BREVIAR DE ALGEBRA

1. Definiţia mulţimii:
Prin mulţime înţelegem o colecţie de obiecte, fiinţe sau fenomene etc. bine determiniate şi
distincte.
Note : 1. Obiectele sau fiinţele sau fenomenele etc. din care este alcătuită mulţimea
se numesc elementele mulţimii.
2. Două mulţimi sunt egale dacă ele sunt formate exact din aceleaşi
elemente .
3. Două mulţimi sunt echivalente dacă ele sunt formate din elemente
diferite dar egale ca număr.
Notaţii: dacă A este o mulţime şi x un un obiect atunci notăm :
x Є A dacă x este element a lui A ( se citeşte „ x aparţine multimii A „)

x Є A dacă x nu este element a lui A ( se citeşte „ x nu aparţine multimii A „)

2. Reprezentarea multimilor :
1. Reprezentarea sintetică : adică între două acolade sunt enumerate toate elementele
mulţimii, de regulă într-o ordine dinainte stabilită .
Ex. : A = { a, b, c, d }
2. Reprezentarea sub forma unei diagrame : adică în interiorul unei figuri geometrice închise,
se marchează cu puncte şi se scriu lângă aceste puncte toate elementele mulţimii.
Ex. A
x a x b
x c x d

3. Reprezentarea sub forma analitică : adică între două acolade se trece proprietatea comună
sau se trec proprietăţile comune, care caracterizează elementele mulţimii.
Ex. A = { x | x are proprietatea P } – se citeşte „ A este mulţimea elementelor x care au
proprietatea P „.
E = { x | x Є N, x = 2k, k Є N , x < 25, 3|x } – se citeşte „ E este mulţimea
elementelor x care au proprietăţile : P1: sunt numere naturale ; P2: sunt
numere pare; P3: sunt mai mici decât 25 ; P4: sunt divizibile cu 3”.

3. Mulţimi importante:
4.1. Mulţimea vidă, adică mulţimea fără nici un element ( notată cu Ǿ ) :
Ǿ={x|x≠x}
4.2. Mulţimea numerelor naturale ( notată cu N ) :
N = { 0, 1, 2, 3, …, n, n + 1, ….. }
4.3. Mulţimea numerelor naturale fără 0 ( notată cu N* ) :
N* = { 1, 2, 3, …, n, n + 1, ….. }
4.4. Mulţimea numerelor întregi ( notată cu Z ) :
Z = { …., - n – 1, - n, …, - 3, - 2, - 1, 0, 1, 2, 3, …, n, n + 1, ….. }
4.5. Mulţimea numerelor întregi fără 0 ( notată cu Z* ) :
Z* = { …., - n – 1, - n, …, - 3, - 2, - 1, 1, 2, 3, …, n, n + 1, ….. }
1
 3. Mulţimi importante:
4.6 Mulţimea numerelor raţionale ( notată cu Q ) :
a 
Q   | a, b  Z , b  0  , adică este mulţimea numerelor care pot fi scrise sub
b 
formă de fracţie .
4.7 Mulţimea numerelor iraţionale ( notată cu I ) :
 a 
I   x  | a, b  Z , b  0  , adică este mulţimea numerelor care nu
 b 
pot fi scrise sub formă de fracţie .
4.8 Mulţimea numerelor reale ( notată cu R ) : este formată din mulţimea numerelor
raţionale şi iraţionale la un loc.

4. Incluziunea multimilor :

Definiţie : Dacă A şi B sunt mulţimi, spunem că A este o submulţime a lui B dacă toate
elementele lui A sunt şi elemente ale lui B.
Notaţie : Dacă A este o submulţime a lui B, atunci notăm aceasta prin A  B ,
adică se citeşte „ A este inclus în B „ sau B  A şi se citeşte „B include pe A”.
Dacă este posibil ca A = B, atunci A este submulţime a lui B şi se notează cu
A  B adică se citeşte „A este inclus sau egal cu B” sau B  A şi se citeşte
„B include sau este egal cu A”.
.
Observaţii : sunt valabile următoarele relaţii referitoare la incluziunea mulţimilor:
1) dacă A  B  x  A  x  B
2) avem relaţia de antisimetrie, adică dacă A  B  A  B şi B  A
3) avem relaţia de tranzitivitate, adică dacă A  B şi B  C atunci A  C
4) A  A
5)  A

5. Operaţii cu mulţimi:

a) REUNIUNEA MULŢIMILOR ( U ) - prin reuniunea a două sau mai multe

mulţime se obţine o nouă mulţime formată din elementele comune şi necomune,
luate o singura dată .
Ex . 1) Fie A = { 1,3,4,5,6 } şi B = { 2,3,5,6,8,9, }
Rezultă : C = A U B = { 1,3,4,5,6 } U { 2,3,5,6,8,9, } = { 1,2,3,4, 5,6,8,9, }
Proprietăţile reuniunii :
1. Reflexivitatea :  A şi B mulţimi, avem A U B = B U A.
2. Asociativitatea :  A , B şi C mulţimi, avem (A U B) U C = A U (B U C).
3. Idempotenţa :  A o mulţime, avem : A U A = A
4.  A şi B mulţimi, avem A  A U B şi B  A U B.
5. Avem evident : N = N* U {0};

2
5. Operaţii cu mulţimi:

b) INTERSECŢIA MULŢIMILOR (  )– prin intersecţia a două sau mai multe mulţime se

obţine o nouă mulţime formată din elementele comune, luate o singura dată .
Ex . 1) Fie A = { 1,3,4,5,6 } şi B = { 2,3,5,6,8,9, }
Rezultă : C = A  B = { 1,3,4,5,6 }  { 2,3,5,6,8,9, } = { 3, 5,6 }
Observaţie : Dacă A  B = Φ atunci A şi B se numesc mulţimi disjuncte ( nu
au nici un element comun ).

Proprietăţile intersecţiei :
1. Comutativitatea :  A şi B mulţimi, avem A  B = B  A.
2. Asociativitatea :  A , B şi C mulţimi, avem
(A  B)  C = A  (B  C).
3. Idempotenţa :  A o mulţime, avem : A  A = A
4.  A, avem A  Φ = Φ  A = Φ
5.  A şi B mulţimi, avem A  B  A şi A  B  B
6. Distribuţia intersecţiei faţă de reuniune
ROTARU  A , B şi C mulţimi, avem
OANA: NICOLETA
( A U B)  C =( A  C ) U ( B  C )
7. Distribuţia reuniunii faţă de intersecţiee :  A , B şi C mulţimi, avem
( A  B) U C =( A U C )  ( B U C )
8. Absorbţia :  A şi B mulţimi, avem A  ( A U B ) = A şi respectiv
AU(A  B)=A
9. Avem evident : N  Z = N; N  Q = N; Z  Q = Z ; R  Q = Q
R  I = I; R  N = N; R  Z = Z; Q  I = Φ

5. Operaţii cu mulţimi:

c) DIFERENŢA MULŢIMILOR ( „ – „ ) - din C = A – B rezultă că C este formată din

elementele lui A rămase după ce eliminăm din A elementele care sunt comune şi lui B.
Ex . 1) Fie A = { 1, 3, 4, 5, 6 } şi B = { 2, 3, 5, 6, 8, 9, }
Rezultă : C = A - B = { 1, 3, 4, 5, 6 } - { 2, 3, 5, 6, 8, 9, } = { 1, 4 } iar

D = B – A ={ 2, 3, 5, 6, 8, 9, } - { 1, 3, 4, 5, 6 } ={ 2, 8, 9 }
d) DIFERENŢA SIMETRICĂ (Δ )– adică C = A Δ B, unde A Δ B = ( A – B ) U ( B – A )
Ex . 1) Fie A = { 1,3,4,5,6 } şi B = { 2,3,5,6,8,9, }.
Rezultă :
C = A - B = { 1,3,4,5,6 } - { 2,3,5,6,8,9, } = { 1, 4 } iar
D = B – A ={ 2,3,5,6,8,9, } - { 1,3,4,5,6 } = { 2, 8, 9 }
şi atunci A Δ B = ( A – B ) U ( B – A ) = { 1, 4 } U { 2, 8, 9 } = { 1, 2, 4, 8, 9 }
e) COMPLEMENTARA UNEI MULŢIMI
Dacă A  E atunci prin complementara lui A în raport cu E ( notată cu CA(E) )
înţelegem o mulţime formată din elementele lui E care nu aparţin şi lui A,
adică CA(E) = E – A.
Ex . 1) Fie A = { 1, 5,7, 8, 9 } şi E = { 1,2,3,4,5, 6, 7, 8, 9,10 }, rezultă A  E .
Avem CA(E) = { 2, 3, 4, 6, 10 }
Proprietatea complementarei : CA(A) = Φ.
3
6. Cardinalul unei mulţimi:
Definiţie = numim cardinalul unei mulţimi M numărul elementelor mulţimii M şi
notăm aceasta cu card M.
Ex. Fie A = { 1,3,5,7, 8, 9 } rezultă card A = 6
Fie A = { a1, a2, a3, a4, a5, a6, a7, a8 } rezultă card B = 8
Fie Φ mulţimea vidă. Rezultă card Φ = 0
Fie N = { 0, 1, 2, 3, … , n, …. } rezultă card N = 
Observaţie :
Dacă două mulţimi au acelaşi cardinal, atunci acestea sunt :
1) EGALE ( = ) dacă elementele acestora sunt identice, adică au aceleaşi
proprietăţi sau ;
2) ECHIVALENTE ( ) adică au acelaşi număr de elemente dar
proprietăţile elementelor celor două mulţimi sunt diferite .
3) Mulţimile care au cardinalul un număr finit, se numesc mulţimi finite,
iar cele care au cardinalul infinit, se numesc mulţimi infinite.

7. Produsul cartezian a două mulţimi:

PRODUSUL CARTEZIAN a doua mulţimi A şi B ( se notează cu AxB ) – adică se obţine o

nouă mulţime în care punctele ( elementele ) sale se obţin, ca pozitie, in raport si cu
elementele lui A şi cu elementele lui B.
Astfel avem : C = A x B= {( x, y ) | x Є A şi y Є B }

Ex . 1) Fie A = { 1,3,4} şi B = {2,3,6,8}

Rezultă : C = A x B = {(1,2),(1,3),(1,6),(1,8),(3,2),(3,3),(3,6),(3,8),(4,2),(4,3),(4,6),(4,8)}

Produsul cartezian se foloseşte la reprezentarea în plan a punctelor în raport cu

coordonatele sale (x, y) , unde x este abscisa, iar y este ordonata.

8. Divizibilitatea numerelor întregi:

Definiţia divizibilităţii = Un număr natural a este divizibil cu un număr natural b, dacă
există un unic număr natural c, astfel încât a = b c.
Notaţii : Se mai spune că a se divide cu b şi se notează astfel : a b
sau că b divide pe a şi se notează astfel : b | a
Numărul b se numeşte divizorul lui a iar numărul a se numeşte multiplul lui b şi se
notează M b.
Observaţii :
1. Orice număr se divide cu 1 şi cu el însuşi ( 1212 sau 12 | 12 şi
121 sau 1|12 )
2. Numărul 0 se divide cu orice număr ( din 0 x n = 0 rezultă 0n sau n | 0 ),
dar nici un număr natural nu se divide cu 0, adică pentru n număr natural nenul
nu are sens relaţia n = 0 x c.
3. Un număr care are cel puţin 3 ( trei ) divizori se numeşte număr compus iar
numărul care are ca divizori pe 1 şi pe el însuşi se numeşte număr prim .

4
8. Divizibilitatea numerelor întregi:
Proprietăţile divizibilităţii :
1) Dacă b | a şi a | b atunci a = b.
2) Dacă b | a şi c | b atunci c | a.
a | b  a|b
 
3). Dacă  si  a | b  c şi respectiv dacă  si  a | c
a | c a | b  c
 
a | b  a|b
 
4) Dacă  si  a | b  c , b > c şi respectiv dacă  si  a | c
a | c a | b  c
 
5) Dacă a | b , atunci a | b x k ( adică a divide orice multiplu al lui b ) şi reciproc
dacă a | bk atunci a | b .
a | b a | b
 
6) Dacă  si  a | bk  cq sau dacă  si  a | bk  cq
a | c a | c
 
adică a divide atât suma cât şi diferenţa multiplilor lui b şi c .
Ex. din 3 | 6 şi 3 | 12  3 | (6 x 5 + 12 x 2) = 54 sau din 3 | (4 x 12 – 5 x 6 ) = 18

9. Criterii de divizibilitate :
a) Divizibilitatea cu 2 :
Un număr natural a se divide cu 2 dacă este un număr par .
b) Divizibilitatea cu 3 :
Un număr natural a se divide cu 3 dacă suma cifrelor sale formează un număr
divizibil cu 3 .
c) Divizibilitatea cu 4 :
Un număr natural a se divide cu 4 dacă ultimele două cifre ale sale formează
un număr divizibil cu 4
d) Divizibilitatea cu 5 :
Un număr natural a se divide cu 5 dacă ultima sa cifră este 0 sau 5 .
e) Divizibilitatea cu 6 :
Un număr natural a se divide cu 6 dacă se divide cu 2 şi cu 3 .
f) Divizibilitatea cu 7 :
Un număr natural b  a1a2 a3 ...an se divide cu 7 dacă şi numai dacă numărul
m=a n an 1...a4 a3  a2 a1a0 este un număr care se divide cu 7.
Ex. 2467430 ( vezi 2467- 430 = 2037 iar 7 | 2037) ;
9091313 ( vezi 9091 – 313 = 8778 iar 7 | 8778 )
sau se dubleaza ultima cifra si se scade rezultatul din numarul ramas forma din cifrele
ramase.
Ex. 2527 ( vezi 7 x 2 = 14 ; 2527 – 14 = 2513 si 7 | 2513, deci 7 | 2527 ) ;
g) Divizibilitatea cu 8 :
1) Un număr natural b  a1a2 a3 ...an se divide cu 8 dacă numărul format de ultimile
trei cifre se imparte exact la 8
Ex. 256312 ( vezi 8 |312 si atunci 8 | 256312 )
h) Divizibilitatea cu 9 :
Un număr natural a se divide cu 9 dacă suma cifrelor sale formează un număr
divizibil cu 9
5
9. Criterii de divizibilitate :
i) Divizibilitatea cu 10 , cu 100, cu 1000, … :
Un număr natural a se divide cu 10 ( 100 respectiv 1000 … ) dacă se termină cu
cifra 0 ( respectiv 00 sau respectiv 000,…) etc .
j) Divizibilitatea cu 11 :
1) Un număr natural a se divide cu 11 dacă adunând separat cifrele de poziţii impare
(notăm suma acestora cu Sip) şi separat cifrele de pe poziţii pare ( notăm suma
acestora cu Sp ) şi apoi scăzând între ele aceste sume ( din cea mai mare scădem pe
cea mai mică), obţinem un număr care se divide cu 11 sau
2) Un număr natural b  a1a2 a3 ...an se divide cu 11 dacă şi numai dacă numărul
m=a n an 1...a4 a3  a2 a1a0 este un număr care se divide cu 11.
Ex. 61725334 ( vezi Sip = 6 + 7 + 5 + 3 = 21 şi Sp = 1+ 2 + 3 + 4 = 10, apoi
Sip – Sp = 21 – 10 = 11 şi evident 11 | 11 sau 61725 – 334 = 61391 iar 11 | 61391
970956091919 ( vezi Sip = 9 + 0 + 5 + 0 + 1 + 1 = 16 şi
970956091 – 919 = 970955172 ; 970955 – 172 = 970783
970 – 783 = 187 iar 11 |187 ) etc .
k) Divizibilitatea cu 13 :
Un număr natural b  a1a2 a3 ...an se divide cu 13 dacă şi numai dacă numărul
m=a n an 1...a4 a3  a2 a1a0 este un număr care se divide cu 13.
Ex. 1606098 ( vezi 1606 – 98 = 1508 iar 13 | 1508
l) Divizibilitatea cu 15 :
Un număr natural a se divide cu 15 dacă acesta se divide şi cu 3 şi cu 5.
m) Divizibilitatea cu 19 :
Un număr natural b  a1a2 a3 ...an se divide cu 19 dacă şi numai dacă aplicam urmatorul
algoritm si obtinem in final un numar divizibil cu 19:
 dublam ultima cifra si adunam rezultatul cu numarul ramas fara ultima
cifra ;
 dublam ultima cifra a rezultatului si o adunam cu numarul ramas fara
ultima cifra a acestuia
 s.a.m.d. pana cand se obtine un numar de doua cifre care daca este divizibil
cu 19 atunci si numarul dat este divizibil cu 19, iar daca nu atunci 19 nu
Ex. 390849 ( vezi 39084 + 2x9= 39102; 3910 + 2x2 = 3914 ; 391 + 2 x4 = 399
10. Evaluarea p - adicã:

10.1. Definiţie : Dacã p este un numãr prim, n Є N*, atunci evaluarea p-adicã a
numãrului n este cel mai mare numãr natural k astfel încât pk | n.
Se va nota k = vp(n)

Ex. : v2(2) = 1 deoarece 21 = 2; v2(4) = 2 deoarece 22 = 4 ;

v3(81) = 4 deoarece 34 = 81 ; v5(10) = 1 deoarece 51x2 = 10 ;

v2(15) = 0 deoarece 20 x 3 x 5 = 15 ;

v2(5!) = 3 deoarece 5! = 1 x 2 x 3 x 4 x 5 = 23 x 3 x 5 .

6
10. Evaluarea p - adicã:

10.2. Proprietãţi ale evaluãrii p - adicã

P.1. Dacã n Є N* şi n se descompune sub forma n  p1 1  p2 2  p3 3  ...  pn n , atunci pentru

q q q q

orice 1  i  n , avem v pi (n)=q i iar pentru orice alt p  pi avem v p (n)=0 .

P.2. Dacã m, n Є N* atunci m | n dacã şi numai dacã v p (m)  v p (n) , pentru toate numerele prime p
care divid pe m si n .
Ex. 1) Fie m = 15 = 3 x 5 si n = 550 = 2 x 32 x 52. Divizorii lor, numere prime, sunt 3 si 5 si
respectiv 2, 3 si 5.
Pentru oricare dintre acestia avem :
v2(15) = 0 iar v2(550)=1  v2(15) < v2(550)
v3(15) = 1 iar v3(550)=2  v3(15) < v5(550)
v5(15) = 1 iar v2(550)=2  v5(15) < v5(550)

1) Fie m = 15 = 3 x 5 si n = 9 = 32 Divizorii lor, numere prime, sunt 3 si 5 si respectiv 3.

Pentru fiecare dintre acestia avem :
v3(15) = 1 iar v3(9) = 2  v3(15) < v3(9)
v5(15) = 1 iar v5(9) = 0  v5(15) > v5(9)
Deoarece sensul inegalitatilor nu este „<” pentru toate dinte ele rezulta ca 15 | 9.

P.3. Dacã a, b Є N* si a | b, atunci pentru orice p numãr prim , avem v p (b : a)  v p (b)  v p (a )

P.4. Dacã a, b Є N* atunci pentru orice p numãr prim , au loc egalitatile
: v p   a, b    max  v p (a ), v p (b) si respectiv
v p   a, b    min  v p (a), v p (b) , unde [a,b] = c.m.m.m.c iar (a,b) = c.m.m.d.c.
P.5. Dacã a, b Є N* atunci pentru orice p numãr prim , avem
5.1. v p (a  b)  v p (a )  v p (b) de unde rezultã
v p (a 2 )  v p (a  a )  v p (a )  v p (a )  2v p (a) şi in general obtinem
v p (a n )  v p ( a  a n1 )  v p (a)  v p (a n 1 )  v p (a)  v p (a  a n2 )  v p (a)  v p (a)  v p (a n2 )  ...  n  v p (a)
5.2. v p (a  b)  min  v p (a ), v p (b)  cu egalitate atunci cand v p (a )  v p (b) .

10.3. Teorema lui Legendre – dacã p este un numãr prim si n Є N* , atunci

n  n   n  n
v p  n !      2    3   ...   t 
 p  p   p  p 
unde t este cel mai mare numar pentru care pt < n adica pentru orice r > t avem
n
 pr   0
 

7
 11. Cel mai mare divizor comun ( c.m.m.d.c. ) :
Suma divizorilor unui număr natural N :
Teoremă : Dacă un număr natural N are descompunerea de forma
N  p1k1  p2k2  ...  pnkn
atunci suma divizorilor lui N este dat de formula

p1k1 1  1 p2k2 1  1 pnkn 1  1

12 . Cel mai micmultiplu
(N )  comun ( c.m.m.m.c.
 )...: 
p
Definiţie : Numim multiplii
1  1 p 
unui număr
2 1 natural  1toate numerele care se împart
pndat,
exact la numărul respectiv .

Definiţia c.m.m.m.c. : Cel mai mic multiplu comun ( notat cu c.m.m.m.c. ) a doua
sau al mai multor numere naturale,nu toate nule, este cel mai mic număr natural care
se divide cu numerele date sau care este multiplu al numerelor date.
Acesta se notează astfel : c.m.m.m.c ( a, b ) = [ a, b ] ; c.m.m.m.c.( a, b, c ) = [ a, b, c ]
etc
Observatii 
1. Produsul a doua numere naturale este egal cu produsul dintre cel mai mare
divizor comun şi cel mai mic multiplu comun .
a b  (a, b)[a, b]
2. Dacă numerele a şi b sunt prime între ele, atunci produsul lor este cel mai
mic multiplu comun al numerelor date.
a x b = [a, b]
3. Daca un numar natural se divide cu doua numere prime intre ele , atunci el
este divizibil si cu produsul acestora.

13. Fractii ordinare

Def : o fracţie ordinară se scrie cu ajutorul a două numere naturale, aşezate unul sub
celălalt, despărţite printr-o linie orizontală, numită linie de fracţie.
Numărul scris deasupra liniei de fracţie se numeşte NUMĂRĂTOR,
iar numărul scris sub linia de fracţie se numeşte NUMITOR

Observaţie : Orice întreg se poate împărţi, în mod egal, în mai multe părţi.
O parte din aceste părţi egale se numeşte UNITATE FRACŢIONARĂ

- valoarea intregului

1
- jumatate din intreg
2
1
- o treime din intreg
3

3
- trei patrimi din intreg
4

8
14. Clasificarea fracţiilor ordinare
m
Fie o fracţie unde evident m, n Є N, n ≠ 0.
n
m 1 3 10 135
1) o fracţie se numeşte SUBUNITARĂ dacă m < n ; ex. ; ; ; etc .
n 2 5 17 208
m 4 6 13 789
2) o fracţie se numeşte ECHIUNITARĂ dacă m = n ; ex . ; ; ; etc .
n 4 6 13 789
Observaţie : o fracţie ECHIUNITARĂ reprezintă întregul în totalitatea sa .
m 3 7 11 4135
3) o fracţie se numeşte SUPRAUNITARĂ dacă m > n ; ex. ; ; ; etc .
n 2 5 8 3214
Consecinţa 1 : Orice număr natural se poate scrie sub forma unei fracţii dacă la
numărător punem numărul dat şi la numitor cifra 1.
2 15
Ex.: 2  sau 15 
1 1
a c
Consecinţa 2 : Două fracţii şi ( a, c Є N şi b, d Є N* ) sunt echivalente dacă
b d
a c
a  d  b  c şi scriem aceasta astfel 
b d

15. Numere raţiomale

Def. Mulţimea tuturor fracţiilor echivalente cu o fracţie dată, se numeşte număr
raţional pozitiv.
2 3 4 5 1
Ex.: Fracţiile ; ; ; ;.... sunt echivalente cu fracţia .
4 6 8 10 2
2 3 4 5  1
Atunci mulţimea M   ; ; ; ;.... este numărul raţional .
 4 6 8 10  2
Consecinţe :
a
1. Orice fracţie echivalentă cu ( a Є N şi b Є N* ), reprezintă acelaşi număr
b
raţional .
a
2. Oricărei fracţii care reprezintă numărul raţional , îi corespunde pe axa
b
numerelor acelaşi punct care este reprezentarea geometrică a numărului
a 1
raţional pe axa numerelor. Ex.: pentru numărul raţional avem :
b 2

1
X’ O M( ) A X
2
1 2 3 
- 0  , , ,.... 1 
2 4 6 
1 1
Rezultă astfel că abscisa punctului M este şi atunci vom scrie M   .
2 2
a
3. Orice pereche de numere naturale a, b cu b ≠ 0, scrisă sub forma , este un număr
b
raţional pozitiv.
a
4. Mulţimea numerelor raţionale pozitive ( de forma , a Є N şi b Є N* ), se
b
9 dreapta originii .
notează cu Q+ care pe axa numerelor se află în
16. Numere raţiomale
1 1
Fie M   numărul raţional de abscisă . Atunci simetricul lui M’ faţă de originea
2 2
axelor ( punctul O ) se află la aceeaşi distanţă faţă de O ca şi punctul M.
1
Astfel lui M’ îi corespunde un număr raţional negativ de acelaşi modul, respectiv  şi vom
2
 1
avea M '   
 2
Se obţine astfel mulţimea numerelor raţionale negative notată cu Q- .

6. Prin număr raţional înţelegem orice număr raţional pozitiv, sau număr raţional negativ
sau 0. Mulţimea numerelor raţionale se notează cu Q şi avem evident :
Q = Q+ U Q- U {0} iar

Q* = Q \ {0} – este mulţimea numerelor raţionale fără 0.

a a
7. Orice număr întreg ( a Є Z ) poate fi scris sub forma , unde b =1 , deci şi atunci
b 1
rezultă Z  Q.

8. Prin număr raţional înţelegem orice număr raţional pozitiv, sau număr raţional negativ

Def. Orice număr raţional este o pereche de numere întregi (a, b), cu b ≠ 0,
a
scrisă sub forma .
b

17. Compararea numerelor raţionale

a
1) Avem  0 dacă a şi au acelaşi semn
b
a
2) Avem  0 dacă a şi b au semne contrare
b
a c
3) dacă  0 şi  0 , atunci avem
b d
a c
3.1.  dacă ad > bc ;
b d
a c
3.2.  dacă ad < bc
b d
a c a c
4) dacă  0 şi  0 , atunci avem  ( orice număr pozitiv este
b d b d
mai mare decât orice număr negativ )
a c
5) dacă  0 şi  0 , atunci avem
b d
a c a c
5.1.  dacă  ;
b d b d
a c a c
5.2.  dacă 
b d b d
Inegalităţile sunt date de faptul că - orice număr negativ mai apropiat de originea O
este mai mare decât orice număr negativ mai 10 depărtat de originea O.
18. Scrierea numerelor raţionale pozitive sub formă zecimală şi fracţionară
a
Numărul raţional poate fi scris sub formă zecimală prin împărţirea lui a la b.
b
Ex:
77
1)  15, 4 , deci o fracţie zecimală finită, deorece :
5
Concluzii : 1. Orice număr raţional pozitiv, poate fi reprezentat sub forma unei
fracţii zecimale finite sau infinite dar periodică.
2 22092
Ex.  0, 666...  0, (6) ;  2, 231515...  2, 23(15) ;
3 9900
16
 2, 285714285714....  2, (285714)
7
2. Orice fracţie zecimală finită sau infinită, dar periodică, poate fi
scrisă sub forma unui număr raţional pozitiv.
m
Observaţii : Pentru numărul raţional scris sub forma unei fracţii zecimale,
n
m
respectiv  a1 a2 a3 .....am , b1b2b3 ....bn ..... , numărul natural din
n
faţa virgulei, respectiv a1 a2 a3 .....am se numeşte partea întreagă a
m
numărului raţional şi se notează cu   iar 0, b1b2b3 ....bn .....
n
se numeşte partea fracţionară a numărului dat şi se notează
m
cu   .
n

19. Transformarea fractiilor zecimale într-un numãr raţional

Orice fracţie zecimală finită sau periodică, cu perioada diferită de ( 9 ), reprezintă un

număr raţional .
Pentru a transforma o fracţie zecimală pozitivă într-un număr raţional, se folosesc
următoarele reguli :
Reg.1 : O fracţie zecimală finită, de forma a1a2a3….an,b1b2b3…bm se transformă
într-un număr raţional astfel
b1b2b3 ...b m
a1a 2 a 3 ...a n ,b1b2b3 ...b m =a1a 2a 3 ...a n unde 0 apare de m ori.sau
100...0
b b b ...b a a a ...a 100...0  b1b2b3 ...bm
a1a 2a 3 ...a n ,b1b2b3 ...bm =a1a 2a 3 ...a n 1 2 3 m  1 2 3 n
100...0 100...0
Reg.2: O fracţie zecimală finită, de forma a1a 2 ...a n ,b1b 2 ...b m se transformă
într-un număr raţional astfel
b b b ...b
a1a 2a 3 ...a n ,(b1b2b3 ...b k )=a1a 2 a 3 ...a n  0, (b1b2 b3 ...b k )  a1a 2 a 3 ...a n 1 2 3 k
999...9

11
20. Axa numerelor reale

Definiţie : Numim axa numerelor reale, o dreaptă infinită cu o origine notată cu O, faţă de care se
pot reporta pe ea puncte în raport cu coordonatele acestora faţă de originea O.
Fiecărui număr îi corespunde pe axa numerelor un punct şi spunem că acel punct este
reprezentarea geometrică pe axa numerelor a numărului dat.
Dacă axa numerelor este orizontală, atunci coordonata unui punct pe axa se numeşte abscisă –

X’ B O A X
Abscisa punctului B Abscisa punctului A
- -b 0 +a +

Coordonata unui punct pe axa XX’ este dată de valoarea abscisei , adică avem:
A(a) - se citeşte „ A de abscisă a „ şi B(-b) – se citeşte „ B de abscisă –b „
unde a şi b se măsoară pe axa faţă de originea O care are abscisa O(0).
Dacă axa numerelor este verticală, atunci coordonata punctului se numeşte ordonată-.

21. Modulul unui numar real:

21.1. Definitie : Numim modulul sau valoarea absolută a unui număr real x , notat |x|, numărul real luat
fără semn, adica modulul unui număr real   poate fi scris sub forma:

Observatie : Modulul unui numar real x, reprezinta distanta , pe axa reala, intre origine si punctul care
are abscisa egala cu x sau – x situat pe axa reala XX’ .

21.2. Proprietaţile modulului :

P.1 Din | a | = 0  a = 0
P.2. Avem | a | a, a  R
P.3 Avem | a  b || a |  | b | si in general | a1  a2  a3  ...  an || a1 |  | a2 |  | a3 | ...  | an |
a |a|
P.4 Avem  , a  R, b  0
b |b|
P.5 Avem a | a | , a  R, n  N
n n *

P.6 Avem | a |n  a n , a  R, n  N * , n  nr. par

P.7 Avem a  b | a |  | b | , cu semnul egal cand a  b  0
P.8 Avem a  b | a |  | b | , cu semnul egal cand a  b  0
P.9 Avem a  b  | a |  | b | , a, b  R a  b  | a |  | b | , a, b  R
P.10 Pentru orice a Є R si orice n Є N, avem
1. daca | a | n  n  a  n
2. daca | a | n  a  n si a  n

12
22. Intervale pe axa reala

1. Fie a, b Є R. Numim interval deschis intre a si b si il notam cu (a, b) multimea punctelor reale
situate intre a si b fara a si b .
( )
a b

Deducem de aici relaţiile :  a, b    x | x  R, a  x  b si respectiv

R   ,  
R*   , 0    x | x  R, x  0 si respectiv
R*   0,     x | x  R, x  0

2. Fie a, b Є R. Numim interval inchis intre a si b si il notam cu [a, b] multimea punctelor reale
situate intre a si b, inclusiv a si b .

[ ]
a b

Deducem de aici relaţia :  a, b    x | x  R, a  x  b

3. Fie a, b Є R. Numim interval semiînchis sau semideschis, intre a si b, si il notam cu (a, b] sau
cu [a, b) multimea punctelor reale situate intre a si b, care il contine pe a si nu il contine pe b sau
nu il contine pe a dar il contine pe b.
[ ]
a b

Deducem de aici relaţiile :  a, b    x | x  R, a  x  b si respectiv

 a, b    x | x  R, a  x  b
R   , 0   x | x  R, x  0 si respectiv
R   0,     x | x  R, x  0

13
23. Partea intreaga si partea fractionara a unui numar

23.1. Definitie : Pentru un numar real a numim partea intraga a lui a si o notam cu [a], cel mai mare
numar intreg mai mic sau egal cu a .

1  1
Exemple : [2] = 2; [-2] = -2 ; [2,34] = 2 ; [-2,34] = -3 ;     0,5  0 ;      0,5  1 etc.
2  2
23.2. Definitie : Pentru un numar real a numim partea fractionara a lui a si o notam cu {a}, numarul
real subunitar si pozitiv dat de relatia {a} = a – [a]

Exemple : {2} = 2 – [2] = 2 – 2 = 0;

{-2} = -2 – [-2] = -2 – (-2) = 0 ;
{2,34} = 2,34 – [2,34] = 2,34 – 2 = 0,34
{-2,34} = -2,34 -[-2,34] = -2,34 –(-3) = -2,34 + 3 = 0,66 ;
1 
   {0,5}  0,5  [0,5]  0,5  0  0,5 ; .
2
 1
   {0,5}  0,5  [0,5]  0,5  (1)  0,5 etc.
 2
23.3. Proprietaţi : Cele mai importante si utile proprietaţi ale partii intregi a unui numar real sunt
urmatoarele :
P.1. {a} = a – [a]
P.2. 0  {a} < 1 sau {a} Є [0, 1), a  R
P.3. [a] = a  a Є Z
P.4. {a} = 0  a Є Z
P.5. [a]  a < [a] + 1 – numita DUBLA INEGALITATE
P.6. Pentru mЄZ, dacã aЄ[m, m+1), atunci [a] = m
P.7. Pentru mЄZ, dacã a, bЄ[m, m+1), atunci [a] = [b] = m
P.8. Pentru mЄZ avem [a + m] = [a] + m
P.9. Pentru mЄZ avem {a + m} = {a}
P.10. Dacã 0  a  1 atunci [a] = 0 iar daca a, bЄQ atunci avem [a + m]  [a] + [b]
P.11 Identitatea lui Hermite
Pentru orice x ЄR si nЄN, avem identitatea
 1  2  n  1
[ x]   x     x    ...   x   [ nx]
 n  n  n 
23.4. Observatii : 1. Pentru a obtine partea intreaga a unui numar real a cautam doi intregi consecutivi
intre care se incadreaza numarul a si atunci partea intreaga va fi intregul din
stanga numarului real a .
2. Este evident adevarata si inegalitatea a – 1 < [a] < a

24. Inegalitati remarcabile

2
INEG 1: a  0,  a Є R sau (a-b)2  0,  a, b Є R

2
INEG 2: (a-b)  0,  a, b Є R

2
INEG 3: a + b2  2ab,  a, b Є R

14
24. Inegalitati remarcabile
2 2
INEG 4: a + b + c 
2
ab + bc + ca,  a, b, c Є R
a b
INEG 5: +  2,a,b  R*
b a
INEG 6: (a+b)(b+c)(c+a)  8abc ,  a, b, c Є R
ab bc ca
INEG 7:   6, a, b, c  R*
c a b
a 2
 b 2
a  b , a, b  R*
INEG 8 
2 2
ab
INEG 9  ab , a, b  R* - inegalitatea mediilor : marit  mg
2
2
ab  2a  b
INEG 10 1 1 sau ab  , a, b  R inegalitatea mediilor mg
*
 marm
 ab
a b
Concluzii la inegalitatea mediilor :
1) Inegalitatea mediilor pentru doua numere :
a 2
 b 2
ab 2a  b
mpatratica  marit  mg  marm    ab 
2 2 ab
2) Inegalitatea mediilor pentru n numere :
a) marit patratica  marit pentru n numere

a12  a22  a32  ...  an2 a1  a2  a3  ...  an


n n
b) marit  mg pentru n numere

a1  a2  a3  ...  an n
 a1  a2  a3  ...  an
n
c) mg  marm pentru n numere marit  mg pentru n numere
n a  a  a  ...  a 
n
1 2 3 n
1 1 1 1
   ... 
a1 a2 a3 an
INEG 11 - inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz pentru n numere

a2
1  a22  a32  ...  an2    x12  x22  x32  ...  xn2    a1 x1  a2 x2  a3 x3  ...  an xn 
2

15
 INEG 12 Inegalitatea produselor sumelor inverse:

 a  b  c   
1 1 1
  9
a b c
Generalizare :

 x1  x2  x3  ...  xn   
1 1 1 1 
   ...    n 2
 x1 x 2 x 3 xn 

Proprietăţile relaţiei de egalitate :

P1. în ambii membri adunăm acelaşi număr real :
a b ac bc
P2. din ambii membri scădem acelaşi număr real :
a  b  ac  bc
P3. înmulţim ambii membri cu acelaşi număr real, diferit de „ 0 „:
a  b  ac  bc , c ≠0
P4. împărţim ambii membri cu acelaşi număr real, diferit de „ 0 „:
a b
a b  ,c≠0
c c

Ecuaţii de forma ax + b = c , a, b, c Є R, x Є M, M  R
Soluţia ecuaţiei se obţine succesiv astfel :
cb
ax  b  c  ax  c  b  x 
a
c b
Observaţie : dacă x  Є M atunci ecuaţia are o singură soluţie iar dacă
a

Ecuaţii reductibile la ecuaţii de forma ax = b, x Є M

Rezolvarea ecuaţiei E(x) = F(x), x Є M  R sau x Є R constă în urmatoarele :
Pas. 1 – dacă în E(x) = F(x) apar fracţii, atunci aducem fracţiile la acelaşi
numitor şi eliminăm numitorii ;

Pas. 2 – efectuăm calculele folosind proprietăţile operaţiilor şi formulele de

calcul prescurtat ;

Pas. 3 – separăm necunoscuta trecând termenii care o conţin într-o singură parte
a egalităţii ( de regulă în stânga) iar ceilalţi termeni în celălat membru,
având grijă să schimbăm semnele membrilor care au fost trecuţi
dintr-un membru în altul ;

Pas. 4 – reducem termenii asemenea până aducem ecuaţia la forma ax = b ;

16
Sisteme de ecuaţii cu două necunoscute
Un ansamblu de două ecuaţii cu două necunoscute, notat sub forma
 ax  by  c  0
 , unde a, b, c, d, e, f Є R
 dx  ey  f  0
se numeşte sistem de două ecuaţii cu două necunoscute.

Def. O pereche de numere reale (x, y) care verifică simultan cele două ecuaţii se
numeşte soluţie a sistemului.
A rezolva un sistem de ecuaţii înseamnă a-i determina soluţia .

Metode de rezolvare a sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute

Metoda reducerii :
Pas. 1 – se înmulţesc termenii unei ecuaţii cu un număr, iar termenii celeilalte
ecuaţii cu alt număr, astfel încât prin adunarea sau scăderea
egalităţilor obţinute să se anuleze termenii care conţin una din
necunoscute ( adică se reduc aceşti termeni ) ;
Pas. 2 – prin însumarea sau scăderea de la pasul 1, se obţine o ecuaţie cu o
singură necunoscută care se rezolvă după regulile cunoscute şi
obţinem astfel soluţia acesteia ;
Pas. 3 – se introduce valoarea necunoscutei aflate, în oricare din cele două
ecuaţii iniţiale şi se obţine o ecuaţie cu cealaltă necunoscută care
se rezolvă după regulile cunoscute şi obţinem astfel şi soluţia acesteia;
Pas. 4 – pereche de numere reale obţinută este soluţia sistemului.

Metoda substituţiei :

Metoda substituţiei constă în parcurgerea următorului algoritm de lucru :

Pas. 1 – dintr-una din cele două ecuaţii, scoatem valoarea unei necunoscute,
în raport cu cealaltă pe care o considerăm ca un parametru .
Pas. 2 – introducem valoarea găsită la pasul 1 în cea de a doua ecuaţie şi în
în urma efectuării calculelor se obţine o ecuaţie cu o singură
necunoscută ;
Pas. 3 – se rezolvă ecuaţia găsită după regulile cunoscute şi se obţine
soluţia acesteia ;
Pas. 4 – se introduce valoarea găsită în substituţia de la pasul 1, se obţine o
ecuaţie cu cea de a doua necunoscută care se rezolvă după regulile
cunoscute.

17
18