisectoarelor interioare este

centrul cercului înscris triunghiului

Demonstraţie
Fie ΔABC şi „ I „ intersecţia bisectoarelor interioare [AI, [BI şi [CI – fig. 26

1 1

E
F
r r

x
D
I

2 r 3
2 3
B D C

Fig. 26

Din [AI] bisectoarea  A, rezultă  BAI   CAI =  1

Din [BI] bisectoarea  B, rezultă  ABI   CBI =  2
Din [CI] bisectoarea  C, rezultă  BCI   ACI =  3

Ducem din „ I” perpendicularele [ID]  [BC], [IE]  [AC] şi [IF]  [AB] rezultând
triunghiurile dreptunghice AEI, AFI, BFI, BDI, CDI şi CEI..
Din
EAI  FAI  1
  ΔAEI  ΔAFI , deci [IE]  [IF] (1)
[ AI ]  comuna 

Din
FBI  DBI   2 
  ΔBFI  ΔBDI , deci [IF]  [ID] (2)
[ BI ]  comuna 

Din
DCI  ECI  3
  ΔCDI  ΔCEI , deci [ID]  [IE] (3)
[CI ]  comuna 
Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [ID]  [IE]  [IF] = r ( raza cercului înscris )

20
Teorema 20 Într-un triunghi intersecţia unei bisectoare interiore şi a
celorlalte două bisectoare exterioare este centru cercului
exînscris triunghiului.

Def. – numim cerc exînscris, cercul tangent la una din laturile triunghiului
şi la prelungirile celorlalte două laturi.

Demonstraţie

Fie ΔABC şi respectiv [AI bisectoarea interioară din A, [BI a şi [CIa bisectoarele exterioare
din B şi C – fig. 27
A

11

A’
B 2 3 3 C
2
ra C’
B’
ra ra
x Ia
C”

B”

Fig. 27

Din [AI] bisectoarea interioară a  A, rezultă  BAIa   CAIa =  1

Din [BI”] bisectoarea exterioară a  B, rezultă  B”BIa   CBIa =  2
Din [CI”] bisectoarea exterioară a  C, rezultă  BCIa   C”CIa =  3

Ducem din I” perpendicularele [IaA’]  [BC], [IaB’]  [AB] şi [IaC’]  [AC] rezultând
triunghiurile dreptunghice AB’Ia, AC’Ia, BB’Ia, BA’Ia, A’CIa şi CC’Ia...

Din
B ' AI a  C ' AI a  1
 ΔAB’Ia  ΔAC’Ia , deci [IaB’  [IaC’] (1)
[ AI a ]  comuna 

Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 

21
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [Ia A’]  [IaB’]  [IaC’] = ra ( raza cercului exînscris

pentru vârful A )

Analog se demonstrează şi pentru celelalte două vârfuri obţinând razele cercurilor

exînscrise, respectiv rb – fig 28 - pentru vârful B şi rc – fig. 29 - pentru vârful C.

A”

A’
rb
Ib
A

rb
B’ rb
B C C’ C”

Fig. 28

A”

A’
rc
Ic
A

rc C’
rc
B” B’ B C
22
 Fig. 29

Teorema 21 Într-un triunghi intersecţia mediatoarelor este centrul cercului

circumscris triunghiului dat .

Demonstraţie

Fie ΔABC şi respectiv M, N şi P mijloacele laturilor [BC], [AC] şi [AB] – fig 30.
Fie d1, d2, d3 mediatoarele laturilor triunghiului şi O intersecţia acestora.
Din (OM) mediatoarea laturii [BC] rezultă [OB]  [OC] (1)

Din (ON) mediatoarea laturii [AC] rezultă [OC]  [OA] (2)

Din (OP) mediatoarea laturii [AB] rezultă [OA]  [OB] (3)

Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [OA]  [OB]  [OC] = R 9 raza cercului circumscris ).

R
N
P
O

R
R
B
M C

Fig. 30

Teorema 22 „Se dă ∆ABC , cu centrul de greutate în punctul G. Prin G se

duce o dreaptă oarecare d1 şi o altă dreaptă d2 perpendiculară pe d1 .
Se cere să se arate că, în raport cu oricare din cele două drepte,
există un vârf al ∆ABC pentru care, distanţa de la acesta
la dreapta respectivă, este egală cu suma distanţelor de la
celelalte două vârfuri ale triunghiului, la aceeaşi dreaptă”.

Demonstraţie
Folosind datele din problemă rezultă desenul din fig. 31
d1
A
d2

B2 A1

23
 C1
A2 N
P
G

P1 N2
B M C

B1
C2
Fig. 31

Fie M, N şi P mijloacele laturilor [BC], [AC] şi respectiv [AB].

Atunci se stie că au loc relaţiile :
[AG]= 2[MG] ; [BG] = 2[NG] ; [CG] = 2[PG] (1)

Ducem PP1┴d2 şi respectiv NN2┴d2 , unde P1 €d1 şi N2 €d2.

Din AA1┴ d1 şi BB1┴d1, reazultă AA1B1B trapez.dreptunghic şi cum [AP]≡[BP]
atunci PP1 este linie mijlocie în trapezul AA1B1B, deci avem :

[AA1 ] + [BB1 ]
[PP1 ]  . sau [AA1] + [BB1] = 2[PP1] (2)
2
Din CGC1 ≡ PGP1 ( opuse la vârf ) iar ∆CGC1 şi ∆PGP1 dreptunghice, rezultă

∆CGC1 ≈ ∆PGP1 ( cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriind raporturile de asemănare avem :
[CG] [CC1 ] [C1G]
  (3)
[PG] [PP1 ] [P1G]
Între ( 1 ) şi ( 3 ) rezultă :

2[PG] [CC1 ] [CC1 ]

   2 , deci
[PG] [PP1 ] [PP1 ]

[CC1] = 2[PP1] (4)

Între ( 2 ) şi ( 4 ), avem :

[CC1] = [AA1] + [BB1] c.c.t.d.d. faţă de dreapta d1 . (5)

Analog rezultă succesiv :

Din AA2┴ d2 şi CC2┴d1, reazultă ACC2A2 trapez.dreptunghic şi cum [AN]≡[CN]
atunci NN2 este linie mijlocie în trapezul ACC2A2 deci avem :

[AA 2 ] + [CC2 ]
[ NN 2 ]  . sau [AA2] + [CC2] = 2[NN2] (6)
2
Din BGB2 ≡ NGN2 ( opuse la vârf ) iar ∆BGB2 şi ∆NGN2 dreptunghice, rezultă

∆BGB2 ≈ ∆NGN2 ( cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriind raporturile de asemănare avem :
[BG] [BB2 ] [B2G]
  (7)
[NG] [NN 2 ] [N 2G]

24
 Între ( 1 ) şi ( 7 ) rezultă :

2[NG] [BB2 ] [BB2 ]

=  =2 , deci
[NG] [NN 2 ] [NN 2 ]

[BB2] = 2[NN2] (8)

Între ( 6 ) şi ( 8 ), avem :

[BB2] = [AA2] + [CC2] c.c.t.d.d. faţă de dreapta d2 .

Teorema 23 –
Teorema lui Leibniz - Dacă G este centrul de greutate
al unui ΔABC şi M un punct arbitrar în planul acestuia,
atunci are loc relaţia :
[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AB]2 + [BC]2 + [AC]2 + 3[MG]2 .

Demonstraţie
Fie M, un punct exterior în planul ∆ABC. Unim M cu A, cu B, cu C şi cu M .
Proiectăm pe dreapta (MG) vârfurile triunghiului, respectiv în A 1, B1 şi C1 .
Rezultă [GA1] = pr[MG][AG] , [BB1] = pr[MG][BG] şi [CC1] = pr[MG][CG].
Aplicăm succesiv teorema lui Pitagora generalizată în triunghiurile MAG, MBG
şi MCG şi obţinem :

[MA]2 = [AG]2 + [MG]2 – 2[MG][GA1] ( 9 ) - vezi unghiul MGA > 900

[MB]2 = [BG]2 + [MG]2 + 2[MG][GB1] ( 10 ) - vezi unghiul MGB > 900

[MC]2 = [CG]2 + [MG]2 – 2[MG][GC1] ( 11 ) - vezi unghiul MGC < 900

Ducem apoi în G o dreaptă d perpendiculară pe (MG) şi proiectă vârfurile A, B, C

pe dreapta ( d ), respectiv în A2, B2 şi C2. În plus proiectăm pe dreapta d şi
mijloacele laturilor [AB] şi [AC}, respectiv punctul P în P 2 şi punctul N în N2.

M x
A
d

B2 A1
C1
A2 N
P
G

P1 N2
B M C

B1
C2

25
 Fig. 32

Conform celor demonstrate pa pasul 1 , avem :

[CC1] = [AA1] + [BB1] ( 12 )
[BB2] = [AA2] + [CC2] ( 13 )

Adunăm relaţiile ( 9 ), ( 10 ) şi ( 11 ) , membru cu membru şi obţinem :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [MG]2 – 2[MG][GA1]+ [BG]2 + [MG]2 +

+ 2[MG][GB1] +[CG]2 + [MG]2 – 2[MG][GC1]


[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 +

+ 2[MG]([GB1] – [GA1] – [GC1])

Dar AA1GA2, BB1GB2 şi CC1GC2 sunt dreptunghiuri şi atunci avem [GA 1]=[AA2] ,
[GB1] = [BB2] şi [GC1] = [CC2] de unde obţinem

[GB1] – [GA1] – [GC1] = [BB2] – [AA2] – [CC2] = 0 ( vezi relaţia ( 13 ).

Astfel suma anterioară devine formula din Teorema lui Leibniz, respectiv :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 - c.c.t.d.d. ( 14 )

Pasul 3. Vom arăta ca suma pătratelor distanţelor de la un punct M la vârfurile triunghiului,

este minimă atunci când M coincide cu G - fig. 33 .

Din formula medianei, avem ma = [AN] , mb = [BP] şi mc = [CQ] şi respectiv formulele :

2ma m 2mb m 2mc
[ AG ]  şi [GN ]  a , respectiv [ BG ]  şi [GP ]  b , respectiv [CG ]  şi
3 3 3 3 3
m
[GG ]  c .
3

P N

MG

A Q B
Fig. 33

Pe de altă parte avem formulele :

2(b 2  c 2 )  a 2
m 
2
a
( 15 )
4

26
 2(c 2  a 2 )  b 2
m 
2
b
( 16 )
4

2(a 2  b 2 )  c 2
m 
2
c
( 17 )
4
Adunând relaţiile ( 15 ), ( 16 ) şi ( 17), membru cu membru, obţinem :

3 2
ma2  mb2  mc2  (a  b 2  c3 ) ( 18 )
4
Astfel, ţinând cont şi de relaţia ( 18 ), formula ( 14 ), din Teorema lui Leibinz
devine succesiv :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 =

4ma2 4mb2 4mc2 4 2
=    3 0  (ma  mb2  mc2 ) =
9 9 9 9
4 3 2 1
=  (a  b 2  c3 )  ( a 2  b 2  c3 ) ,
9 4 3
deci
1
[MA]2  [ MB]2  [ MC ]2  (a 2  b2  c3 ) ( 19 )
3

Teorema 24 – Distanţa dintre centrul de greutate G şi centrul cercului

circumscris ΔABC este dată de relaţia
1
[OG] = 9 R 2  (a 2  b 2  c 2 )
3
Demonstraţie
Ducem mediatoarele (OQ), (ON), şi (OP) şi atunci rezultă
[OA] = [OB] = [OC] = R - raza cercului circumscris ΔABC. – fig. 34

Vom calcula distanţa [OG] .

Alegem punctul M să coincidă cu punctul O şi atunci [MG] = [OG] .
Astfel înlocuind în relaţia ( 18 ) , obţinem :

[OA]2 + [OB]2 + [OC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[OG]2 sau

R [CG]2 sau
3[OG]2 = [OA]2 + [OB]2 + [OC]2 - [AG]2 + [BG]2 +
P
N C
G

O
R R
Q

27
 A B

Fig. 34

3[OG]2 = 3R2 - [AG]2 - [BG]2 - [CG]2 sau

4ma2 4mb2 4mc2 4

3[OG]2 = 3R 2 - - -  3R 2  (ma2  mb2  mc2 ) sau ţinând cont de ( 17 ) avem :
9 9 9 9

4 3 1
3[OG]2 = 3R 2   (a 2  b2  c 2 )  3R 2  (a 2  b2  c 2 ) de unde rezultă
9 4 3
1 1 1
[OG]2 = 9 R 2  ( a 2  b 2  c 2 )  [OG]2 = R 2  (a 2  b 2  c 2 )  9 R 2  (a 2  b 2  c 2 )  sau
9 9 9
1
[OG]2 = 9 R 2  ( a 2  b 2  c 2 )  ( 20.1 )
9
şi respectiv
1
[OG] = 9 R 2  (a 2  b2  c 2 ) ( 20.2 )
3
Cum evident [OG] ≥ 0 , rezultă o cunoscută inegalitate :

9R 2  a 2  b 2  c 2 ( 21 )

Teorema 25 –
Dreapta lui Euler – Ortocentru, centrul de greutate
şi centrul cercului circumscris unui triunghi sunt coliniare iar dreapta
pe care se află se numeşte dreapta lui EULER.

Demonstraţie
Vom demonstra mai întâi ca O, G şi H sunt coliniare ( ele se află pe dreapta
numită Dreapta lui Euler )- fig. 35.
Fie înălţimile [AD] şi [BE], rezultă {H} =[AD]∩[BE] ortocentrul ΔABC, [AN] şi
[BP] mediane, deci G – centrul de greutate ( intersecţia medianelor) şi
O – centrul cercului circumscris ( intersecţia mediatoarelor (OQ), (ON) şi (OP).
Unim M cu N, rezultă [MN] este linie mijlocie în ΔABC, deci
[QN] || [AC] şi [AC] = 2[QN] ( 22 )
Din [ON]  [BC] şi (AH)  (BC], rezultă [ON] || [AH] ( 23 )
Din [OQ]  [AB] şi (CH)  (AB], rezultă [OQ] || [CH] ( 24 )
Din ( 22 ), ( 23 ) şi ( 24 ) rezultă ΔNOQ ΔABC deoarece au laturile paralele.

28
Scriem raporturile de asemănare şi ţinând cont de ( 22 ) , rezultă :
[ HA] [CH ] [ AC ]
[ A ' M ]  [ NP]  [ MN ]  [ A ' P]  [ A ' N ] [ MP]    2 , deci
[ON ] [OQ] [QN ]
[HC] = 2[OQ] ( 25 )

Dar [CG] = 2[GQ] ( 26 )

C

N
P
G

O
A B
x Fig. 4
F Q

Fig. 35
Apoi fie x = mas(  FQC ) şi atunci avem :
 din ΔCFQ – dreptunghic în F rezultă mas(  HCQ) = 900 – mas(  FQC)
= 900 – x
 din (OQ)  [AB], rezultă :mas(  OQG) = 900 – mas(  FQC) = 900 – x, deci
rezultă

mas(  HCQ) = mas(  OQG ) ( 27 )

Din ( 25 ), ( 26) şi ( 27) rezultă

[ HC ] [CG ]
  2 şi cum mas(  HCQ) = mas(  OQG ) rezultă că
[OQ] [GQ]

ΔCHG  ΔOQG ( cazul L.U.L. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci avem

mas(  CGH) = mas(  OGQ ) şi cum C, G, Q sunt coliniare rezultă că şi H, G, O

sunt coliniare iar  CGH şi  OGQ sunt opuse la vârf.
Dreapta determinată de cele trei puncte coliniare O, G, H se numeşte

29
 Dreapta lui Euler.
Din asemănarea celor două triunghiuri mai rezultă cel de al treilea raport, respectiv :

[ HG ]
.  2 , de unde
[OG ]

[HG] = 2[OG] ( 28 )

Atunci folosind relaţia ( 20.1 ) avem :

4
[HG]2 = 4[OG]2 = [9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 )] ( 29 )
9
Din ( 28 ) rezultă [HO] = 3[OG] şi atunci avem analog :

1
[HO]2 = 9[OG]2 =9  [9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 )] , deci
9
[HO]2 = 9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 ) ( 30 )

Teorema 26 –
Teorema lui Euler - Mijloacele laturilor unui triunghi,
Picioarele înălţimilor şi mijloacele segmentelor formate de ortocentru
cu vârfurile triunghiului sunt 9 puncte conciclice (adică se află pe
acelaşi cerc numit Cercul celor 9 puncte sau Cercul lui Euler ).- fig. 36

Demonstraţie :
Fie ΔABC, [AA’], [BB’], [CC’] înălţimile triunghiului, H ortocentrul triunghiului şi
M, N, P, respectiv mijloacele laturilor [BC], [AC] şi [AB].
Fie apoi A”, B” şi C” mijloacele segmentelor [AH}, [BH], şi [CH].
Atunci punctele A’, M, C”, N, B’, A”, P, C’ şi B” sunt conciclice.

Fig. 36

1) Picioarele înălţimilor şi punctele M, N şi P sunt conciclice :

Avem succesiv :
[ AB ] c [ BC ] a
 [MN] – linie mijlocie, deci [ MN ]   şi analog [ NP ]   şi
2 2 2 2
[ AC ] b
[ MP ]  
2 2
30
  În ΔAA’B, dreptunghic în A’, avem [A’P] , mediana din vârful unghiului drept şi
[ AB ] c [ AC ] b
atunci avem [ A ' P]   şi analog [ A ' N ]  
2 2 2 2
a c b
2 2 2
 În ΔABC, teorema cosinusului ne dă : cos B  iar din ΔAA’B rezultă
2ac
a2  c2  b2 a 2  c 2  b2
[ BA ']  [ AB]cos B  c  cos B  c  
2ac 2a
a a c b
2 2 2
b2  c2
 apoi avem [ MA ']  [ BM ]  [ A ' M ]   
2 2a 2a
 Calculăm apoi

( 31 )

şi

. ( 32 )

Între relaţiile ( 31 ) şi ( 32 ), avem [ A ' M ]  [ NP]  [ MN ]  [ A ' P]  [ A ' N ]  [ MP] , adică conform
Teoremei reciproce a lui Ptolemeu, patrulaterul A’MNP este inscriptibil – fig. 37

Fig. 37

Analog se demonstrează că patrulaterul B’MNP est inscriptibil şi patrulaterul

C'MNP este inscriptibil
Concluzia 1 : punctele A’, B’, C’, M, N şi P sunt conciclice .

2) Punctele picioarele înălţimilor şi mijloacele segmentelor formate de

ortocentru cu vârfurile triunghiului sunt conciclice .
Fie patrulaterul A”C’A’B’ Avem succesiv
[A'B'] = c  cosC ( 33 )
[B'C'] = a  cosA ( 34 )
[A'C'] = b  cosB ( 35 )
În ΔAB’H şi ΔAC’H avem [B’A’’] şi [C’A”] mediane, deci avem :
[ AH ]
[B'A"]= ( 36 )
2
[ AH ]
[C'A"]= ( 37 )
2
31
Calculăm pe [HA’] folosind teorema lui Menelaus în ΔAA’C , traversat de dreapta (BB’).
Deci avem :
[ HA] [ BA '] [ B ' C ] [ HA] c  cos B
  1    a  cos C  c  cos A  1 , de unde avem
[ HA '] [ BC ] [ B ' A] [ HA '] a

[ HA] cos A
 şi deci :
[ HA '] cos B  cos C

[ HA]  cos B  cos C

[ HA ']  ( 38 )
cos A
Calculăm apoi segmentul [A”A] , respectiv :

cos A  cos B  cos C [ AH ]

[ A " A ']  [ HA ']  [ A " H ]   
cos A 2
cos A  cos( B  C )  cos( B  C ) [ AH ] cos A  cos A  c os( B  C ) [ AH ]
   
cos A 2 cos A 2

deci
c os( B  C ) [ AH ]
[ A " A ']   ( 39 )
cos A 2
Calculăm apoi produsul
cos( B  C ) [ AH ]
[ A " A ']  [ B ' C ']    a  cos A , deci
cos A 2

[ AH ]
[ A " A ']  [ B ' C ']  a  cos( B  C )  ( 40 )
2
şi respectiv :
[ AH ] [ AH ]
[ A ' B ']  [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "]  c  cos C 
 b  cos B  =
2 2
[ AH ] [ AH ]
 (c  cos C  b  cos B)   (2 R  sin B  cos B  2 R  sin C  cos C )  
2 2
[ AH ] [ AH ] [ AH ]
 R(sin 2 B  sin 2C )   2 R  sin A  cos( B  C )   a cos( B  C )  deci
2 2 2
[ AH ]
[ A ' B ']  [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "]  a cos( B  C )  ( 41 )
2
Între relaţiile ( 40 ) şi ( 41 ) rezultă

[ A " A ']  [ B ' C ']  [ A ' B '] [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "] ( 42 )

adică Conform Teremei reciproce a lui Ptolemeu, patrulaterul A”C’A’B’ este

inscriptibil

Analog se demonstrează că patrulaterele A’B’C’B” şi A’B’C’C” sunt inscriptibile

32
 Concluzia 2 : punctele A’, B’, C’, A”, B” şi C” sunt conciclice .
Din concluzia 1 şi concluzia 2 rezultă că cele 9 puncte sunt conciclice pe un
cerc cu centrul în O9.

Calculăm segmentul [O9G].

Se ştie că
[OH ]
[O9G]= şi folosind relaţia ( 30 ), rezultă :
6

9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 ) ( 43 )
[O9 G]=
6
Dacă M coincide cu O9 , atunci avem relaţia - fig. 38
1
[O9 A]2  [O9 B ]2  [O9C ]2  (3R 2  a 2  b 2  c 2 ) ( 44 )
4

B’
C’
H
P N
O9 G
G

B C
A’ M
Fig. 38
Iar dacă M coincide cu ortocentru H, atunci avem relaţia – fig. 39:

B’
C’
H
P N
G

B C
A’ M

Fig.39

33
[ HA]2  [ HB]2  [ HC ]2  12 R 2  (a 2  b 2  c 2 ) ( 45 )

Teorema 27. Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi K,

M, N sunt punctele de tangenţă ale acestui cerc cu laturile
AC, AB, respectiv BC, ar mediana BB1 intersectează MN în
D, atunci punctele I, D, K sunt coliniare

Demonstraţie :

Fig. 40

Notăm cu { L } = [MN]  [KI] şi E, F intersecţiile cu [AB] , respectiv [BC] ale paralelei

dusă prin L la [AC] – fig. 40.
Atunci patrulaterul ILME are două unghiuri opuse drepte , deci este inscriptibil şi
anume înscris în cercul de diametru [IE] .
Deducem astfel că  IEL   IML şi analog rezultă că  IFL   INL.
Deoarece ΔIMN este isoscel ( [IM]  [IN] = r ) deducem că  IEF   IFE, adică şi
ΔEIF este isoscel, de unde rezultă câ înălţimea [IL] este şi mediană .
Aşadar [EL]  [LF] , de unde rezultă că LЄ [BB1] şi deci L coincide cu D .

Teorema 28 –
Teorema lui Euler În orice triunghi ABC, are loc
relaţia lui EULER, respectiv :

unde
O – este centrul cercului circumscris ;
I - este centrul cercului înscris ;
R – este raza cercului circumscris ;
r - este raza cercului înscris ;

Demonstraţie :

Utilizăm puterea unui punct față de un cerc. Scriem puterea lui I faţă de cercul

circumscris triunghiului ABC:

34
 unde E este al doilea punct de intersecţie dintre bisectoarea unghiului A şi

cercul circumscris.

Mai departe:

Dacă demonstrăm că atunci problema este rezolvată.

Construind un diametru in cercul circumscris prin punctul E obţţinem, împreună cu

punctul B un triunghi dreptunghic asemena cu AID (iîn cele două triunghiuri există

doua unghiuri care subîntind aceeaşi coardă BE).

Triunghiul BEI este isoscel ( două unghiuri congruente ), deci rezultă

[ AI ] [ AE ]
 sau [AI] x [IE] = 3Rr
[ ID ] [ BE ]

Consecinţă : Inegalitatea lui Euler : R ≥ 2r

cu egalitate dacă şi numai dacă triunghiul ABC este echilateral.

Fig. 41

35
Teorema 29 – Teorema lui Feuerbach Într-un triunghi, cercul lui Euler este
tangent la cercul înscris şi la cercurile exînscrise.

Demonstraţie.

Fie ABC un triunghi, I centru cercului înscris şi centrul cercului exinscris tangent laturii
Notăm cu piciorul înălţimii din A şi cu mijlocul laturii [BC], cu D şi D' punctele de tangenţă

ale celor două cercuri cu latura şi

Considerăm inversiunea de pol şi putere unde şi

Puterea punctului în raport cu este:

Deoarece rezultă că punctul se trasnformă în E şi se află pe cercul

lui Euler al triunghiului ABC, rezultă că punctul E se află pe dreapta d care este transformata
cercului lui Euler prin dreaptă care este perpendiculară pe dreapta fiind centrul
cercului lui Euler. Deci d trece prin E şi fiind perpendiculară pe este perpendiculară pe
paralela acestuia, diametrul [AO]. Dreapta fiind o tangentă comună interioară a cercurilor
înscris şi exinscris, a doua tangentă interioară trebuie să treacă prin punctul de intersecţie al
dreptei cu dreapta centrelor deci prin E. În acelaşi timp şi fac unghiuri
congruente cu de unde rezultă că sunt antiparalele în A şi deci dreapta este
perpendiculară pe AO. Rezultă că Deci transformata cercului lui Euler prin este
dreapta şi cum această dreaptă este tangentă cercurilor înscris şi exînscris triunghiului în
punctele respectiv cercului lui Euler este de asemenea tangent la cercurile înscris şi
exînscris în punctele respectiv transformatele punctelor şi prin inversiunea

Analog se arată, prin inversiuni având polurile în mijloacele laturilor [AC] şi [AB] şi modulele
respectiv că cercul lui Euler este tangent cercurilor exînscrise tangente la
laturile [AC] şi [AB].

36
 Fig. 42

Teorema 30
Teorema lui Menelaus – Fie ΔABC şi punctele M, N şi P situate pe dreptele BC, AC şi
respectiv AB, diferite de unghiurile triunghiului. Dacă punctele M, N şi P sunt coliniare,
atunci are loc relaţia :

[ MB ] [ NC ] [ PA]
  1
[ MC ] [ NA] [ PB]

Demonstraţie.

Sunt două situaţii posibile – fig. 43 şi 44

1) situaţia în care din cele trei puncte două se află pe laturile triunghiului ;
2) situaţia în care toate cele trei puncte două se află pe prelungirile laturilor triunghiului

37
 Fig. 43

Fig. 44

Ne ocupăm de prima situaţie deoarece a doua se tratează analog.

Construim [CS] ||[AB] , SЄ [AC].
În ΔAPB deoarece [CS] || [BP], conform Teoremei fundamentale a asemănării rezultă
[ MB ] [ PB]
MCS MPB   . (1)
[ MC ] [CS ]

38
 Din [CS] || [AP], conform Teoremei fundamentale a asemănării rezultă
[ NC ] [CS ]
MCS ANP   (2)
[ NA] [ AP ]
Înmulţind, membru cu membru, relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem :
[ MB] [ NC ] [ PB] [CS ] [ PB]
    , adică
[ MC ] [ NA] [CS ] [ AP] [ AP]

[ MB] [ NC ] [ PB]
  de unde rezultă
[ MC ] [ NA] [ AP]

[ MB] [ NC ] [ PA]
  1 adică relaţia din Teorema lui Menelaus.
[ MC ] [ NA] [ PB]
Notă : punctele M, N, P din Teorema lui Menelaus se numesc NODURI iar
dreapta care le uneşte se numeşte TRANSVERSALĂ şi se notează
cu M – N – P .

Teorema 31
Reciproca teoremei lui Menelaus – Fie ΔABC şi punctele M, N şi P situate pe dreptele BC,
AC şi respectiv AB, diferite de unghiurile triunghiului. Dacă are loc relaţia

[ MB ] [ NC ] [ PA]
  1
[ MC ] [ NA] [ PB]

atunci punctele M, N şi P sunt coliniare.

Demonstraţie.

Presupunem, prin absurd, că punctele M, N şi P nu sunt coliniare şi atunci considerăm un alt

punct M’ЄBC astfel încât M’, N şi P sunt coliniare – fig 45

Aplicând Teorema lui Menelau în ΔABC în care M’ – N – P este TRANSVERSALĂ , avem :

[ M ' B ] [ NC ] [ PA]
  1 ( ** )
[ M ' C ] [ NA] [ PB ]

Folosind relaţia ( ** ) şi relaţia din enunţ obţinem

[ M ' B ] [ MB] [ M ' B] [ MB] [ M ' B] [ MB]

     de unde rezultă
[ M ' C ] [ MC ] [ MB]  [ M ' C ] [ MB]  [ MC ] [ BC ] [ BC ]

evident [M’B] = [MB] şi respectiv M’  M în contradicţie cu presupunerea făcută .

Deci punctele M, N şi P sunt coliniare.

39
.

Fig. 45

Teorema 32 .
Teorema transversalei Fie ΔABC şi punctele D Є (BC), N Є (AB), P Є (AC) şi
P = (AD) ∩ (MN). Atunci are loc relaţia :

[ PD] [ MB] [ NC ]
 [ BC ]   [ DC ]   [ BD]
[ PA] [ MA] [ NA]

Demonstraţie :
a) Cazul (MN) || (BC) – fig. 46.1
A

M P N

B D C

Fig. 46.1

Din [MP] || [BD] în ΔABD rezultă

[ MB ] [ PD]
 (1)
[ MA] [ PA]
Analod din [NP] || [DC] în ΔACD rezultă
[ NC ] [ PD]
 (2)
[ NA] [ PA]

40
 Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem :

[ MB ] [ NC ] [ PD]
  (3)
[ MA] [ NA] [ PA]

Din ( 1 ) rezultă succesiv :

[ PD] [ MB] [ PD] [ MB]

   [ BC ]   [ BC ] de unde avem
[ PA] [ MA] [ PA] [ MA]

[ PD] [ MB]
 [ BC ]    [ DC ]  [ BD]
[ PA] [ MA]

[ PD] [ MB] [ MB]

 [ BC ]   [ DC ]   [ DB]
[ PA] [ MA] [ MA]

[ MB ] [ NC ]
Folosind ( 3 ) rezultă că putem înlocui raportul cu raportul şi astfel
[ MA] [ NA]
obţinem

[ PD] [ MB] [ NC ]
 [ BC ]   [ DC ]   [ BD] ( *** ) c.c.t.d.d.
[ PA] [ MA] [ NA]

b) Cazul (MN) || (BC) – fig. 46.2

d A Y

X B D C

Fig. 46.2

Construim dreapta d || (BC) cu A Є d şi fie X = (MN) ∩ ( BC ) şi Y = (MN) ∩ ( d ) .

Din d || BC , conform teoremei fundamentale a asemănării avem :
[ MB ] [ BX ]
BMX AMY   (1)
[ MA] [ AY ]
[ PD] [ DX ]
DPX APY   (2)
[ PA] [ AY ]

Făcând calculele necesare, avem succesiv :

41
[ MB ] [ NC ] [ BX ] [CX ] 1
 [ DC ]   [ BD]   [ DC ]   [ BD]   [ BX ] [ DC ]  [CX ]  [ BD] 
[ MA] [ NA] [ AY ] [ AY ] [ AY ]

1
  [ DX  DB]  [ DC ]  [ DX  DC ]  [ BD ]  `
[ AY ]

1
  [ DX ]  [ DC ]  [ DB]  [ DC ]  [ DX ] [ BD]  [ DB]  [ DC ] 
[ AY ]

1 [ DX ] [ DX ]
  [ DX ]  [ DC ]  [ DX ]  [ DB]   [ DC ]  [ BD]   [ BC ]
[ AY ] [ AY ] [ AY ]

Sau folosind ( 2 ) rezultă

[ MB] [ NC ] [ PD]
 [ DC ]   [ BD]   [ BC ] c.c.t.d.d.
[ MA] [ NA] [ PA]

Note : 1) Dacă punctul P devine G ( centrul de greutate ) – fig. 46.3 , atunci avem

N
P=G
M

B D C

Fig. 46.3

[ PD ] 1 [ BC ]
 ;[ DC ]  [ BD]  şi relaţia ( *** ) devine
[ PA] 2 2

[ MB ] [ BC ] [ NC ] [ BC ] 1
     [ BC ] sau
[ MA] 2 [ NA] 2 2

[ MB] [ NC ]
 1 (3)
[ MA] [ NA]

2) Dacă punctul P devine I ( centrul cercului înscris )- fig. 46.4, atunci conform
teoremei bisectoarei în ΔABC, [AD] – bisectoare avem
[ DB] [ AB ]
 (4)
[ DC ] [ AC ]

42
 [ PD] [ DC ]
iar din ΔCAD, [CP] – bisectoare avem  sau
[ PA] [ AC ]
[ PD] [ AC ]
 1 (5)
[ PA] [ DC ]

şi relaţia ( *** ) devine

A
A

N
P=I
M

B D C
Fig. 46.4

[ MB] [ NC ] [ PD]
 [ DC ]   [ BD]   [ BC ] care împărţită cu [DC] şi
[ MA] [ NA] [ PA]
ţinând cont de relaţia ( 4 ) ne dă succesiv :

[ MB] [ DC ] [ NC ] [ DB ] [ PD] [ BC ]
    
[ MA] [ DC ] [ NA] [ DC ] [ PA] [ DC ]

[ MB ] [ NC ] [ DB ] [ PD] [ BC ]
   
[ MA] [ NA] [ DC ] [ PA] [ DC ]

[ MB ] [ NC ] [ AB ] [ PD] [ BC ]
   
[ MA] [ NA] [ AC ] [ PA] [ DC ]

[ MB ] [ NC ] [ PD] [ AC ]
 [ AC ]  [ AB]    [ BC ]
[ MA] [ NA] [ PA] [ DC ]
sau ţinând cont de realaţia ( 5 ) rezultă :

[ MB ] [ NC ]
 [ AC ]  [ AB ]  [ BC ] (6)
[ MA] [ NA]

43
 Teorema 33 .
Teorema lui Ceva - Fie triunghiul ABC și A1 , B1 , C1 trei puncte situate pe laturile

[BC], [AC] şi respectiv [AB], diferite de vârfurile triunghiului .

Atunci dreptele AA1 , BB1 și CC1 sunt concurente dacă și numai

dacă:

[ BA1 ] [ AC1 ] [CB1 ]

  1
[CA1 ] [ BC1 ] [ AB1 ]

Demonstraţie.

Definiţie : numim ceviană, segmentul de dreaptă care uneşte un vârf cu un punct

al laturii opuse fig. 47.1.

Fig 47.1

Există două situaţii :

a) cazul în care punctele A1, B1 şi C1 se află fiecare pe o latură a triunghiului ABC –
fig. 47.2
A

C1
B1
O

B A1 C

Fig. 47.2

Fie O intersecţia cevienelor [AA1], [BB1] şi [CC1].

În ΔAA1B , cu transversala C – O – C1 , aplicăm Teorema lui Menelau şi obţinem :

44
 [CB ] [OA1 ] [ AC1 ]
  1 (1)
[CA1 ] [OA] [ BC1 ]

Analog în ΔAA1C , cu transversala B – O – B1 , aplicăm Teorema lui Menelau şi obţinem

:

[CB ] [OA1 ] [ AB1 ]

  1 (2)
[ BA1 ] [OA] [CB1 ]

Din ( 1 ) şi ( 2 ), prin egalarea lor, rezultă succesiv:

[CB] [OA1 ] [ AC1 ] [CB ] [OA1 ] [ AB1 ]

     
[CA1 ] [OA] [ BC1 ] [ BA1 ] [OA] [CB1 ]

1 [ AC1 ] 1 [ AB1 ]
   
[CA1 ] [ BC1 ] [ BA1 ] [CB1 ]

[ BA1 ] [ AC1 ] [CB1 ]

  1 c.c.t.d.d.
[CA1 ] [ BC1 ] [ AB1 ]

b) cazul în care două din punctele A1, B1 şi C1 se află pe prelungirile laturilor triunghiului
iar al treia pe o latură a triunghiului – fig. 47.3.

B A1 C

B1
C1
Fig. 47.3

Se procedează analog şi se obţine acelaşi rezultat .

45
Teorema 34 .
Reciproca teoremei lui Ceva - Fie triunghiul ABC și M , N , P trei puncte situate

pe laturile [BC], [AC] şi respectiv [AB], diferite de vârfurile triunghiului .

[ BM ] [ AN ] [ BP ]
Dacă are loc relaţia    1 , atunci dreptele AM ,
[CM ] [CN ] [ AP ]

BN și CP sunt concurente.

Demonstraţie :
Fie ΔABC şi punctele M, N, şi P respectiv pe laturile, [BC], [AC] şi [AB] - fig. 48 –
[ BM ] [ AN ] [ BP]
astfel încât are loc relaţia :   1
[CM ] [CN ] [ AP ]
A

P
N
O

B M’ M C

Fig. 48

Presupunem că [AM], [BN] şi [CP] nu sunt concurente şi fie atunci un alt punct {M’}
astfel încât [AM’], [BN] şi [CP] să fie concurente.
În ΔABC aplicăm Teorema lui Menelaus şi avem
[ BM '] [ AN ] [ BP]
  1 (1)
[CM '] [CN ] [ AP ]
Folosind relaţia ( 1 ) şi relaţia din enunţ obţinem

[ M ' B] [ MB] [ M ' B] [ MB] [ M ' B] [ MB]

     de unde rezultă
[ M ' C ] [ MC ] [ MB]  [ M ' C ] [ MB]  [ MC ] [ BC ] [ BC ]

evident [M’B] = [MB] şi respectiv M’  M în contradicţie cu presupunerea făcută .

Deci dreptele [AM], [BN] şi [CP] sunt concurente .

46
 Teorema 35
Teorema lui Steiner – Fie ΔBC şi {M}, {N} Є [BC] astfel încât  MAB   NAC.
Atunci are loc relaţia :
[ BM ] [ BN ] [ AB]2
 
[CM ] [CN ] [ AC ]2

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N pe [BC] astfel încât  MAB   NAC – fig. 49

1 1

B M N C

E
F

D
Fig. 49

Ducem prin B o paralelă la [AC] şi prin C o paralelă la [AB] care se intersectează în D

şi respectiv BD taie pe AM în E , iar CD taie pe AN în F .
Rezultă
 patrulaterul ABDC este paralelogram, deci  ABD   ACD ca unghiuri opuse
într-un paralelogram ;
 din  MAB   NAC şi  ABD   ACD, rezultă ΔABE  ΔACF – ( cazul U.U.
de la triunghiurile oarecare ) şi atunci şi  BEA   CFA sau
 BEM   CFN .
 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ BE ] [ AB]
 (1)
[CF ] [ AC ]
 Din  BEM   CFN şi  BME   AMC ( opuse la vârf ), rezultă
ΔBME  ΔACM – ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci şi
 BAN   CFN

 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

47
 [ BM ] [ BE ]
 (2)
[CM ] [ AC ]
 Din [CF] || [ AB] şi [BC] secantă avem  ABM   BCF şi cum  CNF   ANB
( opuse la vârf ), rezultă
ΔCNF  ΔANB – ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci şi
 MBE   MCA

 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ BN ] [ AB]
 (3)
[CN ] [CF ]
 Înmulţim ( 2 ) cu ( 3 ) , membru cu membru şi, ţinând cont de ( 1 ), avem :

[ BM ] [ BN ] [ BE ] [ AB] [ AB] [ BE ] [ AB] [ AB] [ AB]2

        c.c.t.d.d.
[CM ] [CN ] [ AC ] [CF ] [ AC ] [CF ] [ AC ] [ AC ] [ AC ]2

Teorema 36
Teorema lui Van Aubel – Fie ΔBC şi punctele {M} Є [BC], {N} Є [AC] şi
{P} Є [BC] diferite de vârfurile triunghiului .
Dacă dreptel AM, BN şi CP sunt concurente într-un punct S, atunci
are loc relaţia :
[ AP ] [ AN ] [ SA]
 
[ PB ] [ NC ] [ SM ]

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N şi P conform datelor din enunţ . rezultă două situaţii
a) cazul în care {N} Є [AC] şi {P} Є [AB] – fig. 50.1

P N

B M C

Fig. 50.1

În ΔABM cu transversala C – S – P obţinem :

[CB] [ SM ] [ PA] [ AP] [CM ] [ SA]
  1   (1)
[CM ] [ SA] [ PB] [ PB] [CB] [ SM ]

În ΔACM cu transversala B – S – M obţinem :

[ BC ] [ SM ] [ NA] [ AN ] [ BM ] [ SA]
  1   (2)
[ BM ] [ SA] [ NC ] [ NC ] [ BC ] [ SM ]
48
Adunăm, membru cu membru, relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ) şi obţinem succesiv :
[ AP] [ AN ] [CM ] [ SA] [ BM ] [ SA]
    
[ PB] [ NC ] [ BC ] [ SM ] [ BC ] [ SM ]

[ AP] [ AN ] [ SA]  [CM ] [ BM ] 

  
[ PB ] [ NC ] [ SM ]  [ BC ] [ BC ] 

[ AP] [ AN ] [ SA]  [CM ] [ BM ] 

    
[ PB ] [ NC ] [ SM ]  [ BC ] [ BC ] 

[ AP ] [ AN ] [ SA] [CM ]  [ BM ]
  
[ PB ] [ NC ] [ SM ] [ BC ]

[ AP ] [ AN ] [ SA] [ BC ]
  
[ PB ] [ NC ] [ SM ] [ BC ]

[ AP ] [ AN ] [ SA]
  c.c.t.d.d.
[ PB] [ NC ] [ SM ]

b) cazul în care {C} Є [AN] şi {B} Є [AP] - fig. 50.2

B M C

P
Fig. 50.2

Demonstraţia se face analog şi se obţine acelaşi rezultat.

49
 Teorema 37
Teorema lui Gergonne – Fie ΔBC şi punctele {M} Є [BC], {N} Є [AC] şi
{P} Є [BC] diferite de vârfurile triunghiului .
Dacă dreptel AM, BN şi CP sunt concurente într-un punct S, atunci
are loc relaţia :
[ SM ] [ SN ] [ SP]
  1
[ AM ] [ BN ] [CP ]

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N şi P conform datelor din enunţ – fig. 51

N
S

B D E M C

Fig. 51

Ducem din A şi S perpendicularele [AD] şi [SE] pe [BC]. Rezultă [AD] || [SE] .

În ΔADM cu [AD] || [SE] aplicăm teorema fundamentală a asemănării şi obţinem :

[ SM ] [ SE ]
SEM ADB   (1)
[ AM ] [ AD]
Dar
[ SE ]  [ BC ]
[ SE ] 2 aria ( SBC )
  (2)
[ AD] [ AD]  [ BC ] aria( ABC )
2
[ SM ] aria ( SBC )
Din ( 1 ) şi ( 2 ) , rezultă  (3)
[ AM ] aria ( ABC )
Analog rezultă
[ SN ] aria( SAC )
 (4)
[ BN ] aria ( ABC )

[ SP ] aria( SAB)
 (5)
[CP ] aria ( ABC )
50
Adunând relaţiile ( 2 ), ( 3 ) şi ( 4 ) obţinem succesiv :

[ SM ] [ SN ] [ SP] aria ( SAB) aria( SAC ) aria( SBC )

    
[ AM ] [ BN ] [CP] aria ( ABC ) aria( ABC ) aria( ABC )

[ SM ] [ SN ] [ SP] aria ( SAB)  aria( SAC )  aria( SBC ) aria( ABC )

     1 , deci
[ AM ] [ BN ] [CP] aria( ABC ) aria( ABC )

[ SM ] [ SN ] [ SP]
  1 c.c.t.d.d.
[ AM ] [ BN ] [CP ]

ROTARU OANA NICOLETA

Şcoala Gimnazială nr. 11 „ George Tutoveanu „

Barlad

51
52
TEOREMA LUI POMPEIU

Teoremă. Fie ABC un triunghi echilateral şi M un punct în planul triunghiului. Atunci:

a) Dacă M nu aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, atunci există un triunghi cu laturile
congruente cu segmentele

b) Dacă M aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, atunci lungimea unuia dintre segmentele
este egală cu suma lungimilor celorlalte două.

Demonstraţie.

Added by Nicolae Coman

a) Fie inversiunea şi

Notăm cu lungimile segmentelor şi cu l lungimea laturilor triunghiului

echilateral ABC. Deoarece punctul M nu este situat pe cercul circumscris triunghiului ABC,
punctele nu sunt coliniare.

53
Analog, şi Rezultă:

Prin urmare, lungimile segmentelor sunt proporţionale cu lungimile laturilor

triunghiului A'B'C'. Aşadar segmentele pot forma un triunghi asemenea cu
triunghiul

b)

Added by Nicolae Coman

Dacă M aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, atunci prin aceeaşi inversiune
punctele se transformă în punctele situate pe o dreaptă (perpendiculară pe
diametrul ce trece prin M). Avem:

54
CERCUL LUI TUCKER

Definiţie. Dacă ABC este un triunghi şi astfel încât

atunci spunem că dreapta este antiparalelă cu BC.

Fig. 1

Fig. 2
Added by Nicolae Coman

Fig. 3
Added by Nicolae Coman

Observaţia 1. Dacă este antiparalelă cu BC atunci patrulaterul este inscriptibil

(fig. 1).

Fig. 4
Added by Nicolae Coman

55
Lema 1. Dacă în triunghiul ABC, dreapta este antiparalelă cu BC şi dreapta A_2B_1 este
paralelă cu AB' şi dreapta este antiparalelă cu AC atunci
şi punctele sunt conciclice.

Demonstraţie. Deoarece şi sunt antiparalele cu BC respectiv AC, avem:

Prin urmare cu consecinţa:

  (1)

Deoarece rezultă că patrulaterul este trapez (în ipoteza ).

Ţinând seama şi de relaţia (1), trapezul este isoscel, deci Se ştie că
un trapez isoscel este patrulater inscriptibil şi prin urmare punctele sunt conciclice.
Dacă va rezulta că este dreptunghi şi concluzia rămâne adevărată.

Observaţia 2. Dacă antiparalelele şi sunt ca în fig. 3, se demonstrează în mod analog

că patrulaterul este trapez isoscel.

Lema 2. Dacă în triunghiul ABC dreapta este antiparalelă cu BC, dreapta este
antiparalelă cu AC şi atunci şi
punctele sunt conciclice.

Demonstraţie. Din faptul că şi sunt antiparalele (vezi fig. 2) cu BC' respectiv AC

rezultă că şi de aici obţinem că Notăm
avem: (LUL) cu consecinţele:

şi

Triunghiul este isoscel şi de asemenea triunghiul este isoscel.

Avem:

şi

prin urmare ceea ce conduce la Patrulaterul

este prin urmare, în general, trapez isoscel, deci şi punctele
sunt conciclice. Dacă patrulaterul este dreptunghi şi concluzia
lemei se păstrează.

56
Observaţia 3. Lema 2 arată că extremităţile a două antiparalele congruente duse într-un triunghi
sunt puncte conciclice.

Teoremă. Dacă ABC este un triunghi, dreapta este antiparalelă cu BC, dreapta este
paralelă cu AB dreapta este antiparalelă cu AC dreapta
este paralelă cu BC şi dreapta este antiparalelă cu AB atunci:

(i) este paralelă cu AC;

(ii)

(iii) Punctele sunt conciclice (cercul lui Tucker)[1]

Demonstraţie. Din Lema 1 rezultă (1) şi sunt conciclice (2).

De asemenea rezultă (3) şi conciclice (4).

Din relaţia (1) şi (3) obţinem (ii). Aplicând Lema 2 pentru antiparalelele congruente şi
obţinem (i) şi faptul că punctele sunt conciclice (5).

Deoarece este paralelă cu AB şi este antiparalelă cu AB, rezultă că şi

sunt antiparalele, prin urmare punctele sunt conciclice (6).

Relaţiile (2), (4), (5) şi (6) arată că punctele sunt conciclice deci este
adevărată relaţia (iii).

Observaţia 4.

a. în (1) cercul lui Tucker este definit ca cercul ce conţine extremităţile a trei antiparalele egale ale
triunghiului ABC.

b. Din teorema demonstrată se deduce un mod de a construi trei antiparalele congruente într-un
triunghi şi implicit cercul lui Tucker.

c. Teorema arată de asemenea că plecând dintr-un punct situat pe o latură a triunghiului şi

construind alternativ antiparalele la o latură, paralela la latura următoare ş.a.m.d. după 6 paşi
hexagonul se

57
LINII IMPORTANTE INTR-UN TRIUNGHI

POZE LA ORTOCENTRU

58
Dreapta lui Simson este dreapta care uneşte proiecţiile pe laturile unui triunghi ale unui punct de
pe cercul circumscris. Această dreaptă este tangentă la vârf parabolei tangente laturilor
triunghiului şi având focarul în punctul considerat.

Denumirea acestei drepte este legată în mod eronat de numele lui Robert Simson, teorema
corespunzătoare fiind stabilită de William Wallace.

Problema 37 : Exercitiul nr 3- cls VI – GM – B , nr. 10 / 2011 / pg. 457

Fie D mijlocul laturii unui triunghi ABC în care m(  B ) = 300 iar
m(  C ) = 1050 . Să se determine măsura unghiului DAC .
Soluţie :
C
450 600
600 D
1200
X

y
450 x 300
A M B

Fie CM  AB înălţimea din C în 

ABC .
Apoi avem :
m(  ACM ) = 900 - m(  A ) .
Dar m(  A ) = 1800 – [m(  B ) + m(  C )] = 1800 – ( 300 + 1050 ) = 450.
Deci avem :
m(  ACM ) = 900 - m(  A ) = 900 – 450 = 450 .

Aşadar  AMC este dreptunghic isoscel, cu AM  CM .

Mai rezultă că :
m(  BCM ) = 1050 - m(  ACM ) = 1050 – 450 = 600 .
În  BMC ( dreptunghic în M ) avem : BD  CD, deci MD este mediana dusă din
unghiul drept şi atunci avem :
MD  BD  CD .
Din MD  CD rezultă 
MCD este isoscel cu m(  MCD ) = m(  CMD ) = 600
Mai mult decât atât rezultă că  MCD este de fapt echilateral ; deci rezultă :
MC  CD  MD şi respectiv m(  MCD ) = m(  CMD ) = m(  MDC ) = 600
Avem apoi  MBD isoscel cu MD  BD şi m(  BMD ) = m(  MBD ) = 300
şi atunci m(  MDB ) = 1800 – ( 300 + 300 ) = 1200
Notăm m(  MAD ) = x şi respectiv m(  CAD ) = y
Rezultă :
x + y = 450. (1)
Din AM  CM şi CM  MD rezultă AM  MD şi atunci  AMD este isoscel ,
deci avem m(  MAD ) = m(  MDA ) = x .
Pentru  ACD , unghiul ADB este unghi exterior şi atunci avem :
 ADB =  CAD +  ACD = y + 1050
. Dar  ADB = 1200 + x şi atunci rezultă :

1200 + x = y + 1050 (2)

59
Între ( 1 ) şi ( 2 ) avem succesiv :
y = 450 – x

1200 + x = 450 – x + 1050

2x = 400 deci x = 200 , adică  DAB = 200

ROTARU OANA NICOLETA

Şcoala Gimnazială nr. 11 „George Tutoveanu „

Clasa a VI – a B

Bârlad

60