1

GEOMETRIE PLANA – partea I

1. PUNCTUL GEOMETRIC
1.1. Definiţie – punctul este o noţiune fundamentală în geometrie care desemnează o entitate
fără nici o dimensiune.

1.2. Reprezentarea în plan a unui punct

 x - punct determinat de
A A1 B intersecţia a două drepte

2. DREAPTA, SEMIDREAPTA, SEGMENTUL DE DREAPTĂ

2.1. Definiţia dreptei – dreapta este drumul cel mai scurt dintre două puncte distincte între
ele, prelungită în ambele sensuri oricât de mult.
Notă : Dreapta (d) are o lungime infinită, deci este formată dintr-o infinitate de
puncte - fig. 1.

(d)
 
A B

Fig. 1

Teorema 1 : Într-un plan dat, prin oricare două puncte, trece o singură dreaptă.

2.2. Definiţia punctelor coliniare – punctele situate pe aceeaşi dreaptă se numesc

puncte coliniare – fig. 2

M
(d)
  
A B C

Fig. 2

a) Punctel A, B şi C sunt COLINIARE ; b) Punctele A, B, C şi M sunt necoliniare”

2.3. Poziţia unui punct faţă de o dreaptă – Fie dreapta (d) situată într-un pla (α). Poziţia unui
punct faţă de dreapta (d) poate fi :
a) punct aparţinând dreptei (d) – fig. 3
(d)

O

Fig. 3

{O} Є (d) - citim „ Punctul O aparţine dreptei (d) „

b) punct exterior dreptei (d) – fig. 4

 2

M

(d)

Fig. 4

{M} Є (d) - citim „ Punctul M nu aparţine dreptei (d) sau este exterior dreptei (d) „

Teorema 2 : Prin n puncte, dintre care, oricare 3 puncte sunt necoliniare, se pot duce
n(n  1)
drepte.
2

d2 d3 Exemplu:
d1 d4 Fie n = 4 puncte necoliniare( A, B, C şi D ).
A B d5 Vom putea construi prin cele 4 puncte
necoliniare un număr de
4(4  1) 4  3
  6 drepte ( d1 la d6 ).- fig. 5
2 2
d6
C D

Fig. 5

2.4. Poziţia relativă a unei drepte în spaţiu –

Observaţie : deoarece dreapta şi planul sunt mulţimi de puncte rezultă că între acestea se pot stabili
relaţia de incluziune (  ) sau nonincluziune (  )..

Astfel, în raport cu un plan dat avem următoarele poziţii relative ale dreptei faţă de plan :

1. Dreapta (d) este conţinută în planul α, adică punctele dreptei (d) se află în planul α .
Notăm : (d)  α - fig. 6

(d)

Fig. 6

2. Dreapta (d) nu este conţinută în planul α caz în care avem două situaţii :
2.1. Dreapta (d) nu are nici un punct comun cu planul α , adică α ∩ (d) = Ǿ, caz care spunem
că dreapta (d) este paralelă cu planul α şi notăm (d) || α – fig. 7

(d)
Fig. 7
 3

2.2. Dreapta (d) are un punct comun cu planul α , adică α ∩ (d) = {A} caz în care spunem că
dreapta (d) înţeapă planul α – fig. 8

xA
α

(d)
Fig. 8

2.5. Poziţia relativă a două drepte coplanare – Două drepte (d1) şi (d2) se pot găsi într-un
plan în următoarele poziţii :

a) drepte confundate ( care coincid )- notăm (d1)=(d2) – două drepte coincid dacă
se intersectează în două puncte distincte - fig. 9

(d1) A B

(d2)
Fig. 9

Consecinţă : două drepte coincid dacă au cel puţin două puncte comune.

b) drepte paralele – două drepte care nu au nici un punct comun se numesc

DREPTE PARALELE şi notăm aceasta prin (d1) || (d2) – citim „dreapta (d1) este
paralelă cu dreapta (d2)” - fig. 10

(d1)

(d2)

Fig. 10

Paralelismul dreptelor este o relaţie de echivalenţă, adică au loc proprietăţile :

1) este reflexivă  (d) || (d) – fig. 11.1

(d)

Fig. 11.1

2) este simetrică  adică din (d1) || (d2) rezultă (d2) || (d1) - fig. 1.2
(d1)

(d2)

Fig.11.2
 4
3) este tranzitivă  adică din (d1) || (d2) şi (d2) || (d3) , rezultă (d1) || (d3) - fig. 11.3

(d1)

(d2)

(d3)

Fig. 11.3

Teorema 3 : Printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o singură dreaptă
paralelă cu dreapta dată. - fig. 12

(d’) A
x

(d)

Fig. 12

2.6. Definiţia semidreptei : Semidreapta este o porţiune dintr-o dreaptă , limitată

(mărginită) la unul din capete .

Notă : dreapta din care face parte semidreapta dată se numeşte dreaptă suport.- fig. 13

(d) – dreapta suport semidreapta deschisă (OA

( 
O A

(d) – dreapta suport semidreapta închisă [OA

[ 
O A

semidreapta deschisă (OB (d) – dreapta suport

 )
B O

semidreapta închisă [OB (d) – dreapta suport

 ]
B O

Fig. 13
2.7. Semidrepte opuse : Două semidrepte sunt opuse dacă au originea comună şi sensuri
diferite.- fig. 14

(d)
  
A O B
Fig. 14
[OA şi [OB sunt două semidrepte opuse iar (d) este dreapta lor suport..
 5
Observaţii :
1) semidreptele [OA şi (OA nu sunt semidrepte identice deoarece

{O}Є[OA dar {O} Є(OA

2) Două semidrepte (AC şi (CA sau [AC şi [CA sunt semidrepte diferite deoarece prima are
originea în {A}, iar a doua în {C} - fig. 15

A C


A C

A C

Fig. 15
3) Atât dreapta cât şi semidreapta fiind o mulţime de puncte, fiecare este o figură
geometrică ;
4) Dacă dreapta şi semidreapta sunt mulţimi de puncte, atunci rezultă că între ele au loc
relaţiile de incluziune (  ) sau nonincluziune (  ).

Astfel rezultă : 1) (AM  (d) - fig. 16

(d)
A M

Fig. 16

2) (PQ  (PR - fig. 17

Fig. 17
2.8. Definiţia segmentului de dreaptă : Numim SEGMENT DE DREAPTĂ – mulţimea
punctelor M care au proprietatea că se află pe o dreaptă (AB) între punctele {A}, şi {B} . Dreapta
pe care se află segmentul dat se numeşte dreaptă suport a segmentului.- fig. 18

dreapta (AB) M
  
A B

Fig. 18
Notaţia unui segment sub formă de mulţime de puncte :

[AB] = {M Є (AB) | M este între A şi B }

2.9. Tipuri de segmente de dreaptă :

1. Segmentul de dreaptă deschis – atunci când capetele acestuia nu aparţin segmentului – fig.19

(AB) = {M Є (AB) | M este între A şi B, M ≠ A şi M ≠ B }

dreapta (AB) M
 6
(  )
A B

Fig. 19
2. Segmentul de dreaptă închis - atunci când capetele acestuia aparţin segmentului –
fig. 20.

[AB] = {M Є (AB) | M este între A şi B, inclusiv A şi B }

dreapta (AB) M
[  ]
A B
Fig. 20

3. Segmente de dreaptă închis la A şi deschis la B – fig. 21

[AB) = {M Є (AB) | M este între A şi B, inclusiv A şi M ≠ B }

dreapta (AB) M
[  )
A B

Fig. 21
4. Segmente de dreaptă deschis la A şi închis la B - fig. 22

(AB] = {M Є (AB) | M este între A şi B, inclusiv B şi M ≠ A }

dreapta (AB) M
(  ]
A B
Fig. 22

5. Segmentul de dreaptă nul – fig. 23

dreapta (AB) M

A=B
[AB] = 0

Fig. 23
Observaţii :
1) În teoria mulţimilor aplicată la segmentele de dreaptă avem relaţiile :
[AB] = (AB)  {A,B}

[AB) = (AB)  {A}

(AB] = (AB)  {B}

2) Dacă A=B , atunci avem :

[AB] = {A} = {B}

(AB) = [AB) = [AB] = Ǿ

 7
2.10. Distanţa dintre două puncte : Numim DISTANŢA DINTRE DOUĂ PUNCTE A şi B,
exprimată în unitatea de măsură folosită, lungimea segmentului închis [AB] şi notată cu AB –
- fig. 24

4 cm
A[ ]B

Fig. 24
Distanţa dinte A şi B este lungimea segmentului [AB], adică notăm această distanţă astfel :
AB = 4 cm

2.11. Congruenţa segmentelor de dreaptă : Două segmente sunt congruente dacă

prin suprapunere ele coincid adică, acestea au lungimile egale.

Notaţia simbol folosită pentru congruenţă este „ " şi ea se referă la relaţia dintre
segmente şi nu la marimile lor – fig. 25.
4 cm
A[ ]B
[AB]  [MN] - citim „ Segmentul AB
este congruent cu segmentul MN „
4 cm
M[ ]N

Fig. 25
Din [AB]  [MN]  AB = MN = 4 cm şi reciproc
din AB = MN  [AB]  [MN]

Analizând lungimile segmentelor de dreaptă, în unitatea de măsură folosită, rezultă că între acestea
există relaţiile de comparaţie respectiv - fig. 26
„<„ - mai mic
„>„ - mai mare
„=„ - egal
Ex .

A B M N

C D P Q

AB > CD sau CD < AB MN = PQ

Fig. 26

Relaţia de congruenţă „  „ este o relaţie de echivalenţă , deoarece are următoarele proprietăţi :

P.1 – este reflexivă, adică [AB]  [AB] ;
P.2 – este simetrică, adică din [AB]  [CD]  [CD]  [AB] ;
P.3 – este tranzitivă, adică din [AB]  [CD] şi [CD]  [PQ]  [AB]  [PQ]

2.12. Mijlocul unui segment : Numim mijlocul unui segment, punctul care împarte segmentul în
două segmente congruente .
Fiind dat segmentul [AB] în care {M} este mijlocul acestuia, rezultă - fig. 27:

3 cm 3 cm
A M B
Fig. 27

Din {M} – mijlocul segmentului [AB] , rezultă [AM]  [MB] , iar dacă AB = 6 cm,
 8
atunci AM = MB = 6 cm : 2 = 3 cm .

Observaţie : Mijlocul unui segment este unicul punct cu proprietatea că împarte segmentul
în două segmente congruente.

2.13. Reuniunea şi intersecţia semidreptelor şi segmentelor de dreaptă

Observaţie : Deoarece semidreptele şi segmentele de dreaptă sunt mulţimi de
puncte, rezultă că putem realiza reuniunea şi intersecţia acestora .

Rezultă următoarele cazuri posibile la reuniunea pe o dreaptă :

1) Reuniunea a două semidrepte – fig. 28

(d)

X A B Y

Fig. 28
[AX U (AY = (d) ; (AX U [AY = (d) ; [AX U [AY = (d)

(AX U (AY = (d) – {A} ; [AX U [BY = (d) – (AB) ; (AX U ( BY = (d) – [AB]

[AX U (BY = (d) – (AB] ; (AX U [BY = [AB)

2) Reuniunea a două segmente - fig. 29

(d)

A B C

Fig. 29
[AB] U [BC] = [AC] ; (AB] U [BC] = (AC] ; (AB) U [BC] = (AC]

[AB] U [BC) = [AC) ; (AB] U [BC) = (AC) ; (AB) U [BC) = (AC)

[AB) U (BC] = ([AC] – {B} ; (AB) U (BC] = (AC] – {B} ;(AB) U (BC) = (AC) – {B}

3) Intersecţia semidreptelor – fig. 30

(d)

X A B Y

Fig. 30

[AX ∩ [AY = {A} ; (AX ∩ [AY = Ǿ ; [AX ∩ (AY = Ǿ ; (AX ∩ (AY = Ǿ

[AX ∩ [BY = Ǿ; [AX ∩ (BY = Ǿ; (AX ∩ [BY = Ǿ ; (AX ∩ (BY = Ǿ

[AY ∩ [BX = [AB] ; [AY ∩ (BX = [AB] ; (AY ∩ [BX = (AB] : (AY ∩ (BX = (AB]

4) Intersecţia segmentelor de dreaptă - fig. 31

(d)

A B C
Fig. 31

[AB] ∩ [BC] = {B} ; (AB] ∩ [BC] = {B} ; [AB) ∩ [BC] = Ǿ; (AB) ∩ [BC] = Ǿ
 9
[AB] ∩ (BC] = Ǿ; [AB] ∩ [BC) = {B}; [AB] ∩ (BC) = Ǿ ; (AB) ∩ (BC) = Ǿ

[AC] ∩ [AB] = [AB] ; [AC] ∩ (AB] = (AB] ; [AC] ∩ [AB) = [AB) ;

[AC] ∩ (AB) = (AB)

(AC] ∩ [AB] = (AB] ; (AC] ∩ (AB] = (AB] ; (AC] ∩ [AB) = (AB) ;

(AC] ∩ (AB) = (AB)

[AC) ∩ [AB] = [AB] ; [AC) ∩ (AB] = (AB] ; [AC] ∩ [AB) = [AB) ;

[AC) ∩ (AB) = (AB)

(AC) ∩ [AB] = (AB] ; (AC) ∩ (AB] = (AB] ; (AC) ∩ [AB) = (AB) ;

(AC) ∩ (AB) = (AB)

2.14. Segmentul sumă şi segmentul diferenţă

Definiţia segmentului sumă :Fiind date două segmente, vom numi SEGMENTUL SUMĂ al lor,
segmentul de lungime egală cu suma lungimilor celor două segmente date – fig. 32

2 cm 4 cm 6 cm

A B C D M N

MN = AB + CD = 6 cm
Fig. 32

Construim pe o dreaptă suma şi obţinem – fig. 33

2 cm 4 cm (d)

A E D
( E=B=C)
Fig. 33

Observaţie : Termenul „SUMA” se referă la lungimi şi nu la segmente care sunt mulţimi.

Definiţia segmentului diferenţă - Fiind date două segmente, vom numi SEGMENTUL DIFERENŢĂ
al lor, segmentul de lungime egală cu diferenţa lungimilor celor două segmente date – fig. 34

2 cm 4 cm 6 cm

A B C D M N

AB = MN - CD = 2 cm
Fig. 34

Construim pe o dreaptă suma şi obţinem –fig. 35

2 cm 4 cm (d)

M C N=D
(A=M) ( B=C)
Fig. 35

Observaţie : Termenul „DIFERENŢĂ” se referă la lungimi şi nu la segmente care sunt mulţimi.

 10
3. UNGHIUL GEOMETRIC
3.1. Definiţia unghiului : Numim unghi figura geometrică formată din două semidrepte închise care
au aceeaşi origine - fig. 36

Ext  AOB A
Originea unghiului
O Int  AOB Laturile unghiului
( interiorul unghiului AOB)
Vârful unghiului

B
Fig. 36

3.2. Definiţia semidreptei unui unghi : Numim semidreapta unui unghi AOB, orice semidreaptă
având originea în originea unghiului AOB şi care este diferită de laturile unghiului, aflată în
interiorul sau exteriorul unghiului.

O semidreaptă aflată în interiorul unghiului se va numi semidreaptă interioară

iar
o semidreaptă aflată în exteriorul unghiului se va numi semidreaptă exterioară – fig. 37

E [OE – Semidreaptă exterioară

Ext  AOB A

O Int  AOB [OC -Semidreaptă interioară

C

[OD –Semidreaptă exterioară B

D
Fig. 37

3.3. Măsura unui unghi : Numim măsura unui unghi AOB, deschiderea dintre cele două semidrepte
( laturile unghiului ) marcată cu un semn grafic, gen arc de cerc şi care se notează cu m(  AOB).
 11
De regulă, unitatea de măsură a unui unghi este GRADUL SEXAGESIMAL – fig. 38
A

m(  AOB)
O
B

Fig.38
3.4. Clasificarea unghiurilor

1. Unghi nul = unghiul a carui măsura este de 0°. – fig. 39

A

O B
m(  AOB) = 00
Fig. 39

2. Unghi ascutit = unghiul a carui măsura este mai mica de 90°. – fig. 40
A

O m(  AOB) < 900

B
Fig. 40

3. Unghi drept = unghiul a carui măsura este de 90°. – fig. 41

A
AO  OB
m(  AOB) = 900

 B

Fig. 41

4. Unghi obtuz = unghiul a carui măsura este mai mare de 90° - fig. 42

A
 12
m(  AOB) > 900

O B
Fig. 42

5. Unghi alungit = unghiul ale carui laturi sunt una in prelungirea celeilalte – fig. 43
[OB este în prelungirea lui AO]

m(  AOB) = 1800

A O B
Fig. 43

6. Unghi propriu - unghiul care nu este nici nul şi nici alungit – fig. 44

A A A

O Unghi propriu Unghi propriu Unghi propriu

.
B O B O B

Fig. 44

7. Unghiuri adiacente = doua unghiuri care au : varful comun, o latura comuna şi interioarele diferite –
fig. 45.

A M

O B N

C Q P

“Unghiul AOB este adiacent “Unghiul MQN este adiacent

cu unghiul BOC” cu unghiul NQP”
Fig. 45

8. Unghiuri complementare = doua unghiuri adiacente care au suma masurilor egala cu 90°.- fig. 46

A m(  AOB) + m(  AOB) = 900

 13
B “  AOB este complementul
 BOC şi invers “

O C
Fig. 46

9. Unghiuri suplementare = doua unghiuri adiacente care au suma masurilor egala cu 180° - fig. 47
m(  AOB) + m(  AOB) = 1800
B
“  AOB este suplementul
 BOC şi invers “

A O C
Fig. 47

3.5. Congruenţa unghiurilor

Notă : Spunem că două figuri geometrice sunt CONGRUENTE, dacă acestea prin suprapunere
coincid, adică au aceeaşi formă şi aceeaşi mărime.În cazul unghiurilor atât forma cât şi
mărimea acestora sunt date evident de mărimea unghiului .

Definiţia congruenţei unghiurilou - spunem că două sau mai multe unghiuri sunt
congruente dacă au măsurile egale.

3.6. Situaţii de congruenţă a unghiurilor

1) Unghiuri cu laturile paralele :

a) Două unghiuri cu laturile paralele sunt congruente dacă ambele sunt ascuţitunghice sau
ambele obtuzunghice – fig. 48

A M

O Q N
B
D R

V
C T S
a) b)
OA || VD  QM || TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB || VC  QN || TS 
Fig. 48

b) Două unghiuri cu laturile paralele sunt suplementare dacă unul este ascuţitunghic iar
celălalt este obtuzunghic – fig. 49
 14

A M

B O Q N

OA || QM 
  m(AOB)  m(MQN )  180
0

OB || QN 
Fig. 49

2) Unghiuri cu laturile perpendiculare :

a) Două unghiuri cu laturile perpendiculare sunt congruente dacă ambele

sunt ascuţitunghice sau obtuzunghice – fig. 50

A M

O Q N
B
D R
C

V T

S
a) b)

OA  VC  QM  TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB  VD  QN  TS 
Fig. 50

b) Două unghiuri cu laturile perpendiculare sunt suplementare dacă unul

este ascuţitunghic iar celălalt este obtuzunghic – fig. 51
O M

A B Q N

OA  QM 
  m(AOB )  m(MQN )  180
0

OB  QN 
Fig. 51

3) Unghiuri opuse la vârf : două unghiuri sunt opuse la vârf dacă au acelaşi
vârf şi laturile în prelungire. Două unghiuri opuse la vârf sunt congruente – fig. 52
 15

A C

B D

Fig. 52

a)  AOB opus la vârf cu  COD

 AOB   COD sau m(  AOB) = m(  COD)
b)  AOC opus la vârf cu  BOD
 AOC   BOD sau m(  AOC) = m(  BOD)

4) Unghiuri formate prin intersecţia a două drepte paralele cu o secantă – fig. 53

(d1) 1 2

3 4

(d2) 5 6

7 8

(d)
Fig. 53

Avem : (d1) || (d2) şi (d) secantă . Atunci rezultă următaorele perechi de unghiuri congruente :

a) Unghiuri alterne interne – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,

între cele două drepte paralele, deci avem :

3  6 şi respectiv 4  5

b) Unghiuri alterne externe – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,

în afara celor două drepte paralele, deci avem :

1  8 şi respectiv 2  7

c) Unghiuri corespondente – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,

dar şi de o parte şi de alta a celor două drepte paralele, deci avem :

 1   5 ;  2   6 ;  3   7 şi respectiv  4   8

4. PERPENDICULARITATE. PROIECŢII. SIMETRII

 16

4.1. Definiţia perpendicularităţii : Spunem că două drepte (d1) şi (d2) sunt perpendiculare şi
notăm aceasta prin (d1)  (d2) dacă în punctul lor de intersecţie formează un unghi drept
( cu măsura de 900 ) – fig. 54

900 900
(d1)
B O C

(d2)

OA  OB 
(d1 )  (d 2 )    m(AOB)  m(AOC )  90
0

OA  OC 
Fig. 54

4.2. Definiţia proiecţiei unui punct pe o dreaptă - numim proiecţia unui punct A , pe o
dreaptă (d), punctul determinat de piciorul perpendiculare dusă din punctul A pe
dreapta (d) .- fig. 55

A  Punctul A este exterior dreptei (d).

Ducem perpendiculara din A pe (d),
adică AM  (d).
Atunci M este proiecţia punctului A
pe dreapta (d) şi notăm aceasta astfel:
(d) M = prdA

M
Fig. 55

4.3. Definiţia distanţei de la un punct la o dreaptă : numim distanţa de la un punct A la o

dreaptă (d), situate în acelaşi plan, lungimea perpendicularei dusă din punctul A la
dreapta (d) – fig. 56.

A  Punctul A este exterior dreptei (d).

Ducem perpendiculara din A pe (d),
adică AM  (d).
Atunci „AM este distanţa de la
punctul A la dreapta (d)”
(d)
M

Fig. 56

4.4. Definiţia proiecţiei unui segment pe o dreptă : numim proiecţia unui segment
de dreaptă [AB] pe o dreaptă (d), segmentul de dreaptă determinat de picioarele
perpendicularelor duse din capetele segmentului pe dreapta dată.- fig. 57

A[

]B
 17

(d)

M N

Fig. 57

Ducem perpendiculara din A pe (d), respectiv AM şi perpendiculara din B pe (d), respectiv BN. Atunci
segmentul [MN] este proiecţia segmentului [AB] pe (d) şi notăm aceasta astfel :
[MN] = prd[AB] – fig. 58

sau
A

(d)

M B

[MB] = prd[AB]
Fig. 58
Sau – fig. 59
A[

d N

M C

B
[MN] = prd[AB]
Fig. 59

4.5. Definiţia simetricului unui punct faţă de un punct = numim simetricul unui
punct A faţă de un punct O, punctul A’ aflat la aceeaşi distanţă faţă de O la care se
găseşte şi punctul A, stabilite pe direcţia dată de dreapta (AO) - fig. 60

A O A’

Fig. 60

“ A’ este simetricul lui A faţă de punctul O şi invers A este simetricul lui A’ faţă de punctul O”

Definiţia simetricului unui punct faţă de o dreaptă = numim simetricul unui punct A
faţă de o dreaptă (d) un punct B, situat în semiplanul opus semiplanului în care se află
 18
punctul A, aflat la aceeaşi distanţă faţă de dreapta (d) ca şi punctul A – fig. 61

xA

AM = MB

(d)

xB

Fig. 61
“ B este simetricul lui A faţă de dreapta (d) şi invers A este simetricul lui B faţă de dreapta (d)”

4.6. Definiţia simetricului unui segment faţă de un punct = numim simetricul unu
segment [AB] faţă de un punct O, segmentul [A’B’] rezultat prin unirea simetricelor A’ şi B’
ale punctelor A şi respectiv B faţă de punctul O – fig.62

A
A B A
B

B
O
xO

xO
A’ B’
a) A’

B’
b) B’

A’
c)
Fig. 62

4.7. Definiţia simetricului unui segment faţă de o dreptă= numim simetricul unui
segment [AB] faţă de o dreaptă (d), segmentul [A’B’] rezultat prin unirea simetricelor A’ şi B’
ale punctelor A şi respectiv B faţă de dreapta (d)- - fig. 63

A
B A
 19
A B A B

(d) M N M N M N M=N

A’
A’ B’
A’ B’
B’ A’ B’

a) b) c) d)

Fig. 63

5. BISECTOAREA UNUI UNGHI

5.1. Definiţia bisectoarei unui unghi : se numeşte bisectoarea interioară a unui
unghi nenul semidreapta interioară unghiului, cu originea în vârful unghiului, care
formează cu laturile unghiului două unghiuri congruente. Ea se va numi simplu
BISECTOARE UNGHIULUI – fig. 64.a, b, c
A

M
x
O x
Bisectoare unghiului
ascuţit

Fig. 64.a

C
N

Bisectoare unghiului
unghiului obtuz
y y
O P

Fig. 64.b

A
 20
D

Bisectoare unghiului drept

α
α
B C

Fig. 64.c

5.2. Proprietatăţiele bisectoarei unui unghi :

P.1. – bisectoarea unui unghi împarte unghiul în două unghiuri congruente – fig. 65
A

M
x
O x

B
Fig. 65

Din :
[OM – bisectoarea  AOB 

m(AOB)
  AOM   AOM  m(  AOM )= m(  AOM ) = = x
2
P.2. – orice punct al bisectoarei unui unghi este egal depărtat de
laturile unghiului.- fig. 66
A

N1

x M
x N
O x

N2 B

Fig. 66
Din :
[OM – bisectoarea  AOB , {N}Є (OM), NN1  OA şi NN2  OB  [NN1]  [NN2]

6. GEOMETRIA TRIUNGHIULUI
 21
6.1. DefiniţiA TRIUNGHIULUI : Numim triunghi, figura geometrică formată
de cele trei segmente determinate de trei puncte necoliniare. – fig. 67

A
Exteriorul ΔABC

Interiorul
ΔABC

B C

Fig. 67

Notaţie : ΔABC - citim „ triunghiul ABC „

Rezultă :
ΔABC = [AB]U[BC]U[AC]

Elementele triunghiului :
 vârfurile triunghiului ( A, B, C ) ;
 laturile triunghiului : [BC] = a, [AC] = b şi [AB] = c ;
 unghiurile interioare ale triunghiului :  BAC sau  A;  ABC sau  B ;
 ACB sau  C ;

Proprietăţi ale triunghiului :

 într-un triunghi unghiului mai mare i se opune latura mai mare – fig. 68
A
 A > B ; A >C
c b a>b;a>c

a
B C
Fig. 68
 suma unghiurilor unui triunghi este egală cu măsura unghiului alungit, adică : m( 
BAC) + m(  ABC) + m(  ACB) = 1800 sau m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800 –
- fig. 69

M A N
(d)
B A C

B C

B C

Fig. 69
 22
( d ) || BC 

AB  sec anta    MAB   B (alterne interne) şi respectiv
AC  sec anta 

 NAB   C ( alterne interne ) . Unghiul MAN este alungit, deci m(  MAN) = 1800 sau
m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800

 între laturile unui triunghi avem relaţiile de existenţă a triunghiului şi anume : a < b + c ;
b<c+a;c<a+b.

6.2. Unghiul exterior al unui triunghi – Numim unghi exterior al unui triunghi, unghiul
adiacent şi suplementar al unui unghi interior al triunghiului – fig. 70
A
 ACD – unghi exterior în vârful C
( este format de latura AC şi
c b prelungirea laturii BC )

B a C D

 BCE – unghi exterior în vârful C

( este format de latura BC şi E
prelungirea laturii AC )

 ABF – unghi exterior în vârful B

( este format de latura AB şi
prelungirea laturii CB ) c b

F B a C

 CBF – unghi exterior în vârful B

( este format de latura CB şi
prelungirea laturii AB )
G

M
 23
N

A  CAM – unghi exterior în vârful A

 BAN–unghi exterior în vârful A (este format de latura AC şi
(este format de latura BA şi prelungirea laturii BA )
prelungirea laturii CA )
c b

B a C

Fig. 70

Teorema 4 - Un unghi exterior al unui triunghi este mai mare decât oricare din unghiurile
neadiacente lui – fig. 71

A E

M
m(  ACD ) > m(  ABC )
m(  ACD ) > m(  BAC )

B C D

Fig. 71

Teorema 5 - Măsura unui unghi exterior al unui triunghi este egală cu suma
măsurilor celor două unghiuri interioare neadiacente cu acesta - fig. 72

m(  ACD )= m(  ABC ) +m(  BAC )

B C D

Fig. 72

6.3. Clasificarea triunghiurilor

a) În funcţie de mărimea laturilor

1. Triunghi oarecare = laturile au lungimi diferite.- fig. 73

A
 24
a≠b ≠c
c b

B a C
Fig. 73

2. Triunghi isoscel = doua laturi sunt congruente- fig. 74

b b [AB]  [AC] ≠ [AC]

sau
b=b≠a
B a C
Fig. 74

3. Triunghi echilateral = toate laturile sunt congruente - fig. 75

A
[AB]  [AC]  [BC] = a

a a

B a C

Fig. 75
b) În funcţie de mărimea unghiurilor

1. Triunghi ascutitunghic = toate unghiurile sunt ascutite – fig. 76

A
m(  A) < 900 ; m(  B) < 900
m(  C) = 900

B C
Fig. 76

2. Triunghi dreptunghic = are un unghi drept - fig. 77

B BA  AC

ipotenuză m(  A) = 900 ;
catetă m(  B) < 900 ; m(  C) < 900

catetă
A C
Fig. 77

3. Triunghi obtuzunghic = are un unghi obtuz - fig. 78

B
 25
m(  A) > 900 ;
m(  B) < 900 ; m(  C) < 900

A C

Fig. 78

6.4. Congruenţa triunghiurilor

6.4.1. Notă privind congruenţa : Două figuri geometrice sunt congruente dacă, prin
suprapunere, acestea coincid, adică au aceeaşi formă şi aceeaşi dimensiune.

Pentru un triunghi forma este dată de măsurile unghiurilor, iar dimensiunea de mărimile
laturilor, deci faptul că două triunghiuri, respectiv ΔABC şi ΔMNP sunt congruente, înseamnă
că există şase congruenţe ( trei la unghiuri şi trei la laturi), respectiv - fig. 79

A M

B C N P

Fig. 79

[ AB]  [ MN ]
 [ BC ]  [ NP]

[ AC ]  [ MP]
ABC MNP  
 A  M
 B  N

 C  P
Pentru a demonstra congruenţa a două triunghiuri nu este necesar să
demonstrăm toate cele şase congruenţe ci doar parte din ele, celelalte
rezultând implicit.

6.4.2. Cazuri de congruenţă

Cazul 1 de congruenţă ( LLL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au toate laturile
respectiv congruente - fig. 80

A M
 26

B C N P

Fig. 80
Fiind date ABC şi MNP , atunci rezultă :

[ AB]  [ MN ]

Din  [ BC ]  [ NP] ABC MNP
 [ AC ]  [ NP]

Cazul 2 de congruenţă ( LUL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două laturi şi unghiul
format de acestea congruente - rezultă prin eliminarea unei laturi şi
înlocuirea acesteia cu un unghi - fig. 81

A M

B C N P

Fiind date ABC şi MNP , atunci rezultă :

[ AB ]  [ MN ]

Din  A  M ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]

Fig. 81

Cazul 3 de congruenţă ( ULU ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două unghiuri şi latura lor
comună respectiv congruente.- rezultă prin eliminarea încă a unei laturi
şi înlocuirea acesteia cu un unghi - fig. 82

A M

B C N P

Fiind date ABC şi MNP , atunci rezultă :

Fig. 82
 27
 B  N

Din [ BC ]  [ NP ] ABC MNP
 C  P

6.4.3. Cazuri de congruenţă la triunghiurile dreptunghice
Notă : în cazul triunghiurilor dreptunghice, deoarece unghiul drept ( de 900 )
este cunoscut şi comun celor două triunghiuri, atunci cazurile de
congruenţă ale triunghiurilor dreptunghice se deduc din cazurile
triunghiurilor oarecare, eliminând unghiul drept.

Astfel rezultă următoarele cazuri de congruenţă :

Cazul 1 de congruenţă ( CC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente

dacă au catetele congruente - fig. 83.

B N

A C M P

Fig. 83
Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ AB]  [ MN ]
Din  ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]

Cazul 2 de congruenţă ( CU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă

au o catetă şi un unghi ascuţit congruente - fig. 84

B N

A C M P

Fig. 84
Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă
[ AC ]  [ MP ]
Din  ABC MNP
  C   P

Cazul 3 de congruenţă ( IU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza

şi un unghi ascuţit congruente - fig. 85
 28
B N

A C M P
Fig. 85

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ BC ]  [ NP ]
Din  ABC MNP
 C   P
Cazul 4 de congruenţă ( IC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza şi
o catetă congruente - fig. 86

B N

A C M P

Fig. 86
Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :
[ AC ]  [ MP]
Din  ABC MNP
 [ BC ]  [ NP ]

6.5. Linii importante într-un triunghi

6.5.1. MEDIATOARELE LATURILOR
Definiţie : fie un segment de dreaptă [AB]. Numim mediatoarea segmentului
AB, perpendiculara pe mijlocul segmentului AB.
Proprietatea mediatoarei este aceea că orice punct de pe mediatoare este
egal depărtat de capetele segmentului. - fig. 87

M1

M2

A [ ]B
M

M3

D
Fig. 87

Avem : segmentul [AM], punctul M mijlocul segmentului [AB], adică [AM]  [MB] şi
dreapta d perpendiculară pe AB în punctul M.
 29
Deci d este mediatoarea segmentului [AB].
Rezultă : oricare ar fi punctul Mj Є d, rezultă [AMj]  [BMj], deci avem :
[AM1]  [BM1] ; [AM2]  [BM2] ; [AM3]  [BM3] , …, etc.

Definiţie : Într-un ΔABC , numim mediatoarele laturilor, perpendicularele pe mijloacele

laturilor.
Teorema 9 – într-un triunghi, mediatoarele sunt concurente într-un pnct O, numit centrul cercului
de rază R circumscris triunghiului - fig. 88

A
d3
d2
R
PP P
N

O
B R C
R
M

d1

Fig. 88

Cum O este egal depărtat de capetele fiecărei laturi rezultă că OA, OB şi OC

sunt egale cu raza cercului circumscris ΔABC :
R = [OA]  [OB]  [OC].

6.5.2. ÎNĂLŢIMILE TRIUNGHIULUI - fie ΔABC, cu vârfurile sale A, B, C şi laturile [AB], [BC] şi
[AC]. Numim înălţime, segmentul de dreaptă ce uneşte un vârf al triunghiului cu piciorul
perpendicularei duse din vârf pe latura opusă. În acest caz latura opusă se numeşte bază.-
- fig. 89
 30

A C
Fig. 89

Teorema 6 : Într-un triunghi cele trei înălţimi au proprietatea că sunt

concurente într-un punct notatcu H şi numit ortocentrul triunghiului.

Mai folosim notaţiile : ha = AA’ ; hb = BB’ şi hc = CC’

6.5.3. BISECTOARELE UNGHIURILOR – fie ΔABC, cu unghiurile sale interioare

 A ;  B ;  C . Fiecărui unghi îi asociem bisectoarea interioară aferentă, adică numim
bisectoarea unui unghi al unui triunghi, segmentul de dreaptă de pe bisectoarea unghiului
respectiv, cuprins între vârf şi latura opusă- - fig. 90

A
ΔABC are asociate bisectoarele :
1) [AA’] – pentru unghiul  A, unde
C’ B’ A’Є[BC] , adică  BAA’   A’AC
2) [BB’] – pentru unghiul  B, unde
I B’Є[AC] , adică  ABB’   B’BC
3) [CC’] – pentru unghiul  C, unde
C’Є[AB] , adică  BCC’   C’CA
B A’ C

Fig. 90

Teorema 7 – într-un triunghi, bisectoarele unghiurilor interioare sunt concurente într-un

punct notat cu „ I „ .

Acesta este centrul cercului înscris triunghiului de rază „ r „ - fig. 91

 31

Fig. 91

6.5.4. MEDIANELE LATURILOR – fie ΔABC, cu notaţiile cunoscute, adică laturile a, b, c.

Numim mediană într-un triunghi, segmentul de dreaptă care
uneşte vârful cu mijlocul laturii opuse - fig. 92

B M C

Fig. 92

Teorema 8 – într-un triunghi, medianele sunt concurente într-un Punct G, numit

centrul de greutate al triunghiului.

Punctul G ( sau centrul de greutate al triunghiului) se află la 2/3 de vârf şi 1/3 faţă de bază –
- fig. 93

P G N

B M C
Fig. 93
 32
Se dă ΔABC şi fie M, N, P mijloacele laturilor BC, AC şi respectiv AB.
2 1
AG  AM şi GM  AM
3 3
2 1
BG  BN şi GN  BN
3 3
2 1
CG  CP şi GP  CP
3 3

Formulă de calcul a unei mediane : Într-un triunghi medianele se notează cu

ma – mediana corespunzătore vârfului A ;
mb – mediana corespunzătore vârfului B ;
mc – mediana corespunzătore vârfului C .

Lungimea fiecărei mediane se poate determina, în funcţie de laturile triunghiului, cu una din
relaţiile :

2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 
2
a
sau ma 
4 4

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m 
2
b
sau mb 
4 4

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m  2
c
sau mc 
4 4

6.6. Aria triunghiului

6.6.1. Definiţie : prin arie, înţelegem măsura asociată unei suprafeţe şi care are pentru
măsurarea ei ca unitate de măsură m2 ( metrul pătrat ).

Măsura de 1 m2 reprezintă aria unui pătrat cu latura de 1 m - fig. 94

1m

1 m2 1m

Fig. 94

Multiplii şi submultiplii unităţii de arie sunt :

a) multiplii m2 :
1 dam2 = 100 m2 – se mai numeşte şi „ ar”, adică 1 ar = 100 m2 ;
1 hm2 = 10000 m2 – se mai numeşte şi „ hectar”, adică
1 ha = 10000 m2 ;
1 km = 1000000 m2
2
 33
b) submultiplii m2 :
1 dm2 = 0,01 m2
1 cm2 = 0,0001 m2
1 mm2 = 0,000001 m2

Notă : Să considerăm un dreptunghi MBCN ca în figura următoare - fig. 95

. Rezultă :
 Fie A un punct pe MN din care ducem AD  BC şi respectiv notaţiile
BC = a şi AD = ha
 Aria dreptunghiului MBCN va fi dată de relaţia :
AMBCN =AMBDA + Aadcn = BD x AD + DC x AD = (BD + DC ) x AD =
= BC x AD = a x ha

M A N

B D C

Fig. 95

 Dar A ABC = A ABD + A ADC =

AMBDA AADCN AMBDA  AADCN AMBCN a  ha

=    
2 2 2 2 2

6.6.2. Utilizarea înălţimii unui triunghi în calculul ariei triunghiului

Folosind baza şi înălţimea corespunzătoare acesteia, se poate calcula aria triunghiului,
notată cu AΔABC , cu formula. - fig. 96

A
F E
H
c b
hb ha hc
B D C
a
Fig. 96
Baza  Inaltimea
AABC 
2
BC  AD AC  BE AB  CF
adică AABC   
2 2 2
sau
 34
a  ha b  hb c  hc
AABC   
2 2 2

6.6.3. Aria unui triunghi dreptunghic – în cazul triunghiului dreptunghic – deoarece catetele
sunt perpendiculare una pe alta, atunci aria acestuia este dată de semiprodusul catetelor întru-cat oricare
dintre catete poate fi bază iar cealaltă înălţime - fig. 97

C ΔABC – dreptunghic în A
[BC] = a – este ipotenuză
a [AC] = b – este catetă şi înălţime
b pe baza AB
[AB] = c – este catetă şi înălţime
pe baza AC
A c B

Fig. 97

AB  AC c  b b  c
Avem : AABC   
2 2 2
6.7. Proprietăţi specifice triunghiurilor
6.7.1. Proprietatea bisectoarelor interioară şi exterioară – într-un triunghi , în fiecare vârf al
triunghiului, bisectoarea unghiului interior şi bisectoarea unghiului exterior sunt erpendiculare
– fig. 98

A E

1 2
1 2

B C M

Fig. 98
ABC 
ACB  unghi int erior 

ACM  unghiexterior   CD  CE
CD  bi sec toare int erioara 

CE  bi sec toareexterioara 

6.7.2. Proprietate a triunghiului isoscel - Într-un triunghi isoscel, mediana, bisectoarea şi

înălţimea duse din vârf pe bază coincid şi sunt incluse în mediatoarea bazei - fig. 99
 35
A

11 [AD] – înălţime ; AD  BC ( baza )

[AD] – bisectoare;  BAD   CAD
[AD] – mediană şi mediatoare ;
[BD]  [DC] ; AD  BC
α α
B C
D
Fig. 99

6.7.3. Proprietate a triunghiului echilateral - Într-un triunghi echilateral, bisectoarea unui unghi,
înălţimea dusă din vârful acelui unghi şi mediana corespunzătoare laturii opuse coincid şi sunt
incluse în mediatoarea acelei laturi - fig. 100

F E

B C
D
Fig. 100

6.7.4. Proprietate a triunghiului echilateral - unghiurile unui triunghi sunt congruente dacă şi
numai dacă triunghiul este echilateral

6.7.5. Proprietatea medianei unui triunghi - Într-un triunghi orice mediană împarte triunghiul în
două triunghiuri de arii egale - fig. 101

A
ΔABC
[AM] – mediană, deci BM = MC
BM  ha CM  ha
AABM  ; AACM 
2 2
AABM = AACM

B D M C
Fig. 101

6.7.6. Proprietatea medianei într-un triunghi dreptunghic - Într-un triunghi dreptunghic

mediana corespunzătoare ipotenuzei este egală cu jumătate din ipotenuză- fig. 102
A

B M C

Fig. 102

ΔABC dreptunghic în A; [AM] mediană, deci [BM]  [MC]

 36
BC
Rezultă : [BM]  [MC]  [AM] şi respectiv AM  BM  CM 
2

7. PARALELISM
7.1. Definiţia dreptelor paralele : Două drepte coplanare distincte care nu au nici un
punct comun se numesc drepte paralele - fig. 102 .

(d1)

(d1) || (d2)

(d2)

Fig. 102

7.2. Criteriul 1 de paralelism : Dacă două drepte, tăiate de o secantă, formează o pereche de
unghiuri alterne interne congruente, atunci cele două drepte sunt
paralele. - fig. 103

(d)

(d1)
1 2

(d2) 2 1

Fig. 103

Se dau : dreptele (d), (d1), (d2) , m(  1) = m(  1) – alterne interne.

Rezultă : (d1) || (d2)

7.3. Criteriul 2 ( general ) de paralelism : Dacă două drepte, tăiate de o secantă, formează o
pereche de unghiuri alterne interne, alterne externe sau corespondente congruente,
atunci cele două drepte sunt paralele .- fig. 104

(d)
2 3
(d1)
1

(d2) 1

3 2

Fig. 104

Se dau : dreptele (d), (d1), (d2) şi respectiv :

a) m(  1) = m(  1) – alterne interne  (d1) || (d2)

b) m(  2) = m(  2) – alterne externe  (d1) || (d2)

 37
c) m(  3) = m(  3) – corespondente  (d1) || (d2)

Teorema 9 : Două drepte paralele, tăiate de o secantă, formează unghiuri alterne interne, alterne
externe şi unghiuri corespondente, respectiv congruente.

Teorema 10 : Două drepte paralele determină, pe alte două drepte paralele pe care le intersectează ,
segmente congruente. - fig. 105
(d3) (d4)

(d1) A B
2
1

(d2) 2 1
C D

Fig. 105

Teorema 11 : În orice triunghi, suma măsurilor unghiurilor sale este egală cu 180 0.- fig. 106
A (d)
1 2
3

1 2

B C

m(  B) + m(  A) + m(  C) = 1800

Fig. 106

8. ASEMĂNAREA TRIUNGHIURILOR
8.1. Detalii despre asemănare – Pin faptul că două figuri geometrice sunt ASEMENEA ( se
aseamănă ), înţelegem că ele au aceeaşi formă dar dimensiuni diferite.
Simbolul pentru asemănarea a două figuri geometrice este „  „

1) Cercuri asemenea - fig. 107

x O1
r1= 3 x O2
cm
r2 = 6 cm
Fig. 107

2) Triunghiuri asemenea - fig. 108

A
 38
M
800
800

600 400
B C 600 400

N P

Fig. 108
Exemple :
1) Evident cercurile (O1) şi (O2) sunt asemenea dar de raze diferite .
2) ABC MNP - au aceeaşi formă dar sunt de dimensiuni diferite.

Notă : În cazul triunghiurilor forma acestora este dată de mărimile unghiurilor .

8.2. Raport de asemănare – Pin raportul a două mărimi a şi b înţelegem fracţia de

a
forma . Deci raportul de asemănare a celor două cercuri înţelegem
b
r1 3 1
raportul de forma   .
r2 6 2

8.3. Proporţionalitate – Pin proporţie înţelegem egalitatea a două sau mai multe rapoarte .
a b c
Ex  
m n p
8.4. Asemănarea triunghiurilor: în general, două triunghiuri sunt asemenea dacă au aceeaşi
formă ( au măsurile unghiurilor egale două câte două ) şi laturile prporţionale, adică - fig. 109

A
M
0
80
800

600 400
B C 600 400

N P

Fig. 109

A  M  m(A)  m(M )

 B  N  m(B )  m(N )

ABC MNP   C  P  m(C )  m(P)
 a b c
  
 m n p

8.5. Cazurile de asemănare a triunghiurilor oarecare

 39
Notă :Pentru a demonstra că două triunghiuri sunt asemenea nu este nevoie să arătăm că sunt
verificate toate cele patru relaţii ci doar parte din ele, celelalte rezultând implici.
Astfel rezultă următoarele cazuri de asemănare .

1) Cazul L.L.L – două triunghiuri sunt asemenea dacă au laturile proporţionale - fig. 110

A M

B C

N P
Fig. 110

AB BC CA
Din    ABC  MNP
MN NP PM

2) Cazul L.U.L. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două laturi proporţionale şi
unghiurile cuprinse între ele congruente .- fig. 111

A M

B C

N P
Fig. 111
Din

 A  M

 AB AC  ABC  MNP
 MN  MP

3) Cazul U.U. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două unghiuri congruente - fig.112

A M
 40

B C

N P
Fig. 112
Din

B  N
  ABC  MNP
 C  P
8.6. Cazurile de asemănare a triunghiurilor dreptunghice
Notă :Pentru a demonstra că două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea se are în vedere că
un unghi, cel de 900 , este cunoscut şi atunci rezultă următoarele cazuri de asemănare :.

1) Cazul I.C. sau C.C. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au ipotenuza
şi o catetă proporţionale sau catetele proporţionale. - fig. 113

A M

B C

N P
Fig. 113

Din
AB AC

MN MP
 ABC  MNP
A M

B C

N P
Fig. 114

Din
AB BC

MN NP
 ABC  MNP - v. fig. 114

Cazul U. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au un unghi ascuţit congruent- 115.

A M
α α
 41

B C

N P
Fig. 115.

Din
A  M  ABC  MNP

8.7. Teorema lui Thales – în orice triunghi, o paralelă dusă la una din laturile acestuia, determină
pe celelalte două laturi segmente proporţionale.

1) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde MЄAB şi NЄAC. Rezultă următoarele segmente

proporţionale - fig. 116

AM AN AM AN MB NC
 ;  ; 
MB NC AB AC AB AC
A

M N

B C

Fig. 116

2) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde M aparţine prelungirii lui AB şi N aparţine prelungirii

lui AC. Rezultă următoarele segmente proporţionale - fig. 117

AM AN AM AN MB NC
 ;  ; 
MB NC AB AC AB AC

A
 42

B C

M N

Fig. 117

3) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde M aparţine prelungirii lui BA şi N aparţine prelungirii

lui CA. Rezultă următoarele segmente proporţionale - fig. 118

AM AN AM AN MB NC
 ;  ; 
MB NC AB AC AB AC
N M

B C

Fig. 118

8.8. Teorema fundamentală a asemănării –în orice triunghi, o paralelă dusă la una din laturile
acestuia, determină un triunghi asemenea cu triunghiul dat.

1) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde MЄAB şi NЄAC . Rezultă - fig. 119

ABC  AMN

M N

B C
 43

Fig. 119

2) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde M aparţine prelungirii lui AB şi N aparţine prelungirii lui AC
. Rezultă - fig. 120
: ABC  AMN
A

B C

M N

Fig. 120

3) Se dau : ΔABC şi MN || BC, unde M aparţine prelungirii lui BA şi N aparţine prelungirii lui CA
.
Rezultă - fig. 121
: ABC  AMN
N M

B C

Fig. 121

8.9. Teorema raportului ariilor- Dacă două triunghiuri sunt asemenea, atunci raportul ariilor lor
este egal cu pătratul raportului de asemănare. - fig. 122

A M

ha
hm

B C

N P
 44
Fig. 122

Din
ABC  AMN rezultă
2
AMNP  NP 
2
AMNP  hm 
  sau  
AABC  BC  AABC  ha 

8.10. Linia mijlocie într-un triunghi

8.10.1. Definiţia liniei mijlocii – numim linie mijlocie într-un triunghi, segmentul de dreaptă
care uneşte mijloacele a două laturi - fig. 123

M N

B a C

Fig. 123

Teorema liniei mijlocii : linia mijlocie într-un triunghi este paralelă cu a treia latură şi
egală cu jumătate din măsura acesteia - fig. 124

M N

B a C

Fig. 124

Fie ΔABC, cu laturile [BC] = a, [AC] = b şi [AB] = c şi respectiv M mijlocul lui AB şi N

mijlocul lui AC.
Segmentul de dreaptă [MN] este linie mijlocie şi avem :

[ BC ] a
[MN] || [BC] şi respectiv [ MN ]  
2 2
8.10.2. Teorema secantei într-un triunghi- O secantă dusă dintr-un vârf al unui triunghi
intersectează latura opusă într-un punct determinând două triunghiuri despre a căror arii
se poate afirma că „raportul ariilor celor două triunghiuri este egal cu raportul
segmentelor determinate de secantă pe cea de a treia latură - fig. 125
 45

ha

B D M C

Fig. 125
Demonstraţie
Ducem din A înălţimea ha = [AD] care este înălţime comună pentru ΔABM şi ΔACM.
Calculăm ariile celor două triunghiuri şi obţinem :

[ BM ]  ha [ MC ]  ha
SABM  şi respectiv SACM 
2 2
Făcând raportul celor două relaţii, membru cu membru, obţinem :

[ BM ]  ha
SABM 2 [ BM ]  ha 2 [ BM ]
    c.c.t.d.d., deci
SACM [ MC ]  ha 2 [ MC ]  ha [CM ]
2

SABM [ BM ]

SACM [CM ]

9.TEOREME CLASICE
DE GEOMETRIE PLANĂ
 46

9.1. Teorema mediatoarelor

Într-un triunghi, mediatoarele laturilor acestuia sunt concurente într-un
punct notat cu „O” şi numit centrul cercului circumscris triunghiului
de rază „ R „ .
Demonstraţie
Se ştie că mediatoarea unui segment de dreaptă a re proprietatea că oricare ar un punct M de pe aceasta,
acest punct M este egal depărtat de capetele segmentului .- fig. 126

d
M1

Mn

A M B

Mn
Fig 126

Fie ΔABC, M mijlocul lui [AB], N mijlocul lui [BC], (d 1) şi (d2) mediatoarele laturilor
[AB] şi [BC] şi respectiv „O” punctul lor de intersecţie.- fig. 127
A

R
N
P
O

R
R
B
M

Fig. 127

Din (d1), mediatoarea laturii [AB], conform proprietăţii mediatoarei unui segment ,
rezultă [OA]  [OB] (1)
Din (d2), mediatoarea laturii [BC], conform proprietăţii mediatoarei unui segment ,

rezultă [OB]  [OC] (1)

Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă [OA]  [OB]  [OC].

Din [OB]  [OC] rezultă că punctul O se află şi pe mediatoarea segmentului ( laturii ) [AC],
deci mediatoarele triunghiului ABC sunt concurente în punctul O.
Notând OA = OB = OC = R rezultă că „ O „ este centru cercului circumscris triunghiului ABC.

9.2.Teoreme referitoare la înălţimile unui

triunghi
 47
Fie ΔABC şi respectiv D = prBCA, E = prACB, F = prABAB .
Atunci AD  BC este înălţimea din A, BE  AC este înălţimea din B şi CF  AB este
înălţimea din C.
Atunci :
1) – într-un triunghi ABC, înălţimile sunt concurente într-un punct H, numit
ortocentru triunghiului

Demonstraţie
Ducem paralele prin vârfurile triunghiului la laturile acestuia care se intersectează
în A1, B2 şi C1 .
Rezultă paralelogramele ABCB1 , ABA1C şi AC1BC .
Din congruenţa laturilor paralelogramelor rezultate rezultă că A, B, C sunt mijloacele
laturilor [B1C1], [A1C1] şi respectiv [A1B1].
Din AD  BC avem AD  B1C1 ; din AE  AC avem AE  A1C1 ;
din CF  AB avem CF  A1B1 .
Deci înălţimile AD, BE şi CF sunt mediatoarele segmentelor B 1C1 , A1C1 şi
respectiv A1B1 .
Dar mediatoarele într-un triunghi sunt concurente ( punctul lor de intersecţie
este egal depărtat de vârfurile triunghiului ). Deci {H} = AD  BE  CF.- fig. 128

C1 A B1

F
H

B D C

A1
Fig. 128

2) – într-un triunghi ABC, în jurul ortocentrului H, unghiurile determinate de

înălţimi sunt egale cu unghiurile triunghiului ABC - fig. 129.
Demonstraţie :
Fie [AD] , [BE] şi [CF] înălţimile din A , B şi C şi respectiv {H} = AD  BE.  CF .
Din ΔACD rezultă m(  CAD) = 900 – m(  C) ; Din ΔCBE rezultă m(  CBE) = 900 – m(  C)
A

F B C
 A HA
C B
 48

B D C
Fig. 129
Din ΔAHE rezultă m(  AHE) = 900 – m(  CAD) = m(  C)
Din ΔBHD rezultă m(  BHD) = m(  AHE) = m(  C) ( opuse la vârf)
Din ΔABD rezultă m(  BAD) = 900 – m(  B) ; Din ΔCFB rezultă m(  BCF) = 900 – m(  B)
Din ΔCHD rezultă m(  CHD) = 900 – m(  BCF) = m(  B)
Din ΔAHF rezultă m(  AHF) = m(  CHD) = m(  B) ( opuse la vârf)
Din ΔBAE rezultă m(  ABE) = 900 – m(  A) ; Din ΔAFC rezultă m(  ACF) = 900 – m(  A)
Din ΔCHE rezultă m(  CHE) = 900 – m(  ACF) = m(  A)
Din ΔBHF rezultă m(  BHF) = m(  CHE) = m(  A) ( opuse la vârf)
Exemplu : Fie ΔABC cu m(  A) = 600 ; m(  B) = 700 ; m(  C) = 500. Ducem înălţimile AD, BE şi CF şi
obţinem - fig. 130:
A

600

F
500
700
600 H 600
500 700

700 500
B D C

Fig. 130

3) – Într-un triunghi ABC, segmentul care uneşte picioarele a două înălţimi este
antiparalela la latura opusă . şi determină un triunghi asemenea cu triunghiul
dat, iar triunghiurile AEF, BDF şi CDE sun asemenea cu triunghiul ABC.

Demonstraţie :
Se ştie că în jurul punctului H avem : m(  AHF) = m(  B) şi m(  AHE) = m(  C).
Din m(  AEH) = m(  AFH) = 900 rezultă că patrulaterul AEHF este inscriptibil ,
de unde rezultă : .
m(  AEF) = m(  AHF) = m(  B) ;
m(  AFE) = m(  AHE) = m(  C) ;
Din m(  AEF) = m(  B) şi m(  AEF) = m(  C) rezultă EF este antiparalelă cu BC.
m(AEF )  m(B ) 
Din  AEF ABC ( cazul U.U.) , de unde rezultă rapoartele de
m(AFE )  m(C ) 
 49
AF AE EF
asemănare :   - v.fig. 131
AC AB BC

B E
C
F
H

B D C
Fig. 131
Notă : Analog se demonstrează şi pentru celelalte două antiparalele iar triunghiul
DEF se numeşte triunghiul ortic al triunghiului respectiv :

m(BDF )  m(A) 
 BDF ABC ( cazul U.U.) , de unde rezultă rapoartele de
m(BFD)  m(C ) 
BF BD DF
asemănare :   şi respectiv
BC AB AC
m(CDE )  m(A) 
 CDE ABC ( cazul U.U.) , de unde rezultă rapoartele de
m(CED)  m(B ) 
CD CE DE
asemănare :   - vezi fig. 132
AC BC AB

B E
C
F B
C H

A A

B D C

Fig. 132

4) – Într-un triunghi ABC, picioarele înălţimilor formează un triunghi numit triunghi

 50
ortic iar înălţimile triunghiului ABC sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului
ortic - fig. 133
A

F
H

B D C
Fig.133
Demonstraţie
Analizând, succesiv antiparalele, rezultă :
[DE] este antiparalelă, deci  CDE =  A şi respectiv  CED =  B ;
[DF] este antiparalelă, deci  BDF =  A şi respectiv  BFD =  C ;
[EF] este antiparalelă, deci  AEF =  B şi respectiv  AFE =  C ;
Din ΔBDH, dreptunghic în D, avem  FDH = 900 -  BDF = 900 -  A (1)
Din ΔCDH, dreptunghic în D, avem  EDH = 900 -  CDE = 900 -  A (2)
Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă  FDH   EDH , deci [DA] este bisectoarea  EDF .
Analog se demonstrează că [EB] este bisectoarea  DEF şi respectiv [FC] este bisectoarea  DFE .

5) – Ortocentrul triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul ortic, iar
vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise triunghiului ortic.
Demonstraţie
Din (DA bisectoarea  FDE, (EB bisectoarea  DEF şi (FC bisectoarea  DFE rezultă câ H este
centrul cercului înscris triunghiului DEF, adică a triunghiului ortic – fig. 134.

E Q

F
HH

B D C C

P
 51

Fig.134
Fie CP  FD şi CQ  FE.
Din DE antiparalelă la AB rezultă m(  DEC) = m(  B) şi respectiv m(  CDE) = m(  A)
Din FE antiparalelă la BC rezultă m(  AEF) = m(  B) şi respectiv m(  AFE) = m(  C)
Apoi m(  CEQ) = m(  AEF) = m(  B) – ca unghiuri opuse la vârf.
Din m(  CED) = m(  CEQ) = m(  B) rezultă (EC este bisectoarea  DEQ (unghi exterior al triunghiului ortic).
Analog rezultă (DC bisectoarea  EDP (unghi exterior al triunghiului ortic).
Cum (FC este bisectoarea .  DFE ( unghi interior al triunghiului ortic ) rezultă C este centrul cercului exînscris
triunghiului ortic DEF.
Analog rezultă aceeaşi concluzie pentru vârfurile A şi B.

6) – Tangentele duse la cercul circumscris ΔABC în punctele A, B şi C sunt

respectiv paralele cu laturile triunghiului ortic DEF – fig. 135.

Demonstraţie

A T1

E
F E
H N

B O C
D

T2
Fig. 135

FIE T1T2 tangenta la cerc în punctul la cercul C(O, R).

Folosind măsura unghiurilor cu vârful pe cercul C(O, R) avem :

AC 
BC
m(ACT1 ) =m(B)= şi respectiv m(BCT2 ) =m(A)=
2 2
Dar m(DEC ) =m(B ) şi respectiv m( EDC ) =m( A) şi atunci avem
m(DEC ) =m(ACT1 ) şi m(EDC ) =m(BCT2 ) care sunt unghiuri alterne interne determinate de
dreptele DE şÎ T1T2, de unde rezultă DE || T1T2.
Analog rezultă şi celelalte două relaţii de paralelism în vârfurile A şi B.

7) Dintre toate triunghiurile înscrise în triunghiul ABC , triunghiul ortic este de

perimetru minim ( Teorema lui Feuerbach ).
Demonstraţie
Fie D un punct care parcurge dreapta BC şi fie E1 simetricul lui E faţă de BC.. Rezultă [EP]  ]PE1] unde
{P} = EE1 ∩ BC
Unim E1 cu F şi fie {D1} = BC ∩ FE1..Rezultă ΔED1P  ΔE1D1P, deci [D1E]  [D1E1] şi  ED1C   E1D1C.
Oricare ar fi punctul DЄBC, D ≠ D1 , avem :D1F + D1E = D1F + D1E1 = FE1 < FD + DE1 = FD + DE .
Rezultă aşadar că punctul D este punctul pentru care DF + DE este minimă.
 52
Apoi avem m(  FD1B ) = m(  CD1E1) = m(  CD1E ) , deci FD1 şi D1E sunt egal înclinate faţă de BC – fig. 136.

B D D1 P C

E1

Fig.136

Considerând acum un triunghi DEF înscris în triunghiul ABC cu {D} ЄBC, {E} ЄAC şi {F} ЄBC rezultă că acesta
va fi de perimetru minim dacă şi numai dacă laturile sale sunt egal înclinate faţă de laturile triunghiului ABC,
respectiv DE şi DF faţă de BC, DE şi EF faţă de AC şi FE şi FD faţă de AB fig. 137.

F
H

B D C
Fig.137
Rezultă astfel că A, B şi C sunt centrele cercurilor exînscrise triunghiului DEF şi atunci AD este bisectoarea
 FDE, deci  FDA   EDA şi cum  FDB   EDC, rezultă
m(  FDB )+ m(  FDA) = m(  EDC )+ m(  EDA) = 1800 : 2 = 900 , deci AD  BC.
 53
Analog rezultă BE  AC şi CF  AB, deci triunghiul ortic DEF este triunghiul de perimetru minim înscris în triunghiul
ABC.

9.3. Formula lui Heron

În geometrie, Formula lui Heron ne dă aria unui triunghi ABC în funcţie de laturilor sale, respectiv a, b, c.

Fie ΔABC cu BC = a, AC = b şi AB = c. Atunci aria triunghiului ABC este dată de relaţia :

SABC  p( p  a )( p  b)( p  c )

Demonstraţie

Fie AD  BC înălţimea dusă din vârful A. notată conform celor cunoscute cu h a - fig. 136 .
Cum D = prBCA rezultă CD=prBCAC şi atunci conform Teoremei lui Pitagora generalizată avem :
c2 = a2 + b2 – 2a  DC de unde obţinem:
a 2  b2  c 2
DC  (1)
2a
Din ΔADC, dreptunghic în D, rezultă AD2 = AC2 – DC2 sau prin înlocuirea lui DC cu valoarea din ( 1 ) rezultă
2
 a2  b2  c2 
h  b 
2
a
2

 2a 
sau

1
ha2  2
(2ab  a 2  b 2  c 2 )(2ab  a 2  b 2  c 2 )
4a
sau

ha2 
1
 
 c 2  (a  b) 2    (a  b) 2  c 2 
4a 2 
sau

1
ha2   (c  a  b)(c  a  b)(a  b  c )(a  b  c ) m(EDC ) =m(BCT2 )
4a 2
sau
1
ha2   p ( p  a )( p  b)( p  c)
4a 2
sau
1
ha   p ( p  a)( p  b)( p  c)
2a
a  ha
ABC  p( p  a)( p  b)( p  c)
Cum SABC  , rezultă S
2

9.4. Teoreme referitoare la medianele unui

triunghi
1) Teoremă referitoare la concurenţa medianelor : În orice triunghi
medianele sunt concurente iar intersecţia lor G ( centrul de greutate al
triunghiului ) este situat la 2/3 faţă de vârf şi 1/3 faţă de bază.
 54
Demonstraţia 1 :
Fie ΔABC cu M mijlocul laturii [BC]. Fie {G}Є{AM], astfel încât AG = 2GM. Fie {N} = BG  AC.
Vom demonstra că [BN] este mediana corespunzătoare laturii [AC] .- fig. 137, 138

B M C

Fig. 138

Fie D mijlocul lui [AG] şi E mijlocul lui [BG].

Rezultă :
 segmentul [DE] este linie mijlocie în ΔABG.,
 conform Teoremei liniei mijlocii şi Consecinţei acesteia rezultă
[ AB]
DE || AB şi DE =
2
Unim E cu M – fig. 139 –şi atunci avem :
 [EM] este linie mijlocie în ΔBCG
[CG ]
 Deci EM || CG şi EM =
2

B M C
Fig. 139

 Unim D cu N – fig. 140 - şi atunci avem :

 [DN] este linie mijlocie în ΔACG
[CG ]
 Deci DN || CG şi DN =
2
 55

D
N

B M C

Fig. 140
 Din DN || CG şi EM || CG rezultă DN || EM
[CG ] [CG ] [CG ]
 Din DN = şi EM = rezultă DN = EM =
2 2 2
 Deci DEMN este paralelogram şi atunci avem :DE || MN
 Dar DN || AB , deci obţinem MN || AB , adică N este mijlocul lui [AC] şi atunci
[BN] este mediană în ΔABC
 Fie P = CG  AB . Analog rezultă că [CP] este mediană în ΔABC – fig. 51

 Fie F mijlocul lui CG. Atunci obţinem

a) [AD].  [DG]  [GM] , deci AG = 2GM şi [G} este la 1/3 de M
şi 2/3 de vârful A ;

b) [BE].  [EG]  [GN] , deci BG = 2GN şi [G} este la 1/3 de N şi 2/3 de vârful B ;

c) [CF].  [FG]  [GP] , deci CG = 2GP şi [G} este la 1/3 de P şi 2/3 de vârful C - fig. 141;

P N

E F

B M C

Fig. 141

Demonstraţia 2
Ducem prin M o paralelă la [BN] şi fie D intersecţia acesteia cu [AC].
 56
Ducem prin P o paralelă la [BN] şi notăm cu E intersecţia acesteia cu [AM] şi cu
F intersecţia acesteia cu [AC] – fig. 142

F
P E N

G D

B M C

Fig. 142

Din [BM]  [MC] şi [MD] || [BN], rezultă [MD] este linie mijlocie în ΔBCN, deci
[CN ]
avem [CD]  [DN] = .
2
[ AN ]
Dar [CN]  [AN] şi atunci avem : [CD]  [DN] = , deci rezultă
2
.
[ ND] 1
 (1)
[ AN ] 2
Din [AP]  [PB] şi [PF] || [BN], rezultă [PF] este linie mijlocie în ΔABN, deci avem
[ AN ] [ AF ] 1
[AF]  [FN] = , deci rezultă :  (2)
2 [ AN ] 2
Din [AP]  [PB] şi [PE] || [BN], rezultă [PE] este linie mijlocie în ΔABG, deci avem
[ AG ] [ AE ] 1
[AE]  [EG] = deci rezultă :.  (3)
2 [ AG ] 2

[ ND] 1 [ MG ] 1
Din [MD] || [NG] şi  rezultă  , deci
[ AN ] 2 [ AG ] 2

[ AG ]
[ MG ]  (4)
2
[ AG ] [ AM ]
adică [MG]  [GE]  [AE] = = sau altfel spus rezultă :
2 3
2 1
AG  AM şi GM  AM
3 3
Analog se demonstrează şi relaţiile

2 1
BG  BN şi GN  BN
3 3
 57
şi respectiv relaţiile

2 1
CG  CP şi GP  CP
3 3

2) Teoremă referitoare la lungimile medianelor :În orice triunghi lungimile

medianelor sunt date de relaţiile :

2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m 2
a
sau ma 
4 4

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m 2
b
sau mb 
4 4

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m 2
c
sau mc 
4 4
Demonstraţie
Fie ΔABC , cu a = [BC], b = [AC], c = [AB] şi medianele ma = [AM], mb = [BN] şi
a b c
mc = [CP], unde [BM]  [MC] = ; [CN]  [NA] = şi [AP]  [PB] = – fig. 143
2 2 2
Ducem din vârful A înălţimea [AD]  [BC] şi se obţin [BD] = pr[BC][AB] şi
[DC] = pr[BC][AC]
În ΔABM, calculăm pe ma = [AM] folosind teorema generalizată a lui Pitagora, adică

[AM]2 = [AB]2 + [BM]2 – 2[BM]x pr[BC][AB adică

2
a a
m  c     2   [ BD]
2
a
2
(1)
2 2

ma
P G N

mb mc
B D M C

Fig. 143

În ΔACM, calculăm pe ma = [AM] folosind teorema generalizată a lui Pitagora, adică

[AM]2 = [AC]2 + [CM]2 – 2[CM]x pr[BC][AC] adică

2
a a
m  b     2   [CD ]
2
a
2
(2)
2 2
Adunând relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ), membru cu membru, rezultă succesiv :
 58
2 2
a a a a
2m  c     2   [ BD]  b 2     2   [CD]
2
a
2

2 2 2 2
2
a a
2m  c  b  2    2    [ BD]  [CD]
2
a
2 2

2 2
2 2
a a a
2m  c  b  2  2   a ; 2ma2  c 2  b 2   a 2
2
a
2 2

4 2 2
2
a
2ma2  c 2  b 2 
2
2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m  2
a
de unde ma 
4 4
Analog ducând înălţimea din B, obţinem :

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m  2
b
de unde mb 
4 4
şi ducând înălţimea din C, obţinem :

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m  2
c
de unde mc 
4 4

3) Teoremă referitoare la proprietatea punctului G :

Se dă ∆ABC , cu centrul de greutate în punctul G. Prin G se
duce o dreaptă oarecare d1 şi o altă dreaptă d2 perpendiculară pe d1 .
Se cere să se arate că, în raport cu oricare din cele două drepte,
există un vârf al ∆ABC pentru care, distanţa de la acesta
la dreapta respectivă, este egală cu suma distanţelor de la
celelalte două vârfuri ale triunghiului, la aceeaşi dreaptă.

Demonstraţie
Folosind datele din problemă rezultă desenul din fig. 144

Fie M, N şi P mijloacele laturilor [BC], [AC] şi respectiv [AB].

Atunci se stie că au loc relaţiile :
[AG]= 2[MG] ; [BG] = 2[NG] ; [CG] = 2[PG] (1)

Ducem PP1┴d2 şi respectiv NN2┴d2 , unde P1 €d1 şi N2 €d2.

Din AA1┴ d1 şi BB1┴d1, reazultă AA1B1B trapez.dreptunghic şi cum [AP]≡[BP]
atunci PP1 este linie mijlocie în trapezul AA1B1B, deci avem :

[AA1 ] + [BB1 ]
[PP1 ]  . sau [AA1] + [BB1] = 2[PP1] (2)
2
 59
Din CGC1 ≡ PGP1 ( opuse la vârf ) iar ∆CGC1 şi ∆PGP1 dreptunghice, rezultă

d1
A
d2

B2 A1
C1
A2 N
P
G

P1 N2
B M C

B1
C2
Fig. 144

∆CGC1 ≈ ∆PGP1 ( cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriind raporturile de asemănare avem :
[CG] [CC1 ] [C1G]
  (3)
[PG] [PP1 ] [P1G]
Între ( 1 ) şi ( 3 ) rezultă :

2[PG] [CC1 ] [CC1 ]

   2 , deci
[PG] [PP1 ] [PP1 ]

[CC1] = 2[PP1] (4)

Între ( 2 ) şi ( 4 ), avem :

[CC1] = [AA1] + [BB1] c.c.t.d.d. faţă de dreapta d1 . (5)

Analog rezultă succesiv :

Din AA2┴ d2 şi CC2┴d1, reazultă ACC2A2 trapez.dreptunghic şi cum [AN]≡[CN]
atunci NN2 este linie mijlocie în trapezul ACC2A2 deci avem :

[AA 2 ] + [CC2 ]
[ NN 2 ]  . sau [AA2] + [CC2] = 2[NN2] (6)
2
Din BGB2 ≡ NGN2 ( opuse la vârf ) iar ∆BGB2 şi ∆NGN2 dreptunghice, rezultă

∆BGB2 ≈ ∆NGN2 ( cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriind raporturile de asemănare avem :
[BG] [BB2 ] [B2G]
  (7)
[NG] [NN 2 ] [N 2G]
Între ( 1 ) şi ( 7 ) rezultă :

2[NG] [BB2 ] [BB2 ]

=  =2 , deci
[NG] [NN 2 ] [NN 2 ]
 60
[BB2] = 2[NN2] (8)
Între ( 6 ) şi ( 8 ), avem :

[BB2] = [AA2] + [CC2] c.c.t.d.d. faţă de dreapta d2 .

4) Teoremă referitoare la mediana unui triunghi dreptunghic : În orice triunghi

dreptunghic ABC mediana dusă din vârful unghiului drept, este egală cu
jumătate din ipotenuză şi formează cu aceasta două triunghiuri isoscele.

B
Ipoteză : ΔABC
m  A) = 900
N M [BM]  [CM]
[AM] - mediană –fig. 145

A P C
Fig. 145

Demonstraţie
Din M ducem MN || AC şi MP || AB. Din M mijlocul lui [BC] şi MN || AC rezultă MN linie mijlocie
în ΔABC, deci [BN]  [AN]
Din MN||AC rezultă MN  AB.
Din MN  AB şi [BN  [AN] rezultă că ΔABM este isoscel cu
[AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM
Atunci [AM]  [BM]  [CM] şi astfel obţinem ΔACM este isoscel cu
[AM]  [CM] şi m(  ACM) = m(  CAM), deci AM = BM = MC = BC / 2

5) Teoremă referitoare mediana unui triunghi dreptunghic cu un unghi de 30 0 :

Notă : Numim triunghi dreptunghic particular, triunghiul în care unghiul ascuţit

cel mai mic are măsura egală cu 300 – fig. 146.

Teoremă : – Într-un triunghi dreptunghic particular , cateta care se opune

unghiului de 300 este egală cu jumătate din ipotenuză .

B
600 Ipoteză : ΔABC
m(  A) = 900
m(  C) = 300
600 M [BM]  [CM]
1200 [AM] - mediană
600
300 300
A P C
Fig. 146

Demonstraţia 1
 61
Din m(  C) = 300 , rezultă m(  B) = 600 .
Din [BM]  [CM] rezultă [AM]  [BM]  [CM].
Din ΔABM este isoscel rezultă [AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM) = 600 deci de fapt
[ BC ]
ΔABM este echilateral şi atunci [AB]=[AM]=[BM] =
2
Demonstraţia 2

Fie ΔABC , dreptunghic în A, deci ipotenuza este a = [BC] şi catetele sunt b = [AC] şi
c = [AB] . Fie mediana ma = [AM] - fig. 147 .
Din M ducem o paralelă la AB. Deoarece [AB]  [AC] şi [MN] || [AB], atunci rezultă
[MN]  [AC].
De asemenea din [BM]  [MC] şi [MN] || [AB] rezultă [MN] – linie mijlocie, deci avem
[AN]  [NC].
Din [AN]  [NC] şi [MN]  [AC] rezultă ΔAMC isoscel, deci [AM]  [MC].
[ BC ]
Din [BM]  [MC] şi [AM]  [MC] rezultă [AM]  [BM]  [MC] = .
2
Fie R = [AM]  [BM]  [MC] .
Rezultă că {M} coincide cu centrul cercului circumscris ΔABC , adică {M}  {O} .

R N

B R x C
R O
MO

Fig. 147

Consecinţe : 1) Cercul circumscris unui triunghi dreptunghic are ca diametru

ipotenuza acestuia , iar centru pe mijlocul ipotenuzei.

2) Triunghiul înscris într-un semicerc este triunghi dreptunghic

9.5. Teoreme referitoare la bisectoarele

unui triunghi
1) Teoremă referitoare la concurenţa bisectoarelor : într-un triunghi ,
bisectoarele unghiurilor interioare sunt concurente într-un punct
notat cu „ I ” care este centrul cercului înscris triunghiului.

Demonstraţie

Fie ΔABC şi [AM] şi [BN] bisectoarele unghiurilor  A şi respectiv  B şi „I” punctul lor
de intersecţie- fig. 148
Fie F, E şi respectiv D proiecţiile lui „ I” pe laturile BC, AC şi respectiv AB.
Cum punctul „ I „ se află pe bisectoarea unghiului  A, conform proprietăţii bisectoarei unui unghi, rezultă
[ID]  [IE] (1)
Analog punctul „ I „ este pe bisectoarea unghiului  B şi atunci avem
[ID]  [IF] (2)
Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă [ID]  [IE  [IF].
 62
Din [IE]  [IF] rezultă că punctul I se află şi pe bisectoarea unghiului  C, deci bisectoarele
triunghiului ABC sunt concurente în punctul „ I „..
Notând ID = IE = IF = r rezultă că „ I „ este centru cercului înscris triunghiului ABC.

Fig. 148

2) Teoremă referitoare la segmente determinate de bisectoare : într-un

triunghi , bisectoarele unghiurilor interioare determină pe latura pe care o
intersectează segmente proporţionale cu laturile vârfului din care pleacă

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [AM] bisectoarea unghiului A – fig. 149
Vom demonstra relaţia :
[ BM ] [ AB]

[CM ] [ AC ]

1 1

B M C

Fig. 149

În C ducem o paralelă la [AM] care taie prelungirea lui [BA] în N. – fig. 150

1
 63
A

1 1

1
1
B M C

Fig. 150

În ΔBCN , unde [AM] || [CN], aplicăm Teorema lui Thales şi avem :

[ BM ] [ BA]
 (1)
[ MC ] [ AN ]
Dar din [AM] bisectoare avem
 BAM   MAC (2)
iar din [AM] || [CN] şi [BN] secantă avem
 BAM   BNC – unghiuri corespondente (3)
şi din [AM] || [CN] şi [AC] secantă avem
 MAC   ACN (4)

Din ( 2 ) , ( 3 ) şi ( 4 ) rezultă  ACN   ANC, deci ΔACN este isoscel şi anume

avem [AC]  [AN].
Înlocuind pe [AN] cu [AC], relaţia ( 1 ) , devine :

1
[MA]2  [ MB]2  [ MC ]2  ( a 2  b 2  c 3 ) [ BM ] [ AB ]
3  c.c.t.d.d.
[ MC ] [ AC ]
Notă : Teorema este verificată şi de bisectoarea exterioară a unui unghi a triunghiului – fig. 151

2 A

2 1 1

2 E

1
2

D B M C

Fig. 151

[ DB ] [ AB]
Din [AD bisectoare exterioară rezultă 
[ DC ] [ AC ]
Demonstraţie :
În B ducem o paralelă la [AD] care taie pe [AC] în E şi o paralelă la bisectoarea
interioară [AM] care taie pe [AC] în F.
 64
În ΔADC cu [BE] || [AD] aplicăm Teorema lui Thales şi avem :

[ EC ] [ BC ]
 (1)
[ AC ] [ BD ]
şi atunci mai rezultă şi proporţia

[ AE ] [ DB ]
 (2)
[ AC ] [ DC ]
În ΔADC cu [BE] || [AD] şi [AB] secantă rezultă  DAB   ABE iar din
[BE] || [AD] şi [AC] secantă rezultă  FAD   DAB   AEB şi atunci rezultă
 ABE   AEB, deci ΔABE este isoscel cu [AB]  [AE].
Înlocuind în ( 2 ) pe [AE] obţinem

[ AB ] [ DB ] [ DB] [ AB]
 sau 
[ AC ] [ DC ] [ DC ] [ AC ]
Notă : teorema bisectoarei ne permite să calculăm lungimea segmentelor
determinate de aceasta pe latura opusă vârfului din care pleacă, în
raport cu laturile triunghiului dat – fig. 152.
Fie ΔABC , cu laturile a, b, c şi AM bisectoarea unghiului  A.

Din teorema bisectoarei rezultă :

BM AB BM c
 sau 
MC AC MC b

B M C

Fig. 152
BM c
În ultima proporţie  , folosind proprietăţile unei proporţii avem
MC b
succesiv :
BM c BM c BM c ac
1)       BM 
MC b BM  MC b  c a bc bc

BM c BM  MC b  c a bc ab
2)       MC 
MC b MC b MC b bc

3) Teoremă referitoare la bisectoarea interioară şi extrerioară : într-un triunghi,

în fiecare vârf al triunghiului, bisectoarea unghiului interior şi bisectoarea
 65
unghiului exterior sunt perpendiculare.

Demonstraţie :
Fie ΔABC şi CF bisectoarea interioară iar CE bisectoarea exterioară – fig. 153

A E

1 2
2
B 1
C
D
Fig. 153

Deoarece  ACB şi  ACD sunt unghiuri suplimentare ( suma lor este egală cu 1800) , conform
proprietăţilor bisectoarei, rezultă că bisectoarele lor formează două unghiuri (  1 ) şi (  2 ) a
căror sumă a măsurilor lor este egală cu 90 0 , deci cele două bisectoare sunt perpendiculare.

4) Teoremă referitoare la cercul exînscris al unui triunghi

Def. – numim cerc exînscris, cercul tangent la una din laturile triunghiului
şi la prelungirile celorlalte două laturi.

Teoremă : Într-un triunghi intersecţia unei bisectoare interiore şi a celorlalte

două bisectoare exterioare este centru cercului exînscris

triunghiului.

Demonstraţie
Fie ΔABC şi respectiv [AI bisectoarea interioară din A, [BI a şi [CIa bisectoarele exterioare
din B şi C – fig. 154
Din [AI] bisectoarea interioară a  A, rezultă  BAIa   CAIa =  1
Din [BI”] bisectoarea exterioară a  B, rezultă  B”BIa   CBIa =  2
Din [CI”] bisectoarea exterioară a  C, rezultă  BCIa   C”CIa =  3

Ducem din I” perpendicularele [IaA’]  [BC], [IaB’]  [AB] şi [IaC’]  [AC] rezultând
triunghiurile dreptunghice AB’Ia, AC’Ia, BB’Ia, BA’Ia, A’CIa şi CC’Ia...

Din
B ' AI a  C ' AI a  1
 ΔAB’Ia  ΔAC’Ia , deci [IaB’  [IaC’] (1)
[ AI a ]  comuna 
Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

A
 66
11

A’
B 2 3 3 C
2
ra C’
B’
ra ra
x Ia
C”

B”

Fig. 154
Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [Ia A’]  [IaB’]  [IaC’] = ra ( raza cercului exînscris

pentru vârful A )
Analog se demonstrează şi pentru celelalte două vârfuri obţinând razele cercurilor
exînscrise, respectiv rb – fig.155 - pentru vârful B şi rc – fig. 156- pentru vârful C.

A”

A’
rb
Ib
A

rb
B’ rb
B C C’ C”

Fig. 155

A”
 67

A’
rc
Ic
A

rc C’
rc
B” B’ B C

Fig. 156

9.6. Teoremă referitoare la triunghiul isoscel

Să se arate că, un triunghi ABC care are două înălţimi congruente,
este triunghi isoscel.

Demonstraţie
Fie ΔABC în care înălţimile [AD] şi [BE] sunt congruente – fig. 157

E D

A B

Fig. 157

Din [AD]  [[BC] şi [BE]  [AC],rezultă că ΔADC şi ΔBEC sunt dreptunghice şi au un unghi comun (  C).
Din [AD]  [BE] şi  C comun rezultă ΔADC  ΔBEC ( cazul (C.U.) de la triunghiurile dreptunghice).
Atunci rezultă că şi ipotenuzele sunt congruente, adică [AC]  [BC], deci ΔABC este isoscel .

9.7. Teoreme referitoare la triunghiul

dreptunghic
Triunghiul dreptunghic este triunghiul cu un unghi drept – fig. 158.

B BA  AC
 68
ipotenuză m(  A) = 900 ;
catetă m(  B) < 900 ; m(  C) < 900

catetă
A C

Fig. 158
Atunci rezultă următoarele teoreme :

1) Teoremă : Să se arate că intr-un triunghi dreptunghic, ortocentrul

triunghiului coincide cu vârful unghiului drept .

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A – fig. 159
C

AH B
Fig. 159
Fie înălţimea [AD]  [BC] .
Cum [AB]  [AC] şi reciproc [AC]  [AB], rezultă evident că înălţimile în ΔABC sunt
concurente în vârful A, deci A  H .

2) Teorema catetei : într-un triunghi dreptunghic, cateta este medie geometrică

între ipotenuză şi proiecţia acesteia pe ipotenuză „
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A – fig. 160
Trebuie să demonstrăm relaţiile
[AB]2 = [BC] x [BD] , unde [BD] = pr[BC] [AB]
şi respectiv :
[AC]2 = [BC] x [CD] , unde [CD] = pr[BC] [AC]
Avem ΔBAC  ΔBDA (  B – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ BC ] [ AC ] [ AB] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AB]2 = [BC] x [BD]
[ BD] [ AB] [ AD] [ BD] [ AB ]

B D C
Fig. 150
 69
Analog avem ΔBAC  ΔCDA (  C – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ AC ] [ BC ] [ AB ] [ AC ] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AC]2 = [BC] x [CD] .
[CD] [ AC ] [ AD] [ CD ] [ AC ]

3) Teorema înălţimii : într-un triunghi dreptunghic înălţimea este medie

geometrică între segmentele determinate de aceasta
pe ipotenuză
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A – fig. 161
Trebuie să demonstrăm relaţia [AD]2 = [BD] x [CD] .
Avem ΔBDA  ΔCDA (  BAD   ACD - ca unghiuri cu laturile perpendiculare –
vezi [BA]  [AC] şi [AD]  [CD], deci cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ AD] [ BD] [ AD] [ BD]

  , de unde avem  , deci [AD]2 = [BD] x [CD] .
[ AC ] [CD] [ AD] [CD] [ AD]
unde [BD] = pr[BC][AB] şi [CD] = pr[BC][AC]

B D C
Fig. 161

4) Teorema lui Pitagora : într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei este

egal cu suma pătratelor catetelor.
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A– fig. 162
Trebuie să demonstrăm relaţia [BC]2 = [AB]2 + [AC]2 sau a2 = b2 + c2 . .

Construim pe laturile triunghiului pătratele AA1A2B – determinat de cateta „c” ,

ΔBCC1 – egal şi simetric cu ΔABC , pătratul BB1C2C1 determinat de cateta „ b „ şi

completăm desenul cu dreptunghiul BB1B2A2 egal cu dreptunghiul ABC1C

C
α

a b
 70

β
B c A

Fig.162

Obţinem astfel un pătrat cu latura b + c – vezi fig. 163

C2 b C1 c C

b a a
b b
b

b c
B1 A
b B c
c a a c c c

B2 b A2 c A1

Fig. 163

Pătratul de latură b + c, are suprafaţa ( b + c )2 care este compusă din suprafaţa a patru triunghiuri
dreptunghice egale cu ΔABC, un pătrat cu latura b şi un pătrat cu latura c .
Deci avem SPatrat A1B2C2C= SPatrat BB1C2C + SPatrat AA1A2B + S4 triunghiuri dreptunghice ABC , adică
( b + c )2 = b2 + c2 + 4x b x c/2 = b2 + c2 + 2bc – evident În pătratul cu latura b + c rearanjăm figurile

geometrice astfel încât cele patru triunghiuri dreptunghice, egale cu ΔABC, să fie dispuse la colţurile
pătratului – fig. 164,

C2 c M b C
β α

a c
b a β
N
α
α
Q
β a b
a
c
α β
B2 b c A1
P
Fig. 164

Rezultă astfel un pătrat de aceeaşi arie, respectiv ( b + c )2 compusă din suprafaţa

celor patru triunghiuri, fiecare de arie b x c / 2, şi un pătrat interior MNPQ de
latură a, adică :
SPatrat A1B2C2C= S4 triunghiuri dreptunghice ABC + SMNPQ

Demonstraţia că MNPQ este pătrat este uşoară şi anume :

 notăm cu α unghiul ascuţit C al ΔABC şi cu β unghiul ascuţit B al ΔABC – vezi fig.52. Rezultă α
+ β = 900
 71
 în fig 54, în fiecare punct M, N, P sau Q avem trei unghiuri dintre care două egale respectiv cu α
şi β , de unde rezultă al treilea unghi egal cu 180 – (α + β ) = 900, deci MNPQ este pătrat.
Comparând cele două pătrate din fig. 32 şi fig. 33, rezultă că suprafaţa MNPQ din fig. 33
este diferenţa de la suprafaţa pătratului de latură ( b + c ) din fig.32 şi suprafaţa celor
patru triunghiuri, adică suprafaţa pătratului MNPQ din fig. 33, este egală cu suma
suprafeţelor pătratelor de latură b şi respectiv c din fig. 32.
Aceasta ne conduce la relaţia
a2 = b 2 + c 2

5) Teorema generalizată a lui Pitagora : pătratul unei laturi este egal cu suma
pătratelor celorlalte două laturi din care se scade dublul produsului
dintre una din cele două laturi şi proiecţia celeilalte laturi pe aceasta –
dacă unghiul care i se opune laturii respective este ascuţitunghic –
sau se adună dublul acestui produs dacă unghiul care i se opune laturii
respective este obtuzunghic, ”
Demonstraţie
a) Cazul când latura calculată se opune unui unghi ascuţitunghic
Fie ΔABC, un triunghi oarecare în care avem evident notaţiile
[BC] = a ; [AC] = b şi [AB] = c şi înălţimea din B, respectiv [BD] = hb – fig. 165
Din [BD]  [AC] notăm cu m = pr[AC][AB]

Atunci, deoarece  A < 900, trebuie să demonstrăm relaţia :

a2 = b2 + c2 – 2bm (1)

Din fig. 12, rezultă :

 în ΔADC, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem

hb2  a 2  (b  m) 2 ( 1.1 )
* în ΔADB, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  c 2  m 2 ( 1.2 )
* între ( 1.1 ) şi ( 1.2 ) obţinem succesiv :
a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  b 2  2bm  m 2  c 2  m2

a 2  b 2  c 2  2bm , adică relaţia ( 1 ).

c hb a

m
b
A D C
 72
Fig. 165

b) Cazul când latura calculată se opune unui unghi obtuzunghic – fig. 166

Fie [BD]  [AC] - pe prelungirea lui [AC] - şi notăm cu m = pr[AC][AB]

Atunci, deoarece  A > 900, trebuie să demonstrăm relaţia :

a2 = b2 + c2 + 2bm (2)

hb c a

m >900
b
D A C

Fig. 166
Demonstraţie :
Din fig. 35, rezultă :
 în ΔBDC, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem

hb2  a 2  (b  m) 2 ( 1.1 )
* în ΔADB, dreptunghic în D, aplicăm teorema lui Pitagora şi avem
hb2  c 2  m 2 ( 1.2 )
* între ( 1.1 ) şi ( 1.2 ) obţinem succesiv :
a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  (b  m) 2  c 2  m 2

a 2  b 2  2bm  m 2  c 2  m 2

a 2  b 2  c 2  2bm , adică relaţia ( 2 ).

9.8. Teoreme lui Thales

O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi, determină pe celelalte
două laturi segmente proporţionale .
Demonstraţia 1 :
Fie ΔABC şi [MN] || [BC] – fig. 167

A
 73
M N

B C

Fig. 167

[ AM ] [ AN ]
Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă  ( Teorema lui Thales )
[ MB ] [ NC ]
Demonstraţia 2

Vom folosi metoda lui Euclid – fig 168

 unim B cu N şi C cu M şi în ΔAMN ducem înălţimile [MM’]  [AN] şi [NN’]  [AM]
 ΔAMN şi ΔBMN au aceeaşi înălţime [NN’] . Deci avem

[ AM ]  [ NN '] [ MB ]  [ NN ']
SAMN  şi respectiv SBMN 
2 2
SAMN [ AM ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (1)
SBMN [ MB]
 ΔBNM şi ΔCMN au aceeaşi bază [MN] şi aceeaşi înălţime, deci au ariile egale, adică S ΔBNM =
SΔCMN

N’ M’

M N

B C

Fig. 168

 ΔANM şi ΔCNM au aceeaşi înălţime [MM’] . Deci avem

[ AN ]  [ MM '] [ NC ]  [ MM ']
SANM  şi respectiv SCNM 
2 2
SANM [ AN ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (2)
SCNM [ NC ]
SANM SANM SAMN [ AM ]
 Avem egalitatea  deoarece SΔBNM = SΔCNM .şi cum 
SBNM SCNM SBMN [ MB]
SANM [ AM ]
rezultă  (3)
SCNM [ BM ]
 Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă
 74
[ AM ] [ AN ]

[ BM ] [ NC ]

9.9. Teorema fundamentală a asemănării

O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi, determină un triunghi
asemenea cu triunghiul dat .

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] || [BC] – fig. 169
A

M 1 2 N

1 2
B C

Fig. 169

Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă ΔAMN  ΔABC ( Teorema fundamentala
a asemănării )
Din [MN] || [BC] şi [AB] secantă rezultă  ABC   AMN şi respectiv
 ACB   ANM deci ΔAMN  ΔABC ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare )
şi avem egalitatea următoarelor rapoarte
[ AM ] [ AN ] [ MN ]
 
[ AB ] [ AC ] [ BC ]

9.10. Teorema liniei mijlocii

În orice triunghi, linia mijlocie este paralelă cu cea de a treia latură
şi egală cu jumătate din lungimea acesteia
Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] linia mijlocie cu MЄ[AB] şi NЄ[AC] – fig. 170

M N

B C
 75
Fig. 170
[ BC ]
Din [AM]  [MB] şi [AN]  [NC] rezultă [MN] || [BC] şi [ MN ]  .
2
Din [AM]  [MB] şi [AN]  [NC] rezultă [AB] = 2[AM] şi [AC] = 2[AN] şi atunci avem :

[ AM ] [ AN ] 1
  (1)
[ AB] [ AC ] 2
Din ( 1 ) şi faptul că  A comun în ΔAMN şi ΔABC rezultă ΔAMN ΔABC de unde
rezultă  AMN   ABC şi  ANM   ACB, de unde rezultă [MN] || [BC].
Din ΔAMN ΔABC scriem rapoartele de asemănare

[ AM ] [ AN ] [ MN ]
  şi ţinând cont de ( 1 ) rezultă
[ AB] [ AC ] [ BC ]

[ MN ] 1 [ BC ]
 , de unde [ MN ] 
[ BC ] 2 2

9.11. Teorema dreptelor paralele tăiate

de două secante
Două secante, determină pe trei sau mai multe drepte paralele, segmente
proporţionale

Demonstraţie
Fie d1||d2||d3 şi secantele a şi b care taie respectiv pe d1 în A1 şi B1, pe d2 în A2 şi B2 şi
pe d3 în A3 şi B3 – fig. 171.
Se cere să se arate ca are loc relaţiile
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  sau
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 şi derivatele acestora.
[ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

d1 A1 B1

d2 A2 C2 B2

d2 A3 C3 B3
 76

a a’ b

Fig. 171

Prin punctul B1 ducem o dreaptă a’ || a care taie pe d2 în C2 şi pe d3 în C3.

Rezultă [A1A2]  [B1C2], [A2A3]  [C2C3] şi [A1A3]  [B1C3] - ca segmente determinate
de paralele cuprinse între alte paralele.
Atunci în ΔB1B3C3 cu B2C2 || B3C3 aplicăm Teorema lui Thales şi obţinem
A B A  B 900
    450 [ B1C2 ]  [ B1 B2 ]
Din [C2B2] || [C3B3] rezultă 2 2 2 2 şi
[ B1C3 ] [ B1 B3 ]
cum [A1A2]  [B1C2] şi [A1A3]  [B1C3]
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
relaţia devine :  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
Din  , folosind proporţii derivate avem
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1 B3 ]  [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]
sau respectiv

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1B3 ]  [ B1B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

9.12. Teorema lui Stewart. Aplicaţii

În geometrie, Teorema lui Stewart furnizează o relație între lungimile laturilor unui triunghi și
lungimea segmentului dus dintr-un vârf la un punct de pe latura opusă.

Fie ΔABC şi un punct M pe latura BC. Atunci are loc relaţia din Teorema lui Stewart, respectiv –

fig. 172:

AM 2  BC  AB 2  MC  AC 2  MB  BC  MB  MC
A
 77

B D M C

Fig. 172

Demonstraţie

În ΔABC aplicăm teorema lui Pitagora generalizată Şi obţinem :

AC2 = AB2 + BC2 – 2BC  BD

care înmulţită cu MB ne dă :

AC2  MB= AB2  MB + BC2  MB – 2BC  BD  MB (1)

Analog în ΔABM aplicăm teorema lui Pitagora generalizată Şi obţinem :

AM2 = AB2 + MB2 – 2MB  BD

care înmulţită cu BC ne dă :

AM2  BC= AB2  BC + MB2  BC – 2MB  BD  BC (2)

Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem succesiv :

AM2  BC - AC2  MB = AB2  BC + MB2  BC – 2MB  BD  BC - AB2  MB - BC2  MB + 2BC  BD  MB 

AM2  BC = AB2  BC + AC2  MB+ MB2  BC - AB2  MB - BC2  MB 

AM2  BC = AB2  ( M) + AC2  M B + MC B+ MB2  BC - AB2  MB - BC2  MB 

AM2  BC = AB2  MC + AC2  MB+ MB2  BC - BC2  MB 

AM2  BC = AB2  MC + AC2  MB - BC  MB  ( BC- MB ) 

AM2  BC = AB2  MC + AC2  MB - BC  MB  MC

Aplicaţii ale Teoremei lui Stewart

1.1. Teorema medianei – În ΔABC, lungimea medianei ma este dată de relaţia

b2  c2 a 4
m  2
a  - fig. 173
2 4
şi analoagele
c2  a2 b4 a2  b2 c4
mb2   ; mc2  
2 4 2 4
A
Se dau :
ΔABC cu laturile : BC = a ; AC = b şi AB = c
ma = AM – mediană, deci BM = MC = a / 2 ;
 78

B M C

Fig. 173
Demonstraţie
Aplicăm teorema lui Stewart şi obţinem : AM2  BC = AB2  MC + AC2  MB - BC  MB  MC 
a a a a 1 1 a 2
ma2  a  c 2   b 2   a    ma2  c 2   b 2   
2 2 2 2 2 2 4

b2  c 2 a 4
m 
2
a 
2 4
1.2. Calculul lungimii bisectoarei unui unghi a triunghiului:
4bc
AD 2   p  ( p  a ) - v. fig. 174
(b  c)2

A
Se dau :
α α ΔABC cu laturile : BC = a ; AC = b şi AB = c
AD – bisectoarea A ;

B D C

Fig. 174
Demonstraţie
Aplicăm teorema lui Stewart şi obţinem : AD2  BC = AB2  DC + AC2  DB - BC  DB  DC 
a b a c a b a c
 AD 2  a  c 2   b2  a  
bc bc bc bc

b c a b a c
 AD 2  c 2   b2    
bc bc bc bc
bc  c b a2  b  c  c(b  c )  b(b  c)  a 2 
 AD 2       AD 2
   
b  c  b  c b  c  b  c  2  bc  bc 
b  c (b  c )  a2 2 bc
 AD 2    AD 2   (a  b  c)  (b  c  a ) 
bc bc (b  c ) 2
4  b  c ( a  b  c) (b  c  a ) 4bc
 AD   p  ( p  a)
2
 AD 2   
(b  c ) (b  c) 2
2
2 2

1.3. Calculul lungimii segmentului OG ( O – centrul cercului circumscris şi G –

centrul de greutate al triunghiului ) – v. fig. 175

A
Se dau :ΔABC
O – intersecţia mediatoarelor
 79
G – centrul de greutate
R – raza cercului circumscris (OA)

B M C

Fig. 175
Demonstraţie

Avem : BM = MC = a/2 ; AN = NC = b/2 ; AG = 2ma / 3 ; MG = ma / 2 ; BG = 2mb / 3 ; GN = mb / 3

Aplicăm teorema lui Stewart în ΔAOM şi punctul GЄ AM . :
OG2  MG = AO2  MG + OM2  AG - AM  AG  MG 

ma 2  ma m 2  ma
 OG 2  ma  R 2   OM 2   ma  a  
3 3 3 3

1 2 2  ma2
 OG 2  R 2   OM 2  
3 3 9
2
a b2  c 2 a 4
Dar OM  OC  MC  R    şi respectiv ma2 
2 2 2 2
 ca prin înlocuire ne dau :
2 2 4

R2 2  2 a 2  2  b2  c 2 a4 
OG    R    
2
  
3 3  4  9  2 4 

R 2 2 R 2 a 2 2 b2  c 2 2 a 2
 OG 2        
3 3 6 9 2 9 4

1
 OG 2  R 2  ( a 2  b 2  c 2 )
9
1.4. Teorema lui Leibniz - Dacă G este centrul de greutate al unui ΔABC şi M
un punct arbitrar în planul acestuia, atunci are loc relaţia :
[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AB]2 + [BC]2 + [AC]2 + 3[MG]2 .

Soluţia nr. 1 – cu ajutorul teoremei lui Stewart - fig. 176:

M
A

G
 80

B N C

Fig. 176
Demonstraţie

Avem : BN = NC = a/2 ; AG = 2ma / 3 ; NG = ma / 2 ; CG = 2mc / 3

Aplicăm teorema lui Stewart în ΔAMN şi punctul GЄ AN . :
ma 2m m 2m
MG2  AN = MA2  NG + MN2  AG - AN  AG  NG  MG 2  ma  MA2   MN 2  a  ma  a  a
3 3 3 3
1 2 2
 MG 2  MA2   MN 2    ma2
3 3 9
MB 2  MC 2 BC 2
Dar MN este mediană în ΔABC şi atunci rezultă : MN 2   car înlocuită în ultima relaţie ne
2 4
1 2  MB 2  MC 2 BC 2  2 2
dă MG  MA         ma 
2 2

3 3  2 4  9
BC 2 2 2
3MG 2  MA2  MB 2  MC 2    ma
2 9
Dar :GN este este mediană în ΔBGC şi atunci avem succesiv :

GB 2  GC 2 BC 2 BC 2
GN 2    4GN 2  2GB 2  2GC 2  BC 2 deci  GB 2  GC 2  2GN 2 care
2 4 2
înlocuită în relaţia anterioară ne conduce la :
2
3MG 2  MA2  MB 2  MC 2  (GB 2  GC 2  2GN 2 )   ma2
9
2ma 9 GA
Dar AG  de unde rezultă ma  GA şi cum GN 
2 2
prin înlocuire obţinem :
3 4 2
1 2 9
3MG 2  MA2  MB 2  MC 2  (GB 2  GC 2  2 GA2 )   GA2 
4 9 4
1 1
3MG 2  MA2  MB 2  MC 2  GB 2  GC 2  GA2   GA2 
2 2
3MG  MA  MB  MC  GB  GC  GA
2 2 2 2 2 2 2 

MA2  MB 2  MC 2  GA2  GB 2  GC 2  3MG 2 - adică Teorema lui Lebnitz.

Soluţia nr.2 – folosind proiecţii şi Teorema lui Pitagora generalizată - v. fig. 177:
Demonstraţie

Fie M, un punct exterior în planul ∆ABC. Unim M cu A, cu B, cu C şi cu M .

Proiectăm pe dreapta (MG) vârfurile triunghiului, respectiv în A1, B1 şi C1 .
Rezultă [GA1] = pr[MG][AG] , [BB1] = pr[MG][BG] şi [CC1] = pr[MG][CG].
Aplicăm succesiv teorema lui Pitagora generalizată în triunghiurile MAG, MBG şi MCG şi obţinem :

[MA]2 = [AG]2 + [MG]2 – 2[MG][GA1] ( 1 ) - vezi unghiul MGA > 90 0

[MB]2 = [BG]2 + [MG]2 + 2[MG][GB1] ( 2 ) - vezi unghiul MGB > 900

[MC]2 = [CG]2 + [MG]2 – 2[MG][GC1] ( 3 ) - vezi unghiul MGC < 90 0

Ducem apoi în G o dreaptă d perpendiculară pe (MG) şi proiectă vârfurile A, B, C pe dreapta ( d ),

respectiv în A2, B2 şi C2. În plus proiectăm pe dreapta d şi mijloacele laturilor [AB] şi [AC}, respectiv
punctul P în P2 şi punctul N în N2.
 81

x M
A
d

B2 A1
C1
A2 N
P
G

P1 N2
B M C

B1
C2

Fig. 177

Conform celor demonstrate pa pasul 1 , avem :

[CC1] = [AA1] + [BB1] (4)

[BB2] = [AA2] + [CC2] (5)

Adunăm relaţiile ( 9 ), ( 10 ) şi ( 11 ) , membru cu membru şi obţinem :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [MG]2 – 2[MG][GA1]+ [BG]2 + [MG]2 + 2[MG][GB1] +[CG]2 + [MG]2 – 2[MG][GC1]

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 + 2[MG]([GB1] – [GA1] – [GC1])

Dar AA1GA2, BB1GB2 şi CC1GC2 sunt dreptunghiuri şi atunci avem [GA1]=[AA2] ,

[GB1] = [BB2] şi [GC1] = [CC2] de unde obţinem

[GB1] – [GA1] – [GC1] = [BB2] – [AA2] – [CC2] = 0 ( vezi relaţia ( 5 ).

Astfel suma anterioară devine formula din Teorema lui Leibniz, respectiv :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 - adică Formula din
Teorema lui Lebnita.

Observaţii :
1. Dacă M = G din Teorema lui Leibnitz rezultă valoarea minimă a expresie şi anume :
Din formula medianei, avem ma = [AN] , mb = [BP] şi mc = [CQ] şi respectiv formulele – fig. 178:
2ma m 2mb m 2mc
[ AG ]  şi [GN ]  a , respectiv [ BG ]  şi [GP ]  b , respectiv [CG ]  şi
3 3 3 3 3
m
[GG ]  c .
3
C

P N

MG

A Q B
 82
Fig. 178
Pe de altă parte avem formulele :

2(b 2  c 2 )  a 2
m 
2
a
(6)
4

2(c 2  a 2 )  b 2
m 
2
b
(7)
4

2(a 2  b 2 )  c 2
m 
2
c
(8)
4
Adunând relaţiile ( 6 ), ( 7 ) şi ( 8), membru cu membru, obţinem :

3 2
ma2  mb2  mc2  (a  b 2  c 3 ) (9)
4
Astfel, ţinând cont şi de relaţia ( 18 ), formula teoremei lui Leibinz devine succesiv :

[MA]2 + [MB]2 + [MC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[MG]2 =

4ma2 4mb2 4mc2 4 2
 3  0  (ma  mb  mc )
2 2
=   =
9 9 9 9
4 3 1
  (a 2  b 2  c 3 )  (a 2  b 2  c 3 ) deci
9 4 3
1
[MA]2  [ MB]2  [ MC ]2  (a 2  b2  c3 )
3

9.13. Teorema relaţiei lui Euler referitoare

la distanta IO
În orice triunghi ABC, are loc relaţia lui EULER, respectiv – v. fig. 179:

IO  R 2  2 Rr unde
O – este centrul cercului circumscris ;
I - este centrul cercului înscris ;
R – este raza cercului circumscris ;
r - este raza cercului înscris ;
Demonstraţie
 83

Fig.179
Fie E punctul în care bisectoarea din A intersectează cercul circumscris triunghiului ABC.
Fie apoi P şi Q punctele în care OI intersectează cercul C(O, R) circumscris triunghiului ABC
A
Din ΔABE rezultă : BE  2 R sin , iar din ΔAID, dreptunghic în D rezultă
2
r
AI 
A
sin
2
 A 
Apoi avem m(CBE )  m   - ambele întind acelaşi arc CE.
 2 
 B   A 
Atunci avem m(IBE )  m    m  - ca sumă a două unghiuri adiacente, iar
 2   2 
 B   A 
m(BIE )  m  IBA   m  IAB   m    m  - ca unghi exterior al ΔAIB.
 2   2 
Rezultă m(IBE)=m(BIE) , deci ΔAIE este isoscel cu [BI]  [IE] .
Folosind puterea punctului I faţă de cercul C(O, R) şi ultimele două rezultate, obţinem :
.2Rr = IE  IA = IP  IQ = (R-IO)(R+ IO) = R2 – IO2 de unde rezultă

IO2 = R2 – 2Rr sau IO  R 2  2 Rr

Consecinţă : Inegalitatea lui Euler : R ≥ 2r cu egalitate când ΔABC este echilateral .

9.14. Teorema ( cercul ) lui Euler

Mijloacele laturilor unui triunghi , picioarele înălţimilor şi mijloacele
segmentelor formate de ortocentru cu vârfurile triunghiului sunt 9 puncte
conciclice (adică se află pe acelaşi cerc numit Cercul celor 9 puncte sau
Cercul lui Euler ) – v. fig. 180.
 84
Demonstraţie

Fig. 180

Fie ΔABC, [AA’], [BB’], [CC’] înălţimile triunghiului, H ortocentrul triunghiului şi

M, N, P, respectiv mijloacele laturilor [BC], [AC] şi [AB].
Fie apoi A”, B” şi C” mijloacele segmentelor [AH}, [BH], şi [CH].
Atunci punctele A’, M, C”, N, B’, A”, P, C’ şi B” sunt conciclice.
1) Picioarele înălţimilor şi punctele M, N şi P sunt conciclice :
Avem succesiv :
[ AB ] c [ BC ] a
 [MN] – linie mijlocie, deci [ MN ]   şi analog [ NP ]   şi
2 2 2 2
[ AC ] b
[ MP]  
2 2
 În ΔAA’B, dreptunghic în A’, avem [A’P] , mediana din vârful unghiului drept şi atunci avem
[ AB ] c [ AC ] b
[ A ' P]   şi analog [ A ' N ]  
2 2 2 2

a 2  c2  b2
 În ΔABC, teorema cosinusului ne dă : cos B  iar din ΔAA’B rezultă
2ac

a a 2  c 2  b2 b2  c 2
 apoi avem [ MA ']  [ BM ]  [ A ' M ]   
2 2a 2a
 Calculăm apoi

(1)

şi

. (2)

Între relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ), avem [ A ' M ]  [ NP]  [ MN ]  [ A ' P]  [ A ' N ]  [ MP] , adică conform Teoremei
reciproce a lui Ptolemeu, patrulaterul A’MNP este inscriptibil – fig. 181
 85

Fig. 181

Analog se demonstrează că patrulaterul B’MNP est inscriptibil şi patrulaterul

C'MNP este inscriptibil
Concluzia 1 : punctele A’, B’, C’, M, N şi P sunt conciclice .

2) Punctele picioarele înălţimilor şi mijloacele segmentelor formate de

ortocentru cu vârfurile triunghiului sunt conciclice .
Fie patrulaterul A”C’A’B’ Avem succesiv
[A'B'] = c  cosC (3)
[B'C'] = a  cosA (4)
[A'C'] = b  cosB (5)
În ΔAB’H şi ΔAC’H avem [B’A’’] şi [C’A”] mediane, deci avem :
[ AH ]
[B'A"]= (6)
2
[ AH ]
[C'A"]= (7)
2
Calculăm pe [HA’] folosind teorema lui Menelaus în ΔAA’C , traversat de dreapta (BB’).
Deci avem :
[ HA] [ BA '] [ B ' C ] [ HA] c  cos B
  1    a  cos C  c  cos A  1 , de unde avem
[ HA '] [ BC ] [ B ' A] [ HA '] a

[ HA] cos A
 şi deci :
[ HA '] cos B  cos C

[ HA]  cos B  cos C

[ HA ']  (8)
cos A
Calculăm apoi segmentul [A”A] , respectiv :

cos A  cos B  cos C [ AH ]

[ A " A ']  [ HA ']  [ A " H ]   
cos A 2
cos A  cos( B  C )  cos( B  C ) [ AH ] cos A  cos A  c os( B  C ) [ AH ]
   
cos A 2 cos A 2
deci
c os( B  C ) [ AH ]
[ A " A ']   (9)
cos A 2
Calculăm apoi produsul
cos( B  C ) [ AH ]
[ A " A ']  [ B ' C ']    a  cos A , deci
cos A 2
 86

[ AH ]
[ A " A ']  [ B ' C ']  a  cos( B  C )  ( 10 )
2
şi respectiv :
[ AH ] [ AH ]
[ A ' B ']  [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "]  c  cos C 
 b  cos B  =
2 2
[ AH ] [ AH ]
 (c  cos C  b  cos B )   (2 R  sin B  cos B  2 R  sin C  cos C )  
2 2
[ AH ] [ AH ] [ AH ]
 R(sin 2 B  sin 2C )   2 R  sin A  cos( B  C )   a cos( B  C )  deci
2 2 2
[ AH ]
[ A ' B ']  [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "]  a cos( B  C )  ( 11 )
2
Între relaţiile ( 10 ) şi ( 11 ) rezultă

[ A " A ']  [ B ' C ']  [ A ' B ']  [ A ' C "]  [ A ' C ']  [ B ' A "] ( 12 )

adică Conform Teremei reciproce a lui Ptolemeu, patrulaterul A”C’A’B’ este

inscriptibil

Analog se demonstrează că patrulaterele A’B’C’B” şi A’B’C’C” sunt inscriptibile

Concluzia 2 : punctele A’, B’, C’, A”, B” şi C” sunt conciclice .

Din concluzia 1 şi concluzia 2 rezultă că cele 9 puncte sunt conciclice pe un
cerc cu centrul în O9.

Calculăm segmentul [O9G].

Se ştie că
[OH ]
[O9G]= şi atunci rezultă :
6

9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 )
[O9 G]= ( 13 )
6
Dacă M coincide cu O9 , atunci avem relaţia - fig. 182
1
[O9 A]2  [O9 B ]2  [O9C ]2  (3R 2  a 2  b 2  c 2 ) ( 14 )
4

B’
C’
H
P N
OG
9
G

B C
A’ M
Fig. 182
 87
Iar dacă M coincide cu ortocentru H, atunci avem relaţia – fig. 183:
A

B’
C’
H
P N
G

B C
A’ M
Fig. 183
[ HA]  [ HB]  [ HC ]  12 R  (a 2  b 2  c 2 )
2 2 2 2
( 45 )

9.15. Teorema referitoare la distanţa OG

Distanţa dintre centrul de greutate G şi O –
centrul cercului circumscris ΔABC este dată de relaţia

1
[OG] = 9 R 2  (a 2  b 2  c 2 )
3
Demonstraţie

Ducem mediatoarele (OQ), (ON), şi (OP) şi atunci rezultă

[OA] = [OB] = [OC] = R - raza cercului circumscris ΔABC. – fig. 184

Vom calcula distanţa [OG] .

Alegem punctul M să coincidă cu punctul O şi atunci [MG] = [OG] .

Astfel înlocuind în relaţia ( 18 ) , obţinem :

[OA]2 + [OB]2 + [OC]2 = [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 + 3[OG]2 sau

3[OG]2 = [OA]2 + [OB]2 + [OC]2 - [AG]2 + [BG]2 + [CG]2 sau

R
P
N
G

O
A R R B
Q
 88

Fig. 184

3[OG]2 = 3R2 - [AG]2 - [BG]2 - [CG]2 sau

4ma2 4mb2 4mc2 4

2
3[OG] = 3R - 2
- -  3 R2  ( ma2  mb2  mc2 ) sau ţinând cont de formulele
9 9 9 9
medianelor avem :

4 3 1
3[OG]2 = 3R 2   (a 2  b 2  c 2 )  3R 2  (a 2  b 2  c 2 ) de unde rezultă
9 4 3
1 1 1
[OG]2 = 9 R 2  ( a 2  b 2  c 2 )  [OG]2 = R 2  (a 2  b 2  c 2 )  9 R 2  (a 2  b 2  c 2 )  sau
9 9 9
1
[OG]2 = 9 R 2  ( a 2  b 2  c 2 )  (1)
9
şi respectiv
1
[OG] = 9 R 2  (a 2  b2  c 2 ) (2)
3
Cum evident [OG] ≥ 0 , rezultă o cunoscută inegalitate :

9R 2  a 2  b 2  c 2 (3)

9.16. Teorema dreaptei lui Euler

Ortocentru, centrul de greutate şi centrul cercului circumscris unui triunghi
sunt coliniare iar dreapta pe care se află se numeşte dreapta lui EULER.

Demonstraţie
Vom demonstra mai întâi ca O, G şi H sunt coliniare ( ele se află pe dreapta
numită Dreapta lui Euler )- fig. 185.
Fie înălţimile [AD] şi [BE], rezultă {H} =[AD]∩[BE] ortocentrul ΔABC, [AN] şi
[BP] mediane, deci G – centrul de greutate ( intersecţia medianelor) şi
O – centrul cercului circumscris ( intersecţia mediatoarelor (OQ), (ON) şi (OP).
Unim M cu N, rezultă [MN] este linie mijlocie în ΔABC, deci
[QN] || [AC] şi [AC] = 2[QN] (1)
Din [ON]  [BC] şi (AH)  (BC], rezultă [ON] || [AH] (2)
Din [OQ]  [AB] şi (CH)  (AB], rezultă [OQ] || [CH] (3)
Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă ΔNOQ  ΔABC deoarece au laturile paralele.
Scriem raporturile de asemănare şi ţinând cont de ( 12 ) , rezultă :
[ HA] [CH ] [ AC ]
[ A ' M ]  [ NP ]  [ MN ]  [ A ' P ]  [ A ' N ]  [ MP]    2 , deci
[ON ] [OQ] [QN ]
[HC] = 2[OQ] (4)

Dar [CG] = 2[GQ] (5)

 89
Apoi fie x = mas(  FQC ) şi atunci avem :
 din ΔCFQ – dreptunghic în F rezultă mas(  HCQ) = 900 – mas(  FQC)
= 900 – x
 din (OQ)  [AB], rezultă :mas(  OQG) = 900 – mas(  FQC) = 900 – x, deci rezultă

mas(  HCQ) = mas(  OQG ) (6)

[ HC ] [CG ]
Din ( 4 ), ( 5) şi ( 6) rezultă   2 şi cum mas(  HCQ) = mas(  OQG ) rezultă că
[OQ] [GQ]
ΔCHG  ΔOQG ( cazul L.U.L. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci avem
mas(  CGH) = mas(  OGQ ) şi cum C, G, Q sunt coliniare rezultă că şi H, G, O sunt coliniare iar  CGH şi
 OGQ sunt opuse la vârf. Dreapta determinată de cele trei puncte coliniare O, G, H se numeşte
Dreapta lui Euler.
Din asemănarea celor două triunghiuri mai rezultă cel de al treilea raport, respectiv :
[ HG ]
.  2 , de unde
[OG ]
[HG] = 2[OG] (7)
mas(  CGH) = mas(  OGQ ) şi cum C, G, Q sunt coliniare rezultă că şi H, G, O
sunt coliniare iar  CGH şi  OGQ sunt opuse la vârf.
Dreapta determinată de cele trei puncte coliniare O, G, H se numeşte
Dreapta lui Euler.
Din asemănarea celor două triunghiuri mai rezultă cel de al treilea raport, respectiv :

[ HG ]
.  2 , de unde
[OG ]
[HG] = 2[OG] (8)

Atunci folosind relaţia lui OG avem :

4
[HG]2 = 4[OG]2 = [9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 )] (9)
9
Din ( 8 ) rezultă [HO] = 3[OG] şi atunci avem analog :
1
[HO]2 = 9[OG]2 =9  [9R 2 -(a 2 +b 2 +c 2 )] , deci
9
[HO]2 = 9R 2 -(aH2 +b 2 +c 2 )

N
C
P
G e

x
F Q

A B
Fig. 4
 90

Fig. 185

9.17. Teorema lui Gergonne

Fie ΔBC şi punctele {M} Є [BC], {N} Є [AC] şi {P} Є [BC] diferite de vârfurile
triunghiului .
Dacă dreptel AM, BN şi CP sunt concurente într-un punct S, atunci are loc
relaţia :
[ SM ] [ SN ] [ SP]
  1
[ AM ] [ BN ] [CP ]

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N şi P conform datelor din enunţ rezultă - fig. 186:

N
S

B D E M C

Fig. 186

Ducem din A şi S perpendicularele [AD] şi [SE] pe [BC]. Rezultă [AD] || [SE] .

În ΔADM cu [AD] || [SE] aplicăm teorema fundamentală a asemănării şi obţinem :
 91
[ SM ] [ SE ]
SEM ADB   (1)
[ AM ] [ AD]
[ SE ]  [ BC ]
[ SE ] 2 aria (SBC )
Dar   (2)
[ AD ] [ AD]  [ BC ] aria ( ABC )
2
[ SM ] aria ( SBC )
Din ( 1 ) şi ( 2 ) , rezultă  (3)
[ AM ] aria ( ABC )
Analog rezultă
[ SN ] aria( SAC )
 (4)
[ BN ] aria ( ABC )

[ SP ] aria( SAB)
 (5)
[CP ] aria ( ABC )
Adunând relaţiile ( 2 ), ( 3 ) şi ( 4 ) obţinem succesiv :

[ SM ] [ SN ] [ SP] aria( SAB) aria ( SAC ) aria( SBC )

    
[ AM ] [ BN ] [CP] aria( ABC ) aria ( ABC ) aria( ABC )

[ SM ] [ SN ] [ SP] aria( SAB)  aria( SAC )  aria( SBC ) aria( ABC )

     1 , deci
[ AM ] [ BN ] [CP] aria( ABC ) aria( ABC )
[ SM ] [ SN ] [ SP]
  1 c.c.t.d.d.
[ AM ] [ BN ] [CP ]

9.18. Teorema referitoare la coliniaritatea

puncterlor I, D şi K
Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi K, M, N sunt punctele de
tangenţă ale acestui cerc cu laturile AC, AB, respectiv BC, ar mediana BB1
intersectează MN în D, atunci punctele I, D, K sunt coliniare – fig. 187

Demonstraţie :
 92

Fig. 187

Notăm cu { L } = [MN]  [KI] şi E, F intersecţiile cu [AB] , respectiv [BC] ale paralelei

dusă prin L la [AC] – fig. 40.
Atunci patrulaterul ILME are două unghiuri opuse drepte , deci este inscriptibil şi
anume înscris în cercul de diametru [IE] .
Deducem astfel că  IEL   IML şi analog rezultă că  IFL   INL.
Deoarece ΔIMN este isoscel ( [IM]  [IN] = r ) deducem că  IEF   IFE, adică şi
ΔEIF este isoscel, de unde rezultă câ înălţimea [IL] este şi mediană .
Aşadar [EL]  [LF] , de unde rezultă că LЄ [BB1] şi deci L coincide cu D .

9.19. Teorema lui Feuerbach

Într-un triunghi, cercul lui Euler este tangent la cercul înscris şi

la cercurile exînscrise – fig. 188.

Demonstraţie.

Fie ABC un triunghi, I centru cercului înscris şi centrul cercului exinscris tangent laturii Notăm cu
piciorul înălţimii din A şi cu mijlocul laturii [BC], cu D şi D' punctele de tangenţă

ale celor două cercuri cu latura şi

Considerăm inversiunea de pol şi putere unde şi

Puterea punctului în raport cu este:

Deoarece rezultă că punctul se trasnformă în E şi se află pe cercul lui Euler al

triunghiului ABC, rezultă că punctul E se află pe dreapta d care este transformata cercului lui Euler prin
dreaptă care este perpendiculară pe dreapta fiind centrul cercului lui Euler. Deci d trece prin E şi fiind
perpendiculară pe este perpendiculară pe paralela acestuia, diametrul [AO]. Dreapta fiind o tangentă
comună interioară a cercurilor înscris şi exinscris, a doua tangentă interioară trebuie să treacă prin punctul de
intersecţie al dreptei cu dreapta centrelor deci prin E. În acelaşi timp şi fac unghiuri
congruente cu de unde rezultă că sunt antiparalele în A şi deci dreapta este perpendiculară pe AO.
Rezultă că Deci transformata cercului lui Euler prin este dreapta şi cum această dreaptă
este tangentă cercurilor înscris şi exînscris triunghiului în punctele respectiv cercului lui Euler este de
asemenea tangent la cercurile înscris şi exînscris în punctele respectiv transformatele punctelor şi
prin inversiunea
 93
Analog se arată, prin inversiuni având polurile în mijloacele laturilor [AC] şi [AB] şi modulele respectiv
că cercul lui Euler este tangent cercurilor exînscrise tangente la laturile [AC] şi [AB].

Fig. 188

9.20. Teorema lui Menelaus

Fie ΔABC şi o dreaptă (d) care intersectează laturile AB, BC, AC ale triunghiului, respectiv
în punctele F, D, E . Atunci este verificată relaţia :

AF CE BD
  1
BF AE CD

emonstraţie.

Sunt două situaţii posibile :

1) situaţia în care din cele trei puncte două se află pe laturile triunghiului ;
2) situaţia în care toate cele trei puncte două se află pe prelungirile laturilor triunghiului
A
(d)
B1

F
A1
E
C1

B C D

Fig. 189
A
 94
D B C

F
B1
A1

C1
E
Fig. 190

Ne ocupăm de prima situaţie deoarece a doua se tratează analog.

Construim AA1  (d), A1 Є (d) ; BB1  (d), B1 Є (d); CC1  (d), C1 Є (d) şi notăm
AA1 = a; BB1 = b; CC1 = c.
Din AA1  (d) şi BB1  (d), conform teoremei reciproce a două drepte paralele perpendiculare pe aceeaşi
dreaptă rezultă BB1 || AA1 , deci conform teoremei fundamentale a asemănării, rezultă :
AA1 A1 F AF a AF
AA1 F BB1F      (1)
BB1 B1 F BF b BF
Analog din AA1  (d) şi CC1  (d), conform teoremei reciproce a două drepte paralele perpendiculare pe
aceeaşi dreaptă rezultă CC1 || AA1 şi atunci avem
CC1 C1 E CE c CE
CC1 E AA1E      (2)
AA1 A1 E AE a AE

Apoi din BB1  (d) şi CC1  (d), conform teoremei reciproce a două drepte paralele perpendiculare pe
aceeaşi dreaptă rezultă BB1 || CC1 şi atunci avem
BB1 B1 D BD b BD
BB1 D CC1D      (3)
CC1 C1 D CD c CD
Din ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă prin înmulţire membru cu membru :
AF CE BD a c b AF CE BD
      1 , deci avem   1
BF AE CD b a c BF AE CD
adică relaţia din Teorema lui Menelaus.

Notă : punctele D, F, E din Teorema lui Menelaus se numesc NODURI iar

dreapta care le uneşte se numeşte TRANSVERSALĂ şi se notează

cu D – F – E .

9.21. Reciproca teoremei lui Menelaus

Fie ΔABC şi punctele D, F şi E situate respectiv pe dreptele BC, AB şi AC, diferite de vârfurile
triunghiului. Dacă are loc relaţia

AF CE BD
  1
BF AE CD

Atunci D, F şi E sunt coliniare .

Demonstraţie.

Presupunem, prin absurd, că punctele M, N şi P nu sunt coliniare şi atunci considerăm un alt punct D’ЄBC astfel
încât D’, F şi E sunt coliniare – fig 191

Aplicând Teorema lui Menelau în ΔABC în care D’ – F – E este TRANSVERSALĂ , avem :

AF CE BD '
  1 ( ** )
BF AE CD '
 95
Folosind relaţia ( ** ) şi relaţia din enunţ obţinem

BD ' BD D'B DB D ' B DB

     de unde rezultă
CD ' CD DB  D ' C DB  DC BC BC
evident [D’B] = [DB] şi respectiv D’  D în contradicţie cu presupunerea făcută .
Deci punctele D, F şi E sunt coliniare.

A
(d)
B1

F
A1
E
C1

B C D’ D

Fig. 191

9.22. Teorema transversalei

Fie ΔABC şi punctele D Є (BC), M Є (AB), N Є (AC) şi P = (AD) ∩ (MN).
Atunci are loc relaţia :

[ PD] [ MB] [ NC ]
 [ BC ]   [ DC ]   [ BD]
[ PA] [ MA] [ NA]

Demonstraţie :
a) Cazul (MN) || (BC) – fig. 192.1
A

M P N

B D C

Fig. 192.1

Din [MP] || [BD] în ΔABD rezultă

[ MB ] [ PD]
 (1)
[ MA] [ PA]
Analod din [NP] || [DC] în ΔACD rezultă
[ NC ] [ PD]
 (2)
[ NA] [ PA]
 96
Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem :

[ MB ] [ NC ] [ PD]
  (3)
[ MA] [ NA] [ PA]
Din ( 1 ) rezultă succesiv :

[ PD] [ MB] [ PD] [ MB]

   [ BC ]   [ BC ] de unde avem
[ PA] [ MA] [ PA] [ MA]

[ PD] [ MB]
 [ BC ]    [ DC ]  [ BD]
[ PA] [ MA]

[ PD] [ MB] [ MB]

 [ BC ]   [ DC ]   [ DB]
[ PA] [ MA] [ MA]

[ MB ] [ NC ]
Folosind ( 3 ) rezultă că putem înlocui raportul cu raportul şi astfel
[ MA] [ NA]
obţinem

[ PD] [ MB] [ NC ]
 [ BC ]   [ DC ]   [ BD] ( *** ) c.c.t.d.d.
[ PA] [ MA] [ NA]

b) Cazul (MN) || (BC) – fig. 192.2

c)

d A Y

P N

B D C

Fig. 192.2

Construim dreapta d || (BC) cu A Є d şi fie X = (MN) ∩ ( BC ) şi Y = (MN) ∩ ( d ) .

Din d || BC , conform teoremei fundamentale a asemănării avem :
[ MB ] [ BX ]
BMX AMY   (1)
[ MA] [ AY ]
[ PD] [ DX ]
DPX APY   (2)
[ PA] [ AY ]
Făcând calculele necesare, avem succesiv :
[ MB ] [ NC ] [ BX ] [CX ] 1
 [ DC ]   [ BD]   [ DC ]   [ BD]   [ BX ]  [ DC ]  [CX ]  [ BD] 
[ MA] [ NA] [ AY ] [ AY ] [ AY ]
 97
1
  [ DX  DB] [ DC ]  [ DX  DC ] [ BD]  `
[ AY ]

1
  [ DX ]  [ DC ]  [ DB]  [ DC ]  [ DX ] [ BD]  [ DB]  [ DC ] 
[ AY ]

1 [ DX ] [ DX ]
  [ DX ] [ DC ]  [ DX ]  [ DB]   [ DC ]  [ BD]   [ BC ]
[ AY ] [ AY ] [ AY ]
Sau folosind ( 2 ) rezultă

[ MB] [ NC ] [ PD ]
 [ DC ]   [ BD]   [ BC ] c.c.t.d.d.
[ MA] [ NA] [ PA]
Note : 1) Dacă punctul P devine G ( centrul de greutate ) – fig. 192.3 , atunci avem

N
P=G

B D C

Fig. 192.3

[ PD ] 1 [ BC ]
 ;[ DC ]  [ BD]  şi relaţia ( *** ) devine
[ PA] 2 2

[ MB ] [ BC ] [ NC ] [ BC ] 1
     [ BC ] sau
[ MA] 2 [ NA] 2 2

[ MB] [ NC ]
 1 (3)
[ MA] [ NA]
2) Dacă punctul P devine I ( centrul cercului înscris )- fig. 192.4, atunci conform
teoremei bisectoarei în ΔABC, [AD] – bisectoare avem
[ DB] [ AB ]
 (4)
[ DC ] [ AC ]
[ PD] [ DC ]
iar din ΔCAD, [CP] – bisectoare avem  sau
[ PA] [ AC ]
[ PD] [ AC ]
 1 (5)
[ PA] [ DC ]

şi relaţia ( *** ) devine

A
 98
N
P=I
M

B D C

Fig. 192.4

[ MB] [ NC ] [ PD]
 [ DC ]   [ BD]   [ BC ] care împărţită cu [DC] şi
[ MA] [ NA] [ PA]
ţinând cont de relaţia ( 4 ) ne dă succesiv :

[ MB ] [ DC ] [ NC ] [ DB ] [ PD] [ BC ]
    
[ MA] [ DC ] [ NA] [ DC ] [ PA] [ DC ]

[ MB] [ NC ] [ DB] [ PD] [ BC ]

   
[ MA] [ NA] [ DC ] [ PA] [ DC ]

[ MB ] [ NC ] [ AB] [ PD] [ BC ]
   
[ MA] [ NA] [ AC ] [ PA] [ DC ]

[ MB] [ NC ] [ PD] [ AC ]
 [ AC ]  [ AB]    [ BC ]
[ MA] [ NA] [ PA] [ DC ]

sau ţinând cont de realaţia ( 5 ) rezultă :

[ MB ] [ NC ]
 [ AC ]  [ AB ]  [ BC ] (6)
[ MA] [ NA]

9.23. Teorema lui Ceva

Fie triunghiul ABC și A1 , B1 , C1 trei puncte situate pe laturile [BC], [AC] şi
respectiv [AB], diferite de vârfurile triunghiului .
Atunci dreptele AA1 , BB1 și CC1 sunt concurente dacă și numai dacă:
[ BA1 ] [ AC1 ] [CB1 ]
  1
[CA1 ] [ BC1 ] [ AB1 ]

Demonstraţie.

Definiţie : numim ceviană, segmentul de dreaptă care uneşte un vârf cu un punct al laturii opuse

fig. 193.1.
 99

Fig 193.1

Există două situaţii :

a) cazul în care punctele A1, B1 şi C1 se află fiecare pe o latură a triunghiului ABC –
fig. 193.2

C1
B1
O

B A1 C

Fig.193.2

Fie O intersecţia cevienelor [AA1], [BB1] şi [CC1].

În ΔAA1B , cu transversala C – O – C1 , aplicăm Teorema lui Menelau şi obţinem :
[CB ] [OA1 ] [ AC1 ]
  1 (1)
[CA1 ] [OA] [ BC1 ]
Analog în ΔAA1C , cu transversala B – O – B1 , aplicăm Teorema lui Menelau şi obţinem :
[CB ] [OA1 ] [ AB1 ]
  1 (2)
[ BA1 ] [OA] [CB1 ]
Din ( 1 ) şi ( 2 ), prin egalarea lor, rezultă succesiv:
[CB] [OA1 ] [ AC1 ] [CB ] [OA1 ] [ AB1 ]
     
[CA1 ] [OA] [ BC1 ] [ BA1 ] [OA] [CB1 ]
1 [ AC1 ] 1 [ AB1 ]
   
[CA1 ] [ BC1 ] [ BA1 ] [CB1 ]
[ BA1 ] [ AC1 ] [CB1 ]
  1 c.c.t.d.d.
[CA1 ] [ BC1 ] [ AB1 ]
b) cazul în care două din punctele A1, B1 şi C1 se află pe prelungirile laturilor triunghiului iar al treia pe
o latură a triunghiului – fig. 193.3.

A
 100

B A1 C

B1
C1
Fig. 193.3

Se procedează analog şi se obţine acelaşi rezultat .

9.24 Reciproca teoremei lui Ceva

Fie triunghiul ABC și M , N , P trei puncte situate pe laturile [BC], [AC]
şi respectiv [AB], diferite de vârfurile triunghiului .

[ BM ] [ AN ] [ BP]
Dacă are loc relaţia    1 , atunci dreptele AM , BN și CP
[CM ] [CN ] [ AP]

sunt concurente.

Demonstraţie :
Fie ΔABC şi punctele M, N, şi P respectiv pe laturile, [BC], [AC] şi [AB] - fig. 194 –

[ BM ] [ AN ] [ BP]
astfel încât are loc relaţia :   1
[CM ] [CN ] [ AP ]
A

P
N
O

B M’ M C

Fig. 194

Presupunem că [AM], [BN] şi [CP] nu sunt concurente şi fie atunci un alt punct {M’}
astfel încât [AM’], [BN] şi [CP] să fie concurente.
În ΔABC aplicăm Teorema lui Menelaus şi avem
 101
[ BM '] [ AN ] [ BP]
  1 (1)
[CM '] [CN ] [ AP ]
Folosind relaţia ( 1 ) şi relaţia din enunţ obţinem

[ M ' B ] [ MB] [ M ' B] [ MB] [ M ' B] [ MB]

     de unde rezultă
[ M ' C ] [ MC ] [ MB]  [ M ' C ] [ MB]  [ MC ] [ BC ] [ BC ]

evident [M’B] = [MB] şi respectiv M’  M în contradicţie cu presupunerea făcută .

Deci dreptele [AM], [BN] şi [CP] sunt concurente .

9.25 Teorema lui Steiner

Fie ΔABC şi {M}, {N} Є [BC] astfel încât  MAB   NAC.
Atunci are loc relaţia :
[ BM ] [ BN ] [ AB]2
 
[CM ] [CN ] [ AC ]2

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N pe [BC] astfel încât  MAB   NAC – fig. 195

1 1

B M N C

E
F

D
Fig. 195
 102
Ducem prin B o paralelă la [AC] şi prin C o paralelă la [AB] care se intersectează în D
şi respectiv BD taie pe AM în E , iar CD taie pe AN în F .
Rezultă
 patrulaterul ABDC este paralelogram, deci  ABD   ACD ca unghiuri opuse într-un
paralelogram ;
 din  MAB   NAC şi  ABD   ACD, rezultă ΔABE  ΔACF – ( cazul U.U. de la
triunghiurile oarecare ) şi atunci şi  BEA   CFA sau
 BEM   CFN .
 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ BE ] [ AB]
 (1)
[CF ] [ AC ]
 Din  BEM   CFN şi  BME   AMC ( opuse la vârf ), rezultă
ΔBME  ΔACM – ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci şi
 BAN   CFN
 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ BM ] [ BE ]
 (2)
[CM ] [ AC ]
 Din [CF] || [ AB] şi [BC] secantă avem  ABM   BCF şi cum  CNF   ANB ( opuse la
vârf ), rezultă
ΔCNF  ΔANB – ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare ) şi atunci şi
 MBE   MCA

 Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ BN ] [ AB ]
 (3)
[CN ] [CF ]
 Înmulţim ( 2 ) cu ( 3 ) , membru cu membru şi, ţinând cont de ( 1 ), avem :

[ BM ] [ BN ] [ BE ] [ AB] [ AB] [ BE ] [ AB] [ AB] [ AB]2

        c.c.t.d.d.
[CM ] [CN ] [ AC ] [CF ] [ AC ] [CF ] [ AC ] [ AC ] [ AC ]2

9.26 Teorema lui Van Aubel

Fie ΔBC şi punctele {M} Є [BC], {N} Є [AC] şi {P} Є [BC] diferite de
vârfurile triunghiului .
Dacă dreptel AM, BN şi CP sunt concurente într-un punct S, atunci
are loc relaţia :
[ AP ] [ AN ] [ SA]
 
[ PB ] [ NC ] [ SM ]

Demonstraţie
Fie ΔABC şi punctele M, N şi P conform datelor din enunţ . rezultă două situaţii
a) cazul în care {N} Є [AC] şi {P} Є [AB] – fig. 196.1

P N

S
 103

B M C

Fig. 196.1
În ΔABM cu transversala C – S – P obţinem :
[CB ] [ SM ] [ PA] [ AP] [CM ] [ SA]
   1   (1)
[CM ] [ SA] [ PB] [ PB] [CB] [ SM ]
În ΔACM cu transversala B – S – M obţinem :
[ BC ] [ SM ] [ NA] [ AN ] [ BM ] [ SA]
  1   (2)
[ BM ] [ SA] [ NC ] [ NC ] [ BC ] [ SM ]
Adunăm, membru cu membru, relaţiile ( 1 ) şi ( 2 ) şi obţinem succesiv :
[ AP] [ AN ] [CM ] [ SA] [ BM ] [ SA]
    
[ PB] [ NC ] [ BC ] [ SM ] [ BC ] [ SM ]

[ AP] [ AN ] [ SA]  [CM ] [ BM ] 

    
[ PB ] [ NC ] [ SM ]  [ BC ] [ BC ] 

[ AP] [ AN ] [ SA]  [CM ] [ BM ] 

  
[ PB ] [ NC ] [ SM ]  [ BC ] [ BC ] 

[ AP ] [ AN ] [ SA] [CM ]  [ BM ]
  
[ PB ] [ NC ] [ SM ] [ BC ]

[ AP ] [ AN ] [ SA] [ BC ]
  
[ PB ] [ NC ] [ SM ] [ BC ]

[ AP ] [ AN ] [ SA]
  c.c.t.d.d.
[ PB ] [ NC ] [ SM ]
b) cazul în care {C} Є [AN] şi {B} Є [AP] - fig. 196.2

B M C

P
Fig. 196.2
 104

Demonstraţia se face analog şi se obţine acelaşi rezultat.

EXERCIŢII
Capitolul I – PUNCTUL
P.1. – Desenaţi trei puncte care verifică proprietăţile :
a) A = B
b) A = C

Soluţie :
Dacă A = B, rezultă că A şi B sun puncte distincte în plan.
Dacă A = C, rezultă că A şi C sunt puncte confundate în plan.
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

x A=C

xB

π
 105

Fig. 197
P.2. – Desenaţi patru puncte coplanare care verifică proprietăţile :
a) A = B
b) A = C = D

Soluţie :
Dacă A = B, rezultă că A şi B sun puncte distincte în plan.
Dacă A = C, rezultă că A şi C sunt puncte confundate în plan.
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

xA

xB

x C=D
π

Fig. 198
P.3. – Desenaţi 5 puncte coplanare care verifică proprietăţile :
a) A = B
b) A = C
c) B = D
d) E = B = C

Soluţie :
Dacă A = B, rezultă că A şi B sunt puncte confundate în plan.
Dacă A = C, rezultă că A şi C sunt puncte distincte în plan.
Dacă B = D, rezultă că B şi D sunt puncte confundate în plan.
Dacă E = B = C, rezultă că E, B şi C sunt puncte distincte în plan.
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

x A=B=D

xE
xC

Fig. 199

P.4. – Desenaţi 4 puncte coplanare care verifică proprietăţile :

a) A = B
b) A este simetricul lui D faţă de C

Soluţie :
 106
Dacă A = B, rezultă că A şi B sunt puncte confundate în plan.
Dacă B = D, rezultă că B şi D sunt puncte confundate în plan.
Dacă A este simetricul lui D faţă de C atunci A, D şi C sunt coliniare şi la distanţe egale
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

A=B C D
x x x

Fig. 200

P.5. – Desenaţi 9 puncte coplanare care verifică proprietăţile :

a) A este simetricul lui C faţă de B
b) D este simetricul lui C faţă de A
c) E este simetricul lui B faţă de F ;
d) H este simetricul lui C faţă de F
e) G este simetricul lui D faţă de F
f) L este simetricul lui H faţă de E

Soluţie :

Dacă A este simetricul lui C faţă de B, atunci A, B, C sunt coliniare şi B este între A şi C
Dacă D este simetricul lui C faţă de A, atunci şi D este coliniar cu A, B, C iar A este
între D şi C.
Dacă E este simetricul lui B faţă de F, atunci B, F, E sunt coliniare şi F se află între B şi E.
Dacă H este simetricul lui C faţă de F, atunci C, F, H sunt coliniare şi F este între C şi H.
Dacă G este simetricul lui D faţă de F, atunci D, F, G sunt coliniare şi F este între D şi G
Dacă L este simetricul lui H faţă de E, atunci H, E, L sunt coliniare şi E este între H şi L
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

xH xE xL xG

F
x

D A B C
x x x x
π

Fig. 201
P.6. – Desenaţi 8 puncte coplanare care verifică proprietăţile :
a) A este simetricul lui D faţă de B
b) D este simetricul lui C faţă de F
c) E este simetricul lui A faţă de H ;
 107
d) H este simetricul lui B faţă de E
e) G este simetricul lui E faţă de F

Soluţie :
Dacă A este simetricul lui D faţă de B, atunci A, B, D sunt coliniare şi B este între A şi D
Dacă D este simetricul lui C faţă de A, atunci şi D este coliniar cu A, B, C iar A este
între D şi C.
Dacă E este simetricul lui A faţă de H, atunci A, H, E sunt coliniare şi H se află între A şi E.
Dacă H este simetricul lui C faţă de F, atunci C, F, H sunt coliniare şi F este între C şi H.
Dacă G este simetricul lui E faţă de F, atunci E, F, G sunt coliniare şi F este între E şi G
În consecinţă reprezentarea lor în planul π este următoarea :

xC

x
E F
x
xH
xG
A B D
x x x
π

Fig. 202

Capitolul II – GEOMETRIA DREPTEI

D.1. – Construiţi două drepte (a) şi (b) astfel încât mulţimea (a)  (b) să aibă
cel puţin două elemente. Cum mai puteţi numi cele două drepte ?

Soluţie :
Dacă (a) şi (b) au două puncte comune, de exemplu M şi N, atunci, conform teoremei
„Prin două puncte trece o dreaptă şi numai una „rezultă că (a)  (b) are o infinitate
de puncte, iar (a) şi (b) sunt drepte confundate.

(a)
(b) M N

Fig. 203
D.2. – Se dau punctele coplanare A, B, C şi D. Câte drepte putem construi
cu cele patru puncte dacă :
a) A, B şi C sunt coliniare iar D necoliniar ;
b) Toate punctele sunt coliniare ;
c) Toate punctele sunt necoliniare.

Soluţie :
a) Dacă A, B şi C sunt coliniare , atunci ele determină o dreaptă, de exemplu (d 1) .
Punctul D, fiind necoliniar, atunci el determină câte o dreaptă cu fiecare din
 108
punctele A, B şi C, respectiv (d1), (d2) şi (d3).
Deci în total obţinem patru drepte .

x D

(d) x x x
A B C

(d1) (d2) (d3)

Fig. 204
b) Dacă A, B, C şi D sunt coliniare , atunci ele determină o singură dreaptă (d). .

(d)
A B C D

Fig. 205
c) Dacă A, B, C şi D sunt necoliniare , dar coplanare, atunci ele determină un număr
de drepte dat de formula
n(n  1) 4  3
  6 drepte . .
2 2

Fig. 206

D.3. – Să se stabilească toate relaţiile dintre dreptele şi punctele din

desenul următor

(d)
(c) B

(a) A C

(b)
 109

Fig. 207
Soluţie :
Avem : (a) || (b) ; (a)  (b) = Ǿ ; (a)  (c) = {A} ; (a)  (d) = {B} ; (b)  (c)  (d) = {C}
şi respectiv
{A}Є(a); {A}Є(c); {A}Є(b);: {A}Є(d);

{B}Є(a); {B}Є(d); {B}Є(b);: {B}Є(c);

{C}Є(b); {C}Є(c); {C}Є(d);: {C}Є(a);

D.4. – Se consideră punctele A, B şi C astfel încât AB = BC.

Ce puteţi spune despre punctele A, B şi C ?

Soluţie :
Dacă AB = BC, atunci cele două drepte AB şi BC determină două drepte care coincid.

A B C
Fig. 208

D.5. – Se consideră o dreaptă(d) şi punctele A, B, C, în această ordine pe ea.

Câte semidrepte se pot forma pe dreapta (d) ?

Soluţie :
Fie X şi Y două puncte oarecare pe (d) unde A este între B şi X, iar C este între B şi Y.

X Y
(d) A B C
Fig. 209

Luând succesiv originile în fiecare punct A, B şi C avem următoarele semidrepte :

[AB = [AC = [AY ; [AX

[BC = [BX ; [BA = [BX
[CY şi [CB = [CA = [CX

D.6. – Fie un punct A. Se cere să se construiască :

a) două semidrepte identice cu originea în A ;
b) două semidrepte opuse cu originea în A ;
c) două semidrepte care au originea în A şi drepte suport diferite.

Soluţie :
a) Sunt două semidrepte care coincid
B
A
C
Fig. 210
b) Sunt două semidrepte a căror reuniune dau dreapta lor suport.
 110

B A C

[AB U [AC = BC
Fig. 211
c) Sunt laturile unui unghi
B

C
Fig. 212
D.7. – Să se construiască două semidrepte care au aceeaşi origine,
aceeaşi dreaptă suport dar nu au nici un punct comun .

Soluţie :
Sunt două semidrepte deschise opuse sau una închisă şi una deschisă:

X A Y

Fig. 213
(AX  (AY = Ǿ sau [AX  (AY = Ǿ sau (AX  [AY = Ǿ

D.8. – Se consideră punctele coliniare A, B şi C. Să se stabilească poziţia

acestor puncte astfel încât : semidreapta [AB să coincidă cu
semidreapta [AC şi semidreapta [CA  [BA .

Soluţie :
Dacă [AB şi [AC coincid atunci înseamnă că au aceeaşi origine {A} şi punctele B şi C sunt de
aceeaşi parte a lui A.
Dacă [CA  [BA atunci punctul C va fi mai aproape de A, deci ordinea punctelor este, de la
stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga : A, C, B

X Y
A C B

sau
X Y
B C A

Fig. 214
D.9. – Se consideră punctele coliniare A, B, C şi D pe dreapta (d).
Dacă [AB]  [BC]  [CD] , AD = 12 cm calculaţi AB şi AC şi stabiliţi
dacă [AC]  [BD]

Soluţie :
 111
 
Dacă [AB] [BC] [CD] atunci evident AB = BC = CD.
Cum AD = 12, rezultă AB = BC = CD = 12 : 3 = 4 cm , iar AC = AB + BC = 2AB = 8 cm.
Apoi avem BD = BC + CD = 2BC = 8 cm, deci AC = BD şi atunci [AC]  [BD] .

D.10. – Se consideră punctele coliniare A, B, C şi D, în această ordine,

pe dreapta (d).
Ştiind că [AC]  [BD] şi [AB]  [CD], arătaţi că [AB]  [BC]  [CD].

Soluţie :
Dacă [AC]  [BD] fie AC = BD = 2a şi respectiv dacă [AB]  [CD] , fie AB = CD = b.
Fie BC = x.

X x Y
A B C D
Fig. 215
Avem succesiv
AC = AB + BC = b + x = 2a , de unde x = 2a – b
BD = BC + CD = x + b = 2a
Vom avea egalitatea AB = BC = CD numai dacă a = b.
Deci pentru a = b rezultă [AB]  [BC]  [CD].

D.11. – Pe dreapta (d) se consideră punctele coliniare A, B, C astfel încât

B este între A şi C. Dacă AB = 4 cm, BC = 2 cm, M este mijlocul
lui [AB], N este mijlocul lui [BC], iar P este mijlocul lui [AC], să
se calculeze MN, MP şi NP.

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :

4 cm 2 cm
A M P B N C

Fig. 216
Avem : AC = AB + BC = 4 cm + 2 cm = 6 cm

AM = MB = AB / 2 = 2 cm ; BN = NC = BC / 2 = 1 cm
AP = PC = AC / 2 = 3 cm
Atunci obţinem :
MN = AN – AM = AB + BN – AM = 4 cm + 1 cm – 2 cm = 3 cm

MP = AP – AM = 3 cm – 2 cm = 1 cm

NP = AN – AP = AB + BN – AP = 4 cm + 1 cm – 3 cm = 2 cm

D.12. – Pe segmentul [AB] cu lungimea de 6 cm, se consideră punctele

C şi D astfel încât C este mijlocul lui [AD] iar D este mijlocul lui [CB]
Calculaţi lungimea segmentului [CD].

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :
 112
A C D B
Fig. 217
Avem
AC = CD şi CD = DB , deci AC = CD = DB = 6 : 3 = 2 cm

D.13. – Se consideră un plan α şi o dreaptă (d) conţinută în planul α .

Fie pe (d) două puncte A şi B. Ce relaţie se poate stabili între planul α şi :
a) punctul A
b) mulţimea {A, B}
c) segmentul [AB]

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :
B
x

X
A

Fig. 218
Avem : {A} Є α ; {A, B} Є α ; [AB]  α

D.14. – Pe o dreaptă (d) se consideră punctele A, B, C, în această ordine.

Determinaţi:
a) [AB]U[AC] şi (AB] U [BC)
b) [AB]  [BC]
c) [AB]  [AC]

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :

(d)

A B C
Fig. 219
Avem succesiv :
a) [AB] U [AC] = [AC] şi (AB] U [BC) = (AC)
b) [AB]  [BC] = {B}
c) [AB]  [AC] = [AB]

D.15. – Pe trei semidrepte [OM, [ON, [OP cu aceeaşi origine {O} luăm
punctele A Є [OM, B Є [ON şi C Є [OP astfel încât OA = 3 cm ,
OB = 2 cm şi OC = 5 cm.
Construiţi segmentele :
a) segmentul sumă al segmentelor [OA], [OB] şi [OC]
 113
b) segmentul diferenţă al segmentelor [OD] şi [OA] unde [OD]
este segmentul sumă al segmentelor [OB] şi [OC].

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :
M

A
2 cm
3 cm
O B N

5 cm
C
P
Fig. 220
Avem OA + OB + OC = 2 + 3 + 5 = 10 cm şi rezultă desenul :

2 cm

O A

3 cm

O B

5 cm

O C

2 cm 3 cm 5 cm

D E F G
Fig. 221
D.16. – Se consideră un segment [AB] de lungime AB = a cm.
Fie A1 – mijlocul segmentului [AB], A2 – mijlocul segmentului [AA1],
A2 – mijlocul segmentului [AA2], …. , An – mijlocul segmentului [AAn-1].
Calculaţi lungimile segmentelor AA3, AA10, AAn – 1, AAn

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :

A An … A3 A2 A1 B
Fig.222
Din AB = a cm , rezultă
 114

AB a
AA1  
2 2
AA1 a a a
AA2   :2   2
2 2 4 2

AA2 a a a
AA3   :2  3
2 4 8 2

…………………………
a
AA10 
210
………

a
AAn 1 
2n 1

a
AAn 
2n
D.17. – Se consideră punctele coliniare A, B, C în această ordine.
Ştiind că AB = a cm , AC = b cm ( b > a ), determinaţi poziţia
punctului M pe dreapta AB, ştiind că lungimea segmentului [AM]
este medie aritmetică a lungimilor segmentelor [AB] şi [AC].

Soluţie :

a) cazul când A este între B şi C

a cm b cm
B A C
M
Fig. 223
AB  AC a  b
Avem : AM   , deci M este mijlocul segmentului [BC] .
2 2

b) cazul când B este între A şi C :

a cm
A B C
b cm
Fig. 224
AB  AC a  b a b
Avem : AM     , şi atunci procedăm astfel :
2 2 2 2
 ducem mediatoarea segmentului [AB] care taie [AB] în N
a
Rezultă AN  BN 
2

(d1)
 115

A N B P

Fig. 225
 
reportăm în N un segment [NP] [AC] şi construim mediatoarea segmentului [NP]
b
care taie pe [NP] în Q. Rezultă NQ  QP 
2

(d2)

a/2 b/2
A N Q P

Fig. 226
a b ab ab
 astfel rezultă AN  NQ    , deci M = Q şi avem AQ 
2 2 2 2

D.18. – Pe o dreaptă (d) se aleg punctele A, B, C, D în această ordine astfel

încât AB = 3 cm, BC = 2 cm, CD = 5 cm. Fie M, N, P mijloacele
segmentelor [AB], [BC], [CD].
Să se arate că :
a) [MN]  [CP]
b) Dacă Q este un punct interior segmentului [AD], cu proprietatea
că AD – 2AQ = 1 cm, să se arate că [NQ]  [QC] .

Soluţie :
Obţinem desenul din figura următoare :

A M B N Q C P D
Fig. 227
Avem succesiv :
 AM = MB = AB / 2 = 1,5 cm ; BN = NC = BC / 2 = 1 cm ;
CP = PD = CD / 2 = 2,5 cm

MN = MB + BN = 1,5 + 1 = 2,5 cm = CP , deci [MN]  [CP]

 Din AD = AB + BC + CD = 3 + 2 + 5 = 10 cm
Din AD – 2AQ = 1 avem 10 – 2AQ = 1 , deci AQ = 4,5 cm şi atunci rezultă
AN = AB + BN = 3 + 1 = 4 cm ; NQ = AQ – AN = 4,5 – 4 = 0,5 cm şi respectiv
QC = AC – AQ = AB + BC – AQ = 3 + 2 – 4,5 = 0,5 cm, deci NQ = QC şi atunci
rezultă [NQ]  [QC] .

D.19 Realizaţi următoarele desene :

a) două drepte care au un punct comun ;
b) două drepte care au două puncte comune ;
c) două drepte care nu au nici un punct comun ;
d) trei drepte care au câte două puncte comune.

Soluţie :
 116
a) Fie d1 şi d2 cele două drepte. Deoarece cele două drepte au un punct comun, rezultă
că acestea se intersectează în acel punct M şi au direcţii diferite. Desenul apare în
figura alăturată :

d1

d2

Fig. 228
b) dacă cele două drepte au două puncte comune A şi B , conform teoremei „ prin două
puncte se poate duce o singură dreaptă şi numai una „, rezultă că cele două
drepte sunt confundate .:

A B
x x
d1  d2
Fig. 229
c) dacă cele două drepte nu au nici un punct comun, fie un punct A pe dreapta d2.
Conform unei teoreme se ştie că „printr-un punct exterior unei drepte se poate
duce o singură paralelă la dreapta dată „. Deci, dacă cele două drepte nu au nici un
punct comun rezultă că sunt paralele.

d2 A
x

d1
Fig. 230
d) dacă cele trei drepte au câte două puncte comune, rezultă că fiecare în parte este

o dreaptă distinctă care intersectează pe celelalte două în câte un punct.

d3
C

d2
B
A
d1
Fig. 231
D.20 Realizaţi următoarele desene :
a) două semidrepte diferite care au un punct comun ;
b) două semidrepte opuse care au un punct comune ;
c) două semidrepte care nu au nici un punct comun ;
d) trei semidrepte care au în total trei puncte comune, iar două d
intre ele au origini comune.
e) trei semidrepte care fiecare în parte are originea pe una din celelalte două.

Soluţie :
a) Fie d1 şi d2 cele două semidrepte. Deoarece cele două drepte au un punct comun,
rezultă că acestea se intersectează în acel punct care poate fi sau nu originea
acestora Variantele de desen sunt :
X
Y
 117
Y B[ M

M d2 d1 d2
A[ d1 ]B A[ Y

Cazul M = [AX  YB] Cazul M = [AX  [BY

X Y
d1 d1 d2
X
[
x
AB AB
d2
Y
Cazul A  B = [AX  [BY Cazul A  B = XA]  [BY

Fig. 232
b) Fie d1 şi d2 cele două semidrepte opuse. Deoarece cele două drepte au un punct
comun şi aceeaşi origine rezultă

X d1 AB d2 Y

A  B = XA]  [BY
Fig. 224
c) Semidreptele sunt de orientare diferită sau paralele cu orice fel de orientare

X Y

]A

B[

sau

A[ X Y ]B

B[ Y A[ X

Fig. 225
d) Dacă cele trei semidrepte au, în total, trei puncte comune iar două dintre ele au origini
comune: :

Z X Y X

M M N
sau C[ Z

AB [
N
Y
X
C AB
 118

Fig. 226

e) Dacă fiecare semidreaptă are originea pe una dintre celelalte semidrepte atunci
rezultă :

Z
Y X
A P
N
sau CP [ Z

BM [
CN
X Y
X

A B
Y X

P
Z C

x
AB
Fig. 227

D.21 Fie punctele coliniare A, B, C situate pe dreapta d. Ştiind că [AB] = 18 cm şi

[AC] = 26 cm şi M este mijlocul segmentului [BC], se cere :
a) lungimea segmentului [BC] ;
b) lungimea segmentului [AM] ;
c) poziţia punctul N, mijlocul segmentului AM, faţă de punctul A.

Soluţie :
a) Reprezentăm dreapta d şi punctele coliniare, în ordinea lor A, B, C.

d A N B M C

Fig. 228
Dacă [AB] = 10 cm, [AC] = 26 cm, rezultă :
[BC] = [AC] – [AB] = 26 cm – 18 cm = 8 cm

b) Dacă M este mijlocul segmentului [BC], rezultă [BM] = [MC] = 8 : 2 = 4 cm şi atunci

rezultă [AM] = [AB] + [BM] = 18 cm + 4 cm = 22 cm

c) Dacă [AM] = 22 cm şi N este mijlocul lui AM, atunci [AN] = 11 cm, deci N se află la
dreapta punctului A la 11 cm.

D.22 Realizaţi un desen din care să reiese că sunt date trei drepte a, b, c
şi 5 puncte A, B, C, D, E, astfel încât un punct să fie exterior celor trei drepte,
două drepte au câte trei puncte exterioare iar patru puncte să fie exterioare
la una din drepte.
 119
Soluţie :
Fie A, punctul exterior celor trei drepte, deci A Є a, A Є b şi A Є c . Rezultă

A= exterior dreptelor a, b, c
xA
a

Fig. 229

Dacă două drepte au câte trei puncte exterioare, atunci unul din ele va fi punctul A iar
altele două se vor găsi pe fiecare dreaptă, altfel ar fi mai multe puncte exterioare dreptelor
date.
Unul din aceste puncte trebuie sa fie comun la două drepte şi atunci rezultă

c
D A – exterior dreptelor a, b, c;
A, B, E – exterioare dreptei c ;
Bx xC A, C, E – exterioare dreptei b ;
xA A, B, C, D – exterioare dreptei a.
a

b x
E

Fig. 230
Avem : A, B, E Є c ; A, C, E Є b ; apoi A, B, C, D Є a

D.23 Realizaţi un desen din care să reiese că sunt date trei drepte a, b, c şi 5 puncte
A, B, C, D, E, astfel încât un punct să fie exterior celor trei drepte, două puncte
să fie exterioare la una din drepte, iar două drepte au câte trei puncte exterioare .

Soluţie :
Raţionând ca la problema D.4 rezultă că pentru a nu mai avea patru puncte exterioare
unei drepte , atunci unul din aceste puncte trebuie să fie comun la două drepte şi atunci
rezultă
c
D A – exterior dreptelor a, b, c;
A, C – exterioare dreptei b ;
Bx A, B, E – exterioare dreptei c ;
 120
xA A, B, D – exterioare dreptei a.
a
E
b

Fig. 231
D.24 Realizaţi un desen din care să reiese că sunt date patru drepte d 1 , d2 , d3 , d4
care, prin poziţiile lor determină câte trei puncte de intersecţie exterioare la două
drepte şi câte două puncte exterioare la alte două drepte. .

Soluţie :
Dacă cele trei drepte d1, d2, d3 sunt diferite ( se intersectează în punctele A, B, C),
atunci fiecare dreaptă are câte un punct exterior. Pentru a avea fiecare
încă două puncte exterioare. Pentru aceasta este necesar ca cea de a patra dreaptă
să nu se intersecteze cu una din cele trei, deci va fi paralelă cu aceasta .
Fie această dreaptă d4 || d1 astfel încât d1 să fie situată între A şi d4 şi fie

D şi E, punctele de intersecţie ale lui d4 cu d2 şi d3 . Rezultă :

- punctele A, B, C – exterioare lui d4 ;

- punctele A, D, E – exterioare lui d1 ;
- punctele C, E – exterioare dreptei d2 ;
- punctele B, D – exterioare dreptei d3

B C
d1

d2 d3

B C
d1

D E
d4
d2 d3
 121
Fig. 232
D.25 Realizaţi un desen din care să reiese că sunt date patru drepte a, b, c, d care, prin
poziţiile lor determină câte trei puncte de intersecţie exterioare la fiecare din cele
patru drepte.

Soluţie :
Dacă cele trei drepte a, b, c sunt diferite ( se intersectează în punctele M, N, P),
atunci fiecare dreaptă are câte un punct exterior . Pentru a avea fiecare încă
două puncte nu mai putem apela la o paralelă, ca la problema D.6. deoarece atunci ar fi
drepte cu câte două puncte exterioare. Pentru a rezolva problema trebuie să realizăm pe
fiecare dreaptă câte trei puncte şi atunci ducem dreapta d astfel încât să intersecteze
dreptele a, b, c.
Astfel rezultă :
- punctele M, T, E – exterioare dreptei a ;
- punctele S, P, E - exterioare dreptei b ;
- punctele N, T, S – exterioare dreptei c ;
- punctele M, N, P - exterioare dreptei d.

N P
a

b c

d M

N P
a
S
E

b c

Fig. 233

D.26 Se dau 40 de puncte în plan. Care este numărul minim de drepte determinate
 122
de cele 40 de puncte ? Dar cel maxim ?

Soluţie :
Fie M1, M2, …, M40 cele 40 de puncte.
Numărul minim de drepte determinate de cele 40 de puncte se obţine atunci când cele
40 de puncte sunt coliniare, caz în care se obţine o singură dreaptă.
Numărul maxim de drepte determinate de cele 40 de puncte se obţine atunci cân
oricare 3 puncte din cele 40 sunt necoliniare.
Conform formulei de la capitolul geometria dreptei, numărul maxim de drepte se
n(n  1)
determină cu relaţia , rezultă că numărul maxim de drepte create de
2
40(40  1)
cele 40 de puncte este  20  39  780 de drepte.
2
O altă metodă este următoarea :
1) din punctul M1 formăm 39 de drepte ;
2) din punctul M2 formăm 38 de drepte ;
3) din punctul M3 formăm 37 de drepte ;
………………………………………………..
40) din punctul M40 formăm o singură dreaptă
În total rezultă :
40(40  1)
39 + 38 + 37 + … + 2 + 1 = 1 + 2 + … +38 +39 =  20  39  780
2

D.27 Se dau 20 de puncte în plan din care exact 3 puncte sunt coliniare.
Care este numărul maxim de drepte determinate de cele 20 de puncte ?

Soluţie :

Fie M1, M2, …, M20 cele 20 de puncte.

Dacă cele 20 de puncte ar fi fost toate necoliniare, atunci numărul maxim de drepte
20(20  1)
determinate de acesta era  10 19  190 .
2

Presupunând că punctele M1, M2, M3 sunt cele trei puncte coliniare care, evident
determină o singură dreaptă, respectiv dreapta M 1M2M3.
Dacă aceste puncte erau necoliniare, atunci ele determinau trei drepte, respectiv
M1M2,
M1M3, M2M3.
Deducem de aici că numărul de 190 de drepte se reduce cu 2 drepte, adică, în acest
caz, se realizează un număr maxim de 190 – 2 = 188 drepte diferite.

D.28 Se iau pe o dreaptă 5 puncte consecutive pe care aranjăm o monedă de 5 bani.

La mijlocul intervalelor create, marcăm din nou alte puncte pe care aranjăm
monede de 10 bani. Între monedele de 5 bani şi 10 bani, la mijlocul intervalelor
create, marcăm alte puncte pe care aranjăm monede de 5 cenţi.
În fine, între fiecare monedă românească şi un europeană, la mijlocul
intervalelor create, aranjăm câte o monedă de 10 cenţi.
a) dacă, în total avem în final 12 monede de 10 bani, câte monede sunt în total pe
dreapta dată ?
b) dacă, în total am aranjat m monede de 5 bani, arătaţi că există un singur tip de
monede, din cele patru, pentru care numărul lor total este un număr impar.
 123
Soluţie :
a) Dacă numărul monedelor de 10 bani a fost 12, atunci rezultă că între monedele de
5 bani sunt 12 intervale. Deci în total au fost 12 + 1 = 13 monede de 5 bani. În
total, rezultă 12 + 13 = 25 monede româneşti ( de 5 şi respectiv 10 ban ), deci
acestea creează 24 de intervale care vor fi ocupate la mijloc cu monede de 5 cenţi.
Înaintea aranjării monedelor de 10 cenţi, în total, pe dreapta dată , sunt
12 + 13 + 24 = 49 de monede, care creează respectiv 48 de intervale.
În cele 48 de intervale vom aranja 48 de monede de 10 cenţi.
Deci, în final, în total, sunt 12 + 13 + 24 + 48 = 77 de monede româneşti şi
europene.
b) Dacă avem m monede de 5 bani, atunci rezultă că sunt m -1 intervale între acestea
care vor fi ocupate de monedele de 10 bani.
În total sunt m + m – 1 = 2m – 1 monede româneşti.
Între monedele româneşti vor fi 2m – 1 -1 = 2m – 2 intervale care vor fi ocupate de
monedele de 5 cenţi . Înaintea aranjării monedelor de 10 cenţi, vor fi în total
m + m – 1 + 2m – 2 = 4m – 3 monede care dau 4m – 3 – 1 = 4m – 4 intervale , deci
vom aranja 4m – 4 monede de 10 cenţi.
Concluzionând, avem :
1) m – 1 monede de 10 bani ;
2) m monede de 5 bani ;
3) 2m – 2 monede de 5 cenţi ;
4) 4m – 4 monede de 10 cenţi
Se observă ca între m – 1 şi m , ca numere consecutive, unul este număr par iar
celălalt impar , deci doar una din monedele româneşti poate fi număr impar, restul
fiind numere pare.

D.29 Folosind desenul de mai jos precizaţi figurile geometrice conţinute .

Daţi exemple de semidrepte opuse .

X A B C D Y

Fig. 234
Soluţie :
Rezultă :
 Punctele : A, B, C, D
 dreapta XY ;
 semidreptele : XA], XB], XC], XD] ;
 semidreptele : [AY ; [ BY ; [CY ; [DY
 segmentele de dreaptă : [AB], [AC], [AD], [BC], [BD], [CD] ;
 semidrepte opuse : XA] şi [AY ;
XB] şi [BY
XC] şi [CY
XD] şi [DY

D.30 Dacă [AB] este un segment mărginit la ambele capete, atunci (AB) este
segmentul de dreaptă deschis ( care nu îşi conţine capetele A şi B ).
Analog vom nota şi datele referitoare la semidreptele marginită şi nemărginită.
Folosind desenul de mai jos verificaţi valoarea de adevăr a propoziţiilor :.

X M O N Y

Fig. 235
a) [MN] – {M,N} = (MN)
b) [MN) U {N} = [MN]
c) [MO) U (ON] = [MN]
 124
d) XN) U { N } = XN]
e) [OY – { O } = (OY
f) (MN)  [MN]
g) [MN]  (MN)
h) (MO]  [ON] = { O }

Soluţie :
Rezultă :
a) A ; b) A ; c) F ; d) A ; e) A ; f) A ; g) F ; h) A

D.31 Analizând fig.19, se cere :

a) precizaţi care dintre drepte şi semidrepte sunt concurente
b) precizaţi punctele exterioare pentru fiecare dreaptă şi semidreaptă ;
c) construiţi o altă dreaptă care să determine în total 5 drepte parale.

a D
C
b B E

c A F

d X
Fig. 236
Soluţie :
Rezultă :
a) a  d = {D} ; b  d = {B } ; c  d = { A } ; d  [CX = {C } ; b  [CX = { E } ;
c  [CX = { F }

b) { A, B, C, E, F }Є a ; { A, C, D, F }Є b ; { B, C, D, E }Є c
{ E, F } Є d

c) O dreaptă paralelă cu d ( vezi dreapta m )

a D
C
b B E

c A F

d m X

Fig. 237
D.32 Analizând fig.21, se cere :
a) precizaţi dreptele şi semidreptele conţinute de figura dată ;
b) precizaţi dreptele concurente punct F;
c) scrieţi dreapta AG şi în alte moduri ;
d) precizaţi figurile geometrice determinate de relaţiile :
(AB)U[BG) ; (CD)(  [HG); (HD]U(DB) ; (HE)  [AB) ; [CD) U [DF]

A
 125

B C
D
E F
G H

Fig. 238
Soluţie :
Rezultă :
a) drepte : AG ; CE ; HE ; BH ; AH ; semidrepte : [AB ; [AG ;[AC ; [AH ; [BA ; [BG ;
[BD ; [BH ; [CA ; [CH ; [CE ; [DB ; [DC ; [DE ; [DH ; [EC ; [EH ; [FA ; [FE ; [FC ;
[FG ; ]GE ; [GA ; [GH ; [HA ; [HG ; [HB
b) Dreptele concurente în F sunt : AG ; CE ;
c) AG = AB] U [BG
d) (AB)U[BG) =(AG) ; (CD)(  [HG) = { E } ; (HD]U(DB) = (HB) ; (HE)  [AB) = { G }
[CD) U [DF] = [CF]

D.33 Pe o dreaptă d se dau în ordine punctele A, B, C, D astfel încât [AB] = 6 cm ;

[AD] = 18 cm şi [CD] = 4 cm. Fie M mijlocul lui [AC] şi N mijlocul lui [BD],
şi P împarte segmentul [MN] într-un raport de [MP]/[PN] = 2/3 .
Se cere :
a) calculaţi lungimea segmentelor [MN], [AN], [PC] şi [MD] ;
b) care sunt punctele simetrice şi faţă de cine .

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele determinate pe aceasta conform datelor din problemă

d A B M P N C D
6 cm 4 cm

Fig. 239
a) Avem : [BC] = [AD] – ( [AB] + [CD] ) = 18 – ( 6 + 4 ) = 18 – 10 = 8 cm
[AC] = [AB] + [BC] = 6 + 8 = 14 cm
Dacă M este mijlocul lui [AC], atunci [AM] = [AC] : 2 = 14 : 2 = 7 cm şi deci [MC] = 7 cm
[BD] = [BC] + [CD] = 8 + 4 = 12 cm
Dacă N este mijlocul lui [BD], atunci [BN] = [BD] : 2 = 12 : 2 = 6 cm şi deci [ND] = 6 cm
[BM] = [AM] – [AB] = 7 – 6 = 1 cm
[MN] = [BN] – [BM] = 6 – 1 = 5 cm
Dacă [MP]/[PN] = 2/3 şi [MN] = 5 cm , atunci [MP] = 2 cm şi [PN] = 3 cm .
Deci [AN] = [AB] + [BM] + [MN] = 6 + 1 + 5 = 12 cm şi respectiv
[BP] = [BM] + [MP] = 1 + 2 = 3 cm
[PC] = [BC] – [BP] = 8 – 3 = 5 cm
[MD] = [MN] + [ND] = 5 + 6 = 11 cm
b) Din [AM] = [MC] = 7 cm , rezultă C simetricul lui A faţă de punctul M
Din [BN] = [ND] = 6 cm , rezultă că D este simetricul lui B faţă de N .
Din [BP] = [PN} = 3 cm , rezultă că P este mijlocul lui [BN} şi atunci N este simetricul lui
B faţă de P
Din [AP] = [AB] + [BP] = 6 + 3 = 9 cm şi [PD] = [PC] + [CD] = 5 + 4 = 9 cm ,
rezultă că P este mijlocul lui [AD] şi atunci D este simetricul lui A faţă de punctul P.
Din P mijlocul lui [AD] şi P mijlocul lui [BN] , rezultă că punctele segmentului [ND] sunt
simetricele punctelor segmentului [AB] faţă de punctul P, adică segmentele [AB] şi [ND]
sunt simetrice faţă de punctul P.
 126
D.34 Într-un plan se dau A şi B. Fie M simetricul lui A faţă de B şi N simetricul
lui B faţă de A. Să se arate că [AN] şi [BM] sunt congruente.

Soluţie :
Dacă M este simetricul lui A faţă de B, rezultă că A, B şi M sunt coliniare şi
[AB]  [BM].
Dacă N este simetricul lui B faţă de A, rezultă că B, A şi N sunt coliniare şi
[BA]  [AN].
Din A, B, M coliniare şi B, A, N coliniare rezultă N, A, B şi M sunt coliniare.
Din [AB]  [BM] şi [BA]  [AN], rezultă [AN]  [BM] .

D35 Stabiliţi ordinea punctelor A, B, C coliniare ştiind că se cunosc următoarele

dimensiuni :
a) [AB] = 15 cm ; [BC] = 12 cm ; [AC] = 27 cm ;
b) [AB] = 32 cm ; [BC] = 14 cm ; [AC] = 18 cm ;
c) [AB] = 11 cm ; [BC] = 23 cm ; [AC] = 12 cm .

Soluţie :
a) Fie trei puncte X, Y, Z situate pe o dreaptă d .

d X Y Z

Fig. 240
Deoarece X, Y, Z sunt coliniare, rezultă relaţiile :
[XY] + [YZ] = [XZ]
Din [AB] = 15 cm ; [BC] = 12 cm ; [AC] = 27 cm, rezultă 15 + 12 = 27 , deci

[AB] + [BC] = [AC] , aşadar , ordinea punctelor este A  X ; B  Y ; C  Z

b) Analog, deoarece 18 + 14 = 32 , rezultă [AC] + [CB] = [AB] , deci ordinea

punctelor este A  X ; C  Y ; B  Z sau 14 + 18 = 32, rezultă [BC] + [CA] = [BA],
deci ordinea punctelor poate fi B  X ; C  Y ; A  Z

c) Analog, deoarece 11 + 12 = 23, rezultă [BA] + [AC] = [BC], deci ordinea punctelor
este B  X ; A  Y ; C  Z sau 12 + 11 = 23, rezultă [CA] + [AB] = [CB], deci
ordinea punctelor poate fi C  X ; A  Y ; B  Z

D.36 Pe o dreaptă d se dau, în ordine, punctele A, B, C, D şi punctul E astfel încât

[AB] = 14 cm , [CD] = 14 cm ; [AD] = 38 cm şi E împarte segmentul [BD] într-un
raport de 1/3 . Se cere să se determine rapoartele :
a) [AB] / [BC] ;
b) [AC] / [AE] ;
c) [AE] / [EC] ;
d) [ED] / [AC].

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B, C, D şi E conform datelor din problemă

A 14 cm B E C 14 cm D
d

Avem [BC] = [AD] – ( [AB] + [CD] ) = 38 – ( 14 + 14 ) = 10 cm şi atunci

[BD] = [BC] + [CD] = 10 + 14 = 24 cm
Dacă E împarte segmentul [BD] într-un raport de 1/3 , rezultă :
 127
BE 1 BE  ED 1  3 BD 4 24 4
       de unde rezultă
ED 3 ED 3 ED 3 ED 3

[ED] = 18 cm şi atunci [BE] = 24 – 18 = 6 cm.

[AE] = [AB] + [BE] = 14 + 6 = 20 cm ;
[EC] = [BC] – [BE] = 10 – 6 = 4 cm ;
[ED] = [EC] + [CD] = 4 + 14 = 18 cm
Astfel rezultă :
AB 14 7
a)  
BC 10 5

AC 24 6
b)  
AE 20 5

AE 20 5
c)  
EC 4 1

ED 18 3
d)  
AC 24 4

D.37 Pe o semidreaptă [OX, cu originea în punctul O, se consideră, în ordine,

Punctele A, B, C astfel încât mărimile segmentelor rezultate sunt [OA] = a,
[AB]= 2b şi [BC] = 2c, c > b. Fie M, N şi P mijloacele segmentelor [BC], [CA] şi
respectiv [AB].

OA  OB  OC
Se cere valoarea raportului
OM  ON  OP

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B, C, respectiv M, N, P conform datelor din problemă

O A P B N M C

Fig. 241
Avem [OB] = [OA] + [AB] = a + 2b ; [OC] = [OB] + [BC] = a + 2b + 2c şi atunci

[OA] + [OB] + [OC] = a + a + 2b + a + 2b + 2c = 3a + 4b + 2c

Dacă M este mijlocul lui [BC]  [BM]  [MC]  BM = MC = BC / 2 = c şi atunci
[OM] = [OB} + [BM] = a + 2b + c
Apoi avem :
[AC] = [AB] + [BC] = 2b + 2c şi cum N este mijlocul lui [AC], rezultă [AN]  [NC] şi
respectiv AN = NC = AC / 2 = 2(b + c ) / 2 = b + c, de unde rezultă
[ON] = [OA] + [AN] = a + b + c
Cum P este mijlocul lui [AB] rezultă [AP]  [PB] şi Ap = PB = AB / 2 = b
Apoi avem : [OP] = [OA] + [AP] = a + b
Atunci [OM] + [ON] + [OP] = a + 2b + c + a + b + c + a + b = 3a 4b + 2c
şi deci raportul devine
OA  OB  OC 3a  4b  2c
 1
OM  ON  OP 3a  4b  2c
 128

D.38 Pe o dreaptă se dau punctele A şi B în această ordine. Fie D simetricul lui

B faţă de A şi E simetricul lui A faţă de B , iar M şi N două puncte pe [AB]
astfel încât [AM]  [NB].
Se cere să se arate că [AB], [CD] şi [MN] au acelaşi mijloc.

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B, C, D, M şi P conform datelor din problemă

D A N P M B C

D A M P N B C

Fig. 242
1) Vom arăta mai întâi că [AB] şi [CD] au acelaşi mijloc.
Din C simetricul lui A faţă de B rezultă [AB]  [BC] şi analog din D simetricul
lui B faţă de punctul A, rezultă [BA]  [AD], deci [AB]  [BC]  [AD].
Fie P mijlocul lui [AB]. Cum [BC]  [AD], rezultă că [BC] este simetricul lui[AD]
faţă de punctul P., deci P este şi mijlocul lui [CD].

2) Vom arăta că [AB] şi [MN] au acelaşi mijloc

Poziţiile punctelor M şi N pot fi în varianta din fig. 26 sau în varianta din fig.27.
În ambele cazuri aplicăm acelaşi raţionament, respectiv :
Dacă P este mijlocul lui [AB] şi [AM]  [BN], rezultă că mijlocul lui [MN] este d

asemenea punctul P, deoarece {MA] este simetricul lui [NB] faţă de P.

3) Deoarece P este mijlocul lui [AB] şi [CD] şi P este mijlocul segmentelor

[AB] şi [MN], rezultă că [AB], [CD] şi [MN] au acelaşi mijloc P.

D.39 Pe o dreaptă d se dau punctele A, B, C, D, E în această ordine. Să se verifice

dacă au loc relaţiile :
a) AD + BE = AE + BD
b) AC x BC = AD( AB + BC )

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B, C, D, E conform datelor din problemă

d A B C D E

fig. 243
a) Din prima egalitate avem :
AD + BE = AB + BC + CD + BC + CD + DE = AB +2BC + 2CD + DE şi respectiv
AE + BD = AB + BC + CD + DE + BC + CD = AB + 2BC + 2CD + DE,
deci AD + BE = AE + BD

b) AC x BC = (AB + BC ) BC = AB x BC + BC2 iar

AD(AB + BC ) = ( AB + BC + CD)(AB + BC) = AB2 + AB x BC + AB x BC + BC2 +
AB x CD + BC x CD , deci
AC x BC ≠ AD( AB + BC )
 129

D.40 Pe o dreaptă d se dau punctele A, B, C în această ordine. Dacă AB = 18 cm şi

5BC = 3AC, să se determine [BC], [AC] şi distanţa dintre mijloacele
segmentelor [BC] şi [AC].

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B, C conform datelor din problemă

d A B M N C

Fig. 244
Din AC = AB + BC = 18 + BC şi 5BC = 3AC rezultă :
5BC = 3( 18 + BC ) ; 5BC = 54 + 3BC ; 2BC = 54 ; BC = 27 şi atunci
AC = 18 + 27 = 45
Fie M mijlocul lui [AC] şi N mijlocul lui [BC]. Rezultă :
[BN] = [NC] = 27 : 2 = 13,5
[AM] = [MC] = 45 : 2 = 22,5 iar [BM] = [AM] – [AB] = 22,5 – 18 = 4,5
Atunci [MN] = [BN] – [BM] = 13,5 – 4,5 = 9

D.41 Pe o dreaptă d se iau în ordine punctele A 1, A2, A3, … , A200 astfel încât
A1A2 =4 cm , A2A3 = 8 cm , A3A4 = 12 cm … . Se cere :
a) ce lungime au segmentele A1A200 şi A100A200 ;
b) determinaţi jЄN*, ştiind că MЄ[AjAj+1], unde M este mijlocul segmentului [A100A200]

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A1, A2, A3, …. , A200 conform datelor din problemă

d A 1 A2 A3 A4 …… A200
4 cm 8 cm 12 cm ……….

Fig. 245
Avem succesiv :
A1A2 = 4 cm ; A2A3 = 8 cm ; A3A4 = 12 cm ; …..; A199A200 = 199 x 4 cm = 796 cm ;
Deci, în general, avem :
AjAj+1 = 4j
a) A1A200 = A1A2 + A2A3 + A3A4 + … + A199A200 = 4 x 1 + 4 x 2 + 4 x 3 + … + 4 x 199 =
= 4( 1 + 2 + 3 + … + 199 ) = 4 x 199 x 200 : 2 = 79600 cm

A1A100= A1A2 + A2A3 + A3A4 + … + A99A100 = 4 x 1 + 4 x 2 + 4 x 3 + … + 4 x 99 =

= 4( 1 + 2 + 3 + … + 99 ) = 4 x 99 x 100 : 2 = 1980 cm

A100A200 = A1A200 – A1A100 = 79600 – 1980 = 77620 cm

b) Dacă M este mijlocul segmentului [A100A200] , rezultă

[A100M] = [MA200] = 77620 : 2 = 38810 , iar iar M Є [A150A151], deci j = 150.

D.42 Pe o dreaptă d se iau în ordine punctele A 1, A2, A3, … , A20 astfel încât
A1A2 =6 cm , A2A3 = 12 cm , A3A4 = 18 cm … . Se cere :
c) ce lungime au segmentele A1A20 şi A15A20 ;
d) determinaţi jЄN*, ştiind că MЄ[AjAj+1], unde M este mijlocul segmentului [A1A20]
 130
Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A1, A2, A3, …. , A20 conform datelor din problemă

d A 1 A2 A3 A4 …… A20
6 cm 12 cm 18 cm ……….

Fig. 246
Avem succesiv :
A1A2 = 6 cm ; A2A3 = 12 cm ; A3A4 = 18 cm ; …..; A19A20 = 19 x 6 cm = 114 cm ;
Deci, în general, avem :
AjAj+1 = 6j
a) A1A20 = A1A2 + A2A3 + A3A4 + … + A19A20 = 6 x 1 + 6 x 2 + 6 x 3 + … + 6 x 19 =
= 6( 1 + 2 + 3 + … + 19 ) = 6 x 19 x 20 : 2 = 1140 cm

A1A15= A1A2 + A2A3 + A3A4 + … + A14A15 = 6 x 1 + 6 x 2 + 6 x 3 + … + 6 x 14 =

= 6( 1 + 2 + 3 + … + 14 ) = 6 x 14 x 15 : 2 = 630 cm

A15A20 = A1A15 – A1A20 = 1140 – 630 = 510 cm

b) Dacă M este mijlocul segmentului [A1A20] , rezultă

[A1M] = [MA20] = 1140 : 2 = 570 , iar M Є [A10A11] , deci j = 10.

D.43 Fie M mijlocului segmentului [AB] şi C un punct situat pe semidreapta (MB.

AC  BC AC  BC
Să se arate că  MB 
2 2

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A, B care determină segmentul [AB] şi fie C un punct pe
semidreapta (MB .

d A M C1 B=C2 C3

Fig. 247

Inegalitatea dată devine : AC – BC ≤ 2MB ≤ AC + BC.

Pentru C1 Є ( MB ) rezultă : AC – BC = ( AM + MC ) – BC = ( MB + MC ) – BC =
= ( MB – BC ) + MC = MC + MC = 2 MC < 2MB = AC + BC., deci reţinem

AC – BC < 2MB = AC + BC (1)

Pentru C2 = B , rezultă : AC – BC = AC – 0 = AC = AB = 2MB, deci reţinem

AC – BC = 2MB = AC + BC (2)

Pentru C3 Є ( MB - [MB] , rezultă : AC – BC = AM = 2MB < AC + BC, deci reţinem :

AC – BC = 2MB < AC + BC (3)

Între ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă
AC – BC ≤ 2MB ≤ AC + BC

D.44 Fie [AB] un segment de lungime 1. Punctele C 1, C2, C3, …. , Cn Є ( AB ) sunt

1 1 1 1
alese astfel încât AC1  AC2  AC3  ...  ACn  AB .
2 3 n n 1
 131
Determinaţi n astfel încât C17 să fie mijlocul lui [AB].

Soluţie :
Fie segmentul [AB] şi punctele C1, C2, C3, …, Cn conform datelor din problemă –
.

A[ C1 C2 C3 ……… Cn ]B

Fig. 248
Rezultă succesiv :
1
AC1  AC2  AC2 = 2AC1 ;
2
1
AC1  AC3  AC3  3 AC1
3
…………………………………..
1
AC1  ACn  ACn  nAC1
n
1
AC1  AB  AB  (n  1) AC1
n 1

Deci se observă că segmentul [AB] este împărţit prin punctele

A, C1, C2, C3, …. , Cn, B în n + 1 intervale egale cu AC1.
Presupunem n număr par. Atunci rezultă n + 1 este impar, deci vor fi un număr impar

de intervale şi atunci mijlocul segmentului [AB] este dat de mijlocul unui interval şi nu
de un punct Cj.

Presupunem n număr impar. Atunci rezultă n + 1 este par, deci vor fi un număr par
de intervale şi atunci mijlocul segmentului [AB] este dat de un punct C j.
Dacă Cj este mijlocul segmentului [AB] , atunci rezultă că vor fi 2j intervale, deci
valoarea lui n va fi 2j – 1.
Pentru j = 17 , obţinem n = 2 x 17 – 1 = 33.

D.45 Se consideră punctele A1, A2, A3, …. , An ( în această ordine ) astfel încât
A1A2 = 1, A2A3 = 2, A3A4 = 3 , …., An-1An = n – 1 , n Є N, n > 2 .
Să se determine n ştiind că A7An = 285.

Soluţie :
Fie punctele A1, A2, A3, …, An conform datelor text.

A1 A2 A3 A4 An

Fig. 249
Conform datelor avem :

n(n  1)
A1 An  1  2  3  ...  (n  1) 
2

6 5
A1 A7  1  2  3  ...  6   15
2
 132
n(n  1)
A7An = A1An – A1A7 = - 15 = 285, de unde rezultă succesiv :
2

n(n  1) n( n  1)
 15  285 ;  300
2 2

n(n – 1 ) = 600 = 24 x 25, deci n = 25.

D.46 Fie C1 mijlocul segmentului [AB], C2 mijlocul segmentului [AC1], C3 mijlocul

segmentului [AC2] , …. , Cn mijlocul segmentului [ACn-1].
Aflaţi numărul natural n, ştiind că ACn = 1 şi ACn + ACn-1 + ACn-2 + … + AC1 = 127.

Soluţie :
Fie segmentul [AB] şi punctele C1, C2, C3, …, Cn conform datelor din problemă

A Cn Cn-1 ……… C2 C1 B

Fig. 250

Dacă ACn = 1 şi Cn este mijlocul lui ACn-1, atunci rezultă ACn-1 = 2ACn = 2 ;
Dacă ACn-1 = 2 şi Cn-2 este mijlocul lui ACn-1, atunci rezultă ACn-2 = 2ACn-1 = 4 ;
…………………………………………..
Rezultă astfel că ACn-j = 2j .

Atunci rezultă
AC2 = ACn-(n-2) = 2n-2
AC1 = ACn-(n-1) = 2n-1

AB = 2AC1 = 2 x 2n-1 = 2n
Din
ACn + ACn-1 + ACn-2 + … + AC1 = 127 , obţinem succesiv :

20 + 21 + 22 + … + 2n-1 = 127

2n  1
 127 ; 2n  1  127 ; 2n  128  25 , deci n = 5
2 1

D.47 Pe o dreaptă se consideră punctele A1, A2, A3, … , A100 , în această ordine, astfel
încât mulţimea tuturor distanţelor dintre aceste puncte are 99 de elemente .
Să se determine numărul de elemente al mulţimii distanţelor dintre mijloacele
tuturor segmentelor cu capetele în punctele A 1, A2, A3, … , A100.

Soluţie :
Fie dreapta d şi punctele A1, A2, A3, …, A100 conform datelor din problemă ..

A1 A2 A3 A4 A100
d

Fig. 251
Deoarece mulţimea tuturor distanţelor dintre aceste puncte are 99 de elemente şi
în total sunt 99 de intervale, rezultă că aceste distanţe sunt :
 133
A1A2 ≠ A2A3 ≠ A3A4 ≠ ….. ≠ A99A100
Atunci rezultă că şi distanţele dintre mijloacele tuturor segmentelor sunt diferite.
Numărul total de distanţe dintre mijloacele segmentelor cu capetele în
A1, A2, A3, … , A100 se determină astfel :
 segmentele cu un capăt în A1 şi celălalt capăt în celelalte puncte sunt
A1A2, A1A3, … , A1A100 , deci în total 99 de segmente care au 99 de mijloace
şi care dau, în total, 98 de distanţe
 segmentele cu un capăt în A2 şi celălalt capăt în celelalte puncte sunt
A2A3, A2A4, … , A2A100 , deci în total 98 de segmente care au 98 de mijloace
şi care dau, în total, 97 de distanţe
……………………………………….
 Segmentul cu un capăt în A98 şi celălalt capăt în celelalte puncte sunt
A98A99, A98A100 , deci în total 2 de segmente care au 2 de mijloace şi care
dau o distanţă.
Aşadar, în total, numărul distanţelor dintre aceste mijloace este :

98  99
1  2  3  ...  97  98   4851
2

D.48 Desenaţi patru drepte, situate în acelaşi plan, care să fie determinate de :
a) trei puncte ;
b) patru puncte ;
c) cinci puncte ;
d) şase puncte .

Soluţie :
a) Fie trei puncte A, B, C. Patru drepte care pot fi determinate de cele trei puncte
sunt

Fig. 252

b) Fie patru puncte A, B, C, D. Patru drepte care pot fi determinate de cele patru
puncte..
 134
Fig. 253
c) Fie cinci puncte A, B, C, D, E. Patru drepte care pot fi determinate de cele cinci
puncte.

Fig. 254
d) Fie şase puncte A, B, C, D, E, F. Patru drepte care pot fi determinate de cele
şase puncte

Fig. 255
D.49 Câte semidrepte şi câte segmente de dreaptă pot fi trasate dacă fixăm în plan :
a) două puncte ;
b) trei puncte coliniare;
c) trei puncte necoliniare ;
d) patru puncte coliniare ;
e) patru puncte necoliniare.

Soluţie :
a) Fie două puncte A şi B. Cele două puncte determină patru semidrepte şi un
segment de dreaptă

Fig. 256

b) Fie trei puncte coliniare A, B şi D. Cele trei puncte coliniare determină trei
segmente de dreaptă şi şase semidrepte ca în fig. 42.
 135

Fig. 257

c) Fie trei puncte necoliniare M, N şi P. Cele trei puncte necoliniare determină trei
segmente de dreaptă şi 12 semidrepte.

Fig. 258

d) Fie patru puncte coliniare A, B, C şi D. Cele patru puncte coliniare determină şase
segmente de dreaptă şi 8 semidrepte .

y A B C D x

Fig. 269

Segmente de dreaptă : [AB], [AC], [AD], [BC], [BD], [CD]

Semidrepte : [Ay ; [Ax ; [By ; [Bx ; [Cy ; [Cx ; [Dy ; [Dx.

e) Fie patru puncte necoliniare E, F, G şi H . Cele patru puncte necoliniare determină

segmente de dreaptă şi semidrepte.

Fig. 260

D.50 a) Pe o dreaptă d se punctele distincte A, B, C şi D astfel încât [AB] = a cm,

[AD] = b cm, [AC] = c cm , [CD] = ( b + c ) cm şi [BD] = ( b – a ) cm.
În ce ordine se află punctele pe dreapta d ?

b) Pe o dreaptă d se iau punctele distincte C, A, B, D E în această ordine .

Să se arate că suma distanţelor de la punctul A la punctele C, D, E nu poate
fi egală cu suma distanţelor de la B la punctele C, D, E.
 136
Soluţie :
a) Fie dreapta d şi punctul A pe aceasta

d A

Fig. 261
 reportăm segmentul [AB] , de exemplu spre dreapta

a
d A B

Fig. 262
 deoarece [AD] = b, [AC] = c şi [CD] = b + c, rezultă că punctele C şi D
trebuie să fie de o parte şi de alta a punctului A ( segmentele [AC] şi [AD]
sunt segmente opuse )

d
c b
C A D

sau

d
b c
D A C
Fig. 263
 deoarece [BD] = b - a, rezultă că punctul D trebuie să fie de aceeaşi parte
cu B pentru a da diferenţa b – a, deci suntem în cazul din în care rzultă
soluţia :

d a B
c
C A b D

Fig. 264

Notă : o altă soluţie se obţinea dacă luăm pe B în stânga lui A –

b c
b-a a c
d D B A C

Fig. 265

În acest caz ordinea punctelor este D, B, A, C ..

b) Fie dreapta d şi punctele C, A, B, D, E în această ordine pe d

d m1 m2 m3 m4
C A B D E
 137
Fig. 266

Pe simplificarea calculelor, fie [CA] = m1, [AB] = m2, [BD] = m3 şi [DE] = m4 .

Avem succesiv :
[AC] + [AD] + [AE] = m1 + ( m2 + m3 ) + ( m2 + m3 + m4 ) = m1 + 2 m2 + 2m3 + m4

[BC] + [BD] + [BE] = ( m1 + m2 ) + m3 + ( m3 + m4 ) = m1 + m2 + 2m3 + m4

de unde rezultă evident [AC] + [AD] + [AE] ≠ [BC] + [BD] + [BE]

D.51 Pe o alee [AB] a unui parc s-au marcat punctele A 1  A, A2, A3, A4, …., A99,A100  B
în scopul realizării unor porţiuni cu flori urmată fiecare de o porţiune liberă
(scuar ).
Prima porţiune cu flori [A1A2] are lungimea de a metri, iar primul scuar [A2A3]
are lungimea de b metri.
Pentru celelalte porţiuni cu flori lungimea fiecăruia este cu 1 m mare decât
lungimea porţiunii cu flori anterioară iar pentru celelalte scuare lungimile
cresc astfel : al doilea scuar are lungimea de 2 ori mai mare decât al primului

scuar, al treilea de 3 ori mai mare decât al primului scuar ş.a.m.d.

Se cere să se determine:
a) lungimea aleii [AB] ;
b) lungimea segmentului [MN], unde {M} este mijlocul segmentului [A 1A40], iar {N} este
mijlocul segmentului [A1A60] ştiind că a = 2 m şi b = 1 m ;
c) poziţia punctelor M şi N ( dacă se află într-o porţiune cu flori sau într-un scuar ) în
condiţiile de la punctul b).

Soluţie :
a) Marcăm aleea [AB] prin dreapta d şi atunci punctele marcate sunt

d a b a + 1 2b a + 2 3b …… 49b a + 49

A  A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 … A98 A99 A100  B

Fig. 267
În total sunt 100 : 2 = 50 porţiuni cu flori şi atunci vor fi 49 de intervale libere (scuare ).
Astfel avem succesiv :

[AB] = [A1A100] = a + b + ( a + 1 ) + 2b + ( a + 2 ) + 3b + …. + 49b + ( a + 49 ) =

= [ a + ( a + 1 ) + ( a + 2 ) + … +( a + 49 ) ] + ( b + 2b + 3b + … + 49b ) =

= 50a + ( 1 + 2 + … + 49 ) + b( 1 + 2 + 3 + … + 49 ) =

49  50 49  50
= 50a + + b = 50a + 25 x 49 + 25 x 49b =
2 2

= 25( 2a + 49 b + 49 ) m

b) reprezentând datele pe dreapta d, rezultă desenul din figura urmatoare

d
 138
A1 M N A40 ….. A60

Fig. 268

Calculăm succesiv segmente [A1A40] şi [A1A60] şi obţinem :

* între A1 şi A40 sunt 20 de porţiuni cu flori şi 19 scuare , deci

[A1A40] = a + b + ( a + 1 ) + 2b + ( a + 2 ) + 3b + …. + 19b + ( a + 19 ) =

= [ a + ( a + 1 ) + ( a + 2 ) + … +( a + 19 ) ] + ( b + 2b + 3b + … + 19b ) =

= 20a + ( 1 + 2 + … + 19 ) + b( 1 + 2 + 3 + … + 19 ) =

19  20 19  20
= 20a + + b = 20a + 10 x 19 + 10 x 19b =
2 2

= 10( 2a + 19 b + 19 ) m , deci

[A1A40] = 10 ( 2 x 2 + 19x1 + 19 ) = 420 m

Atunci [A1M] = [A1A40} : 2 = 420 : 2 = 210 m

* între A1 şi A60 sunt 30 de porţiuni cu flori şi 29 scuare , deci

[A1A60] = a + b + ( a + 1 ) + 2b + ( a + 2 ) + 3b + …. + 29b + ( a + 29 ) =

= [ a + ( a + 1 ) + ( a + 2 ) + … +( a + 29 ) ] + ( b + 2b + 3b + … + 29b ) =

= 30a + ( 1 + 2 + … + 29 ) + b( 1 + 2 + 3 + … + 29 ) =

29  30 29  30
= 30a + + b = 30a + 15 x 29 + 15 x 29b =
2 2

= 15( 2a + 29 b + 29 ) m , deci

[A1A60] = 15 ( 2 x 2 + 29x1 + 29 ) = 930 m

Atunci [A1N] = [A1A60] : 2 = 910 : 2 = 455 m , de unde obţinem

[MN] = [A1N] – [A1M] = 455 – 210 = 245 m .

c) pentru a afla poziţia punctelor M şi N procedăm astfel:

 scriem formula care ne dă lungimea segmentului [A 1A2n], care are n

segmente cu flori şi n – 1 scuare, deci

n(n  1) n( n  1)
[A1A2n] = na + + b =
2 2
 n 1 n 1   n 1 n 1 
[ A1 A2 n ]  n  2     n(2  n  1)  n(n  1) n  a  b  sau
 2 2   2 2 
pentru a = 2 şi b =1 obţinem :
 139

 n 1 n 1  , deci în
[ A1 A2 n ]  n(n  1) [ A1 A2 n ]  n  2     n(2  n  1)  n(n  1)
 2 2 
general avem :

[ A1 A2 n ]  n(n  1) (1)

 punem condiţia ca [A1A2n-1] ≤ [AM] ≤ [A1A2n] şi cum [A1M] = 245 m, folosind

relaţia ( 1 ) avem :

( n – 1 )n ≤ 245 ≤ n( n + 1 )

 cum [A1A30] = 15 x 16 = 240 şi [A1A32] =16 x 17 = 272 ,

rezultă [A1A30] < [AM] < [A1A32], deci M se află între A30 şi A32 .
 după segmentul [A29A30] urmează scuarul [A30A31] care are lungimea egală
cu 15b = 15 x 1 = 15 m

 Cum 240 + 15 = 255 < 245 , rezultă că M se află în interiorul scuarului cu

nr. 15.
 Analog, cum [A1N] = 455, rezultă inegalitatea

( n – 1 )n ≤ 455 ≤ n( n + 1 )
 cum [A1A40] = 20 x 21 = 420 şi [A1A42] =21 x 22 = 462 ,
rezultă [A1A40] < [AN] < [A1A22], deci N se află între A40 şi A42 .
 după segmentul [A39A40] urmează scuarul [A40A11] care are lungimea egală
cu 20b = 20 x 1 = 20 m
 Cum 420 + 20 = 442 < 455 , rezultă că N se află în interiorul segmentului
cu flori [A41A42].

D.52 Pe o dreaptă d se iau două puncte A şi B şi fie M, P Є (AB).

AM AP 6 AP 2
Dacă x  şi y  determinaţi valorile x2 şi y2 dacă  2 şi
AB AB AB 2  AP 2
3 AM 2 1
 1 . Să se determine poziţiile punctelor pe dreaptă dacă x  şi
AB 2  AM 2 4
1
y .
2

Soluţie :
Avem succesiv :

(d)
A M P B

Fig. 269

AM AM AP AP
Din x  rezultă AB  şi din y  rezultă AB  .
AB x AB y
Înlocuind aceste valori, respectiv,. în relaţiile din enunţ, obţinem succesiv :
 140
2 2
3 AM 3 AM
1 1 3x2 1
AM 2
; AM 2
(1  x 2
) ; 1 ; 4 x2  1  x2 
2
 AM 2 2 1  x2 4
x x

6 AP 2 6 AP 2
2 2 6 y2 1
AP 2 ; AP 2 (1  y 2 ) ;  2 ; 8 y2  2  y2 
2
 AP 2
1 y 2
4
y y2

1 1 AM AB
Pentru x  şi y  rezultă x  ; AM  x  AB  şi respectiv
4 2 AB 4

AB
AP  y  AB  , poziţia punctelor fiind cea din figura următoare.
2

(d)
A M P B

Fig. 279
Deci avem [AM]  [MP] şi [AP]  [PB]

D.53 Fie A, B, C, D patru puncte coliniare, în această ordine astfel încât

AB + AD = 2AC şi BD = 231 cm .
Să se afle lungimea segmentului [BC].

Soluţie :
Avem succesiv :

(d)
A B C D

Fig. 271

AB + AD = AB + AB + BD = 2AB + BD şi respectiv

2AC = 2(AB + BC) = 2AB + 2BC de unde obţinem :

2AB + 2BC = 2AB + BD sau 2BC = BD = 231 deci BC = 230 cm .

D.54 Fie M1; N2 ; M3 ; … ; M100 puncte distincte şi coliniare, în această ordine,

astfel încât
M1M2 = 3 ; M2M3 = 6 ; M3M4 = 9 ; … ; M99M100 = 297.
a) Determinaţi lungimea segmentelor [M1M3] ; [M1M98] ; [M50M100]
b) Dacă M este mijlocul segmentului [M26M78] , aflaţi segmentul [M1M].

Soluţie :
Avem succesiv :

(d) 3 6 9
M1 M 2 M3 M4 …… M100

Fig. 272
 141
a) Dacă sun 100 de puncte rezultă că în total sun 99 de segmente succesive şi
anume :

M1M2 = 3x1 ; M2M3 = 3x2 ; M3M4 = 3x3 ; … ; M99M100 = 3x99, deci, în general avem

MkMk+1= 3k (1)

Folosind ( 1 ) , avem

3k (k  1)
M1Mk+1 = 3(1 + 2 + 3 + … + k ) = (2)
2
Atunci, folosind ( 2 ), rezultă succesiv :

3 2 3
M1 M3 = 9 ;
2

3  97  98
M1M98 =  3  97  49  14259
2

3  99 100 3  49  50 3  50(99  49)

M50M100 =M1M100 – M1M50 =    3  502  7500
2 2 2

b) Analog rezultă

3  99 100
M1M100  3  50  99  14850 şi atunci M1M = 14850 : 2 = 7425
2

Apoi

3  77  78 3  25  26
M26M78 = M1M78 – M1M26 =   3  77  39  3  25 13  8034
2 2

D.55 Fie A, B, C, D patru puncte pe dreapta (d) , în această ordine, astfel încât :
AB = BC = 4 cm ; CD = 8 cm . Fie M, N, P mijloacele segmentelor
AB, BC, CD.
Se cere :
a) Lungimile segmentelor AD, MN, AP ;
b) Arătaţi ca [AN]  [NP] ;
c) Arătaţi ca segmentele AD şi BP au acelaşi mijloc ;

Soluţie :
Avem succesiv :

(d) 4 cm 4 cm 8 cm
A B C D
M N P

Fig. 273

a) Obţinem AD = AB + BC + CD = 16 cm
AB BC
MN =   4cm
2 2
 142

CD
AP  AC   16cm
2
b) Obţinem
BC
AN  AB   6cm
2

CD
PN  BC   6cm de unde rezultă [AN]  [NP]
2

c) Obţinem
Cum AC = AB + BC = 8 cm şi CD = 8 cm rezultă C este mijlocul lui AD
Apoi BC = 4 cm şi CP = 4 cm , deci C este şi mijlocul lui BP .

D.56 Fie A, B, C, D patru puncte pe dreapta (d) , în această ordine, astfel încât :
BC = 2AB şi CD = 2BC. Dacă M este mijlocul lui segmentului [AC],

N este mijlocul segmentului [BD] şi AC = 12, să se afle lungimile

segmentelor [AB], [BC], [CD] şi [MN].

Soluţie :
Avem succesiv :

(d)
A B M C N D

Fig. 2743

Fie a = AB, atunci BC = 2a şi CD = 2BC = 4a.

Din AC = 12 cm rezultă AC = AB + BC = a + 2a = 12 m , deci 3a = 12 cm şi
atunci a = 4 cm şi atunci AB = 4 cm.
Apoi avem : BC = 2a = 8 cm şi CD = 4a = 16 cm
Dacă M este mijlocul lui AC , rezultă AM = MC = 12 : 2 = 6 cm şi respectiv
dacă N este mijlocul lui BD avem BD = BC + CD = 24 cm , deci BN = ND = 12 cm.
Rezultă astfel : AN = AB + BN = 4 + 12 = 16 cm, de unde
MN = AN – AM = 16 – 6 = 10 cm.

D.57 Fie dreapta (d) şi A, B Є (d). Fie apoi C Є (AB) astfel încât AC < CB.
Dacă D Є (d).şi E Є (d).astfel încât A, respectiv B să fie mijloacele
segmentelor (CD) şi (CE), M este mijlocul lui (DE), N este mijlocul
lui (AB), iar MN = 5 cm. Se care lungimea segmentului CN.

Soluţie :
Avem succesiv :

NM
(d)
D A C B E

Fig. 275

Din M mijlocul lui [DE] avem DM = ME şi din N mijlocul lui [AB] avem AN = NB.
 143
Din A mijlocul lui [CD] avem DA = AC şi din B mijlocul lui [CE] avem CB = BE.
Fie AC = a şi CB = b . Din AC < CB , rezultă a < b.
Avem DA = AC = a, deci DC = 2a ; CB = BE = b avem CE = 2b.şi atunci
DE = DC + CE = 2a + 2b = 2( a + b ).
Din M mijlocul lui [DE] avem DM = ME = DE : 2 = a + b .
ab
Apoi AB = AC + CB = a + b şi atunci AN = BN = şi
2
a  b 3a  b
DN = DA + AN = a  
2 2
3a  b b  a
În fine avem MN = DM – DN = ( a  b)   = 5 cm , deci b – a = 10 cm.
2 2
3a  b 3a  b  4a b  a
CN = DN – DC =  2a   = 5 cm
2 2 2

Cap. III – UNGHIUL GEOMETRIC

U.1. Construiţi două unghiuri  AOB şi  BOC, cu m(  AOB) = 600 , m(  BOC) = 400
astfel încât :
a) CЄIntAOB ;
b) CЄExtAOB ;

Soluţie :
Se ştie că pentru un unghi avem :
A

IntAOB

ExtAOB

În aceste condiţii rezultă :

a) cazul CЄIntAOB
A

200 C
O 600 IntAOB
400

b) cazul CЄExtAOB
 144

O 600

400

ExtAOB B

C
Fig. 276
U.2. Calculaţi :
a) 280 18’ + 370 25’ ; b) 570 43’ + 430 36’ ; c) 180 32’ 23” + 230 21’ 32”
d) 760 25’ 39” + 420 48’ 51” ; e) 140 32’ 34’’ – 100 12’ 23’’ ; f) 280 34’’ – 150 27’
g) 810 18’ 54’’ – 550 39’ 57’’ ; h) 230 35’ 42’’ x 6 ; i) 360 44’ 24’’ : 4
j) 290 52’ 30’’ : 5

Soluţie :
Avem succesiv
a) 280 18’ + b) 570 43’ + c) 180 32’ 23’’ +
0 ’
37 25 430 36’ 230 21’ 32’’
--------- ---------- ----------------
0 ’
65 43 1000 79’ = 1010 19’ 410 53’ 55’’

d) 760 25’ 39’’ + e) 140 32’ 34’’ -

420 48’ 51’’ 100 12’ 23’’
-------------- ----------------
1180 73’ 90’’ = 1180 74’ 30’’ = 1190 14’ 30’’ 40 10’ 9’’ ’

f) 280 00’ 34’’ - 270 60’ 34’’ -

150 27’ 00’’  150 27’ 00’’
---------------- --------------
? 120 33’ 34’’

g) 810 18’ 54’’ - 800 78’ 54’’ - 800 77’ 114’’ -

550 39’ 57’’  550 39’ 57’’  550 39’ 57’’
------------------ ----------------- ----------------
? ? 250 38’ 57’’

h) 230 35’ 42’’ x 6 = 1380 210’ 252’’ = 1380 214’ 12’’ = 1410 34’ 12’’

i) 360 44’ 24’’ : 4 = 90 11’ 6’’

360
-----
== 4
 145
4
-----
=4
4
-----
= 24
24
------
==

j) 290 52’ 30’’ : 5 = 50 58’ 30’’

250
-----
=40 = 240’ + 52’ = 292’
25
-----
= 42
40
------
= 2’ = 120’’ + 30’’ = 150’’
15
------
==0
0
------
=

U.3. Se consideră  A ,  B şi  C de măsuri egale . Să se determine aceste

unghiuri în fiecare din situaţiile :
a) m(  A) + m(  B) = 560 25’ 26’’ ;
b) m(  A) + m(  C) = 870 33’ 20’’ ;
c) m(  B) + m(  C) = 1080 57’ 40’’ ;
d) m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1670 41’ 36’’ ;

Soluţie :
Fie m(  A) = m(  B) = m(  C) = x
a) Avem x + x = 560 25’ 26’’ , deci x = 560 25’ 26’’ : 2 = 280 12’ 43’’ , deci

m(  A) = m(  B) = m(  C) = 280 12’ 43’’ , deoarece :

560 25’ 26’’ : 2 = 280 12’ 43’’

4
-----
16
16
 146
-----
==25’
2
------
’
=5
4
-------
1’ = 60’’ + 26’’ = 86’’
8
-----
=6
6
------
=

b) Analog obţinem m(  A) = m(  B) = m(  C) = 430 46’ 40’’

c) Analog obţinem m(  A) = m(  B) = m(  C) = 540 28’ 50’’
d) Avem x + x + x = 1670 41’ 36’’ , deci 3x = 1670 41’ 36’’ şi atunci avem

m(  A) = m(  B) = m(  C) = 1670 41’ 36’’ : 3 = 550 53’ 52’’ , deoarece

1670 41’ 36’’ : 3 = 550 53’ 52’’

15
------
=17
15
----
20 = 120’ + 41’ = 161’
15
-----
=11
9
-------
2’ = 120’’ + 36’’ = 156’’
15
-----
==6
6
-----
=

U.4. Se consideră  A ,  B şi  C astfel încât m(  B) = 2m(  B), m(  C) = 3m(  C

şi m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800. Să se arate că unul din cele trei unghiuri
este unghi drept.

Soluţie :
Fie m(  A) = x, atunci m(  B) = 2x şi m(  C) = 3x şi respectiv x + 2x + 3x = 1800 ,
de unde x = 300 . Rezultă m(  C ) = 3x = 900 .

U.5. Construiţi două unghiuri adiacente complementare, ştiind că unul din ele
are măsura :
a) 360 ; b) 810 ; c) 380 54’ 10’’

Soluţie :
Se ştie că două unghiuri adiacente complementare au acelaşi vârf, o latură comună
 147
0
şi suma măsurilor lor este egală cu 90 .
Astfel rezultă
a) 900 – 360 = 540, deci obţinem m(  AOB) = 360 şi m(  BOC) = 540

A B

360
540
O C

Fig. 277

b) 900 – 810 = 90, deci obţinem m(  AOB) = 810 şi m(  BOC) = 90

B
810
90
O C

Fig. 278

c) 900 – 380 54’ 10’’ = 890 59’ 60’’ – 380 54’ 10’’ = 510 5’ 50’’ ,
deci obţinem m(  AOB) = 380 54’ 10’’ şi m(  BOC) = 510 5’ 50’’

A B
38054’10’’

5105’50’’
O C

Fig. 279

U.6. Construiţi două unghiuri adiacente suplementare, ştiind că unul din ele
are măsura :
a) 730 ; b) 1120 ; c) 1030 47’ 52’’

Soluţie :
Se ştie că două unghiuri adiacente suplementare au acelaşi vârf, o latură comună
şi suma măsurilor lor este egală cu 1800.
Astfel rezultă
a) 1800 – 730 =1070, deci obţinem m(  AOB) = 730 şi m(  BOC) = 1070

B
 148
730 1070

A O B

Fig. 280
b) 1800 – 1120 = 680, deci obţinem m(  AOB) = 1120 şi m(  BOC) = 680

1120 680

A O B

Fig. 281
c) 1800 – 1030 47’ 52’’ = 1790 59’ 60’’ – 1030 47’ 52’’ = 760 12’ 8’’ ,
deci obţinem m(  AOB) = 1030 47’ 52’’ şi m(  BOC) = 760 12’ 8’’

1030 47’ 52’’ 760 12’ 8’’

A O B

Fig. 282

U.7. Se consideră trei unghiuri adiacente  AOB,  BOC şi  COD, astfel încât avem :
m(  AOB) = 400, m(  BOC) = 700 şi m(  COD) = 1300.
Dacă [OM, [ON şi [OP sunt bisectoarele celor trei unghiuri, se cer m(  MON),
m(  MOP) şi m(  NOP).

Soluţie :
Se ştie că bisectoare unui unghi formează cu laturile unghiului două unghiuri
congruente, adică ele au măsurile egale.
Rezultă :
B N C

200 350 350 P

0
20 650
A O
650

D
Fig. 283

m(AOB) m(BOC ) x y z x  y  z 120

m(MON )    200  350  550      10
2 2 5 4 3 12 12
 149
m(AOB) m(COD)
m(MOP )   m(BOC )   200  700  650  1550
2 2
m(BOC ) m(COD)
m(NOP )    350  650  1000
2 2

U.8. Calculaţi măsurile unghiurilor din figurile următoare ştiind că :

a)  AOB şi  COD – opuse la vârf ;
b)  AOC şi  COD – opuse la vârf ;
c) [OA şi [OE – semidrepte opuse [OC şi [OG – semidrepte opuse ;
[OD şi [OH – semidrepte opuse ; [OB  OD ; m(  COD) = x şi
m(  EOF ) =m(  HOG)/2 ; m(  GOF ) =m(  HOG) + 100 .

A B C D
A B
C
350 1400
? O ? ? ? x
O 200 O ? E
?
C B D A ? ?
? ?
D F

H G
a) b) c)

Fig. 284
Soluţie :
Se ştie că două unghiuri opuse la vârf sunt congruente adică, au măsurile egale.
Avem respectiv :
a)  AOB   COD – opuse la vârf. Atunci m(  AOB ) =m(  COD) = 350
 BOC   AOD – opuse la vârf. Atunci m(  BOC ) =m(  AOD) =
= 1800 - 350 = 1450 – deoarece  BOC şi  AOD sunt unghiuri suplementare.

b)  AOC   BOD – opuse la vârf. Atunci m(  AOC ) =m(  BOD) = 1400

 AOB   COD – opuse la vârf. Atunci m(  AOB ) =m(  COD) =
= 1800 - 400 = 1400 – deoarece  AOB şi  COD sunt unghiuri suplementare.

c) Avem [OB  HD, deci m(  BOD ) =m(  BOH) = 900 ,

deci m(  AOH) = 900 – m(  AOH) = 900 - 200 = 700
Dacă m(  COD) = x, atunci m(  BOC) = 900 – x , atunci din [OC şi [OG semidrepte
opuse şi analog [OA şi [OE şi respectiv [OD şi [OH, rezultă :
 COD   HOG – opuse la vârf, deci m(  HOG) = x
 DOE   AOH – opuse la vârf şi atunci m(  DOE) = m(  AOH) = 700
 COE   AOG – opuse la vârf;
 COH   DOG – opuse la vârf;
 150
. Avem apoi m( EOF ) =m( HOG)/2 = x / 2 şi
 
m(  GOF ) =m(  HOG) + 100 = x + 100

În semiplanul mărginit de DH care conţine pe E, F şi G avem

m(  DOE) + m(  EOF) + m(  FOG) + m(  HOG) = 1800
sau
700 + x/2 + x + 100 = 1800 sau x/2 + x = 1000 , de unde obţinem x = 400
şi atunci obţinem
m(  COD) = m(  HOG) = x = 400
m(  BOC) = 900 - x = 500
m(  EOF) = m(  COD)/2 = x/2 = 200
m(  FOG) = m(  HOG) + 100 = 400 + 100 = 500 , deci mai rezultă că
[OB şi [OF sunt semidrepte opuse.

U.9. Două unghiuri adiacente îndeplinesc condiţiile :

1. m(  AOB ) + m(  BOC) = 1440
2. m(  AOB ) şi m(  AOC) sunt proporţionale respectiv cu 2 şi 9.
Să se determine măsurile celor două unghiuri.

Soluţie :
Se ştie că două unghiuri adiacente sunt reprezentate astfel :

B C

x y

A O
.
Fig. 285
Notăm cu x = m(  AOB ) şi cu y = m(  BOC). Rezultă relaţiile

x + y = 1440 (1)
şi respectiv
x x  y 1440
   160 , deci x = 320 şi atunci y = 1440 – 320 = 1120 .
2 9 9

U.10. Două unghiuri adiacente îndeplinesc condiţiile :

1. m(  AOB ) + m(  BOC) = 1440
2. m(  AOB ) şi m(  BOC) sunt proporţionale respectiv cu 2 şi 7.
Să se determine măsurile celor două unghiuri.

Soluţie :
Se ştie că două adiacente sunt reprezentate astfel :

B C

x y

A O
.
Fig. 286

Notăm cu x = m(  AOB ) şi cu y = m(  BOC). Rezultă relaţiile

 151

x + y = 1440 (1)
şi respectiv
x y x  y 1440
    160 , deci x = 320 şi y = 1120 .
2 7 27 9

U.11. Fie în jurul punctului O unghiurile  AOB,  BOC,  COD, astfel încât
m(  AOB ) = 600 ; m(  BOC ) = 200 ; m(  BOD ) = 1500 ;
Se cere :
a) m(  COD) ;
b) semidreapta opusă lui [OD este bisectoarea unghiului AOB.

Soluţie :
Conform datelor din enunţ avem :

B C

N M
200
600 650
650
A O

Fig. 287

a) Avem m(  BOD) = m(  BOC) + m(  COD) = 1500

Atunci m(  COD) = m(  BOD) - m(  BOC) = 1500 – 200 = 1300

b) Fie [OM bisectoarea  COD; rezultă m(  COM) = m(  MOD) = 650 şi respectiv

[ON opusa lui [OD
Avem m(  AOD) = 3600 – 600 – 1500 = = 1500
Deci  BOD   BOD şi atunci [OD este bisectoarea unghiului exterior unghiului

 AOB cu care acesta face 3600 . Rezultă [ON va fi bisectoarea  AOB.

U.12. Fie unghiurile adiacente  AOB şi  AOC cu m(  AOB ) = 540 şi

m(  AOC ) = 1260 şi [OE bisectoarea unghiului BOC. Să se arate că OA  OE.

Soluţie :
Conform datelor din enunţ avem :

B E C
 152

A O

Fig. 288

Avem m(  BOC) = m(  AOC) - m(  AOB) = 1260 – 540 = 720

Din [OE bisectoarea  BOC rezultă m(  BOE) = m(  EOC) = 720 : 2 = 360
Atunci m(  AOB) + m(  BOE) = 540 + 360 = 900 , deci OA  OE .

U.13. Fie unghiul  AOB cu m(  AOB ) = 1200 . Se duc în interiorul unghiului semidreptele [OM
şi [ON astfel încât m(  AOM ), m(  MON ) şi m(  NOB ) sunt prporţionale cu 5, 4, 3. Să se
arate că OA  ON.

Soluţie :
Conform datelor din enunţ avem :

M N B

A O

Fig. 289

Fie x = m(  AOM ), y = m(  MON ) şi z = x = m(  NOB) astfel încât

x y z x  y  z 120
     10 , de unde x = 500 ; y = 400 ; z = 300 , deci rezultă
5 4 3 12 12
m(  AON) = m(  AOM) + m(  MON) = 500 +400 = 900
ceea ce ne dă OA  ON.

U.14. Folosind datele din figura alăturată, arătaţi care din aceste unghiuri îndeplinesc
următoarele condiţii :
a) sunt unghiuri proprii ;
b) sunt unghiuri alungite ;
c) sunt unghiuri ascuţite ;
d) sunt unghiuri obtuze ;
e) sunt unghiuri drepte .

A
B C

D O E

G
 153
Fig. 290

Soluţie :
Analizând datele , rezultă :
a) Numim unghi propriu – unghiul care nu este nici nul ( 0 0 ) şi nici alungit ( 1800 ).
Atunci rezultă următoarele unghiuri proprii :

 AOB,  AOC,  AOD,  AOE,  AOF,  BOD,  BOC,  BOF,  BOE,:

 BOG,  COD,  COE,  COG,  DOF,  DOG,  EOF,  EOG,  FOG,

b) Unghiurile alungite sunt :  AOG,  COF,  DOE

c) Unghiurile ascuţite sunt :  AOB,  AOC,  BOD,  BOF,  COE,  FOG
d) Unghiurile obtuze sunt :  AOF,  BOC,  BOG,  COG,  EOF
e) Unghiurile drepte sunt :  AOD,  AOE,  DOG,  EOG,

U.15. Folosind datele din figura alăturată, arătaţi care din aceste unghiuri îndeplinesc
următoarele condiţii :
a) sunt unghiuri complementare ;
b) sunt unghiuri suplimentare ;
c) sunt unghiuri adiacente ;
d) sunt unghiuri opuse la vârf .

A
B C

D O E

F G

Fig. 291
Soluţie :
Analizând rezultă :
a) Unghiurile complementare sunt :  AOB şi  BOD,  AOC şi  COE,
b) Unghiurile suplimentare sunt :  AOD şi  AOE,  AOB şi  AOG,
 AOC şi  AOF,  BOD şi  DOG,  BOF şi  FOG,  FOG şi  GOC,
 FOE şi  EOC,  EOB şi  BOD,  GOE şi  EOB,  GOC şi  COB,

c) Unghiurile adiacente sunt :  AOB şi  BOD,  AOB şi  BOF,  AOB şi  AOC,

 AOB şi  AOE,  AOB şi  AOG,  AOD şi  DOF,  AOD şi  DOG,
 AOD şi AOC,  AOD şi  AOE,  AOD şi  AOG,  BOD şi  DOF,
 BOD şi  DOG,  BOD şi  BOC etc.
d) Unghiurile opuse la vârf sunt :  BOD şi  EOG,  DOF şi  COE,
 BOF şi  COG,

U.16. Fie  AOB şi  BOC două unghiuri adiacente şi respectiv [OM şi [ON
bisectoarele acestora .Ştiind că m(  MOC) = 1120 23’ 36’’ şi
m(  AON) = 780 45’ 12’’ , se cer măsurile  AOB,  BOC şi  AOC.
 154
Soluţie :
Analizând datele rezultă :

B C

M x y y
x
A O

Fig. 292
Soluţie :
Notăm x = m(  AOB)/2 şi y = x = m(  BOC)/2 şi cum m(  MOC) = 1120 23’ 36’’
rezultă
x + 2y = 1120 23’ 36’’ (1)

şi analog din m(  AON) = 780 45’ 12’’ rezultă

2x + y = 780 45’ 12’’ (2)

Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem

y – x = 1120 23’ 36’’ - 780 45’ 12’’ sau

y – x = 1110 83’ 36’’ - 780 45’ 12’’ = 330 38’ 24’’ de unde avem

y = x + 330 38’ 24’’ care înlocuit în relaţia ( 2 ) ne dă :

2x + x + 330 38’ 24’’ = 780 45’ 12’’

3x = 780 45’ 12’’ - 330 38’ 24’’

3x = 780 44’ 72’’ - 330 38’ 24’’ = 450 6’ 48’’ , deci x = 150 2’ 16’’ şi atunci

y = x + 330 38’ 24’’ = 150 2’ 16’’ + 330 38’ 24’’ = 480 40’ 40’’ .

Folosind valorile găsite avem :

m(  AOB) = 2x = 2  150 2’ 16’’ = 300 4’ 32’’

m(  BOC) = 2y = 2  480 40’ 40’’ = 960 80’ 80’’ = 960 140’ 20’’ = 980 20’ 20’’

m(  AOC) = 300 4’ 32’’ + 980 20’ 20’’ = 1280 24’ 52’’

U.17. Folosind datele din figura alăturată arătaţi care din aceste unghiuri îndeplinesc
următoarele condiţii :
a) sunt alterne interne ;
b) sunt alterne externe ;
c) sunt corespondente ;

1 2
3 4
 155
d1

5
d2 6
7 8

d3

Fig. 293
Soluţie :
Analizând datele din Fig. 48 rezultă :
a) Unghiurile alterne interne : 3, 4, 5, 6 ;
b) Unghiurile alterne externe : 1, 2 7, 8 ;
c) Unghiurile corespondente : 3, 4, 7, 8 şi 1, 2, 5, 6.

U.18. Să se efectueze operaţiile :

a) 1250125’125’’ + 201020’12’’
b) 182057’1204’’ x 5
c) 370256’272’’ : 4

Soluţie :
Avem succesiv :
a) 1250125’125’’ + 201020’12’’ = 1250(120 + 5 )’ (120 + 5 )’’ + 201020’12’’ =

= (125 + 2 )0( 5 + 2 )’ 5’’ + 201020’12’’ = 12707’5’’ + 201020’12’’ = 328027’17’’

b) 182057’1204’’ x 5 = 182057’(1200 + 4 )’’ x 5 = 1820(57 + 20 )’4’’ x 5 =

= 1820774’’ x 5 = 1820(60 + 17 )’4’’ x 5 =(182 + 1)017’4’’ x 5 =183017’4’’ x 5 =

= 1830x 5 + 17’ x 5 + 4’’ x 5 = 915085’20’’ = ( 720 + 195 )0( 60 + 25 )’20’’ =

= (195 + 1 )025’20’’ = 196025’20’’ .

c) 370256’272’’ = 370(240 + 16)’(240 + 32 )’ = ( 37 + 4)0(16 + 4)’32’’ = 41020’32’’

şi atunci avem succesiv :

41020’32’’ : 4
400 10020’8’’
0 ’
1 = 60 +
20’
80’
80’
0’ 32’’
32’’
==

U.19. Se dă unghiul  AOB cu m(  AOB ) = 1460 şi semidreptele (OD şi (OE

astfel încât m(  AOD ) = 770 şi m(  EOB ) = 320. Aflaţi m(  DOE ) .

Soluţie :
Reprezentând datele din problemă avem :

A D
 156

770 ?
320
O B

Fig. 294

Avem : m(  DOE ) = m(  AOB ) – [m(  AOD ) + m(  EOB ) ] =

= 1460 – ( 770 + 320 ) = 370

U.20. Se dă unghiul  AOB cu m(  AOB ) = 1480 şi semidreptele (OC şi (OD

astfel încât OD este bisectoarea  AOB şi OD  OC. Aflaţi m(  DOB )

şi m(  BOC ).

Soluţie :
Reprezentând datele din problemă avem :

A
B

O C

Fig. 295

Avem : m(  AOB ) = 1480 şi OD – bisectoare.

Rezultă : m(  AOD ) = m(  DOB) = 148 : 2 = 740
Din OD  OC , rezultă :
m(  DOC ) = 900 ; m(  BOC ) = 900 - m(  DOB ) = 900 – 740 = 160

U.21. Să se determine cele şapte unghiuri determinate de semidreptele (OA, (OB, (OC,
(OD, (OE, (OF şi (OG ştiind că :
a)  AOB = 200 ;
b)  AOB şi  AOF sunt complementare iar unghiurile  AOE şi  BOC sunt
suplimentare;
b) semidreptele (OB şi (OG sunt opuse ;
c) (OD este bisectoare  COE ;
d)  COD = 450
Soluţie :
Reprezentând datele din problemă avem :

B C

A D
 157

O E

F G

Fig. 296
Dacă  AOB şi  AOF sunt complementare, atunci  AOB +  AOF =900 .
Cum  AOB = 250 rezultă  AOF = 900 -  AOB = 900 – 200 = 700 .iar  BOF = 900.
Dacă semidreptele (OB şi (OG sunt opuse, atunci  BOG este unghi alungit, deci
 BOG = 1800 şi respectiv  FOG =  BOG -  BOF = 1800 – 900 = 900.

Dacă (OD este bisectoare  COE şi  COD = 450 , atunci  DOE =  COD = 450 ,
deci  COE = 450 + 450 = 900 .
Dacă  AOE şi  BOC sunt suplimentare, rezultă  AOE +  BOC = 1800 .
Dar  AOE =  AOB +  BOC +  COE = 200 +  BOC + 900 =  BOC + 900 şi
înlocuind în relaţia anterioară obţinem succesiv :
 AOE +  BOC =  BOC + 900 +  BOC = 1800
2  BOC = 1800 – 900 = 900 ;  BOC = 900 : 2 = 450 .
În fine în jurul punctului O avem :
 EOG = 3600 – (  FOG +  BOF +  BOC +  COE ) =
= 3600 – ( 900 + 900 + 450 + 900 ) = 3600 – 3150 = 450 .

B C

A D
200 450 450

450
0
70
O E

450
0
90
F

Fig. 297

U.22. Propietatea unghiului exterior al unui triunghi. Să se arate că în orice vârf al unui
triunghi, unghiul exterior este egal cu suma celorlalte două unghiuri interioare.

Soluţie :
Fie ΔABC şi succesiv unghiurile exterioare în fiecare vârf.
Notă : în fiecare vârf se pot construi două unghiuri exterioare care sunt
congruente.
a) în vârful A construim unghiul exterior  CAO prelungind segmentul [BA] cu
semidreapta (AO. Vom arăta că  CAO =  ABC +  ACB
 158
C

O A B

Fig. 298

Ducem prin A dreapta d || [BC] şi fie E un punct pe d de aceeaşi parte cu C.

Din d || [BC] rezultă [BO secantă şi atunci avem :
 EAO   ABC ( unghiurile 1 - corespondente) (1)
Din [BC] || d2 rezultă AC secantă şi atunci avem :

 ACB   EAC ( unghiurile 2 - alterne interne ) (2)

Între ( 1 ) şi ( 2 )
 CAO =  EAO +  EAC =  ABC +  ACB (3)
E C

2
d
2
1 1
O A B

Fig. 299

b) în vârful A construim unghiul exterior  BAH prelungind segmentul [CA] cu

semidreapta (AH. Vom arăta că  BAH =  ABC +  ACB
C

A B

H
Fig. 300
Ducem prin B dreapta d || [AC] şi fie E un punct pe această dreaptă de aceeaşi parte
cu punctul C..
Din d || AC rezultă că AB este secantă şi atunci avem :
 BAH   ABE ( unghiuri alterne interne ) (4)
Din d || AC rezultă că BC este secantă şi atunci avem :
 BCA   CBE ( unghiuri alterne interne ) (5)
Dar ABE = ABC + CBE şi atunci
  
 BAH =  ABE =  ABC +  CBE =  ABC +  ACB (6)

C E
2
 159

2
1
A B
1+2

H Fig. 301 d

Între ( 3 ) şi ( 6 ) rezultă „Propietatea unghiului exterior al unui triunghi”, adică

 CAO =  BAH =  ABC +  ACB

C

1+2
1
O A B
1+2

H Fig. 302

U.23. Se dau dreptele d1, d2, d3, d4, d5 şi punctele lor de intersecţie A, B, C, D, E, F, G
şi H ca în figura alăturată . Ştiind că :
a)  BOD = 250
b) d1||d5 ; d3  d5 în punctul G ;
c)  BOD şi  BDO sunt complementare.

Se cere să se calculeze măsurile unghiurilor interioare ale poligonului AOFG

şi măsurile unghiurilor C, D, E şi H.

Soluţie :
Din d3  d5 şi d1||d5, rezultă d3  d1 şi atunci  FGA   GAO = 900.
Apoi  AOD este un unghi alungit, deci  AOD = 1800 şi atunci
 AOB = 1800 -  BOD = 1800 – 250 = 1550.
Dacă  BOD şi  BDO sunt complementare atunci rezultă că
 BOD +  BDO = 900 şi deci în ΔBOD avem
 OBD = 1800 – (  BOD +  BOD ) = 1800 – 900 = 900 , deci rezultă d2  d4 .

Din d2  d4 .rezultă  OBF   FBE = 900.

Din d1||d5 şi [OE] secantă rezultă  DOE   OEF = 250 ( unghiuri alterne interne )
Atunci  BFE = 900 – 250 = 650.
Apoi  EFG este un unghi alungit, deci  EFG = 1800 şi atunci
 160
 BFG = 180 -  BFE = 1800 – 650 = 1150.
0

Astfel am obţinut pentru poligonul AOBFG :

mas(  A ) = mas(  B ) = mas(  G ) = 900 ; mas(  O ) = 1550 şi mas(  F ) = 1150 ;
Apoi mas(  DOB ) = mas(  AOC) = 250 ca unghiuri opuse la vârf şi cum d1  d3 rezultă
 OAC = 900 şi  ACO = 650 (este complementar cu  AOC ) .
În fine avem  H =  BOD = 250 ( ca unghiuri cu laturile perpendiculare, respectiv
d1  d3 şi d2  d4 ) .
Astfel am obţinut : mas(  C ) = mas(  D ) = 650 ; mas(  E ) = mas(  H ) = 250 .

d4
d3
D
E

O 250 B
C
d2
F
A

d1
G

d5

H
Fig. 303

U.24. Se dau semidreptele d1, d2, d3, d4, d5 având aceeaşi origine O. Ştiind că :
a) d1 face cu d2, în punctul O, un unghi de 200 ;
b) fie A un punct pe d1. Ducem din o dreaptă d  d2 care taie pe d2 în B ;
c) fie C simetricul lui O faţă de punctul B ;
d) dreapta d taie pe d3 în D, astfel încât [AC]  [CD], pe d4 în E şi pe d5 în F, astfel
încât face cu d4 un unghi de 400 şi cu d5 un unghi de 100.
Să se arate că d2 este bisectoarea unghiului format de dreptele d 1 şi d3 iar d4
este bisectoarea format de d3 şi d5 .

Soluţie :
Din datele problemei, rezultă desenul următor :
Din d  d2 şi C simetricul lui O faţă de B, rezultă [OB]  [BC] , deci dreapta d este
mediatoarea segmentului [OC] şi atunci A este egal depărtat de capetele
segmentului, adică [OA]  [AC] . Analog D este egal depărtat de capetele
segmentului, adică
[OD]  [CD] . .
 161
Dar [AC] [CD] şi atunci rezultă că [OA]  [AC]  [CD]  [OD] ., deci OACD este

romb şi ca atare  DOC   AOC = 200, d2 este bisectoarea unghiului format de
dreptele d1 şi d3.

d1
A
d2
C
200 B
O

D
d3

400
E

d4

100

d d5

Fig. 304

Din d  d2 rezultă ΔOBE dreptunghic în vârful B şi cum  OEB = 400 , obţinem că

 EOB este unghi complementar cu  OEB, adică  EOB = 900 – 400 = 500 ‚
Cum  DOB = 200 rezultă  EOD =  EOB -  DOB = 500 – 200 = 300 .

Analog din d  d2 rezultă ΔOBF dreptunghic în vârful B şi cum  OFB = 100 ,

obţinem că  FOB este unghi complementar cu  OFB, adică  FOB = 900 – 100 =
800 ‚
Cum  EOB = 500 rezultă  FOE =  FOB -  EOB = 800 – 500 = 300 , deci d4 este
bisectoarea unghiului format de dreptele d3 şi d5.

U.25. Fie un desen geometric de forma literei „M”, pentru care segmentele din mijloc
sunt perpendiculare în punctul C.
Ştiind că măsurile unghiurilor din vârfurile A şi B sunt complementare, să se
arate că Ax şi By sunt paralele.
 162

A B

y
x

Fig. 305
Soluţie :
.Fie a = mas(  CAx ) şi b = mas(  CBy ), cu relaţia a + b = 900 ( vezi a şi b
complementare ).

A B

a b

b E
D a

x y

Fig. 306
Se ştie că AC  BC.
Prelungim pe BC până taie pe Ax în D.şi atunci rezultă AC  BD şi respectiv
ΔACD dreptunghic în C. Astfel obţinem :
 ADC = 900 -  DAC = 900 – a = b.
Construim în D un unghi egal cu a, respectiv  BDE = a, unde EЄBy.
Deoarece a + b = 900 , rezultă DE  Ax.
În ΔBDC avem :  BDE = a şi  DBE = b, deci  BDE +  DBE = a + b = 900 şi
atunci  BED = 900 , deci DE  BE sau DE  By.
Din Ax  DE şi By  DE, rezultă Ax||By ( conform unei teoreme „două drepte
perpendiculare pe a treia dreaptă sunt paralele”).

U.26. Fie unghiul propriu  AOB şi [OC bisectoarea acestuia.

Dacă [OD şi [OE sunt respectiv bisectoarele unghiurilor  AOC şi  BOC,
să se arate că [OC este bisectoarea  DOE .

Soluţie :
.Fie  AOB , [OC bisectoarea acestuia şi respectiv [OD şi [OE bisectoarele  AOC
 163
şi respectiv  BOC .

O E

B
Fig. 307
Fie 4a = mas(  AOB ).
Din [OC bisectoarea  AOB, rezultă  AOC   BOC = 4a : 2 = 2a.
Din [OD bisectoarea  AOC, rezultă  AOD   DOC = 2a : 2 = a.
Din [OE bisectoarea  BOC, rezultă  BOE   EOC = 2a : 2 = a.
Deci am obţinut  DOC   EOC = a, de unde rezultă că OC este
bisectoarea  DOE.

U.27. Să se arate că bisectoarele a două unghiuri opuse la vârf sun semidrepte opuse.

Soluţie :
.Fie  AOB şi  DOC – opuse la  AOB vârf şi respectiv [OE bisectoarea  AOB
şi FO] bisectoarea  DOC .
A
D

F O E

C
B
Fig. 308

Din [OE bisectoarea  AOB, rezultă  AOE   BOE şi analog din FO] bisectoarea
 COD, rezultă  COF   DOF.
Dar  AOB este opus la vârf cu  COD şi atunci rezultă că şi jumătăţile lor sunt
congruente, adică
 AOE   BOE   COF   DOF (1)
Cum A, O şi C sunt coliniare, rezultă că AOC = 1800 ( este un unghi alungit ).

Atunci avem :

 AOC =  AOD +  DOF+  FOC = 1800 .

Folosind relaţia ( 1 ), avem :
 AOE =  FOC
 164
şi respectiv obţinem :
 EOF =  AOE +  AOD+  DOF =  AOD +  DOF+  FOC =1800 , deci

unghiul  EOF este un unghi alungit şi atunci punctele E, O, F sunt coliniare .

U.28. Dacă [OA, [OB şi [OC sunt trei semidrepte distincte două câte două şi
 AOB   BOC   COA, atunci dreapta (AO) este bisectoarea  BOC.

Soluţie :
.Folosind datele din problemă rezultă desenul urmator.:

A D
O

Fig. 309

Din  AOB   BOC   COA, rezultă mas(  AOB) =mas(  BOC) =mas(  COA).
Fie [OD bisectoarea  BOC. Rezultă :  BOD   DOC , deci
mas(  BOD) = mas(  DOC).
Cum mas(  AOB) =mas(  COA)., rezultă :
mas(  AOB) + mas(  BOC) + mas(  COA) = 3600 sau
mas(  AOB) + mas(  BOC) + mas(  COA) = mas(  AOB) + mas(  COA) +
+ mas(  BOC) = 2mas(  AOB) + mas(  BOD) + mas(  DOC) =
= 2mas(  AOB) + 2mas(  BOD) = 3600
Astfel rezultă :
mas(  AOB) + mas(  BOD) = 1800 , deci  AOD este un unghi alungit şi atunci
rezultă că A, O, D sunt coliniare, deci AO] şi [OD sunt două semidrepte opuse , adică
dreapta (AO) este bisectoarea  BOD .

U.29. Să se arate că bisectoarele a două unghiuri adiacente suplimentare sunt

perpendiculare.

Soluţie :
.Folosind datele din problemă rezultă desenul următor :
Dacă  AOB şi  BOC sunt adiacente suplimentare, atunci rezultă :
mas(  AOB) + mas(  BOC) = 1800 .
Din [OD bisectoarea  AOB şi [OE bisectoarea  BOC rezultă :
mas(  AOD) = mas(  DOB) = mas(  AOB ):2 şi
mas(  BOE) = mas(  COE) = mas(  BOC ):2.
Astfel obţinem :
 165
mas( DOB) + mas( BOE) = mas(  AOB ):2 + mas(  BOC ):2.=
 
= [mas(  AOB ) + mas(  BOC )]:2 = 1800 : 2 = 900 , deci [OD]  [OE].

D
B

A O C

Fig. 310

U.30. Fie [OA]  [OC] şi [OB]  [OD] . Să se arate că  AOB şi  COD sunt congruente
sau suplimentare.

Soluţie :
.Cazul 1 – Când BЄ Int  AOC . Folosind datele din problemă rezultă desenul
Următor ::

A
B

O C

Fig. 311
Cum BЄ Int  AOC şi C şi D sunt de aceeaşi parte a lui OB. Rezultă astfel :
mas(  BOC) < mas(  AOC) < 900 .
Apoi avem :
mas(  AOB) + mas(  BOC) = 900 (1)
Dar [OB]  [OD, şi atunci avem :
mas(  BOC) + mas(  COD) = 900 (2)
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă mas(  AOB) = mas(  COD),
deci  AOB   COD .
.Cazul 2 - Când B Є Int  AOC. Folosind datele din problemă rezultă desenul
următor :
Din [OA  [OC, rezultă mas(  AOC ) = 900.
Analog din [OB  [OD, rezultă mas(  BOD ) = 900
Avem succesiv :
 166

A O

C D

Fig. 312

Din [OA  [OC, rezultă mas(  AOC ) = 900.

Analog din [OB  [OD, rezultă mas(  BOD ) = 900
Avem succesiv :
mas(  AOB) + mas(  BOD) + mas(  DOC) + mas(  AOC) = 3600
mas(  BOD) + mas(  AOC) = 900 + 900 = 1800
mas(  AOB) + mas(  DOC) = 3600 – [mas(  BOD) + mas(  AOC )]=
= 3600 - 1800 = 1800 .
Deci  AOB şi  DOC sunt suplimentare.

U.31. In ΔABC,  C <  B<  A îndeplinesc condiţia că  B este media aritmetică a

celorlalte două unghiuri. În vârful C, în exteriorul triunghiului se construieşte un
unghi a cărui măsură este egală cu diferenţa masurilor unghiurilor  B şi  C.
Fie D punctul în care latura acestui unghi intersectează latura AB.
Să se arate că  ADC   ACB

Soluţie :
.Dacă  B este media aritmetică a celorlalte două unghiuri , rezultă relaţia :
A  C
B  , adică dacă notăm b =mas(  B), rezultă mas(  C) = b – r şi
2
mas(A)  mas(C ) b  r  b  r
respectiv mas(  A) = b + r ( vezi mas (B )    b ).
2 2
Reprezentând date din text, rezultă următoarele :

B
b

b+r b-r C
A
 167
Fig. 313

Construim, în vârful C, unghiul exterior , astfel încât măsura acestuia să fie egală cu
mas(  B) – mas(  C) = b – ( b - r ) = b – b + r = r .

B
b

b+r b-r C
A
Fig. 314
Conform proprietăţii triunghiului avem :
mas(  A ) + mas(  B) + mas(  C ) = 1800 sau
b + r + b + b – r = 1800 ; 3b = 1800 , deci b = 1800 : 3 = 600
deci mas(  A) = 600 + r ; mas(  B) = 600 ; mas(  C) = 600 – r.
Avem succesiv : mas(  ACD) = b – r + r = b = mas(  B).
mas(  A) + mas(  ACD) + mas(  ADC) = 1800 de unde avem :
mas(  ADC) = 1800 – [mas(  A) + mas(  ACD) ] = 1800 – ( 600 + r + 600 )=
= 1800 – ( 1200 + r ) = 1800 – 1200 – r = 600 – r = mas(  C ).

U.32. Fie [OX şi [OY două semidrepte situate în interiorul unghiului propriu  AOB,
[OX ≠ [OY. Notăm m(  AOX) = a , m(  BOX) = b, m(  AOY) = c şi m(  BOY) = d.
Dacă ac = bd atunci, să se arate că :
a c
a)   2
d b
b) unghiurile  AOB şi  XOY au aceeaşi bisectoare.

Soluţie :
a) Folosind datele din enunţ avem :
A

O
Y

Fig. 315
Avem evident :

a + b = c + d = m(  AOB), deci a + b = c + d (1)

Din relaţia ( 1 ), prin ridicare la pătrat obţinem :

a–c=d–b
 168

a2 - 2ac + c2 = d2 – 2bd + b2 sau cum ab = cd , rezultă

a2 + c2 = d2 + b2 sau a2 - b2 = d2 - c2  (a – b )( a + b ) = ( d – c )( d + c ) 

a – c = d – b deoarece a + b = d + c
Din a – c = d – b rezultă evident a = d şi b = c
a c a c
Din a = d , avem  1 , iar din c = b , avem  1 , deci   1  1  2
d b d b

b) .Dacă a = d şi b = c , rezultă :
m(  AOX) = a
m(  BOY) = m(  AOB) - m(  AOY) = a + b – c = a + b – b = a
Deci avem m(  AOX) = m(  BOY) = a, de unde rezultă  AOX   BOY
şi atunci rezultă că bisectoarea  AOB este şi bisectoarea  XOY.

U.33. Fie  AOC şi  COB două unghiuri adiacente suplimentare. Două semidrepte
[OM şi [ON se duc în interiorul unghiului  AOC astfel încât măsurile unghiurilor
 AOM,  MON,  NOC şi  COB să fie proporţionale cu 1, 2, 3, 4 .
a) Aflaţi măsurile unghiurilor :  AOM,  MON,  NOC şi  COB
b) DemonstraţÎ că OM  OC ;
c) Fie [OR semidreapta opusă bisectoarei unghiului  MOC. Să se verifice
dacă unghiul făcut de bisectaorea unghiului  BOR cu OC şi
unghiul  AOM sunt suplimentare.

Soluţie :
a) Folosind datele din enunţ avem :

N C

A O B

Fig. 316

Avem m(  AOB) + m(  COB) = 1800 

m(  AOM) + m(  MON) + m(  NOC) + m(  COB) = 1800

Apoi din :
m(AOM ) m(MON ) m(NOC ) m(COB)
  
1 2 3 4
Rezultă

m(AOM ) m(MON ) m(NOC ) m(COB)

   
1 2 3 4

m(AOM )  m(MON )  m(NOC )  m(COB ) 1800

   180
10 10
şi respectiv :

m(  AOM) = 180 ; m(  MON) = 360 ; m(  NOC) = 540 ; m(  COB) = 720

 169
b) Folosind datele obţinute rezultă :

m(  MON) + m(  NOC) = 360 + 540 = 900 , deci OM  OC

P C
N
M
450 450
540
360
180 720
A O B

Fig. 317

Fie [OP bisectoarea  MOC . Avem m(  MOP) = m(  POC) = 450

Din semidreapta [OR opusă lui [OP rezultă  POR în semiplanul care îl conţine
pe A este unghi alungit şi atunci m(  BOR) = m(  AOP) = 180 + 450 = 630 .
Fie [OS bisectoarea unghiului  BOR.
Rezultă m(  BOS) = m(  ROS) = 630 : 2 = 310 30’
Apoi
m(  COS) = 310 30’ + 720 = 1030 30’

m(  COS) + m(  AOM) = 1030 30’ + 180 = 1210 30’ ≠ 1800 .

U.34. Fie  AOD un unghi alungit şi unghiurile ascuţite  AOB,  BOC şi  COD
care nu au puncte interioare comune . Notăm cu [OX, [OY şi [OZ bisectoarele
unghiurilor adiacente consecutive  AOB,  BOC şi  COD.
Demonstraţi că :
a) Din m(  XOY) = m(  YOZ)  m(  AOB) > 450 .
b) Din OB  OZ  m(  AOB) = m(  BOC)

Soluţie :
a) Folosind datele din enunţ avem :

B Y
C Z
X
a b b c=a
a c=a

A O D

Fig. 318

Avem m(  AOB) + m(  BOC) + m(  COD) = 1800

Fie m(  AOX) = m(  XOB) = a ; m(  BOY) = m(  YOC) = b şi
m(  COZ) = m(  ZOD) = c ;
Dacă m(  XOY) = m(  YOZ) , rezultă a + b = b + c , deci a = c .
Din m(  AOB) + m(  BOC) + m(  COD) = 1800 rezultă 2a + 2b + 2c = 1800 ,
 170

deci obţinem a + b + c = 900 sau cum a = c , avem 2a + b = 900 , adică

m(  AOY) = m(  DOY) = 900 şi m(  AOB) = 900 - m(  COB)/2

Cum m(  COB) < 900 rezultă m(  AOB) > 450

b) Dacă OB  OZ , atunci m(  BOZ) = 900 , adică 2b + c = 900 şi de asemenea

c)
avem m(  AOB) + m(  DOZ) = m(  AOB) + m(  COZ) = 900, deci
m(  AOB) = 900 - m(  COZ)
Apoi m(  BOC) = 900 - m(  COZ) , deci m(  AOB) = m(  BOC)

U.35. Se dau unghiurile  AOB şi  BOC adiacente şi suplimentare. În acelaşi

semiplan cu [OB se duc OM  OA şi ON  OB
Dacă m(  CON ) = 4m(  AOB), se cer măsurile unghiurilor
 AOB,  BOC,  CON şi  MON.

Soluţie :
Folosind datele din enunţ avem :

M N

A O C

Fig. 319

Fie m(  AOB) = a . Cunoaştem m(  AOM) = m(  MOC) = m(  BON ) = 900

Din m(  AOB) + m(  BON) + m(  CON) = 1800 rezultă

a + 900 + 4a = 1800 ; 5a = 900 ; a = 180

Rezultă aşadar : m(  AOB ) = a = 180 ,

m(  BOC) = 900 + m(  CON) = 900 + 4a = 900 + 720 = 1620
m(  CON) = 4a = 720
m(  NON) = 900 - m(  CON) = 900 - 4a = 900 - 720 = 180

U.36. Se dau unghiurile  AOB – alungit şi  MOB ascuţit. În acelaşi semiplan

determinat de AB cu M se duce OP perpendiculară pe OM.
4
Ştiind că m(  AOP) = m(  MOB) iar [OC şi [OD sunt bisectoarele  AOP
5
şi respectiv MOB, se cere m(  COD).


Soluţie :
Folosind datele din enunţ avem :
4
Fie m(  MOB) = a. Atunci avem m(  AOP) = a şi cum
5

4
a + 900 + a = 1800 , rezultă a = 500 , m(  MOB) = 500 iar m(  AOP) = 400
5
 171
Din [OC şi [OD bisectoare, rezultă :

M
P D

C
a/2

a/2

A O B

Fig. 320

4
a / 2 = 200 şi respectiv m(  MOD) = a / 2 = 250
m(  COP) =
5
Deci obţinem m(  COD) = 200 + 900 + 250 = 1350

U.37. Se dau punctele coliniare B, O, C în această ordine şi A un punct în

semiplanul determinat de BC iar D în semiplanul opus astfel încât
m(  AOD) = 900 .
Dacă se cunoaşte m(  AOB) = a , să se arate că indiferent valoarea lui a
valoarea măsurii unghiului format de bisectoarele unghiurilor
 BOD şi  AOC rămâne constantă .

Soluţie :
Fie [OM bisectoarea  BOA şi [ON bisectoarea  AOC . Avem succesiv :

A N

a
B O C

Fig. 321

m(  BOD) = 900 - a ; m(  AOC) = 1800 - a

m(BOD) 900  a
m(BON ) = 
2 2
şi
m(AON ) 1800  a
m(AON ) = 
2 2

900  a 1800  a
m(MON )  + +a =1350 - constant .
2 2
 172

U.38. Se dau semidreptele (OA, (OB, (OC şi (OD astfel încât [OB este în interiorul
 AOC şi (OC în interiorul  BOD. Fie (OM, (ON, şi (OP bisectoarele unghiurilor
 AOB,  BOC şi  COD, punctele B, C, D de aceeaşio parte a lui OA.
a) să se arate că m(  AOC) + m(  BOD) = m(  AOD) + m(  BOC)
b) dacă m(  AOB) = m(  COD) şi m(  MOP) = 920 calculaţi
m(  AOB) + 2m(  BOC) + m(  COD)
c) dacă (ON este bisectoarea  MOP să se arate că  AOB   COD.

Soluţie :

M
a
a
O B
b
b

c c N

P
D

Fig. 322

a) Avem m(  AOC) + m(  BOD) = 2a + 2b + 2b + 2c şi respectiv

m(  AOC) + m(  BOD) = 2a + 2b + 2b + 2c, de unde rezultă egalitatea.

b) Avem a = c şi a + 2b + c = 2a + 2b = 920 rezultă

a + b = 460
m(  AOB) + 2m(  BOC) + m(  COD) = 2a + 4b + 2c = 2a + 2b + 2b + 2c =

= 4 ( a + b ) = 2560

c) Din (ON bisectoarea  MOP avem a + b = b + c , deci rezultă a = c şi

atunci 2a = 2c , deci m(  AOB) = m(  COD) şi atunci  AOB   COD.
 173

Cap. IV – Construcţia triunghiurilor

C.TR.1.1. Se dau trei segmente, respectiv a = 24, b = 32 şi c = 14 . Să se arate că cele
trei segmente pot forma un triunghi, să se stabilească tipul acestuia şi să se
construiască triunghiul.

Soluţie
Condiţiile de existenţă ale unui triunghi sunt date de relaţiile :
a + b > c  24 + 32 = 56 > 14 - condiţie îndeplinită ;
b + c > a  32 + 14 = 46 > 24 - condiţie îndeplinită ;
c + a > b  14 + 24 = 38 > 32 - condiţie îndeplinită ;
Deci cu cele trei segmente se poate construi un triunghi oarecare ABC, astfel :
Pasul 1 . reportăm în plan cele trei segmente

a = 24

b = 32

c = 14
Fig. 323

Pasul 2 . reportăm, de exemplu segmentul b = 32 ( deoarece este cel mai

mare şi îl preferă ca bază ) şi notăm capetele cu A şi respectiv C .
Pasul 3 . luăm în compas dimensiunea segmentului a = 24 şi cu vârful
compasului în C, trasăm un arc de cerc , apoi luăm în compas dimensiunea
segmentului c = 14 şi cu vârful compasului în punctul A, trasăm un alt
arc de cerc .
Pasul 4 . notăm punctul de intersecţie a celor două arce de cerc cu B şi
unind B cu A şi cu C, rezultă ΔABC oarecare şi obtuzunghic –
vezi mas(  B) > 900 - fig. 324.
B

>900

C A
Fig. 324

C.TR.1.2. Construiţi un triunghi MNP cu laturile [MN] = 5 cm, [NP] = 7 cm şi [PM] = 8 cm

şi mediatoarele laturilor, folosind doar compasul şi rigla gradată .

Soluţie
Pasul 1 . reportăm, de exemplu latura [MN] = 5 cm ( fără a avea o alegere
după un criteriu anume ) ;
Pasul 2 . luăm în compas dimensiunea segmentului [NP] = 7 cm şi cu vârful
compasului în N, trasăm un arc de cerc , apoi luăm în compas
dimensiunea segmentului [MP] = 8 cm şi cu vârful compasului în punctul M,

trasăm un alt arc de cerc .

Pasul 3 . notăm punctul de intersecţie a celor două arce de cerc cu P şi

 174

unind P cu M şi N. Rezultă ΔMNP oarecare şi ascuţitunghic –

vezi mas(  B) > 900 - fig. 325.

M N

Fig. 325

Pasul 4 . luăm în compas, cu vârful în punctul M, un segment mai mare

decât ½ din [MN] şi mai mic decât [MN] şi tragem câte un arc de
cerc de fiecare parte a laturii [MN] .
Procedăm la fel în punctul N şi tragem alte două arce de cerc de
fiecare parte a laturii [MN]. Unind cele două intersecţii de arce rezultă
mediatoarea laturii [MN] care taie pe [MN] în D.
Procedăm analog cu fiecare latură a triunghiului şi rezultă
mediatoarele care taie pe [NP] în E şi pe [MP] în F – fig. 326

F E

M D N

Fig. 326

C.TR.1.3. a) Construiţi în triunghiul oarecare ABC mediaoarea laturii BC.

b) Folosind paralele la mediatoarea laturii [BC], să se demonstreze că suma
unghiurilor unui triunghi este egală cu 1800 .
c) Construiţi un triunghi ABC în care [AB] = 3 cm, [BC] = 30 mm şi
[AC] = 0,5 dm.

Soluţie
a) Fie ΔABC – fig. 327

A
 175

M1

B M C

M2
Fig. 327

Pasul 1 - cu vârful compasului în punctul B şi o deschidere mai mare decât jumătate

din latura [BC]. se trasează câte un arc de cerc de o parte şi de alta a
laturii [BC];

Pasul 2 - cu vârful compasului în punctul C şi aceeaşi deschidere se trasează analog

cele două arce de cerc. Notăm cele două intersecţii de arce de cerc
cu M1 şi respectiv M2 ;

Pasul 3 - unind M1 cu M2 obţinem mediatoarea laturii [BC] care taie pe [BC] în M.

Rezultă evident [BM]  [MC] şi respectiv M1M2  [BC]

b) Fie ΔABC şi mediatoarea M1M2 – fig. 328

M1

B M C

M2
Fig.328

Pasul 1 – ducem prin vârfurile A, B şi C paralele la mediatoarea M 1M2

şi fie D intersecţia paralelei din A cu [BC] şi B1 un punct pe paralela
din B şi respectiv C1 un punct pe paralela din C – fig 329

Pasul 2 – din [AD] || M1M2 şi M1M2  [BC] rezultă [AD]  [BC] şi respectiv
mas(  A) = mas(  BAD) + mas(  CAD) (1)

Pasul 3 - analog din [BB1] || M1M2 şi M1M2  [BC] rezultă [BB1]  [BC] şi
respectiv din [CC1] || M1M2 şi M1M2  [BC] rezultă [CC1]  [BC] .
Deci avem
mas(  B1BC) = mas(  C1CB) = 900 şi deci

mas(  B1BC) + mas(  C1CB) = 1800 (2)

Apoi mai rezultă

mas(  B1BC) = mas(  B1BA) + mas(  B) (3)

 176
mas( C1CB) = mas(  C1CA) + mas(  C)
 (4)

A
B1 C2
1 2
xM1
1 B C 2

B D M C

xM2
Fig.329

Pasul 4 – din [AD] || [B1B] şi [AB] secantă, rezultă

 B1BA   BAD (5)
şi analog din [AD] || [C1C] şi [AC] secantă, rezultă
 C1CA   CAD ( 6 ).
Pasul 5 - folosind relaţiile ( 2 ) – ( 6 ), obţinem succesiv
mas(  B1BC) + mas(  C1CB) = 1800 

mas(  B1BA) + mas(  B) + mas(  C1CA) + mas(  C) = 1800 

mas(  B1BA) + mas(  C1CA) + mas(  B) + mas(  C) = 1800 

mas(  BAD) + mas(  CAD) + mas(  B) + mas(  C) = 1800 

mas(  A) + mas(  B) + mas(  C) = 1800 c.c.t.d.d.

c) Avem [AB] = 3 cm , [BC] = 30 mm = 3 cm , deci [AB]  [BC] şi respectiv

[AC] = 0,5 dm = 5 cm. Rezultă un triunghi isoscel cu [AB]  [BC] ca în fig. 330

B
11

A C
M
Fig. 330

Deoarece ΔBAC este isoscel se observă că mediana [BM] este în acelaşi timp
înălţime, mediatoare şi bisectoare şi atunci construim triunghiul astfel :

Pasul 1 . reportăm segmentul [AC] = 5 cm ;

Pasul 2 . cu o deschidere a compasului de 3 cm, succesiv din A şi C trasăm

de aceeaşi parte a lui AC două arce de cerc ;
Pasul 3 . la intersecţia celor două arce de cerc rezultă punctul B pe care îl
unim cu A şi C.

C.TR.1.4. Construiţi un triunghi PQR în care [PQ] = 6 cm, mas(  P) = 500 şi

mas(  Q) = 400. Construiţi apoi mediana corespunzătoare laturii [QR]
folosind rigla şi compasul.
 177

Soluţie
Cum mas(  P) + mas(  Q) = 500 + 400 = 900 atunci rezultă că ΔPQR este dreptunghic,
deci mas(  R) = 900 - fig. 331
R

900

500 400
P 6 cm Q

Fig. 331

Algoritm pentru construirea triunghiului PQR :

Pasul 1 . reportăm segmentul [PQ] = 6 cm ;

Pasul 2 . reportăm în punctul P, folosind raportorul mas(  P) = 500 , iar
în punctul Q, de aceeaşi parte mas(  Q) = 400 . La intersecţia celor
două semidrepte obţinem punctul R.

Pasul 3 . folosind punctele Q şi R, construim mediatoarea laturii [QR] şi fie E

punctul de intersecţia al acesteia cu latura [QR]
Pasul 4 . Unim P cu E şi atunci [PE] este mediana laturii [QR].

C.TR.1.5. Construiţi un triunghi ABC şi apoi construiţi bisectoarele acestuia,

cunoscând :
a) [AB] = 10 cm ; [BC] = 12 cm ; [AC] = 23 cm
b) [AB] = 9 cm ; [BC] = 11 cm ; [AC] = 15 cm
c) [AB] = 7 cm ; mas(  A) = 400 ; mas(  B) = 700
d) [BC] =12 cm ; mas(  A) = 600 ; mas(  C) = 800
e) [AC] = 8 cm ; [BC] = 80 mm ; mas(  C) = 200

Soluţie
a) Cum c = [AB] = 10 cm ; a = [BC] = 12 cm şi b = [AC] = 23 cm, rezultă c + a = 22 < b ,
deci triunghiul nu există .
b) Cum c = [AB] = 9 cm ; a = [BC] = 11 cm şi b = [AC] = 15 cm, rezultă c + a = 29 > b ,
A + b = 11 + 15 = 26 > c şi b + c = 15 + 9 = 24 > a , rezultă că triunghiul există şi
atunci procedăm astfel :
Pasul 1 . reportăm segmentul [AC] = 15 cm ;
Pasul 2 . luăm în compas dimensiunea segmentului [BC] = 11 cm şi cu vârful
compasului în C, trasăm un arc de cerc , apoi luăm în compas dimensiunea

segmentului [AB] = 9 cm şi cu vârful compasului în punctul A, trasăm un alt

arc de cerc de aceeaşi parte a laturii [AC].
Pasul 3 . Notăm punctul de intersecţia a arcelor de cerc cu B
Pasul 4 . Unim B cu A şi C şi rezultă ΔABC – fig. 332

B
 178

A C
Fig. 332

Construim, succesiv în fiecare vârf, bisectoarele astfel :

Pasul 1 . de exemplu, cu compasul în vârful A, trasam un arc de cerc care taie

pe [AB] în M şi pe [AC] în P ;
Pasul 2 . cu vârful compasului în punctul M şi o deschidere mai mică decât
[MP], trasăm în interiorul triunghiului un arc de cerc apoi, cu aceeaşi
deschidere şi vârful compasului în punctul P, mai trasăm un arc
de cerc ;
Pasul 3 . Unim punctul A cu intersecţia celor două arce de cerc şi semidreapta
obţinută este bisectoarea unghiului A.
Pasul 4 . Procedăm analog cu celelalte două vârfuri şi construcţia este corectă
numai dacă cele trei bisectoare sunt concurente într-un punct pe
care, de regulă, îl notăm cu „I” – fig. 333

A C
Fig. 333

c) Cum [AB] = 7 cm , mas(  A) = 400 şi mas(  B) = 700 , procedăm astfel :

Pasul 1 . reportăm segmentul [AB] = 7 cm ;
Pasul 2 . folosind raportorul, în A, reportăm unghiul de 400 şi apoi, în B, unghiul
de 700 , de aceeaşi parte a segmentului [AB] ;
Pasul 3 . Notăm punctul de intersecţia a celor două semidrepte cu C şi rezultă
ΔABC vezi fig 334

400 700
A 7 cm B

Fig. 334
 179

Pentru construirea bisectoarelor, procedăm ca la punctul b).- vezi fig. 335.

A 7 cm B

Fig. 335

d) Cum [BC] = 12 cm , mas(  A) = 600 şi mas(  C) = 800 , procedăm astfel :

Pasul 1 . calculăm mas(  B) = 1800 – [mas(  A) + mas(  C) ] =
= 1800 – ( 400 + 800 ) = 600
Pasul 2 . reportăm segmentul [BC] = 12 cm ;
Pasul 3 . folosind raportorul, în B, reportăm unghiul de 600 şi apoi, în C, unghiul
de 800 , de aceeaşi parte a segmentului [BC] ;
Pasul 3 . Notăm punctul de intersecţia a celor două semidrepte cu A şi rezultă
ΔABC - vezi fig . 336
A

600 800
B C

Fig. 446

Pentru construirea bisectoarelor, procedăm ca la punctul b).- vezi fig. 337

A

600 800
B 12 cm C

Fig. 337
 180

e) Cum [AC] = 8 cm şi [BC] = 80 mm = 8 cm = [AC] , rezultă ΔABC este isoscel cu

[AC]  [BC] şi  A   B, iar

1800  mas(C ) 1800  200

mas(A) = mas(B) = =  800
2 2
Apoi avem succesiv :

Pasul 1 . reportăm segmentul [AC] = 8 cm ;

Pasul 3 . folosind raportorul, în A, reportăm unghiul de 800 şi apoi, în C, unghiul

de 200 , de aceeaşi parte a segmentului [AC] ;
Pasul 3 . Notăm punctul de intersecţia a celor două semidrepte cu B şi rezultă
ΔABC - vezi fig . 338

800 200
A 8 cm C

Fig. 338

Pentru construirea bisectoarelor, procedăm ca la punctul b).- vezi fig. 339

A 8 cm C

Fig. 339

C.TR.1.6. Construiţi un triunghi ABC şi apoi construiţi bisectoarele interioare şi

exterioare ale unghiurilor specificate la fiecare punct şi înălţimile triunghiului:
 181
a) [AB] = 5 cm ; [BC] = 10 cm ; mas(  B) = 1300 ; unghiul B .
b) mas(  A) = 700; mas(  B) = 300; unghiul C .

Soluţie
a) Cum c = [AB] = 5 cm ; a = [BC] = 10 cm iar mas(  B) = 1300, procedăm astfel :
Pasul 1 . reportăm segmentul [BC] = 10 cm ;

Pasul 2 . folosind raportorul, în B, reportăm unghiul de 1300 şi pe semidreapta

obţinută reportăm segmentul [BA] = 5 cm ;
Pasul 3 . Unim C cu A şi rezultă ΔABC vezi fig . 340
A

5 cm

1300
10 cm
B C
Fig. 340

Pentru construirea bisectoarelor interioară şi exterioară în punct B, procedăm astfel :

Pasul 1 . prelungim semidreapta [CB) şi luăm pe această prelungire un
punct B’ ;
Pasul 2 . construim bisectoarea interioară a unghiului B, după regulile
cunoscute ;
Pasul 3 . construim, după regulile cunoscute, bisectoarea  ABD ,care este şi
bisectoarea exterioară a unghiului B. Construcţia este corectă dacă
cele două bisectoare sunt perpendiculare - fig. 341
A

D B C
Fig. 341

Construim înălţimile ΔABC ducând perpendiculare din vârfuri pe laturile opuse.

Construcţia este corectă dacă cele trei înălţimi sunt concurente într-un punct pe care,
de regulă, îl notăm cu H ( ortocentrul triunghiului ) – vezi fig. 342..
A

D B 10 cm C
 182

H Fig. 342

Notă : ΔABC fiind obtuzunghic, atunci, ortocentru H cade în afara suprafeţei

triunghiului.

b) Cum mas(  A) = 700; mas(  B) = 300; mas(  C) = 800 ,procedăm astfel :

Pasul 1 . reportăm un segment oarecare [AB];
Pasul 2 . folosind raportorul, în A reportăm unghiul de 700;
Pasul 3 . folosind raportorul, în B reportăm unghiul de 300;
Pasul 4 . notăm intersecţia celor două semidrepte cu C şi rezultă ΔABC –
- vezi fig . 343
C

700 300
A B
Fig. 343

Pentru construirea bisectoarelor interioară şi exterioară în punctul C, procedând

după regulile cunoscute obţinem desenul din fig. 344

C 500
500
400
400

700 300
A B

Fig. 344
 183
Construim înălţimile ΔABC ducând perpendiculare din vârfuri pe laturile opuse.
Construcţia este corectă dacă cele trei înălţimi sunt concurente într-un punct pe care,
de regulă, îl notăm cu H ( ortocentrul triunghiului ) – vezi fig. 345..

C
D

E H

A B
F
Fig. 345

C.TR.1.7. Construiţi un triunghi ABC şi determinaţi apoi centrul de greutate şi centrul

cercului circumscris triunghiului.
a) [AB] = 7 cm ; [AC] = 10 cm ; mas(  A) = 600 ;
b) mas(  B) = 500; mas(  C) = 700; [BC] = 8 cm ;
c) [BC] = 5 cm , [AB] = 3 cm şi [AC] = 4 cm ;
d) [AB] = 8 cm şi mas(  A) = mas(  B) = 300
e) [BC] = 8 cm şi mas(  A) = mas(  B) = mas(  C)

Soluţie
a) Cum [AB] = 7 cm ; [AC] = 10 cm iar mas(  A) = 600, procedăm astfel :
Pasul 1 . reportăm segmentul [AB] = 7 cm ;
Pasul 2 . folosind raportorul, în A, reportăm unghiul de 600 şi pe semidreapta
obţinută reportăm segmentul [AC] = 10 cm ;
Pasul 3 . Unim C cu B şi rezultă ΔABC vezi fig . 346

10 cm

600 7 cm
A B
Fig. 346

Construim mediatoarele pentru a obţine mijloacele laturilor iar la intersecţia

acestora punctul O – centrul cercului circumscris – fig . 347

C
 184

R
B’ C’
O

R R

A B
A’

Fig. 347

Unim vârfurile triunghiului cu mijloacele laturilor opuse, construind astfel

medianele triunghiului şi, la intersecţia acestora, rezultă centrul de
greutate „ G” - fig . 348

P
N
G

A B
M

Fig. 348

b) Cum mas(  B) = 500; mas(  C) = 700; [BC] = 8 cm rezultă analog :

Pasul 1 . reportăm segmentul [BC] = 8 cm ;
Pasul 2 . folosind raportorul, în B, reportăm unghiul de 500 iar în
punctul C unghiul de 700 ;
Pasul 3 . La intersecţia celor două semidrepte rezultă ΔABC vezi fig . 349

600 700
B 8 cm C

Fig. 349
 185
Analog construim mediatoarele şi obţinem centrul cercului circumscris O –
vezi fig. 350
A

C’ O B’

R R
0

B C
A’

Fig. 350

Unim vârfurile triunghiului cu mijloacele laturilor opuse, construind astfel

medianele triunghiului şi, la intersecţia acestora, rezultă centrul de
greutate „ G” - fig . 351
A

P N

G
0

B C
M
Fig. 351

c) Deoarece a = [BC] = 5 cm ,b = [AC] = 4 cm şi c= [AB] = 3 cm, atunci avem

32 + 42 = 52 , deci ΔABC este dreptunghic, având ipotenuza a = [BC] = 5 cm
şi respectiv catetele b = [AC] = 4 cm şi c = [AB] = 3 cm – şi atunci procedăm astfel :

Pasul 1 . reportăm cateta [AC] = 4 cm ;

Pasul 2 . în punctul ridică o perpendiculară pe care reportăm cateta
[AB] = 3 cm
Pasul 3 . Unim C cu B şi rezultă ΔABC , dreptunghic în A - vezi fig . 352

3 cm 5 cm

A 4 cm C

Fig. 352

Construim mediatoarele pentru a obţine mijloacele laturilor iar la intersecţia

 186
acestora punctul O – centrul cercului circumscris – fig . 353
B

R
P
O =N

R R

A M C

Fig. 353

Notă : Într-un triunghi dreptunghic, intersecţia mediatoarelor, adică centrul

cercului circumscris triunghiului dreptunghic este mijlocul ipotenuzei .
De aici rezultă două triunghiuri isoscele, respectiv ΔAOB şi ΔAOC .
Unim vârfurile triunghiului cu mijloacele laturilor opuse, construind astfel

medianele triunghiului dreptunghic şi, la intersecţia acestora, rezultă centrul de

greutate „ G” - fig . 354

P N=O
G

A M C
Fig. 354

d) Cum [AB] = 8 cm şi mas(  A) = mas(  B) = 300 rezultă că ΔABC este isoscel,

respectiv  A   B şi deci [AC]  [BC] .
Atunci procedăm astfel :
Pasul 1 . reportăm segmentul [AB] = 8 cm ;
Pasul 2 . folosind raportorul, în A şi respectiv B, reportăm unghiurile de 300 şi
la intersecţia celor două semidrepte obţinem punctul C, adică rezultă
ΔABC – optuzunghic, cu  C = 1200 - vezi fig . 355

300 300

A 8 cm B

Fig. 355

Construim mediatoarele pentru a obţine mijloacele laturilor iar la intersecţia

acestora punctul O – centrul cercului circumscris – care, pentru un triunghi
obtuzunghic se află în afara suprafeţei triunghiului fig . 356

C
 187

P N

A M B

Fig. 356

Unim vârfurile triunghiului cu mijloacele laturilor opuse, construind astfel

medianele triunghiului dreptunghic şi, la intersecţia acestora, rezultă centrul de
greutate „ G” - fig . 357

P G N

A M B

Fig. 357

e) Deoarece [BC] = 8 cm şi mas(  A) = mas(  B) = mas(  C), rezultă

 A   B   C rezultă că ΔABC este echilateral, deci [AB]  [BC]  [AC] = a .
Atunci procedăm astfel :

Pasul 1 . reportăm segmentul [BC] = 8 cm ;

Pasul 2 . folosind raportorul, în B şi respectiv C, reportăm unghiurile de 600 şi
la intersecţia celor două semidrepte obţinem punctul A, adică rezultă
ΔABC – echilateral - vezi fig . 358
A

600

8 cm 8 cm

600 600
B 8 cm C

Fig. 358

Construim mediatoarele pentru a obţine mijloacele laturilor iar la intersecţia

acestora punctul O – centrul cercului circumscris – care, pentru un triunghi
echilateral va coincide cu G, cu H şi cu I fig . 359

A
 188

P N

O=G=H=I

B C
M

Fig. 359

C.TR.1.8. Să se arate că, într-un triunghi dreptunghic , mediana corespunzătoare

vârfului unghiului drept determină, împreună cu catetele triunghiului,
două triunghiuri isoscele

Soluţie
Fie ΔABC, dreptunghic în A - fig. 360. Fie {M} – mijlocul ipotenuzei [BC], adică
[BM]  [CM]. Rezultă [AM] – mediană. Ducem din M paralela la [AC] care taie pe
[AB] în N . Rezultă [MN] – este linie mijlocie,
deci avem : [MN] || [AC] şi respectiv [AN]  [NB] şi atunci [MN] este mediană
în ΔAMB.
[ MN ] || [ AC ] 
Dar din   [ MN ]  [ AB] , deci [MN] este mediatoare şi înălţime în ΔAMB
[ AC ]  [ AB]

Din
[ MN ]  [ AB]
  ΔAMB este isoscel, deci [AM]  [BM] şi cum [BM]  [CM], rezultă
[ AN ]  [ NB ] 

A N B

Fig. 360

M]  [BM]  [CM], aşadar madiana din vârful unghiului drept determină două triunghiuri
isoscele, respectiv ΔAMB şi ΔAMC.
În plus din [AM]  [BM]  [CM], mai rezultă că punctul M este şi centrul cercului ircumscris
ΔABC dreptunghic în A.

C.TR.1.9. Numim triunghi dreptunghic PARTICULAR, triunghiul dreptunghic în care

un unghi ascuţit este de 300 iar celălalt unghi ascuţit este de 600 .
Să se arate că, în triunghiul dreptunghic PARTICULAR, cateta care se opune
unghiului de 300 este egală cu ½ din ipotenuză .

Soluţie
 189
Fie ΔABC, dreptunghic în A, mas(  B) = 300 , deci mas(  C) = 600 - fig. 361.
Fie {M} – mijlocul ipotenuzei [BC], adică [BM]  [CM]. Rezultă [AM] - mediană
Se ştie că mediana [AM] determină, împreună cu catetele triunghiului, două triunghiuri
isoscele respectiv ΔAMB cu [AM]  [BM] şi deci  MAB   MBA şi respectiv
ΔAMC cu [AM]  [CM] şi deci  MAC   MCA.

C
600

600 M

600 300 300

A N B

Fig. 3361
Din
MAC  MCA 
   MAC = 600 şi atunci şi  AMC = 600 , deci de fapt
mas(MCA)=600 

[ BC ]
ΔAMC este echilateral şi atunci avem [ AC ]  [ AM ]  [CM ]  , deci
2

[ BC ]
[ AC ]  c.c.t.d.d.
2
C.TR.1.10. Să se construiască un triunghi ABC, dreptunghic , pentru care se cunosc
ipotenuza [BC] = 10 cm şi mediana corespunzătoare acesteia.
Câte soluţii are problema ?

Soluţie
Procedăm astfel :
Pasul 1 . Reportăm segmentul ipotenuză, respectiv [BC] = 10 cm – fig.36.1 ;

B 10 cm C

Fig. 362.1

Pasul 2 . Fie M mijlocul ipotenuzei [BC] , rezultă [BM] = [CM] =10 : 2 = 5 cm –

fig. 36.2

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 362.2
 190
Pasul 3 . Ducem prin M o semidreptă oarecare [MX – fig. 36.3
X

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 362.3

Pasul 4 . Din punctul B ducem o semidreaptă perpendiculară pe

semidreapta [MX şi notăm piciorul perpendicularei
cu N – fig. 362.4

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 362.4

Pasul 5 . Din punctul C ducem o semidreaptă paralelă cu [MN].

Notăm cu A punctul de intersecţie al acesteia paralele cu
semidreapta [BN- fig. 362.5.

X A

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 362.5

Pasul 6 . Unim A cu M – fig. 362.6. Rezultă

[ MN ]  [ BA]
Din   [CA]  [ BA] , deci ΔABC este dreptunghic în A.
[CA] || [ MN ] 
[AM] este mediană în ΔABC, dreptunghic în A şi atunci, conform proprietăţii
acestei mediane, rezultă [AM] = [BM] = [CM = 5 cm’
Astfel am construit ΔABC.
.

X A
 191
N 5 cm

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 362.6

Notă : Deoarece semidreapta [MX a fost aleasă cu o direcţie oarecare,

rezultă că problema are o infinitate de soluţii. – ( vezi o altă
soluţie în fig. 363 ).
Direcţia semidreptei [MX nu poate fi perpendiculară pe [BC]
sau confundată cu [BC]

A
X

N 5 cm

B 5 cm M 5 cm C

Fig. 363

C.TR.1.11. Să se construiască un triunghi ABC, pentru care se cunosc [BC] = 8 cm,

înălţimea [AD] = 6 cm şi faptul că [AB]  [AC].

Soluţie
Procedăm astfel :
Pasul 1 . reportăm segmentul [BC] = 8 cm ;
Pasul 2 . deoarece [AB]  [AC], rezultă că ΔABC este isoscel cu baza [BC].
Atunci înălţimea [AD] este şi mediatoare.
Folosind regulile cunoscute construim mediatoarea segmentului
[BC] care taie pe [BC] în {D}. Pe semidreapta [DA reportăm
înălţimea [DA] = 6 cm.
Pasul 3 . Unim A cu B şi C , rezultă ΔABC – isoscel - vezi fig . 364

6 cm

8 cm
B D C

Fig. 364

C.TR.1.12. a) Să se construiască un triunghi ABC, pentru care se cunosc [BC] = 15 cm,

 192
2
înălţimea [AD] = 10 cm şi faptul că [ BD]  [ DC ] .
3
c) Să se împartă ΔABC în cinci suprafeţe, fiecare având înălţime
de aceeaşi mărime şi, să se calculeze valorile acestor suprafeţe.

Soluţie
2
a) Determinăm mai întâi pe [BC], punctul D care verifică relaţia [ BD]  [ BC ] , astfel :
3
Pasul 1 . reportăm segmentul [BC] = 15 cm - fig 365.1

15 cm
B C
Fig. 365.1

Pasul 2 . Fie M0 un punct exterior segmentului [BC] prin care ducem o dreaptă
oarecare d – fig. 365.2

M0
d x

15 cm
B C

Fig. 365.2
Pasul 3 . Folosind compasul cu o deschidere oarecare, reportăm pe
dreapta d cinci segmente congruente, respectiv
[M0M1]  [M1M2]  [M2M3]  [M3M4]  [M4M5] – de unde rezultă
2
[ M 0 M 2 ]  [ M 0 M 5 ] - fig. 365.3. Unim M0 cu B.
3

B 15 cm C

d x
M0 M1 M2 M3 M4 M5

Fig. 365.3

Pasul 4 . Prin M1, M2, M3, M4 şi M5 ducem paralele la M0B, care taie pe [BC], respectiv
în punctele B1, B2, B3, B4, B5=C - vezi fig . 365.4
15 cm
B B1 B2 B3 B4 B5=C
 193

d x
M0 M1 M2 M3 M4 M5

Fig. 365.4

Pasul 5 . Conform teoremei dreptelor paralel tăiate de două secante avem :

2 2
[ M 0 M 2 ]  [ M 0 M 5 ] şi respectiv [ BB2 ]  [ B2C ] , deci punctul B2 este chiar
3 3

2
punctul D pe [BC] astfel încât [ BD]  [ DC ] - fig. 365.5
3

B C
B2=D

Fig. 365.5

Construim apoi triunghiul ABC astfel :

Pasul 6 – în punctul D ridicăm o perpendiculară pe [BC] , pe care reportăm,
de la punctul D, înălţimea [DA] = 10 cm – fig. 365.6

10 cm

B C
B2=D

Fig. 365.6

Pasul 7 – unim A cu B şi cu C şi obţinem astfel ΔABC– fig. 365.7

10 cm
 194

B B2=D C

Fig. 365.7
b) Procedăm astfel :
Pasul 1 – ducem prin o dreaptă oarecare d1 – fig. 366.1

d1
A

10 cm

B D C

Fig. 366.1

Pasul 2 – analog, cu o deschidere oarecare a compasului, plecând de la punctul

C, construim pe dreapta d1 cinci segmente congruente, respectiv
[CM1]  [M1M2]  [M2M3]  [M3M4]  [M4M5] – fig. 366.2

d1
B5=A=C5 =D5
M5

M4

M3

M2
 195
M1

B D C

Fig. 366.2

Pasul 3 . Prin M1, M2, M3, M4 şi M5 ducem paralele la BC, care taie pe [AB], respectiv
în punctele B1, B2, B3, B4, B5=A, pe [AD], respectiv în punctele D1, D2, D3, D4,
D5=A şi pe [AC] în punctele C1, C2, C3, C4, C5=A,, - vezi fig . 366.3
Evident [DD1]  [D1D2]  [D2D3]  [D3D4]  [D4D5]=[AD] : 5 = 10 : 5 = 2 cm.

d1
B5=A=C5 =D5
M5
B4 C4
D4 M4

B3 C3
D3 M3
B2 C2

D2 M2
B1 C1
D1 M1

B D C

Fig. 366.3

Pasul 4 . Am obţinut astfel ΔAB4C4 şi trapezele B3B4C4C3, B2B3C3C2, B1B2C2C1 şi

respectiv BB1C1C care, fiecare în parte au înălţimile egale cu 2 cm –
fig.366.4
A

B4 C4
D4

B3 C3
D3
B2 C2

D2
B1 C1
D1
 196
B D C

Fig. 366.4

[ B4C4 ] [ AD4 ] 1
Pasul 5 . Din [B4C4]||[BC] rezultă   , de unde
[ BC ] [ AD] 5
[ BC ] 15 [ B C ]  [ AD4 ] 3  2
[ B4C4 ]    3 cm şi atunci SAB4C4  4 4   3 cm2
5 5 2 2
Analog găsim:
[ B3C3 ] [ AD3 ] 2 2[ BC ] 2 15
  , de unde [ B3C3 ]    6 cm
[ BC ] [ AD] 5 5 5

[ B2C2 ] [ AD2 ] 3 3[ BC ] 3 15

  , de unde [ B2C2 ]    9 cm
[ BC ] [ AD] 5 5 5

[ B1C1 ] [ AD1 ] 4 4[ BC ] 4 15

  , de unde [ B1C1 ]    12 cm
[ BC ] [ AD] 5 5 5
Succesiv calculând ariile celor patru trapeze, obţinem :
([ B3C3  [ B4C4 ])  h (6  3)  2
S B3 B4C4C3    9 cm2
2 2

([ B2C2  [ B3C3 ])  h (9  6)  2
S B2 B3C3C2    15 cm2
2 2

([ B1C1  [ B2C2 ])  h (12  9)  2

S B1B2C2C1    21 cm2
2 2

([ BC  [ B1C1 ])  h (15  12)  2

S BB1C1C    27 cm2
2 2
C.TR.1.13. Să se construiască un triunghi oarecare ABC cunoscând linia mijlocie
[MN] = 4 cm . Câte soluţii are problema ?

Soluţie
Fie [MN] = 4 cm un segment din plan şi fie o dreaptă d perpendiculară pe segmentul
[MN] într-un punct al acestuia..
Pe dreapta d luăm un punct oarecare P şi fie Q simetricul lui P faţă [MN].
Ducem prin P şi respectiv Q drepte d1 şi d2 paralele cu [MN] – fig. 267

d2 Q

M 4 cm N
 197

d1 P

Fig. 367

Luăm un punct oarecare A pe d1 şi ducem semidreptele [AM şi [AN care taie

pe d2 respectiv în B şi C – fig. 368

d2 A Q

M 4 cm N

d1 B P C

Fig. 368

Avem B simetricul lui A faţă de M, deci [AM] = [[MB] şi C simetricul lui A faţă de N,
deci [AN] = [NC] .
Cum [MN] || [BC] rezultă [MN] linie mijlocie în ΔABC.

.
Notă : Deoarece punctul A a fost ales la întâmplare pe d1 , rezultă că orice
punct de pe d1 poate îndeplini condiţiile lui A şi, ca atare, problema
are o infinitate de soluţii – fig. 369

d2 A1 Q=A2 ………

M N

d1 B2 B1 P C2 C1

Fig. 369
 198
C.TR.1.14. Să se construiască un triunghi oarecare ABC cunoscând aria triunghiului ,
respectiv 30 cm2, perimetrul triunghiului 48 cm, înălţimea corespunzătoare
vârfului A, respectiv [AD] = 6 cm şi relaţia [AB] – [AC] = 4 cm.

Soluţie
[ BC ]  [ AD]
Din SABC   30 , rezultă [ BC ]  [ AD]  60 ; [BC] = 60 : 6 = 10 cm.
2
Din PΔABC = [AB] + [AC] + [BC] = 48, rezultă : [AB] + [AC] = 48 - [BC] =
= 48 – 10 = 38 cm.

Din [AB] + [AC] = 38 şi [AB] - [AC] = 6, rezultă [AB] = 22 cm şi [AC] = 16 cm .

Având la dispoziţie toate laturile triunghiului construim pe acesta astfel :

Pasul 1 : reportăm segmentul [BC] = 10 cm ;

Pasul 2 : cu vârful compasului în punctul B şi deschiderea egală cu [AB] = 22 cm,

se trasează un arca de cerc ;

Pasul 3 : cu vârful compasului în punctul C şi deschiderea egală cu [AC] = 16 cm,
se trasează un arca de cerc de aceeaşi parte a laturii [BC] .
Pasul 4 : unim intersecţia celor două arce de cerc , notată cu A, respectiv cu B şi C
şi astfel rezultă ΔABC. Ducem înălţimea din A şi verificăm segmentul
[AD] = 6 cm .

Cap. V – Liniile importante într-un triunghi. Congruenţa şi

asemănarea triunghiurilor. Aplicaţii la teoreme
clasice de geometrie plana.
L.I.TR.1.1. Să se arate că dacă un triunghi ABC are două înălţimi congruente, atunci
triunghiul este isoscel.
Soluţie
Fie ΔABC în care înălţimile [AD] şi [BE] sunt congruente – fig. 370
C

E D

A B

Fig. 370

Din [AD]  [[BC] şi [BE]  [AC], rezultă că ΔADC şi ΔBEC sunt dreptunghice şi
au un unghi comun (  C ).
Din [AD]  [BE] şi  C comun rezultă ΔADC  ΔBEC ( cazul (C.U.) de la triunghiurile
dreptunghice ).
Atunci rezultă că şi ipotenuzele sunt congruente, adică [AC]  [BC], deci ΔABC este
 199
isoscel .

L.I.TR.1.2. Să se arate că proiecţia unui segment pe o dreaptă este un segment

sau un punct .

Soluţie
Se ştie că proiecţia unui punct pe o dreaptă este piciorul perpendicularei dusă din
acel punct pe dreapta dată – fig. 371

xC

d
P
Fig. 371

Avem {P} = prd {C} – se citeşte „ punctul P este proiecţia pe dreapta d a

punctului C „

Fie dreapta d şi un segment [AB]. Poziţia acestui segment faţă de dreapta d poate
fi una din următoarele variante – fig. 372.1 la 372.8 .
Proiecţia segmentului [AB] pe de este dată mulţimea punctelor aflate între
proiecţia pui A pe d şi a lui B pe d . Astfel obţinem următoarele :
a) [AB] || d – paralel cu d

A B

d
M N

Fig. 372.1

Avem : {M} = prd {A} ; {N} = prd {B} , deci [MN] = prd [AB]

b) [AB] ∩ d = {Ǿ} - oblic faţă de d

A B

d
M N

Fig. 372.2

Avem : {M} = prd {A} ; {N} = prd {B} , deci [MN] = prd [AB]

b) [AB] ∩ d = {A} – are punctul origine pe d

 200

d
A N

Fig. 372.3

Avem : {A} = prd {A} ; {N} = prd {B} , deci [AN] = prd [AB]

d) [AB] ∩ d = {B} - are capătul final pe d

d
M B

Fig. 372.4

Avem : {M} = prd {A} ; {B} = prd {B} , deci [MB] = prd [AB]

e) [AB] ∩ d = [AB] – este inclus în d

d
A B

Fig. 372.5

Avem : {A} = prd {A} ; {B} = prd {B} , deci [AB] = prd [AB]

f) [AB] ∩ d = {M} - are un punct interior comun cu d

d N
M C

Fig. 372.6

Avem : {M} = prd {A} ; {N} = prd {B} , deci [MN] = prd [AB]

g) [AB] ∩ d = {Ǿ} - este vertical şi exterior lui d

A

B
 201
d
M

Fig. 372.7

Avem : {M} = prd {A} ; {M} = prd {B} , deci {M}= prd [AB]

g) [AB] ∩ d = {M} - este vertical şi intersectează pe d

d
M

B
Fig. 372.8

Avem : {M} = prd {A} ; {M} = prd {B} , deci {M}= prd [AB]

Concluzie :
Proiecţia unui segment pe o dreaptă poate fi un segment când segmentul dat
nu este perpendicular pe dreapta dată şi este un punct atunci când segmentul
este perpendicular pe dreapta dată .

L.I.TR.1.3. Să se demonstreze că raportul lungimilor proiecţiilor catetelor pe ipotenuză

este egal cu raportul pătratelor catetelor.

Soluţie
Fie ΔABC cu  A = 900 şi Fie D proiecţia lui A pe ipotenuza [BC] – fig. 373

B D C
Fig. 373
Avem :
[BD] = pr[BC] [AB] şi [CD] = pr[BC] [AC]

Aplicând, succesiv, teorema catetei obţinem :

[AB]2 = [BD] x [BC] şi [AC]2 = [CD] x [BC] , de unde, prin împărţire, membru cu

membru, rezultă :
[ BD]  [ BC ] [ AB]2 [ BD] [ AB ]2
   c.c.t.d.d.
[CD ]  [ BC ] [ AC ]2 [CD] [ AC ]2
 202

L.I.TR.1.4. Fie un triunghi oarecare ABC,  A < 900, înălţimea [AD]. Notăm cu {E} punctul
de intersecţie a perpendicularei în A pe [AB] cu latura [BC].
Să se determine perimetrul ΔACE ştiind că [AB] = 13, [BC] = 21 şi [AD] = 12.

Soluţie
Fie ΔABC, D proiecţia lui A pe latura [BC] – fig. 374

13 12

21
B D C E

Fig. 374

Din ΔABD rezultă :[BD]2 = [AB]2 – [AD]2 = 132 – 122 = 169 – 144 = 25 , deci
[BD] = 5
[DC] = [BC] – [BD] = 21 – 5 = 16
[AC]2 = [AD]2 + [DC]2 = 144 + 256 = 400 = 202 , deci [AC] = 20.
Din ΔABE aplicăm teorema catetei :
169
[AB]2 = [BE] x [BD] , deci 5[BE] = 132 = 169, adică [ BE ] 
5
169 169  105 64
Atunci [CE] = [BE] – [BC] =   21   şi respectiv
5 5 5
64 144
[DE] = [DC] + [CE] = 16 + 
5 5
Din ΔABE aplicăm teorema catetei :
144 169 122 132 12 13 156
[AE]2 = [DE] x [BE] , deci [AE]2 =   , adică [ AE ]  
5 5 5 2
5 5
În fine obţinem

64 156 100  64  156 320

PACE  [ AC ]  [CE ]  [ AE ]  20      64
5 5 5 5

L.I.TR.1.5. Fie un triunghi oarecare ABC,  A < 900, înălţimea [AD]. Notăm cu {E} punctul
 203
de intersecţie a perpendicularei în A pe [AB] cu latura [BC].
Să se determine perimetrul ΔACE ştiind că [AB] = 13, [BC] = 21 şi [AD] = 12.

Soluţie
Fie ΔABC, D proiecţia lui A pe latura [BC] – fig. 375

13 12

21
B D C E

Fig. 375

Din ΔABD rezultă :[BD]2 = [AB]2 – [AD]2 = 132 – 122 = 169 – 144 = 25 , deci
[BD] = 5
[DC] = [BC] – [BD] = 21 – 5 = 16
[AC]2 = [AD]2 + [DC]2 = 144 + 256 = 400 = 202 , deci [AC] = 20.
Din ΔABE aplicăm teorema catetei :
169
[AB]2 = [BE] x [BD] , deci 5[BE] = 132 = 169, adică [ BE ] 
5
169 169  105 64
Atunci [CE] = [BE] – [BC] =   21   şi respectiv
5 5 5
64 144
[DE] = [DC] + [CE] = 16 + 
5 5
Din ΔABE aplicăm teorema catetei :
144 169 122 132 12 13 156
[AE]2 = [DE] x [BE] , deci [AE]2 =   , adică [ AE ]  
5 5 5 2
5 5
În fine obţinem

64 156 100  64  156 320

PACE  [ AC ]  [CE ]  [ AE ]  20      64
5 5 5 5

L.I.TR.1.6. Fie un triunghi isoscel ABC,  B   C. Prin vârful A ducem o paralelă la [BC]
pe care se ia un punct oarecare M. Să se demonstreze că :
[MB]2 + [MC]2 = 2([MA]2 + [AB]2)

Soluţie
Fie ΔABC isoscel, d|| [BC] şi M Є d – fig. 376. Fie {E} = pr d {B} şi {F} = prd {C} .
E A F M d
 204

B C

Fig. 376

În ΔMAB aplică Teorema lui Pitagora generalizată

[MB]2 = [AM]2 + [AB]2 +2[MA]x[AE] (1)

Analog în ΔMAC aplică Teorema lui Pitagora generalizată

[MC]2 = [AM]2 + [AC]2 - 2[MA]x[AF] (2)

Dar ΔAEB  ΔAFC ( cazul I.C. de la triunghiurile dreptunghice )  [AE]  [AF] .

Adunând , membru cu membru, egalităţile ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem :

[MB]2 + [MC]2 = [AM]2 + [AB]2 +2[MA]x[ME] + [AM]2 + [AC]2 - 2[MA]x[AF]

[MB]2 + [MC]2 = [AM]2 + [AB]2 + [AM]2 + [AC]2 = 2([MA]2 + [AB]2) c.c.t.d.d.

L.I.TR.1.7. Fie un dreptunghi ABCD. Perpendiculara din A pe diagonala [BD} taie

dreapta BC în F. Să se demonstreze că [AB]2 = [BF] x [BC] .

Soluţie
Fie ABCD şi construcţiile ajutătoare conform desenului din fig. 377.
.
A D

1
1
B C F

Fig. 377

Din [AF]  [BD] şi [BF]  [AB] rezultă  ABD   AFB .

Atunci ΔABD  ΔAFB ( cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare :
[ AB] [ AD]
 şi cum [AD]  [BC] rezultă
[ BF ] [ AB ]
 205
[ AB ] [ BC ]
  [AB]2 = [BF] x [BC] cx.c.t.d.d.
[ BF ] [ AB]

L.I.TR.1.8. Fie un triunghi ABC şi înălţimea [BD]. Pe laturile [BA} şi [BC] construim
triunghiurile dreptunghice BAE ( dreptunghic în A ) şi BCF (dreptunghic în C)
astfel încât [AE]  [DC] şi [CF]  [DA] .
Să se demonstreze că [BE] = [BF].

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 378

A
D
E
C

Fig. 378

În ΔAEB şi ΔBDC rezultă conform Teoremei lui Pitagora :

[BE]2 = [AB]2 + [AE]2 = [AB]2 + [DC]2 = [AB]2 + [BC]2 – [BD]2 (1)

Analog în ΔADB şi ΔBCF rezultă conform Teoremei lui Pitagora

[BF]2 = [BC]2 + [CF]2 = [BC]2 + [AD]2 = [BC]2 + [AB]2 – [BD]2 (2)

Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă [BE]2 = [BF]2 , adică [BE] = [BF] c.c.t.d.d.

L.I.TR.1.9. În ΔABC fie {D} Є [BC] astfel încât [BC] = 3[DC] şi [CM] mediana din vârful C
cu {M} Є [AB]. Dacă notăm cu {E} mijlocul lui [CM] să se arate că punctele
A, E şi D sunt coliniare .

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 379

E
 206
B F D C

Fig. 379

Avem următoarele egalităţi de segmente :

 din [AM] mediană rezultă [AM]  [MB] ;
 din {E} mijlocul lui [CM] , rezultă [CE]  [EM] ;
 din [BC] = 3[DC], rezultă
[ DC ] 1 [ DC ] 1 [ DC ] 1
      [ BD]  2[ DC ]
[ BC ] 3 [ BC ]  [ DC ] 3  1 [ BD] 2

Ducem din M o paralelă la [AD] care taie pe [BC] în {F} şi atunci rezultă succesiv :

 din [AM]  [MB] şi [MF] || [AD], rezultă [MF] este linie mijlocie în ΔABD,
[ BD ]
deci obţinem [ BF ]  [ FD]   [ DC ]
2
 din [FD]  [DC] şi [CE]  [EM] , rezultă [ED] este linie mijlocie în ΔCMF, de
unde rezultă [ED] || [MF]
 din [AD] || [MF] şi [ED] || [MF] rezultă că prin punctul {D}, exterior lui [MF], am
dus două paralele la [MF] dar, conform unei teoreme ‚‚printr-un punct exterior
la o dreapta se poate duce o singură dreaptă paralelă cu dreapta dată’’.
Atunci rezultă că [AD] şi [ED] sunt confundate şi deci punctele A, E şi D sunt
coliniare.

L.I.TR.1.10. Fie rombul ABCD în care diagonala [AC] este congruentă cu latura
rombului.
Fie {E} simetricul lui {A} faţă de punctul {C} .
Se cere măsura unghiului BED.

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 380
Fie {O} punctul de intersecţie a diagonalelor rombului.
Rezultă :
[AB]  [BC]  [CD]  [DA] şi respectiv ΔACD echilateral., deci

 DCA   DAC   ADC = 600

Din [AB]  [CD] şi {E} simetricul lui {A} faţă de {C}, rezultă [CD]  [CE] şi atunci
din [AC]  [CD]  [CE] , rezultă ΔADE este dreptunghic în D,
deci mas(  DAC) = 900

Din mas(  DAC) = 900 şi mas(  DAE) = 600 , rezultă mas(  DEA) = 300
de unde, din motive de simetrie, avem mas(  AEB) = 300 şi atunci
Obţinem mas(  BED) = 600 şi mai rezultă ΔBDE – echilateral .

A O C E
 207

Fig. 380

L.I.TR.1.11. În interiorul ΔABC, isoscel ( [AB]  [AC] ), cu mas(  B ) = 800, fie {M} un punct
astfel încât mas(  MBC) = 300 şi mas(  MCB) = 100. Fie {N} punctul de
intersecţie al dreptei MB cu bisectoarea  BAC. Să se determine măsurile
unghiurilor BNC şi AMC.

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 381

400 400
300 P
600
N 600
300 600
M 400 600
200 Q 200 200
0
30 400
100
B D C

Fig. 381

Dacă ΔABC este isoscel şi mas(  BAC) = 800 , atunci

mas(  ABC) = mas(  ACB) = 500
Construim înălţimea [AD] în ΔABC isoscel şi atunci rezultă [AD] este mediatoarea
laturii [BC], adică [BD]  [DC] şi bisectoarea  BAC, adică  BAD   CAD şi
respectiv mas(  BAD) = mas(  CAD) = 400

În vârful B, deoarece mas(  ABC) = 500 şi mas(  MBC) = 300 , rezultă

mas(  ABM) = 200 iar în vârful C, analog rezultă mas(  ACM) = 400
În ΔBND, dreptunghic în D, rezultă mas(  BND) = 900 – 300 = 600
Din [BD]  [DC] rezultă ΔBNC isoscel şi atunci [ND] este bisectoarea  BNC, deci
avem mas(  BND) = mas(  CND) = 600 , de unde mas(  BNC) = 1200 iar

mas(  NCD) = 300 şi atunci mas(  MCN) = mas(  NCD) - mas(  MCB) = 300 - 100 = 200.
Apoi mas(  ACN) = mas(  ACM) - mas(  MCN) = 400 - 200 = 200 , deci [CN] este
bisectoarea  ACM .
Astfel rezultă în ΔMNC
mas(  NMC) = 1800 - mas(  MNC) - mas(  NCM) = 1800 - 1200 - 200 = 400.
Evident mas(  BND) = mas(  ANP) = 600 – ca unghiuri opuse la vârf şi atunci
mas(  CNP) = 1800 - 600 – 600 = 600 , de unde mas(  ANC) = mas(  ANM) = 1200
Din
 208
ANC  ANM  120  0


[ NC ]  comuna  ANC MNC  [ AN ]  [ MN ] AMN  isoscel ,
ACN  MCN  200 
deci obţinem
mas(  AMN) = mas(  MAN) =(1800 - 1200 ) / 2 = 300 şi respectiv

mas(  AMC) = mas(  AMN) + mas(  CMN) = 300 + 400 = 700

L.I.TR.1.12. În ΔABC, fie {M} Є [BC] . Bisectoarea unghiului AMB taie {AB] în {P}, iar
bisectoarea unghiului AMC taie [AC] în {Q}.
Sâ se arate că [PQ] || [BC] dacă şi numai dacă [BM]  [MC].

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 383.1 şi 383.2

Q
1
1 2 2

B M C

Fig.383.1

P Q

1
1 2 2

B M C

Fig.383.2
[ AP] [ AM ]
În ΔAMB , conform teoremei bisectoarei avem :  (1)
[ PB ] [ BM ]
mas( BAM ) = mas( ABP ) = 200 

[AB]-latura comuna  AMB ABP  [ AM ]  [ BP ]
0 
mas( ABM ) = mas( BAP ) = 10 
 209
[ AQ] [ AM ]
În ΔAMC , conform teoremei bisectoarei avem :  (2)
[QC ] [ MC ]

[ AP] [ AQ]
Din [PQ] || [BC] , conform teoremei lui Thales, avem  (3)
[ PB ] [QC ]

[ AM ] [ AM ]
Între ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă  , de unde obţinem [BM]  [MC]
[ BM ] [ MC ]

L.I.TR.1.13. În ΔABC, isoscel, cu [AB]  [AC] şi mas(  A) = 200, fie {M} Є [AC] astfel
încât mas(  ABM) = 100.
Să se arate că [BC]  [AM] .

Soluţia 1
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 384
În vârful A, ducem înălţimea [AD], care este şi bisectoarea  A şi respectiv o

perpendiculară pe prelungirea lui [BM] care taie prelungirea lui [BM] şi fie {N}.
de intersecţie acesteia cu [BM].
Avem succesiv :
 în ΔAMC, rezultă :mas(  MAC) = 800 - 100 = 700 şi respectiv
mas(  AMC) = 1800 - 700 – 800 = 300
 atunci mas(  AMN) = mas(  AMC) = 300 – ca unghiuri opuse la vârf ;
 în ΔAMN, dreptunghic în {N}, are mas(  AMN) = 300 , deci cateta [AN] este
[ AM ]
egală cu jumătate din ipotenuză, adică [ AN ]  (1)
2
 din
mas( ABN) = mas( BAD) = 100 
 ABN ABD  [ AN ]  [ BD] (2)
[AB]-ipotenuza comuna 

 între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă ::
[ AM ]
 [ BD]  [ AM ]  2[ BD]  [ BC ] , deci [AM]  [BC] .
2

A
N
300
10 0
M
300

100

700 800
B D C

Fig. 384
Soluţia 2
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 385. Fie {N} = [BM] ∩ [AD].
Fie {P} Є [AD] astfel încât mas(  MBP) = 100 .
Rezultă [BN] – bisectoarea  ABP .
 210
Avem succesiv :
 în ΔBPC, rezultă :
** cum {P} Є [AD] şi [BD]  ]DC], rezultă ΔBPC isoscel
(mas(  PBC) = mas(  PCB) ;
** dar mas(  PBC) = 800 - 200 = 600 , deci
mas(  PBC)= mas(  PBC)=600 şi atunci rezultă ΔBPC echilateral,
deci
[BP]  [CP]  [BC] (1)
 din
mas( BAM ) = mas( ABP ) = 200 

[AB]-latura comuna  AMB ABP  [ AM ]  [ BP ] (2)
0 
mas( ABM ) = mas( BAP ) = 10 

 între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă i [AM]  [BC] .

A
200

100
M

100 P 100
600
100 100

600 600

B D C

Fig. 385

L.I.TR.1.14. În ΔABC, m(  ABC) = 2m(  ACB) şi [AD]  [BC], {D} Є [BC] .

Punctele E şi C sunt de o parte şi de alta a dreptei [AB] astfel încât [BE]  [AE]
şi m(  EAB) = m(  ACB). Bisectoarea  AED intersectează dreapta AC în M.
Dacă {H} = AE∩BC, să se arate că :
a) triunghiurile BHA şi AHC sunt isoscele ;
b) MCDE este paralelogram
c) Perimetrul paralelogramului MCDE este egal cu cel al triunghiului ABC.

Soluţie
Folosind datele din enunţ rezultă desenul din fig. 386

x
900 - x

x
E M
x O
 211

900-x
x 2x x

H B D C
Fig .386

a) În ΔABC fie
m(  EAB) = m(  ACB) = x şi atunci m(  ABC) = 2x

Avem succesiv :
 din ΔADC rezultă m(  CAD) = 900 – x
 din ΔADB rezultă m(  BAD) = 900 – 2x
 din ΔAEB rezultă m(  EBA) = 900 – x

Atunci rezultă :
m(  EBH) = 1800 – ( 900 – x + 2x ) = 900 – x, deci

m(  EBH) = m(  EBA) = 900 – x (1)

Din ( 1 ) rezultă că perpendiculara [BE} este şi bisectoarea  ABH , deci ΔABH este
isoscel şi avem :
m(  BHA) = m(  BAH ) = x şi respectiv [AB]  [BH] , [AE]  [EH] ( 2 )

În fine din m(  BHA) = m(  ACB ) = x rezultă că şi ΔAHC este isoscel şi avem :

[AC]  [AH] şi respectiv [CD]  [DH]

b) Din [AE]  [EH] rezultă [DE] mediana dusă din vârful unghiului drept al ΔADH şi
atunci avem [AE]  [EH]  [DE], deci ΔAED este isoscel cu [AE]  [ED] şi
respectiv
m(  ADE) = m(  EAD ) = m(  BAD) + m(  BAE ) = 900 – 2x + x = 900 - x
Din ΔAED avem
:
m(  AED) = 1800 - [m(  EAD) + m(  ADE ) ]= 1800 – ( 900 – x + 900 – x )= 2x

Atunci din EM bisectoarea  AED rezultă m(  DEM) = m(  AED) / 2 = 2x / 2 = x

Din
m(  DEM) = m(  MCD) = x rezultă MCDE paralelogram, deci [ME] || [CD] şi
[MC] || [DE] , respectiv [ME]  [CD] şi [MC]  [DE] .

c) Din E mijlocul lui [AH] şi [EM] || [CH] rezultă [EM] linie mijlocie în ΔACH . deci
[MC]  [AM] şi respectiv [EM] = [CH]/2 sau [EM]  [CO]  [DH]

Calculând perimetrul paralelogramului MCDE avem

PMCDE = [EM] + 2[MC] + [CD] = [HD] + 2[MC] + [CD] = [HB] + [BD] + [AC] + [CD] =

= [AB] + [BD] + [AC] + [CD] = [AB] + [AC] + [BC] = PΔABC

L.I.TR.1.15. Fie ΔABC un triunghi isoscel, M mijlocul bazei (BC) şi CAX adiacent
şi congruent cu MAC . Dacă MD  AX, ( D Є AX ) şi {E} = MD ∩ AC,
demonstraţi că BE  AC.

Soluţie
Fie datele din enunţ prezentate în desenul din fig. 387
Evident avem : m(  A) + (  B) + (  C) = 1800 . (1)
 212
Apoi avem de asemenea
 BAM   MAC   CAX = m(  A) / 2, deci  MAD   A
Din MD  AX şi MC  AM rezultă :  DMC   MAD   A – unghiuri cu laturile
perpendiculare.
Astfel din ΔMCE, ţinând cont şi de relaţia ( 1 ), rezultă
m(  MEC) = 1800 – [m(  DMC) + m(  ACB)] = 1800 – [m(  A) + m(  C)] = m(  B)

Din m(  MEC) = m(  B) şi m(  EMC) = m(  A) , rezultă [ME] este antiparalelă în

ΔABC, deci E este piciorul perpendicularei dusă din B pe [AC], adică BE  AC .

1 1 1
D

E
B

A C
B M C X

Fig. 387

L.I.TR.1.16. În triunghiul ABC, bisectoarea unghiului A şi mediana din B sunt

perpendiculare în D. Fie M, N, P respectiv mijloacele laturilor AB, AC, BC.
Să se arate că :
a) Punctele M, O şi P sunt coliniare ;
b) Triunghiul PON este isoscel .

Soluţie
a) Din datele enunţului rezultă
A

M N

B P C

Fig. 388

În ΔABN avem AO bisectoarea  BAN şi [AO]  [BN].

Dacă bisectoarea AO este perpendiculară pe bază, rezultă că ΔABN este isoscel cu
[AB]  [AN] şi [BO]  [ON] (1).
Din M mijlocul lui [AB] şi O mijlocul lui [BN] rezultă [MO] linie mijlocie în ΔABN , deci
obţinem :

[OM] || [AN] sau [OM] || [AC] (2)

 213

Din P mijlocul lui [BC] şi O mijlocul lui [BN] rezultă [PO] linie mijlocie în ΔBNC , deci
obţinem :
[OP] || [CN] sau [OP] || [AC] (3)

Din ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă evident M, O, P coliniare ( prin punctul O putem duce o

singură paralelă la [AC] )

[ AB]
b) Din [NP] linie mijlocie în ΔABC rezultă [ NP ]  . (4)
2

[ NC ]
Din [OP] linie mijlocie în ΔBCN rezultă [OP ] 
2
[ AN ]
Dar [NC]  [AN] şi atunci rezultă [OP]  şi folosind ( 1 ) avem
2
[ AB ]
[OP]  (5)
2
Din ( 4 ) şi ( 5 ) rezultă [OP]  [NP], deci ΔPON este isoscel.

L.I.TR.1.17. În triunghiul ABC, bisectoarea unghiului A este paralelă cu simetrica

dreptei AB faţă de BC, iar bisectoarea unghiului B este paralelă cu
simetrica dreptei AB faţă de AC. Determinaţi unghiurile triunghiului ABC.

Soluţie
Fie AM bisectoarea unghiului A ( M Є BC) şi BN bisectoarea unghiului B ( N Є AC) - fig. 389:
Fie Q simetricul lui A faţă de dreapta BC. Rezultă :
 BQ este simetrica lui AB faţă de BC ;
 AQ  BC ;
 dacă notăm {D} = AQ∩BC, atunci AD  DQ şi AB  BQ, deci ΔABQ isoscel şi respectiv
avem ΔABD  ΔQBD cu  BAD   BQD şi  ABD   QBD;
 dacă AM || BQ rezultă  BQD   MAD – alterne interne determinate de secanta AQ
 din AD  DQ şi  BQD   MAD rezultă ΔAMD  ΔBQD, deci AM  BQ
 din AD  QD şi DM latura comună, rezultă ΔAMD  ΔQMD deci AM  QM şi atunci
rezultă AB  BQ  QM  AM, deci ABQM este romb cu latura egală cu AB = a .
 analog pentru P simetricul lui A faţă de AC, rezultă
 AB  AP  PN  BM, deci ABQM este romb cu latura egală cu AB = a
 deci rezultă AB  BQ  QM  AM  AP  PN  BM = a (1)

A
E
N

B C
D M
 214
Q

Fig. 389

 din relaţia ( 1 ) rezultă ΔABM şi ΔABN isoscele şi în plus ΔABM  ΔABN, deci
obţinem  ABM   BAN = α , adică ΔABC este isoscel cu  ABC   BAC = α
de unde rezultă  ACB = 1800 - 2α

 din ABNP romb rezultă că diagonala BP este bisectoarea  ABN şi cum  ABN = α/2
rezultă  ABP = α/4 ;
 astfel în ΔABE avem  BAE +  ABE = 900 sau α + α/4 = 900 , de unde 5α = 3600, deci
α = 720

 aşadar avem  ABC   BAC = α = 720 şi respectiv  ACB = 1800 - 2α = 360:

L.I.TR.1.18. Fie triunghiul ABC, ascuţitunghic isoscel ( [AB]  [AC], D mijlocul

lui ( BC) şi fie {M} pe (AD) astfel încât AD + DM = AB, iar m(  MBC) = 150 .
Arătaţi că ΔABC este echilateral.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 390:

B D C

N X

Fig. 390

În B ducem în exteriorul ΔABC dreapta (BX) astfel încât  DBX = 150 şi

fie {N} = (BX) ∩ (AD). Rezultă BD bisectoarea  MBN şi cum [BD]  [MN] rezultă
că [BD] este înălţime şi mediatoare în ΔBMN, deci [MD]  [ND] şi ΔBMN este isoscel.
Din [MD]  [ND] , rezultă [AB]=[AD] + [MD]= [AD] + [ND]= [AN] , deci ΔABN este
isoscel şi avem
 ABN   ANB = 900 -  DBX = 900 – 150 = 750.

În ΔBMN, isoscel, avem de asemenea

 BNM   BMN = 900 -  DBX = 900 – 150 = 750.
Deci
 BNM   BMN   ABN   ANB = 750 , de unde obţinem :

 ACB   ABC =  ABN -  DBX = 750 - 150 = 600

Din mas(  ACB ) = mas(  ABC) = 600 , rezultă mas(  BAC) = 600 şi atunci rezultă
ΔABC echilateral.
 215
L.I.TR.1.19. Fie triunghiul ABC, dreptunghic în A, F un punct pe cateta AC şi AD  BF,
( DЄBC). Dacă  DAC   CBF demonstraţi că triunghiul ABD este isoscel
şi FD  BC.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 391 şi fie {O} = [AD]∩ [BF] . :

Din AD  BF, rezultă AO  BF şi atunci din ΔABF rezultă

m(  OAB) + m(  OAF) = m(  OAF)= 900

Atunci avem
m(  OAB) = 900 - m(  OAF) (1)

Din ΔBDO rezultă

m(  BDO) = 900 - m(  DBO) = β. (2)

D
β
O α
β
α
A F C

Fig 391

Cum m(  DBO) = m(  OAF) = α între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă

m(  BDO) = m(  BAD) = β
şi atunci avem α + β = 900 .
deci ΔBAD este isoscel cu baza [AD] şi [BA]  [BD] .

În ΔABD , isoscel, din [BO]  [AD] şi [BA]  [BD] , rezultă [AO]  [OD] .
În ΔAFD , din [BF]  [AD]  [FO]  [AD] şi [AO]  [OD] ., rezultă ΔAFD este isoscel,
deci avem m(  FAD) = m(  FDA) = α.
În fine rezultă m(  FDA) + m(  BDO) = α.+ β = 900 , deci FD  BC..

L.I.TR.1.20. Fie triunghiul ABC, {D} Є [BC] şi {M} Є [AD] astfel încât  AMF   ABC,
unde {F} Є [AC] şi  AME   ACB.
Să se arate că :
[MA] x [BC] = [MF] x [AB] + [ME] x [AC]

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 392

E F
 216
2 1

M
1 2

B D C

Fig. 392

Deoarece  EMF =  B +  C, rezultă  EMF +  A =  B +  C +  A = 1800 , deci

patrulaterul AEMF este inscriptibil şi atunci avem :
 AEF   AMF   B (1)
şi respectiv :

 AFE   AME   C (2)

Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă evident [EF] || [BC] .de unde rezultă ΔAEF  ΔAEF, deci obţinem
rapoartele :

[ AE ] [ AF ] [ EF ]
  =k (3)
[ AB ] [ AC ] [ BC ]

În patrulaterul inscriptibil AEMF, aplicăm Teorema lui Ptolemeu şi avem

[MA] x [EF] = [MF] x [AE] + [ME] x [AF] (4)

Din ( 3 ) rezultă : [AE] = k  [AB] ; [AF] = k  [AC] şi [EF] = k  [BC] şi înlocuindu-le în ( 4 ) avem
succesiv :

[MA]  k  [BC] = [MF]  k  [k[AB] + [ME]  k  [AC] sau prin împărţire cu k

[MA] x [BC] = [MF] x [AB] + [ME] x [AC]

L.I.TR.1.21. Se dă triunghiul ABC, [AE] bisectoarea unghiului  A , {E} Є [BC] şi

BF  AC, {F} Є [AC] . Ştiind că [AE]  [BF] = {O} şi  AOF   ACE,
să se arate că :
a) CO  AB ;
b) ΔABC este echilateral.
Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 393 :
a) Dacă  AOF   ACE atunci fie m(  AOF)  m(  ACE) = m(  C) = a .
Din AE bisectoare, rezultă :  BAE   CAE şi atunci fie m(  BAE)  m(  CAE) = b.
Din BF  AC rezultă ΔAOF dreptunghic în F, deci m (  AFO) = 900 .
Astfel din ΔAOF obţinem m(  OAF) + m (  AOF) = 1800 - m (  AFO) = 1800 – 900 = 900,
deci a + b = 900 (1)

A
b b
a
D
O
b a
b b
B E C
 217
Fig. 393
Apoi în ΔAEC avem succesiv :
m (  CAE) = b ; m (  ACE) = a şi m (  AEC) = 1800 – [m (  CAE) + m (  ACE)] =
= 1800 – ( a + b ) = 1800 – 900 = 900 , deci AE  BC , adică [AE] este înălţime în ΔABC.
Din [AE] şi [BD] înălţimi rezultă O este ortocentru în ΔABC şi atunci CO  AB .

b) Din [AE] bisectoare şi înălţime rezultă ΔABC este isoscel cu [AB]  [AC] şi  ABC   ACB
Din [BD]  [AC] şi [BA]  [AE] rezultă m (  ABD) = b ca unghiuri cu laturile
perpendiculare.
Din [BD]  [AC] şi [BC]  [AE] rezultă m (  CBD) = b ca unghiuri cu laturile
perpendiculare.

Deci [BD] este şi bisectoare şi în plus m (  ABC) = m (  ACB) = m(  BAC)= 2b,

deci avem 2b x 3 = 1800 , 2b = 600 şi atunci
m (  ABC) = m (  ACB) = m(  BAC)= 600 , adică ΔABC este echilateral.

L.I.TR.1.22. Dacă în triunghiul ABC, I este centru cercului înscris şi IA = IB = IC

atunci triunghiul ABC este echilateral .

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 396 :

A
a a

F D
I
b c a
b c
B E C

Fig. 396

 A   B   C 
Fie m    a ; m   b ; m c .
 2   2   2 
Ducem IE  BC , ID  AC şi IF  AB. Atunci avem ID = IE = IF = r ( raza cercului înscris ).
Din AI = BI = CI şi ID = IE = IF = r rezultă congruenţa triunghiurilor următoare ( cazul I.C. ) :
ΔAID  ΔAIF  ΔBIF  ΔBIE  ΔCIE  ΔCID de unde obţinem a = b = c , deci
2a = 2b = 2c sau m (  A) = m (  B) = m(  C)= 600 şi ΔABC este echilateral .

L.I.TR.1.23. În triunghiul ABC cu m(  A) = 900 , o înălţime şi o mediană au aceeaşi

lungime, egală cu a. Determinaţi aria triunghiului .

Soluţie
Evident nu poate fi vorba de înălţimea şi mediană duse din acelaşi vârf deoarece ar rezulta
un triunghi dreptunghic în care ipotenuza ar fi egală cu o catetă , ceea ce este imposibil
- fig. 397.a .
 218

B
AD  BC şi [AM] – mediană
D Avem AD = AM = a – imposibil
Analog rezultă şi din celelalte vârfuri
M
a a

A C

Fig. 397.a.

Atunci rezultă următoarele două cazuri :

a) Înălţimea din B , adică [BA] este egală cu mediana din A , adică [AM] – Fig. 397. b

M
a a
a

A C

Fig. 397.b.

Din ΔABC, dreptunghic în A şi [AM] mediană rezultă

 din proprietatea medianei dusă din vârful unghiului drept avem :
[AM]  [BM]  [CM] şi deci AM = BM = CM = a

 conform teoremei lui Pitagora avem

AC2 = BC2 – AB2 = (2a)2 – a2 = 3a2 , deci AC = a 3
AC  AB a 3  a a 2 3
şi atunci AABC   
2 2 2

b) Înălţimea din C , adică [CA] este egală cu mediana din B , adică [BN] – Fig. 397. c
Din ΔABC, dreptunghic în A şi [BN] mediană şi AC = BN = a , rezultă
 din proprietatea medianei avem : AN = NC = a/2
 conform teoremei lui Pitagora în ΔABN, dreptunghic în A , avem
2
2 2 2 a 2 2 a 2 3a 2 a 3
AB = BN – AN = a –   = a - = , deci AB =
2 4 4 2
a 3
a
şi atunci AC  AB 2 a2 3
AABC   
2 2 4
 219

A N C

Fig.397.c.

L.I.TR.1.24. În triunghiul ABC cu AB = AC = 15 cm şi BC = 24 cm.

Pe înălţimea (AM) se iau punctele N şi P astfel încât AN = 3 cm şi
AP = 4,5 cm. Paralele prin N şi P se duc paralele la BC care intersectează
pe (AC) respectiv în E şi F . Să se afle lungimea segmentului [EF] şi aria
triunghiului BEF.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 398.:
A

D
N
E

P F

B M C

Fig. 398

Din [AM] mediană şi BC = 24 cm, rezultă BM = MC = 12 cm.

Din ΔAMC , dreptunghic în M, avem :
AM2 = AC2 – CM2 = 152 - 122 = 225 – 144 = 81 = 92 , deci AM = 9 cm.
Din AP 4,5 cm rezultă PM = 9 – 4,5 = 4,5 cm deci AP = PM = 4,5 cm şi atunci din PF || BC
şi respectiv AP = PM rezultă AF = FC = 15 : 2 = 7,5 cm
AN 1 AN 1 AE 1
Din AN = 3 cm rezultă  şi atunci din NE || BC şi  rezultă  , deci
AM 3 AM 3 AC 3
AC 15
obţinem AE    5 cm .
3 3
5
Atunci EF = AF – AE = 7,5 cm – 5 cm = 2,5 cm = cm .
2
EF  BD
Ducem BD  AC, respectiv înălţimea din B. Atunci rezultă : ABEF 
2
Pentru a calcula pe BD procedăm astfel :
 220
BC  AM AC  BD
 Avem AABC   de unde rezultă BC  AM  AC  BD sau
2 2

24  9 24  3 72
24 x 9 = 15 x BD, deci BD    cm
15 5 5
5 72

 Atunci A EF  BD 2 2 5 18 2
BEF     5  9  45 cm
2 2 2

L.I.TR.1.25. Fie ABC un triunghi isoscel cu m(  B) = m(  C) = 400 şi D un punct

pe (AB), astfel încât {B}Є(AD) şi [AD]  [BC] . Pe latura AD se construieşte
triunghiul echilateral ADE astfel încât E şi C sunt de aceiaşi parte a
dreptei AD. Demonstraţi că CD este bisectoarea unghiului ADE.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 399., unde [BC]  [AD]  [DE]  [AE]:

A
60 40
40
O C
40 80
B 50
M
30
D’ = D
30
60 40

E = E’

Fig. 399

Fie {O} = BC  AE . Rezultă m(  CAO) = 1000 – 600 = 400 , deci ΔAOC isoscel,
cu [AO]  [CO].
Ducem CM  AE, {M} Є(AE). În ΔAMC , dreptunghic în M rezultă
m(  ACM) = 900 – m(  CAM) = 900 – 400 = 500 iar
m(  MCO) = 500 – m(  ACO) = 500 – 400 = 100 şi atunci
m(  COM) = 900 – m(  MCO) = 900 – 100 = 800 şi atunci m(  AOB) = m(  COM) = 800
ca unghiuri opuse la vârf.
Prelungim pe CM până întâlneşte dreapta (AB) în punctul D’.
Rezultă :
 din ΔAMD’ , dreptunghic în M, cu m(  AD’M) = 900 – m(  D’AM) = 900 – 600 = 300 ;
 construim faţă de dreapta D’C în semiplanul care îl conţine pe E unghiul  CD’E cu m( 
CD’E’) = 300 unde {E’}Є(AE). Evident (CD’) este bisectoarea  AD’E’ .
 Atunci m(  AD’E’) = 600 şi evident m(  D’E’A) = 600 , deci ΔAD’E’ este echilateral cu [AD’]
 [AE’]  [D’E’] şi în care D’M este bisectoare şi mediană, deci AM = ME’.
 Apoi din [AM] = [ME’] şi [CM] latură comună rezultă ΔAMC  ΔCME’ şi atunci
[CE’]  [AC]  [AB], deci ΔACE’ este isoscel cu m(  CAE’) = m(  CE’A) = 400 şi
m(  MCE’) = 500 iar m(  OCE’) = 500 + 100 = 600

[ AO ]  [OC ] 

 Din BAO  OCE ' AOB COE '  [BO]  [OE’]
[ AB ]  [CE '] 


 221

 În fine avem AE’ = AO + OE’ = OC + BO = BC , deci AE’ = AE, adică E = E’ şi atunci

D=D’ iar CD este bisectoarea unghiului  ADE.

L.I.TR.1.26. Fie ABC un triunghi echilateral şi M mijlocul lui [AC]. Fie Q simetricul
lui M faţă de BC şi P simetricul lui B faţă de Q. Demonstraţi că
punctele M, C, P sunt coliniare.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 400:

60

M
60
30

30
30 60
B N C
30
60

P
Fig. 400

Din Q simetricul lui M faţă de BC rezultă MQ  BC şi [MN]  [NQ] unde {N} = MQ  BC.
Cum [BM] este în ΔABC echilateral mediană rezultă ca este şi bisectoare şi înălţime,
deci avem MM  AC:şi m(  ABM) = m(  CBM) = 300.
În ΔBMN, dreptunghic în N avem m(  BMN) = 900 - m(  CBM) = 600 .
[ MN ]  [ NQ ] 
Din  BNM BNQ  m(  NBQ) = m(  NBM) = 300
[ BN ]  laturacomuna 
şi respectiv m(  BMN) = m(  BQN) = 600
Aşadar ΔBMQ este echilateral şi deci [BM]  [BQ]  [MQ].
În ΔBMC avem m(  BCM) = 600 şi CM  BM.
În ΔBMP avem [BQ]  [QP]  [QM] iar m(  MBP) = 600 şi QM = BP/2, deci ΔBMP este un
triunghi dreptunghic particular şi avem PM  BM.
Din CM  BM şi PM  BM rezultă că în punctul M am dus două perpendiculare pe BM ceea ce
este imposibil şi atunci perpendiculara CM este inclusă în perpendiculara PM motiv pentru care
punctele M, C şi P sunt coliniare.

L.I.TR.1.27. Pe latura BC a unui triunghi isoscel ABC cu m(  BAC) = 1000 se ia un

punct E astfel încât BE = AB. Fie D un punct astfel încât BC separă
punctele A şi D, iar triunghiul AED este echilateral. Se cere :
a) [BC]  [AD]
b) Punctul E este egal depărtat de AC, AD şi DC.

Soluţie
Folosind datele din enunţ, rezultă desenul din fig. 401 :

A
 222
100
40 30 30

40 100 70 40
60 100 60 40
B F E C

40 20 20
60

Fig. 401

a) Din m(  BAC) = 1000 şi ΔABC isoscel rezultă [AB]  [AC] şi  ABC   ABC cu
m(  ABC) = m(  ACB) = 400
Deoarece m(  ABD) = m(  ABC) + m(  EBD) = 400 + 600 = 1000 şi
[AB]  [AC]  [BE]  [BD]  [DE] obţinem :

[ AC ]  [ BD] 

Din BCA  ABD  ABC ABD  [ BC ]  [ AD ]
[ AB ]  laturacomuna 

b) Din [AB]  [BE] şi m(  ABE) = 400 rezultă ΔABE isoscel şi m(  BAE) = m(  BEA)= 700
În ΔACE unghiul BAE este unghi exterior şi atunci obţinem :
m(  BAE) = m(  ACE) + m(  CAE) sau 700 = 400 + m(  CAE) de unde
m(  CAE) = 300 şi atunci m(  DAE) = 1000 –[ m(  BAD)+ m(  CAE)] = 300
Din m(  DAE)= m(  CAE)=300 rezultă că AE este bisectoarea m(  AEC), deci punctul E
este egal depărtat de AC şi AD.
Din [AB]  [BD] şi m(  ABD) = 1000 rezultă ΔABD isoscel şi
m(  BAD) = m(  BDA)= 400
Fie F = BC  AD.
În ΔABF isoscel rezultă m(  AFB) = 1000 şi respectiv [AF]  [BF] şi atunci cum
[BC]  [AD] rezultă BC - BF =AD – AF  CF = DF sau [CF]  [DF] .
Din [CF]  [DF] şi m(  AFB) = m(  CFD) = 1000 ( opuse la vârf) rezultă
ΔCDF isoscel cu m(  DCF) = m(  CDF) = 400
Cum m(  BDE) = 600 şi m(  BDA) = 400 rezultă m(  EDF) = 600 – 400 = 200
Din m(  CDF) = 400 şi m(  EDF) = 200 rezultă m(  CDE) = 200 deci DE este bisectoarea unghiului
CDF şi atunci E este egal depărtat de AD şi CD .
Aşadar E este egal depărtat de AD, AC şi CD şi atunci E este intersecţia bisectoarelor în
ΔACD.

L.I.TR.1.28. Laturile unui triunghi au lungimile a, b, c şi verifică relaţia

a a
  2.
b c
Stabiliţi natura triunghiului.

Soluţie
a a a a
Din   2 rezultă  2 , deci a  b 2 şi respectiv din  2 rezultă a  c 2 .
b c b c
 223
Din a  b 2 şi a  c 2 obţinem b 2  c 2 adică b = c şi atunci triunghiul este isoscel
având laturile :
b = c = k şi a  k 2

L.I.TR.1.29. Un triunghi are lungimile înălţimilor egale cu 2 3 cm, 3 2 cm şi 6 cm.

Arătaţi că triunghiul este dreptunghic şi calculaţi aria acestuia.

Soluţie
Fie ha = 2 3 cm, hb = 3 2 cm şi hc = 6 cm.
a  ha b  hb c  hc
Folosind formula ariei unui triunghi avem : AABC    de unde prin înlocuirea
2 2 2
lungimilor înălţimilor obţinem :

a 2 3 b3 2 c 6 3b 2
  sau a  3   3c (1)
2 2 2 2

3c 3c 3 3b 2
Din ( 1 ) rezultă a  3  3c sau a   c 3 şi respectiv  3c sau b 2  2c sau
3 3 2
2c
b c 2
2

Din a  c 3 şi b  c 2 rezultă a2 – b2 = 3c2 – 2c2 = c2 , adică a2 = b2 + c2 deci ΔABC este

triunghi dreptunghic în A deoarece verifică relaţia din teorema lui Pitagora.
bc
În fine calculând aria triunghiului obţinem : AABC 
2
Analizând lungimile înălţimilor, rezultă
 deoarece  A>  B şi  A>  C, rezultă ha = 2 3 cm şi atunci hb = c = 3 2 cm şi
respectiv hc = b = 6 cm ;
bc 3 2 6
 atunci avem AABC    9 2 cm2
2 2

L.I.TR.1.30. În triunghiul ABC lungimile laturilor sunt proporţionale cu numerele

naturale 5, 4, 3 . Dacă median AM ( MЄ(BC) ) are lungimea egală
cu 5 cm, aflaţi lungimile înălţimii şi bisectoarei duse din vârful A.

Soluţie
Avem evident :
a b c
   t , de unde obţinem : a = 5t ; b = 4t ; c = 3t.
5 4 3
Apoi se observă că b2 + c2 = a2 deoarece prin înlocuire avem succesiv :
(4t)2 + (3t)2 = (5t)2  16t2 + 9t2 = 25t2 , deci triunghiul ABC este dreptunghic în A şi
are ipotenuza a = 5t şi catetele b = 4t şi respectiv c = 3t – Fig. 402.a.

a = 5t
c = 3t M
 224

A b = 4t C

Fig. 402.a.

Cum AM = BM = CM = 5 cm, rezultă AM = BA / 2 , de unde 5t / 2 = 5, deci 5t = 10 si

atunci t = 2, de unde obţinem a = 10 cm ; b = 8 cm ; c = 6 cm .
Ducem înălţimea AD  BC cu DЄ BC – Fig. 402.b

B
D
10 cm
6 cm

A 8 cm C

Fig. 402.b.
Notăm BD = x şi atunci CD = 10 – x.
Din ΔABD şi ΔACD avem succesiv :
* AD2 = AB2 - BD2  AD2 = 36 – x2 (1)
* AD2 = AC2 – CD2  AD2 = 64 – ( 10 – x )2 (2)
* între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem :

64 – ( 10 – x )2 = 36 – x2  64 – 100 + 20x – x2 = 36 – x2  20x = 72 ;

72 18
x   3, 6 cm
20 5
2 2
 18  25  36  324 576  24 
 înlocuind în ( 1 ) rezultă : AD  36    
2
    de unde avem
5 25 25  25 
24
AD  cm
25

Pentru calculul bisectoarei fie [AN] bisectoarea unghiului drept – Fig 402.c.

B
α D
N
6 cm 10 cm

45
45 β

A 8 cm C

Fig. 402.c.
Conform teoremei bisectoare putem calcula segmentele determinate de aceasta pe
a treia latură , respectiv :
ac ab
BN  şi CN 
bc bc
Deci obţinem :
 225
ac 10  6 60 30
BN     şi respectiv
b  c 8  6 14 7

ab 10  8 80 40
CN    
b  c 6  8 14 7
18 30 18 24
Cum BD  x  avem DN  BN  BD    cm
5 7 5 35
Apoi în ΔADN, dreptunghic în D aplicăm Teorema lui Pitagora şi avem :

2 2
 24   24   1 1  24 2  74
AN  AD  DN        242   2  2  
2 2 2
, de unde obţinem :
 25 35  25  35
2
 25   35 

242  74 24 24
AN   74  74 cm .
25  35 2
5  35 175

L.I.TR.1.31. Fie triunghiul ABC de arie S şi M un punct pe AC din care ducem MN || BC,
N pe AB şi MP || AB, P pe BC. Dacă aria triunghiului AMN este a
şaisprezecea parte din aria triunghiului ABC să se afle în funcţie
de S aria triunghiului MPC.

Soluţie
Fie ΔABC şi MN || BC, MЄ AC şi NЄ AB – fig. 403.
AM AN MN AQ
Se dau : ΔAMN  ΔBCN , adică au loc relaţiile :     k - care este
AC AB BC AD
raportul de asemănare.

Atunci, are loc relaţia :

MN  AQ
AMNP 2 MN  AQ 2 MN  AQ MN AQ
       k k  k2
AABC BC  AD 2 BC  AD BC  AD BC AD
2
S
S A 1
Ştiind că AAMN  , atunci rezultă MNP  16  1  k 2 , de unde k  .
16 AABC S 16 4

N Q M

B C
D P
Fig.403.
Deci obţinem :

AM AN MN AQ 1 AC AB
    , de unde avem AM  şi AN  .
AC AB BC AD 4 4 4
 226
AC 3 AC 3BC
Atunci CM  AC  AM  AC   şi atunci CP  .
4 4 4
Analog avem :
3 AC 2 2
AMPC  CM   3  9
CM 3 şi atunci rezultă      adică
 4  AABC  AC   4  16
AC AC 4
9 9S
AMPC  AABC  
16 16

L.I.TR.1.32. Fie triunghiul ABC în care se ştie că m(  A) = 2x + 300 , m(  B) = 8x - 600 .

Determinaţi x , dacă triunghiul este dreptunghic.

Soluţie
Avem posibilităţile :
a) m(  A) + m(  B) = 900 , adică 2x + 300 + 8x – 600 = 900 de unde succesiv obţinem
10x =1200 ; x = 120 şi atunci m(  A) = 540 , m(  B) = 360 şi m(  C) = 900
b) m(  A) + m(  C) = 900 , adică m(  C) = 1800 – ( 2x + 300 + 8x – 600 ) = 2100 – 10x,
de unde succesiv obţinem 2x + 300 + 2100 – 10x = 900 sau 8x = 1500 , x = 18045’
şi atunci m(  A) = 67030’ , m(  B) = 900 şi m(  C) = 22030’
c) m(  B) + m(  C) = 900 , adică 8x - 600 + 2100 – 10x = 900 sau 2x = 600 , x = 300
şi atunci m(  A) = 900 , m(  B) = 1800 şi m(  C) = -900 – deci nu avem soluţii

L.I.TR.1.33. Pe ipotenuza BC a triunghiului ABC se iau punctele D şi E astfel încât

[BD]  [AB] şi [CE]  [AC]. Aflaţi măsura unghiului DAE.

Soluţie
Rezultă succesiv – vezi Fig. 404 :

B
E
y

x
D
m
z
n

A C

Fig. 404

Din [BD]  [AB] rezultă ΔABD isoscel cu m(  BAD) = m(  BDA) = x.

Din [CE]  [AC] rezultă ΔACE isoscel cu m(  AEC) = m(  CAE) = y.
Fie m(  BAE) = p , m(  CAD) = q şi m(  DAE) = z
Obţinem :
p + z + q = 900 (1)
x=p+z (2)
y=q+z (3)
0
x + y + z = 180 (4)
Între (1), (2), (3) şi (4) obţinem :
p + z + q + z + z = 1800 ; (p + z + q ) + 2z = 1800 ; 900 + 2z = 1800 ;
 227
0 0
2z = 90 , deci z = 45 sau m( DAE) = 450


L.I.TR.1.34. În triunghiului dreptunghic ABC (m(  A) = 900 ) se construieşte bisectoarea

unghiului C, care intersectează înălţimea AD ( DЄBC) în P .
Arătaţi că triunghiul APE este isoscel.

Soluţie
Folosind datele din enunţ obţinem fig. 405

E
P
x
x
A C

Fig. 405

Din CE bisectoarea unghiului C, fie m(ACE) = m(BCE) = x .

Din ΔCDP, dreptunghic în D, rezultă m(  CPD) = 900 – x şi atunci
m(  APE) = m(  CPD) = 900 – x ca unghiuri opuse la vârf.
Din ΔACE, dreptunghic în A, rezultă m(  AEP) = 900 – x şi atunci din
m(  AEP) = m(  APE) = 900 – x rezultă ΔAPE isoscel.

L.I.TR.1.35. În triunghiului isoscel ABC ( AB = AC ) se construieşte înălţimea

BD ( DЄAC). Fie E un punct pe dreapta BD astfel încât DЄ( BE ) şi BD = DE .
Arătaţi că triunghiul ABE este isoscel.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 406

B C
Fig. 406

Din BD = DE şi AD  BE rezultă AB = AC , deci ΔABE este isoscel .

L.I.TR.1.36. O latura a unui triunghi isoscel este de 6 cm iar alta are 10 cm.
Aflaţi perimetrul triunghiului.

Soluţie
Avem soluţiile :
a) a = b = 6 cm şi c = 10 cm şi atunci P = 2 x 6 + 10 = 22 cm
b) a = b = 10 cm şi c = 6 cm şi atunci P = 2 x 10 + 6 = 26 cm
 228

L.I.TR.1.37. Fie [AB] un segment şi P un punct pe AB diferit de mijlocul segmentului.

Pe perpendicularele în A şi B se iau de aceeaşi parte a dreptei (AB),
punctele M şi respectiv N astfel încât [AM]  [BP] şi [BN]  [AP].
a) Arătaţi că ΔAPM  ΔBNP
b) Aflaţi măsura unghiurilor triunghiului MNP.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 407

M
45
β

45 N
α

α
β

A P B
Fig. 407

a) Din [AM]  [BP] şi [AP]  [BN] rezultă ( cazul ) C.C. de la triunghiurile dreptunghice) că
ΔAPM  ΔBNP .
b) Din ΔAPM  ΔBNP rezultă [MP]  [NP], deci ΔMNP este isoscel cu m(  MNP) = m(  NMP)
Tot din ΔAPM  ΔBNP rezultă notaţiile :
m(  APM) = m(  BNP) = α şi respectiv m(  AMP) = m(  BPN) = β
Cum α + β = 900 şi  APB este un unghi alungit, rezultă
m(  MPN) = 1800 – (α + β) = 900 , deci ΔMPN este dreptunghic isoscel şi atunci
m(  MNP) = m(  NMP) = 450

L.I.TR.1.51. Un triunghi ABC are m(  B) = 150 şi m(  C) = 300.

Aflaţi măsura unghiului format de înălţimea din A şi bisectoarea
unghiului A.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 408
Din AE bisectoare avem m(  BAE) = m(  CAE) = m(  A) / 2
Dar m(  A) = 1800 – ( 300 + 150 ) = 1350 şi atunci m(  BAE) = m(  CAE) = 67030’.
Din ΔACD, dreptunghic în D avem m(  CAD) = 900 – 300 = 600
Atunci x = m(  DAE) = m(  CAE) - m(  CAD) = 67030’ – 600 = 17030’

A
60 75
x

30 15

C D E B
 229

Fig. 408

L.I.TR.1.38. În triunghiul ABC construim AD  BC, ( D Є (BC)), iar E şi F sunt mijloacele

segmentelor AD, respectiv CD. Ştiind că BE  AF, arătaţi că triunghiul ABC
este dreptunghic.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 409

A
N

B D F C

Fig. 409

Avem AD = 2ED şi DC = 2DF.

Din BE  AF şi BD  AD, rezultă  EBD   DAF – ca unghiuri cu laturile
perpendiculare.
Din  EBD   DAF rezultă ΔBED  ΔADF ( cazul U. ascuţit de la triunghiurile
dreptunghice ).
Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :
AD
ED BD BD AD BD
  2    de unde rezultă AD 2  BD  DC
DF AD DC AD DC AD
2
Ultima relaţie este echivalentă cu relaţie din teorema înălţimii într-un triunghi dreptunghic,
deci triunghiul ABC este dreptunghic în A.

L.I.TR.1.39. Pe laturile AB, BC şi AC ale triunghiului echilateral ABC se iau punctele

M, N şi respectiv P astfel încât lungimile segmentelor AM, BN şi CP să
fie egale.
Din MC  PB = {E}, AN  PB = {F} , MC  AN = {G}, să se arate că
triunghiul EFG este echilateral .

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 410

P
F
M
E G

B N C
 230

Fig. 410

Fie AM = BN = CP = b
Avem m(  A) = m(  B) = m(  C) = 600 şi respectiv AB = BC = AC = a .
AC  AB 

Din m( A) = m( B)  AMC ABN , deci rezultă MC = AN
AM  BN 


AC  BC 

Din m( A) = m( C)  AMC BCP , deci rezultă MC = BP
AM  CPN 


Deci putem nota AN = BP = CM = x şi atunci AP = BM = CN = b – x .

Din AB = AC = BC = a , AM = BN = CP = b şi AN = BP = CM = x rezultă
ΔABN  ΔBCP  ΔCAM de unde avem :
m(  BAN) = m(  ACM) - m(  CBP) = α

Din AB = AC = BC = a , AM = BN = CP = b şi AN = BP = CM = x rezultă
ΔABP  ΔBCM  ΔCAN de unde avem :
m(  ABP) = m(  BCM) - m(  CAN) = β
Atunci rezultă
m(  AFB) = m(  BEC) = m(  AGC) = 1800 – (α + β)
de unde obţinem
m(  EFG) = α + β ca unghi exterior al ΔAFB ;
m(  FEG) = α + β ca unghi exterior al ΔBEC ;
m(  EGF) = α + β ca unghi exterior al ΔAGC ;

Din m(  EFG) = m(  FEG) = m(  EGF) = α + β rezultă ΔEFG echilateral.

L.I.TR.1.40. În triunghiul isoscel ABC ( AC = BC) cu m(  C) = 400, mediatoarea

segmentului AC intersectează dreapta AB în Q, iar pe BC în P.
Aflaţi măsura unghiului triunghiului PQC.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 411

C
40

(d)
30
M

P
70 70 20 Q
 231
A B

Fig. 411

Din ΔABC isoscel şi m(  ACB) = 400 , rezultă m(  CAB) = m(  CBA) = 700.

Din (d)  AC şi AM = CM , rezultă ΔAQC este isoscel, deci AQ = CQ şi
m(  CAQ) = m(  ACQ) = 700 .
Atunci m(  QCB) = m(  QCP) = 700 – 400 = 300 .
Din ΔAMQ dreptunghic în M rezultă m(  AQM) = 900 – 700 = 200
Cum ΔAQC este isoscel şi QM este mediană, înălţime şi bisectoare, rezultă
m(  AQM) = m(  CQM) = 200 , dec m(  PQC) = 200 şi atunci
m(  CPQ) = 1800 – ( 300 + 200 ) = 1300

L.I.TR.1.41. În triunghiul ABC cu m(  B) = 300 iar m(  C) = 1050 fie D mijlocul laturii BC.
Să se determine măsura unghiului DAC.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 412
Avem m(  A) = 1800 – ( 300 + 1050 ) = 450.
Ducem CE  AB şi atunci in ΔAMC , dreptunghic în M avem
m(  ACM)= m(  CAM) = 450 şi AM = CM

A
45
M
60
30
45 60 60 30
C B
D

Fig. 412

În ΔBCM, dreptunghic în M, avem m(  CBM)= 300şi atunci ΔBCM este un

triunghi dreptunghic particular şi din CD = BD , rezultă ΔCDM este echilateral şi
ΔBDM este isoscel cu CM = MD = CD = DC .
Din CM = MD = AM rezultă ΔAMD isoscel , deci m(  ADM)= m(  DAM).
Cum m(  AMD)= 900 + 600 = 1500 rezultă

1800  1500
m(  ADM)= m(  DAM) =  150
2

Atunci m(  DAC) = m(  CAM) - m(  DAM) = 450 – 150 = 300

L.I.TR.1.42. În triunghiul ABC fie BP mediana din B ( {P}Є(AC)), M mijlocul medianei BP,
D simetricul lui A faţă de B şi E = AM  CD.
Se cere :
a) BECP este paralelogram ;
b) Triunghiurile ACD şi BEP au acelaşi centru de greutate.
 232

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 413
A

M
B C
G O

D
Fig. 413

a) Din BP mediană rezultă AP = PC

Din D simetricul lui A faţă de B rezultă AB = BD
Din AP = PC şi AB = BD rezultă BP linie mijlocie în ΔACD, deci BP || CD.
Din BM = MP rezultă AM mediană în ΔABP şi cum BP este linie mijlocie în ΔACD rezultă
AE mediană şi în ΔACD, deci DE = EC .
Din AB = BD şi DE = EC rezultă BE linie mijlocie în ΔACD, deci BE || AC
Din BP || CD şi BE || AC rezultă BPCE paralelogram
Notăm cu O intersecţia diagonalelor paralelogramului BPCE şi avem BO = OC şi PO = OE.
b) Fie G = BC  AE. Din AB = BD şi DE = EC rezultă CB şi respectiv AE mediane în
ΔACD, deci G este centru de greutate al ΔACD.
Din BM = NP rezultă EM mediană în ΔBPE.
Din PO = OE, rezultă BO mediană în ΔBPE, deci G este şi centru de greutate
al ΔBPE.

L.I.TR.1.43. În triunghiul ABC , cu AC > AB, fie AD bisectoarea din A ( {D} Є(BC))
şi AM mediana din A ({M} Є(BC)). Ducem BN  AD, ( {N} Є(AD)).
Se cere :
c) MN || AC
DM BC
d) Are loc egalitatea 
MN AB  AC

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 414

P
N

B D M C

Fig. 414
 233

a) Prelungim BN până întâlneşte pe AC în punctul P.

Din AD bisectoare rezultă m(  BAD)= m(  CAD) = m(  C)/2 = α
Din ΔBAN, dreptunghic în N rezultă m(  ABN)= 900 - m(  C)/2 = 900 - α
Analog Din ΔPAN, dreptunghic în N rezultă m(  APN)= 900 - m(  C)/2 = 900 - α
Deci ΔABP este isoscel şi atunci AN este bisectoare, mediană şi înălţime în ΔABP
de unde rezultă BN = NP.
Din BN = NP şi BM = MC , rezultă MN linie mijlocie în ΔBPC, deci MN || PC, de
unde obţinem MN || AC.
b) În ΔADC avem MN || AC, deci ΔDMN  ΔDAC .
Scrie rapoartele de asemănare şi avem :
DM MN DM DC
 sau  (1)
DC AC MN AC
Din Teorema bisectoarei avem :
DC AC DC AC DC AC
 sau  sau  sau
BD AB BD  DC AB  AC BC AB  AC
DC BC
 (2)
AC AB  AC
DM BC
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă 
MN AB  AC

L.I.TR.1.44. În triunghiul ABC mediatoarea laturii BC intersectează dreapta AB în

punctul M şi face cu aceasta un unghi de 300
Demonstraţi că triunghiul MBC este echilateral.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 415
Fie D mijlocul laturii BC şi (d)  BC mediatoarea laturii BC şi m(  CMD) = 300.
În ΔCMD , dreptunghic în D, din m(  CMD) = 300.rezultă m(  MCD) = 600..
Cum BD = DC şi (d)  BC rezultă MD bisectoare şi înălţime în ΔBMC, deci
m(  BMD) = m(  CMD) = 300 şi respectiv m(  BMC) = 600 .
Din m(  MCB) = 600 şi m(  BMC) = 600 rezultă m(  CBM) = 600, adică ΔBMC
este echilateral.

30

B D C

Fig. 415
 234

L.I.TR.1.45. În triunghiul ABC fie E mijlocul laturii BC, AD înălţimea din A ( D Є (BC)) .
Ştiind că AB = AE = 8 cm, BC = 18 cm şi m(  BAE) = 300 se cere să se
calculeze aria triunghiului ABC.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 416

A
30
8 cm 8 cm

B D E C

Fig. 416

Din BC = 18 cm , BE = EC rezultă BE = 9 cm.

Din AB = AE = 8 cm , rezultă AD este înălţime şi mediană în ΔBAE, deci AD = ED = 9/2 cm
Atunci în ΔBAD rezultă
2
 9  175
AD  AB  BD  8    
2 2 2 2

2 4
175 7  25 5
deci AD    7 cm
4 4 2

5
18  7
Atunci obţinem : BC  AD 2 45 7 cm2
AABC   
2 2 2

L.I.TR.1.46. În triunghiul ABC isoscel ( [AB]  [AC] ), fie BM  AC, ( M Є (AC)) şi

CN  AB, ( N Є (AB)).
Se cere :
a) ΔCMB  ΔBNC ;
b) Dacă P = BM  CN, să se arate că PA  BC.

Soluţie

Conform datelor din enunţ obţinem - Fig.417

N M

B C

Fig. 417

a) Din ΔABC isoscel rezultă că înălţimile din B şi C sunt congruente, adică [BM]  [CN].
BC  laturacomuna 
Din  BMC BNC .
[ BM ]  [CN ] 
 235

b) Din BMC BNC rezultă [MC]  [BN] şi atunci [AM]  [AN]

AP  laturacomuna 
Din  APM APN , deci obţinem MAP  NAP .
[ AM ]  [ AN ] 
Din  MAP   NAP rezultă AP este bisectoarea unghiului A şi atunci în triunghiul
isoscel ABC, AP este bisectoarea unghiului A şi înălţime din vârful A, deci AP  BC.

L.I.TR.1.47. În triunghiul ABC isoscel ( [AB]  [AC] ), fie M, N Є (AB) şi P, Q Є (AC)

astfel încât AM = MN = NB şi AP = PQ = QC.
Notăm E = MQ  NP, F = BQ  CN şi cu R mijlocul lui BC.
Se cere :
a) [BQ]  [CN]
b) Punctele A, E, F şi R sunt coliniare.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 418

M P
E
N Q
F
B R C

Fig. 418

a) Unim M cu P şi N cu Q. Rezultă MP || NQ || BC.şi atunci avem :

* BNQC trapez isoscel , deci diagonalele sunt congruente, adică [BQ]  [CN]

b) Din BNQC trapez isoscel rezultă FR  BC cu BR = RC, deci F Є (AD).

Analog NMPQ este trapez isoscel şi atunci E Є (AD)
Aşadar A, E, F şi R sunt coliniare

L.I.TR.1.48. În triunghiul ABC, dreptunghic în A , cu m(  C) = 300 luăm un punct P

pe BC astfel încât BC = 4BP. Fie Q simetricul lui A faţă de P.
Stabiliţi natura triunghiului AQC.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 419

B
60
P
60
M
30 30

A C
 236

Fig. 419
Fie M mijlocul lui BC.
Din BC = 4BP rezultă BM = 2BP şi respectiv BP = PM.
Din m(  C) = 300 rezultă m(  B) = 600 ,
Cum AM este mediană în ΔABC rezultă AM = BM = CM şi atunci ΔABM este
echilateral iar AP  BM, deci m(  CAP) = 600 .
Din Q simetricul lui A faţă de P, rezultă AP = PQ şi atunci CP este înălţime, mediană şi
bisectoare în ΔAQC, deci m(  ACQ) = 600 şi atunci ΔAQC este echilateral.

L.I.TR.1.49. În triunghiul ABC, isoscel ( AB = AC ), fie M mijlocul lui BC şi O un punct

interior pe [AM]. Dacă E este simetricul lui O faţă de AB şi F simetricul
lui O faţă de AC se cere :
a) triunghiul MEF este isoscel ;
b) AM  EF

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 420

N
E F
P Q

B M C

Fig. 420

Din E simetricul lui O faţă de AB rezultă OP = PE şi analog din F simetricul lui O faţă
de AC rezultă OQ = QF.

Unim E şi F cu A şi respectiv cu M. Rezultă :

 cum AM este mediană în ΔABC, rezultă AM este bisectoarea unghiului A şi înălţime în
ΔABC , deci m(  PAO)  m(  QAO)
 din AO comună şi m(  PAO)  m(  QAO) rezultă ΔAOP  ΔAOQ, deci obţinem [OP] 
[OQ] şi atunci rezultă [OE]  [OF], deci ΔOEF este isoscel .
 Fie N mijlocul lui EF şi atunci rezultă ON  EF , [EN]  [NF] şi m(  EON)  m(  FON),
 Unim A cu N şi atunci din EN = NF şi AN latură comună rezultă ΔANE  ΔANF deci
obţinem AE = AF sau ΔAEF isoscel. Atunci avem AN  EF.
Din ON  EF şi AN  EF , rezultă că A, N, O şi M sunt puncte coliniare, deci rezultă
MN  EF şi atunci ΔMEF este isoscel şi AM  EF.

L.I.TR.1.50. În triunghiul ABC, D este mijlocul segmentului BC şi 2AD=BC. Fie DE  AC,

E Є (AC), F simetricul lui F faţă de D, G mijlocul lui FC şi {H} = BF  EG.
Demonstraţi că A, D, H sunt coliniare.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 421
 237
Din 2AD = BC rezultă ΔABC dreptunghic în A.
Demonstraţie :
Fie m(  BAD) = x şi m(  CAD) = y. Rezultă m(  BAC) = x + y
BC
Din 2AD = BC, rezultă AD= , deci DB = DC şi atunci AD = DB = DC .
2
Din AD = DB rezultă ΔABD isoscel cu m(  ABD) = m(  BAD) = x
Din AD = DC rezultă ΔADC isoscel cu m(  CAD) = m(  ACD) = y
Din ΔABC rezultă m(  A) + m(  B) + m(  C) = x + y + x + y = 1800 sau
2x + 2y = 1800 , deci x + y = 900 . Aşadar m(  A) = 900

B F H
x

D G

x
y y
A E C

Fig. 421
AB
Din DE  AC şi D mijlocul lui BC rezultă DE || AB şi DE =
2
Din F simetricul lui E faţă de D rezultă EF || AB şi EF = AB, deci ABFE este
dreptunghi , deci AE||BF şi deci EC||BF.
Din EC|BF şi {H} = BF  EG rezultă EC||BH sau EC||FH.
Din EC||FH şi FG = GC rezultă : m(  HFG) = m(  FCE) - ca unghiuri alterne interne.
Apoi avem
m( HFG) = m( FCE) 

 din FG  GC  FGH CGE , deci HG = GE şi EC = FH
m( FGH) = m(CEG)-opuse la varf 

 din EC = FH , EC||FH rezultă CHFE este dreptunghi şi atunci ACHB este dreptunghi în
care BC şi AH sunt diagonale , deci cum D Є (AH), rezultă A, D, H coliniare.


L.I.TR.1.51. În exteriorul triunghiului echilateral ABC, se construieşte triunghiul

dreptunghic BCM cu m(  BCM) = 900 şi m(CBM) = 300.
Dacă P este punctul de intersecţie a bisectoarelor  ACB şi  BMC să
se arate că P este centrul de greutate al triunghiului ABC.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 422

P
30
30 60 60
30 N 60
B C
 238
30 30

Fig. 422

Notăm cu {N} = BC  MP şi fie AB = BC = AC = a.

Din ΔBCM dreptunghic în C cu m(  CBM) = 300 rezultă m(  BMC) = 600 iar din AP bisectoarea
 BMC rezultă m(  BMP) = m(  CMP) = 300 şi atunci ΔBPM este dreptunghic în P.
Cum m(  ABC) = 600 rezultă m(  ABP) = m(  CBP) = 300 .
În ΔMCN , dreptunghic în C avem m(  CNM) = 900 - m(  CMP) = 900 - 300 = 600 şi atunci
m(  BNP) = m(  CNM) = 600 – ca unghiuri opuse la vârf.
Având aceste rezultate obţinem :
BM  laturacomuna 
* din   ΔBCM  ΔBCM , deci obţinem [PM]  [BC] şi [MC]  [BP]
BMP  CBM 
sau
[PM]  [AC] şi [MC]  [BP] (1)

AB  BC  a 

* din ABP  CBP   ΔABP  ΔBCP , deci obţinem [AP]  [PC] (2)
BP  laturacomuna 

m(ACB)  m(BNP )  600 

* din   AC || NP şi de fapt AC || MP (3)
CN  sec anta 
Din AC || MP şi AC  MP rezultă APMC paralelogram şi atunci [MC]  [AP] (4)
  
Din (1) , (2) şi (4) rezultă [MC] [AP] [BP] [CP] , deci P este centru cercului circumscris
ΔABC şi cum acesta este echilateral rezultă P centrul de greutate al ΔABC.

L.I.TR.1.52. În triunghiului ABC, dreptunghic în A, se consideră punctele D Є (AC) şi

E Є (BD),astfel încât  ABC   ECD   CED. Să se arate că BE = 2AD.

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 423

E b
2b 2b b
D’ A D C

Fig. 423
 239
Fie D’ simetricul lui D faţă de punctul A .Rezultă ΔBAD  ΔBAD’ ( cazul C.C. de la triunghiurile
dreptunghice ) şi atunci avem [DB]  [D’B] .
Notăm cu b = m(  ABC) = m(  ECD) = m(  DCE) şi atunci .

m(  ACB) = 900 - b (1)

Rezultă m(  ADB) = 2b ( ca unghi exterior al ΔECD isoscel cu [DC]  [DE] ).

Din ΔABD şi ΔABD’ avem m(  ABD) = m(  ABD’) = 900 – 2b
Atunci rezultă m(  CBD’) = m(  CBA)+ m(  ABD’) = b + 900 – 2b = 900 - b , deci

m(  CBD’) = 900 - b (2)

Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă m(  ACB) = m(  CBD’) = 900 - b , deci ΔAD’C este isoscel cu

[D’B]  [D’C]
Apoi avem D’C = D’B = DB = BE + ED sau cum D’C = D’D + DC = 2AD + DC = 2AD + ED
rezultă
BE + ED = 2AD + ED  BE = 2AD .

L.I.TR.1.53. În triunghiului ABC şi M Є (BC) astfel încât B Є (MC). Construim bisectoarea

unghiului ABC, respectiv BD, D Є (AC) şi bisectoarea unghiului ABM,
respectiv BE, E Є (AC).
Ştiind că [BD]  [BE] să se arate că 900 < m(  BAC) < 1350 .

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 424
Notăm m(  CBD’) = b şj m(  ABE) = m(  MBE) = a .
Din  ABM unghi exterior în ΔABC şi (BD bisectoare interioară şi respectiv (BE bisectoare
exterioară avem p + q = 900 .
Din [BD]  [BE] rezultă ΔDBE, dreptunghic în B, obţinem : m(  BDE) = m(  BED) = 450
şi atunci m(  BDC) = 1350

E
45

D 45
135 q
p q
C B M

Fig. 424

Dar  BDC este exterior triunghiului ADB, deci el este mai mic decât orice unghi
interior neadiacent al triunghiului, adică m(  BAD) < 1350 sau
m(  BAC) < 1350 (1).
Unghiul BDA este exterior triunghiului BDC, deci analog avem p < 45 0.
Cum p + q = 900 , deci rezultă q > 450 şi cum unghiul BAD este exterior triunghiului BAE
rezultă m(  BAD) > q + 45 > 900, adică
m(  BAC) > 900 (2)
Între (1) şi (2) rezultă :
900 < m(  BAC) < 1350
 240

L.I.TR.1.54. In ΔABC isoscel ( [AB] 

[BC] şi m(  A) = 200 ), fie D Є int(AC) şi
E Є int(AB), astfel încât să avem [AD]  [BE]  [BC].
Să se arate că [DE] [BC] . 
Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 425

A
20

D=D’
40

M
20 40

E
50

40
60 N
20
40 80
20 50
B C

Fig.425

Din [BE]  [BC] rezultă BCE este isoscel, deci:

1800  800
m(BCE )   500
2

Fie M  int( AC ) astfel încât CBM  600 . Rezultă :

m(BMC )  1800  600  800  400
şi
m(ABM )  800  600  200

Fie N  int( AC ) astfel încât CBN  200 . Rezultă :

a) BNC  1800  200  800  800 , deci BCN este isoscel cu [ BN ]  [ BC ]

b) Din [ BN ]  [ BC ]  [ BE ] şi NBE  800  20 0  600 rezultă m(BEN )  m(BNE )  600 ,

şi atunci BNE este echilateral, deci
[ BN ]  [ BE ]  [ NE ]

c) m(ENM )  1800  800  600  40 0

Ducem ED’ || BM, unde D '  int( AC ) . Rezultă :

m(ED ' C )  m(BMC )  400 - ca unghiuri corespondente formate de
 241
secanta AC cu paralele BM şi ED’ şi respectiv
m(ABM )  m(AED ')  200 - ca unghiuri corespondente formate de
secanta AB cu paralele BM şi ED’ .

Din m(ED ' N )  m( END ')  400 rezultă că NED ' este isoscel cu [ NE ]  [ ED ']
Din m(EAD ')  m( NEA)  200 rezultă că ΔAD’E este isoscel cu [ ND ']  [ AD ']
Din [BC]  [BE] şi [BE]  [NE]  [ED’]  [AD’] rezultă [BC]  [BE]  [ED’]  [AD’}.
Dar [AD]  [BE]  [BC] , deci rezultă D = D’ şi atunci avem [BC]  [BE]  [ED]  [AD]

L.I.TR.1.55. In ΔABC isoscel ( [AB] 

[BC] şi m(  A) = 200 ), fie D Є int(AC) şi
E Є int(AB), astfel încât să avem m(  ABD) = 200 şi m(  ACE) = 300
Să se afle m(  BDE) .

Soluţie
Conform datelor din enunţ obţinem fig. 426
Construim  CBM, {M} Є (AC), cu m(  CBM) = 200 . Rezultă ΔABC isoscel cu [BC]  [BM] şi
respectiv m(  BCM) = m(  BMC) = 800
Cum m(  ABD) = 200.şi m(  CBM) = 200 rezultă m(  MBD) = 800 – ( 200 + 200 ) = 400 şi atunci
m(  MBE) = 600
Din m(  ACE) = 300 rezultă m(  BCE) = 500 şi cum [BC]  [BE], rezultă ΔBCE isoscel cu
m(  BCE) = m(  BEC) = 500
Din [BM]  [BC] şi [BC]  [BE] , rezultă [BM]  [BE], deci ΔBME este isoscel cu
m(  BME) = m(  BEM).
Dar m(  MBE) = 600 şi atunci m(  BME) = m(  BEM) = , deci
ΔBME este echilateral şi atunci [BM]  [ME]  [BE] iar în punctul M avem
m(  DEM) = 1800 – ( 600 + 800 ) = 400
Din ΔBCD rezultă m(  BDM) = m(  BDC) = 1800 – ( 600 + 800 ) = 400.

Din m(  BDM) = m(  MBD) = 400 rezultă ΔBDM isoscel cu [BM]  [MD] şi respectiv

20

D
40

50
40
60 M
80
20 40
50 30
20
B C
 242
Fig. 426

1800  m(DME ) 1800  400

m(  MDE) = m(  MED) .=   700
2 2
Atunci m(  BDE) = m(  MDE) - m(  MDB) = 700 – 400 = 300

ROTARU OANA NICOLETA

Şcoala Gimnazială nr. 11”George Tutoveanu”

Bârlad – noiembrie 2012

 243

GHID DE REZOLVARE A
PROBLEMELOR DE
GEOMETRIE

I. SCHEMA REZOLVĂRII PROBLEMELOR DE GEOMETRIE

1. IPOTEZA 1. CONCLUZII

3. METODE
2. INFORMAŢII DE
SUPLIMENTARE ABORDARE
 244
Etapele de rezolvare a unei probleme de geometrie se desprind din schema de mai sus şi ele
constau în următorul algoritm de lucru

Pasul 1. Stabilirea, cu claritate, a datelor din ipoteză şi a cerinţelor rezultate din concluzii
( adică ce se cere ), înţelegerea problemei şi construirea, cu acurateţe şi la o
scară cât mai mare, a figurii geometrice rezultată.

Pasul 2. Stabilirea informaţiilor suplimentare ( adică propoziţii matematice, teoreme, definiţii,

reguli, formule, probleme cunoscute etc. ) ce decurg din condiţiile date şi care vor
ajuta la abordarea rezolvării.

Pasul 3. Stabilirea tipului de problemă, în funcţie de concluziile cerute şi a diverselor

metode de abordare specifice tipului de problemă stabilit.

Principalele tipuri de probleme sunt :

1. Probleme de paralelism :
2. Probleme de perpendicularitate ;
3. Probleme de congruenţă a segmentelor şi unghiurilor ;
4. Probleme de proporţionalitate a segmentelor ;
5. Probleme de coliniaritate ;
6. Probleme de construcţii geometrice şi de inegalităţi geometrice ;
7. Probleme despre puncte conciclice ;
8. Probleme de calcul pe baza relaţiilor metrice ;
9. Probleme despre segmente de lungime constantă.

Pasul 4. Stabilirea conexiunilor între datele din ipoteză, informaţiile suplimentare pe de

o parte şi metodele de abordare a rezolvării pe de altă parte, pentru a selecţiona
corect pe acea metodă care se potriveşte ( strategia de rezolvare ).

Pasul 5. Rezolvarea propriu-zisă a problemei, pe baza planului stabilit ( adică tehnica

de rezolvare ), discuţii, generalizări, particularizări la cele obţinute, dacă
este cazul

II. Lista informaţiilor suplimentare

care trebuie cunoscute pentru a reuşi rezolvarea unei probleme de geometrie :

a) clasa a VI – a :
1. PARALELISM, PERPENDICULARITATE :
1.1. Teorema dreptelor paralele tăiate de o secantă şi reciproca ei „Două drepte
paralele tăiate de o secantă determină următoarele perechi de unghiuri congruente „ :

(d1) 1 2

3 4

(d2) 5 6
 245

7 8

(d) Fig. 427

Avem : (d1) || (d2) şi (d) secantă . Atunci rezultă următaorele perechi de unghiuri congruente :

d) Unghiuri alterne interne – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,

între cele două drepte paralele, deci avem :

3  6 şi respectiv 4  5
e) Unghiuri alterne externe – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,
în afara celor două drepte paralele, deci avem :

1  8 şi respectiv 2  7
f) Unghiuri corespondente – sunt unghiurile situate de o parte şi de alta a secantei ,
dar şi de o parte şi de alta a celor două drepte paralele, deci avem :

 1   5 ;  2   6 ;  3   7 şi respectiv  4   8
Reciproca : Dacă două drepte tăiate de o secantă determină perechile de unghiuri
congruente ( alterne interne, sau alterne externe sau corespondente ),
atunci cele două drepte sunt paralele.

1.2. Teorema referitoare la tranzitivitatea relaţiei de paralelism

Teoremă : Dacă dreapta ( a ) este paralelă cu dreapta ( b ) şi dreapta ( b ) este paralelă cu

dreapta ( c ) , atunci dreapt a ) este parală cu dreapta ( c ).

(a)

(b)

(c)

Fig. 428

Din  ( a )||( b )
( b )||( c ) (a ) || (c)
Teoremă : Două drepte paralele determină, pe alte două drepte paralele pe care le intersectează ,
segmente congruente.

(d3) (d4)

(d1) A B
2
1

Fig. 429
(d2) 2 1
C D
 246
 (d1 ) || (d 2 )

Din  (d3 ) || (d 4 )  [ AB]  [CD];[ AC ]  [ BD]
{ A}  d d ;{B}  d  d ; C  d d ;{D}  d d
 1 3 1 4 2 3 4 4

1.3. Teorema referitoare la unghiurile cu laturile paralele şi reciproca ei

Teoremă : Două unghiuri cu laturile paralele sunt congruente dacă ambele sunt ascuţitunghice
sau ambele obtuzunghice şi sunt suplementare dacă unul este ascuţitunghic iar
celălalt obtuzunghic.

A M

O Q N
B
D R

V
C T S

a) b)
OA || VD  QM || TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB || VC  QN || TS 

A M

B O
Q N
c)

Fig. 430
OA || QM 
  m(AOB)  m(MQN )  180
0

OB || QN 

Reciproca : Dacă două unghiuri sunt congruente şi au câte o latură paralelă atunci şi celelalte
două laturi sunt paralele, iar dacă două unghiuri suplementare au câte o latură

paralelă atunci şi celelalte două laturi sunt paralele.

1.4. Teorema referitoare la unghiurile cu laturile perpendiculare şi reciproca ei

Teoremă : Două unghiuri cu laturile perpendiculare sunt congruente dacă ambele sunt ascuţitunghice
sau ambele obtuzunghice şi sunt suplementare dacă unul este ascuţitunghic iar
celălalt obtuzunghic.

A M

O Q N
B

D R
C
 247
V T

a) b)

OA  VC  QM  TR 
  AOB  DVC   MQN  RTS
OB  VD  QN  TS 

O M

A B Q N

c)
OA  QM 
  m(AOB )  m(MQN )  180
0

OB  QN 

Fig. 431

Reciproca : Dacă două unghiuri sunt congruente şi au câte o latură perpendiculare atunci şi
celelalte două laturi sunt perpendiculare, iar dacă două unghiuri suplementare au
câte o latură perpendiculară atunci şi celelalte două laturi sunt perpendiculare.

1.5. Teorema „ dacă două drepte sunt perpendiculare pe o a treia dreaptă, atunci cele două
drepte sunt paralele „ şi reciproca ei.

(d)
(d1)

(d2)

Fig. 432

 (d1 )  (d )
Din   (d1 ) || (d 2 )
( d 2 )  ( d )

Reciproca : Dacă dintre două drepte paralele una este perpendiculară pe a treia, atunci şi cea
a doua dreaptă este perpendiculară pe a treia.

2. GEOMETRIA TRIUNGHIULUI
2.1. Proprietăţile triunghiului isoscel
A

N M
Fig. 433
Q G P
 248
F I E

B D C

 [ AB]  [ AC ]
 ABC  ACB

 AD  BC  AD  inaltime, bi sec toare, mediana

ΔABC isoscel   AD  mediana  [ BD ]  [ DC ]
 BE  AC , CF  AB  [ BE ]  [CF ]

 BP  bi sec toare; CQ  bi sec toare  [ BP ]  [CQ ]

 BM  mediana; CN  mediana  [ BM ]  [CN ]
2.2. Proprietăţile triunghiului echilateral

P N
O=G=I=H
Fig. 434
B M C

 [ AB ]  [ AC ]  [ BC ]
 AB  BC  AC  a

 ABC  ACB  BAC
ΔABC echilateral  
 m(ABC )  m(ACB )  m(BAC )  600
 AM , BN , CP  mediane  AM , BN , CP  inaltimi, bi sec toare, mediatoare

 O I G H

2.3. Cazurile de congruenţă a triunghiurilor

a) cazul triunghiurilor oarecare
Cazul 1 de congruenţă ( LLL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au toate laturile
respectiv congruente

A M

B C N P
 249
[ AB ]  [ MN ]

Fiind date ABC şi MNP din  [ BC ]  [ NP ] ABC MNP
 [ AC ]  [ NP ]

Fig. 435
Cazul 2 de congruenţă ( LUL ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două laturi şi unghiul
format de acestea congruente - rezultă prin eliminarea unei laturi şi
înlocuirea acesteia cu un unghi

A M

B C N P
[ AB]  [ MN ]

Fiind date ABC şi MNP din  A  M ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]

Fig. 436
Cazul 3 de congruenţă ( ULU ): două triunghiuri sunt congruente dacă au două unghiuri şi latura lor
comună respectiv congruente.- rezultă prin eliminarea încă a unei laturi
şi înlocuirea acesteia cu un unghi
A M

B C N P
Fig. 437

 B  N

Fiind date ABC şi MNP , din [ BC ]  [ NP] ABC MNP
 C  P

b) cazul triunghiurilor dreptunghice :
Notă : în cazul triunghiurilor dreptunghice, deoarece unghiul drept ( de 90 0 ) este cunoscut şi comun
celor două triunghiuri, atunci cazurile de congruenţă ale triunghiurilor dreptunghice se deduc
din cazurile triunghiurilor oarecare, eliminând unghiul drept.

Astfel rezultă următoarele cazuri de congruenţă :

Cazul 1 de congruenţă ( CC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente

dacă au catetele congruente

B N
 250

A C M P
Fig. 438

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ AB]  [ MN ]
Din  ABC MNP
[ AC ]  [ MP ]
Cazul 2 de congruenţă ( CU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă
au o catetă şi un unghi ascuţit congruente

B N

A C M P
Fig. 439

Fiind dateABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă

[ AC ]  [ MP]
Din  ABC MNP
  C   P
Cazul 3 de congruenţă ( IU ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza
şi un unghi ascuţit congruente

B N

A C M P
Fig. 440

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ BC ]  [ NP ]
Din  ABC MNP
 C   P
Cazul 4 de congruenţă ( IC ): două triunghiuri dreptunghice sunt congruente dacă au ipotenuza şi
o catetă congruente

B N
 251

A C M P
Fig. 441

Fiind date ABC şi MNP , dreptunghice respectiv în A şi M, atunci rezultă :

[ AC ]  [ MP]
Din  ABC MNP
 [ BC ]  [ NP ]

2.4. Inegalităţi într-un triunghi

Proprietăţi ale triunghiului :
 într-un triunghi unghiului mai mare i se opune latura mai mare
A
A >B ; A >C
c b a>b;a>c

a
B C

Fig. 442
 între laturile unui triunghi avem relaţiile de existenţă a triunghiului şi anume :
a<b+c;b<c+a;c<a+b.

2.5. Teorema unghiului exterior - Numim unghi exterior al unui triunghi, unghiul adiacent şi
suplementar al unui unghi interior al triunghiului
A
 ACD – unghi exterior în vârful C
( este format de latura AC şi
c b prelungirea lat
Fig. 443

B a C D

 BCE – unghi exterior în vârful C

( este format de latura BC şi E
prelungirea laturii AC )

Teorema - Un unghi exterior al unui triunghi este mai mare decât oricare din unghiurile
neadiacente lui .

A E

M
m(  ACD ) > m(  ABC )
m(  ACD ) > m(  BAC )

B C D
Fig. 444
Teorema - Măsura unui unghi exterior al unui triunghi este egală cu suma
măsurilor celor două unghiuri interioare neadiacente cu acesta

A
 252

m(  ACD )= m(  ABC ) +m(  BAC )

B C D
Fig. 445
2.6. Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi- este egală cu măsura unghiului alungit, adică :
m(  BAC) + m(  ABC) + m(  ACB) = 1800 sau
m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800

M A N
(d)
B A C

B C
B C
Fig. 446
( d ) || BC 

AB  sec anta    MAB   B (alterne interne) şi respectiv
AC  sec anta 
 NAB   C ( alterne interne ) . Unghiul MAN este alungit, deci m(  MAN) = 1800 sau
m(  A) + m(  B) + m(  C) = 1800

2.7. Concurenţa liniilor importante într-un triunghi –

2.7.1. Teorema - într-un triunghi, mediatoarele sunt concurente într-un punct O, numit
centrul cercului de rază R circumscris triunghiului .

A
d3
d2
R
PP P
N

O
B R C
R
M

d1
 253

Fig. 447
Cum O este egal depărtat de capetele fiecărei laturi rezultă că OA, OB şi OC sunt egale cu
raza cercului circumscris ΔABC : R = [OA]  [OB]  [OC].

2.7.2, - Teorema - Într-un triunghi cele trei înălţimi au proprietatea că sunt concurente
într-un punct notat cu „ H „ şi numit ortocentrul triunghiului.

Fig. 448

Mai folosim notaţiile : ha = AA’ ; hb = BB’ şi hc = CC’

2.7.3. Teorema – într-un triunghi, bisectoarele unghiurilor interioare sunt
concurente într-un punct notat cu „ I „
 254

Fig. 449

ΔABC are asociate bisectoarele :

1) [AA’] – pentru unghiul  A, unde A’Є[BC] , adică  BAA’   A’AC
2) [BB’] – pentru unghiul  B, unde B’Є[AC] , adică  ABB’   B’BC
3) [CC’] – pentru unghiul  C, unde C’Є[AB] , adică  BCC’   C’CA

Def. – numim cerc exînscris, cercul tangent la una din laturile triunghiului şi la prelungirile
celorlalte două laturi.

2.7.4. Teoremă : Într-un triunghi intersecţia unei bisectoare interiore şi a celorlalte

două bisectoare exterioare este centru cercului exînscris triunghiului.

Demonstraţie
Fie ΔABC şi respectiv [AI bisectoarea interioară din A, [BI a şi [CIa bisectoarele exterioare
din B şi C
Din [AI] bisectoarea interioară a  A, rezultă  BAIa   CAIa =  1
Din [BI”] bisectoarea exterioară a  B, rezultă  B”BIa   CBIa =  2
Din [CI”] bisectoarea exterioară a  C, rezultă  BCIa   C”CIa =  3

Ducem din I” perpendicularele [IaA’]  [BC], [IaB’]  [AB] şi [IaC’]  [AC] rezultând
triunghiurile dreptunghice AB’Ia, AC’Ia, BB’Ia, BA’Ia, A’CIa şi CC’Ia...

Din
B ' AI a  C ' AI a  1
 ΔAB’Ia  ΔAC’Ia , deci [IaB’  [IaC’] (1)
[ AI a ]  comuna 
Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

11

A’
B 2 ra 3 3 C
2
C’
B’ ra ra
x Ia
 255
C”

B”

Fig. 450
Din
B ' BI a  A ' BI a   2 
  ΔBB’Ia  ΔA’BIa , deci [IaB’  [IaA’] (2)
[ BI a ]  comuna 
Din
A ' CI a  CC ' I a   3
  ΔA’CIa  ΔCC’Ia , deci [IaA’  [IaC’] (3)
[CI a ]  comuna 

Din ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă [Ia A’]  [IaB’]  [IaC’] = ra ( raza cercului exînscris

pentru vârful A )
Analog se demonstrează şi pentru celelalte două vârfuri obţinând razele cercurilor
exînscrise, respectiv rb - pentru vârful B şi rc - pentru vârful C.

2.7.5. Teoremă – într-un triunghi vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor
exînscrise triunghiului ortic.

E Q

F
HH

B D C C

P
 256

Fig. 451
Demonstraţie
Din (DA bisectoarea  FDE, (EB bisectoarea  DEF şi (FC bisectoarea  DFE rezultă câ H este
centrul cercului înscris triunghiului DEF, adică a triunghiului ortic..
Fie CP  FD şi CQ  FE.
Din DE antiparalelă la AB rezultă m(  DEC) = m(  B) şi respectiv m(  CDE) = m(  A)
Din FE antiparalelă la BC rezultă m(  AEF) = m(  B) şi respectiv m(  AFE) = m(  C)
Apoi m(  CEQ) = m(  AEF) = m(  B) – ca unghiuri opuse la vârf.
Din m(  CED) = m(  CEQ) = m(  B) rezultă (EC este bisectoarea  DEQ
(unghi exterior al triunghiului ortic).
Analog rezultă (DC bisectoarea  EDP (unghi exterior al triunghiului ortic).
Cum (FC este bisectoarea .  DFE ( unghi interior al triunghiului ortic ) rezultă C este
centrul cercului exînscris triunghiului ortic DEF.
Analog rezultă aceeaşi concluzie pentru vârfurile A şi B.

2.7.6. Teoremă - într-un triunghi, medianele sunt concurente într-un punct,

numit centrul de greutate al triunghiului şi notat cu „ G „ .

A
AM, BN, CP – mediane ;
[BM]  [MC] ; [AN]  [CN] ; [AP]  [PB]

P G N

B M C

Fig. 452
Punctul G ( sau centrul de greutate al triunghiului) se află la 2/3 de vârf şi 1/3 faţă de bază
Lungimile medianelor unui triunghi se determină cu relaţiile :

2(b 2  c 2 )  a 2 2(b 2  c 2 )  a 2
m  2
a
de unde ma 
4 4
Analog ducând înălţimea din B, obţinem :

2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  c 2 )  b 2
m 
2
b
de unde mb 
4 4
şi ducând înălţimea din C, obţinem :

2(a 2  b 2 )  c 2 2(a 2  b 2 )  c 2
m 2
c
de unde mc 
4 4

2.8. Linia mijlocie – linia mijlocie într-un triunghi este paralelă cu a treia latură şi
egală cu jumătate din măsura acesteia .
A

M N
 257

B a C

Fig. 453
Fie ΔABC, cu laturile [BC] = a, [AC] = b şi [AB] = c şi respectiv M mijlocul lui AB şi N
mijlocul lui AC. Segmentul de dreaptă [MN] este linie mijlocie şi avem :
[ BC ] a
[MN] || [BC] şi respectiv [ MN ]  
2 2
3. PATRULATERE PARTICULARE
3.1. Proprietăţile caracteristice ale paralelogramului
Definiţie : Patrulaterul în care laturile opuse sunt paralele două câte două se numeşte
paralelogram.

D C
1
2

2
1
A B
Fig. 454
Condiţie necesară pentru o proprietate : spunem că o condiţie este necesară pentru o
proprietate dată dacă , atunci când proprietatea are loc, rezultă că şi condiţia este satisfăcută
Ex. Condiţia necesară ca un triunghi să fie echilateral este ca să aibă două unghiuri congruente.

Condiţie suficientă pentru o proprietate : spunem că o condiţie este suficientă pentru ca o

proprietate să fie satisfăcută dacă , atunci când proprietatea este îndeplinită fără alte condiţii
Ex. Condiţia suficientă ca un triunghi să fie echilateral este ca să aibă toate unghiurile congruente.

Proprietăţile paralelogramului :
1. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca
laturile opuse să fie congruente două câte două.

2. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca

laturile opuse să fie paralele şi congruente .

3. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca

unghiurile opuse să fie congruente două câte două.

4. Pentru ca un patrulater să fie paralelogram este necesar şi suficient ca

punctul de intersecţie al diagonalelor să mijlocul fiecărei diagonale.

3.2. Proprietăţile caracteristice ale dreptunghiului

1. Unghiurile unui dreptunghi sunt congruente având măsura egală cu 90 0 .

2. Diagonalele unui dreptunghi sunt congruente

3,3. Mediana relativă la ipotenuză este egală cu jumătatea ipotenuzei şi reciproca

Teoremă: În orice triunghi dreptunghic ABC mediana dusă din vârful unghiului drept,
este egală cu jumătate din ipotenuză şi formează cu aceasta două
triunghiuri isoscele.

B
Ipoteză : ΔABC
m  A) = 900
N M 
[BM] [CM]
 258
[AM] - mediană

A P C

Fig. 455
Demonstraţie
Din M ducem MN || AC şi MP || AB. Din M mijlocul lui [BC] şi MN || AC rezultă MN linie mijlocie
în ΔABC, deci [BN]  [AN]
Din MN||AC rezultă MN  AB.
Din MN  AB şi [BN  [AN] rezultă că ΔABM este isoscel cu
[AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM
Atunci [AM]  [BM]  [CM] şi astfel obţinem ΔACM este isoscel cu
[AM]  [CM] şi m(  ACM) = m(  CAM), deci AM = BM = MC = BC / 2

3.4. Cateta opusă unghiului de 300 este egală cu jumătate din ipotenuză şi reciproc
Teoremă :Într-un triunghi dreptunghic particular , cateta care se opune unghiului de 30 0
este egală cu jumătate din ipotenuză .

B
600 Ipoteză : ΔABC
m(  A) = 900
m(  C) = 300
600 M [BM]  [CM]
1200 [AM] – mediană

600
300 300
A C
Fig. 456
Demonstraţia 1
Din m(  C) = 300 , rezultă m(  B) = 600 .
Din [BM]  [CM] rezultă [AM]  [BM]  [CM].
Din ΔABM este isoscel rezultă [AM]  [BM] şi m(  ABM) = m(  BAM) = 600 deci de fapt
[ BC ]
ΔABM este echilateral şi atunci [AB]=[AM]=[BM] =
2
Demonstraţia 2

Fie ΔABC , dreptunghic în A, deci ipotenuza este a = [BC] şi catetele sunt b = [AC] şi
c = [AB] . Fie mediana ma = [AM.
Din M ducem o paralelă la AB. Deoarece [AB]  [AC] şi [MN] || [AB], atunci rezultă
[MN]  [AC].
De asemenea din [BM]  [MC] şi [MN] || [AB] rezultă [MN] – linie mijlocie, deci avem
[AN]  [NC].
Din [AN]  [NC] şi [MN]  [AC] rezultă ΔAMC isoscel, deci [AM]  [MC].
[ BC ]
Din [BM]  [MC] şi [AM]  [MC] rezultă [AM]  [BM]  [MC] = .
2
Fie R = [AM]  [BM]  [MC] .
Rezultă că {M} coincide cu centrul cercului circumscris ΔABC , adică {M}  {O} .

A
R N

B R x C
R O
MO
 259

Fig. 457

Consecinţe : 1) Cercul circumscris unui triunghi dreptunghic are ca diametru

ipotenuza acestuia , iar centru pe mijlocul ipotenuzei.

2) Triunghiul înscris într-un semicerc este triunghi dreptunghic

3.5. Proprietăţile caracteristice ale rombului

1. Laturile rombului sunt congruente

2. Diagonalele unui romb sunt perpendiculare

3. Diagonalele unui romb sunt bisectoarele unghiurilor rombului.

3.6. Proprietăţile caracteristice ale pătratului

1. Laturile pătratului sunt congruente
0
2. Unghiurile unui pătrat sunt congruente având măsura egală cu 90

3. Diagonalele unui pătrat sunt congruente ;

4. Diagonalele unui pătrat sunt perpendiculare

5. Diagonalele unui pătrat sunt bisectoarele unghiurilor pătratului.

3.7. Proprietăţile caracteristice ale trapezului isoscel

1. Pentru ca un trapez să fie isoscel este necesar şi suficient ca unghiurile
alăturate unei baze să fie congruente.

2. Pentru ca un trapez să fie isoscel este necesar şi suficient ca diagonalele sale să fie
congruente.
b) clasa a VII – a :

4. GEOMETRIA CERCULUI
4.1. Teorema referitoare la coarde, arce şi diametre

Fig. 458
 260
1. Lungimea cercului ( circumferinţa cercului ) : L.c.  2 R , unde R este raza cercului.
2
D D2
2. Aria cercului : Ariac.    R        
2
, unde D este diametrul cercului
2 4
  R2  n
3. Aria unui sector de cerc : Asec t  , unde n = măsura unghiului sectorului de cerc
3600
măsurat în grade.
 Rn
4. Lungimea arcului de cerc : Larc  , unde n = măsura unghiului arcul de cerc
1800
măsurat în grade.
5. Suprafaţa inelului unui cerc : Ainelcircular    (ra2  rb2 ) , unde ra este raza cercului mare
şi rb este raza cercului mic.
r2
6. Suprafaţa unui segment circular : Asegment   (  sin  )
2

7. Înălţimea unui segment circular : hsegment  r  r  cos
2

8. Lungimea unei corzi : lcoarda  2r  sin
2
9. Teoreme
 Unghiul la centru A

O
B

m(AOB )  AB

Fig. 459

 Unghiul cu vârful pe cerc

O
M

AB
m(AMB) 
2

Fig. 460
 Teorema corzii stipulează că dacă două corzi, CD și EB, se intersectează în A, atunci
A
D
 261
B

CA  DA  EA  BA

Fig. 461
 Dacă o tangentă de la un punct exterior D intersectează cercul în C și o secantă din același punct D
intersectează cercul în G și E, atunci

DT 2  DA  DB

Fig. 462

 În cazul în care două secante, DE și DF, intersectează cercul în A și B, apoi în E şi F, rezultă

B D

DA  DE  DB  DF

Fig. 463
 Dacă unghiul subîntins de coardă la centru este de 90 de grade, atunci lungimea corzii este

Lcoarda  R 2
 262
 Unghiul dintre o tangentă și o coardă este egal cu o jumătate din unghiul subîntins pe partea opusă
a corzii.

AB
m(TAB) 
2

T A

Fig. 464
4.2. Poziţia relativă a unei drepte faţă de un cerc ; tangenta la cerc

- o dreapta poate avea , cu un cerc , fie exact doua puncte comune , fie un singur punct comun , fie nici
un punct comun.

- o dreapta care are doua puncte comune cu un cerc se numeste secanta

- dreptele care au un singur punct comun cu un cerc se numesc tangente la cerc

- tangenta este perpendiculara pe raza in punctul de contactente (sau o secanta si o tangenta) se numeste
unghi cu varful in exteriorul acelui cerc.

4.3. Teoreme referitoare la unghiul la centru, unghiul înscris în cerc, unghiul cu vârful în
interiorul cercul, unghiul cu vârful în exteriorul cercului
 Dacă două secante se intersectează în interiorul cercului, atunci unghiul cuprins între acestea este
egal cu jumătate din suma măsurilor arcelor pe care le întind cele două secante

OO B

AB AC  BD

m(TAB)  m(AOC )  m(BOD) 
2 2

Fig. 465
 Dacă două secante sunt înscrise în cerc precum în desenul alăturat, măsura unghiului A este egal
cu jumătate din diferența măsurilor arcelor închise (DE și BC).

  BC
DE 
m(DAE ) 
2
 263

Fig. 466

5. PUNCTE CONCICLICE
5.1. Teoreme referitoare la proprietăţile patrulaterelor inscriptibile şi reciprocele lor
Teorema : Un patrulater este inscriptibil dacă şi numai dacă orice unghi format de o diagonală
şi o latură este congruent cu unghiul format de cealaltă diagonală şi latura opusă
celeilalte

D α

B
α
A


BC
m(BAC )  m( BDC ) 
2
Fig. 467
Teorema : Un patrulater este inscriptibil dacă şi numai dacă suma măsurilor a două unghiuri
opuse este egală cu 1800 .

Teorema : Un patrulater ABCD este inscriptibil dacă şi numai dacă există un punct O în plan
astfel încât [OA]  [OB]  [OC]  [OD] = r

O r
x
 264

Fig. 468
Teorema : Patru puncte A, B, C, D determină un patrulater inscriptibil dacă OA  OD = OB  OC
unde OЄAC∩BD sau OЄAD∩BC
A C

D
B
O
D O
A
B

C
Fig. 469
5.2. Dacă două patrulatere inscriptibile au trei puncte comune, atunci cercurile circumscrise lor
coincid

6. TEOREMA LUI THALES

Teoremă : O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi, determină pe celelalte
două laturi segmente proporţionale .

Demonstraţia 1 :
Fie ΔABC şi [MN] || [BC]
[ AM ] [ AN ]
Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă  ( Teorema lui Thales )
[ MB ] [ NC ]
Demonstraţia 2

Vom folosi metoda lui Euclid

 unim B cu N şi C cu M şi în ΔAMN ducem înălţimile [MM’]  [AN] şi [NN’]  [AM]
 ΔAMN şi ΔBMN au aceeaşi înălţime [NN’] . Deci avem

M N
 265

B C
Fig. 470

[ AM ]  [ NN '] [ MB ]  [ NN ']
SAMN  şi respectiv SBMN 
2 2
SAMN [ AM ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (1)
SBMN [ MB]
 ΔBNM şi ΔCMN au aceeaşi bază [MN] şi aceeaşi înălţime, deci au ariile egale, adică S ΔBNM =
SΔCMN

N’ M’

M N

B C
Fig. 471

 ΔANM şi ΔCNM au aceeaşi înălţime [MM’] . Deci avem

[ AN ]  [ MM '] [ NC ]  [ MM ']
SANM  şi respectiv SCNM 
2 2

SANM [ AN ]
 Facem raportul celor două arii şi avem  (2)
SCNM [ NC ]
SANM SANM SAMN [ AM ]
 Avem egalitatea  deoarece SΔBNM = SΔCNM .şi cum 
SBNM SCNM SBMN [ MB]
SANM [ AM ]
rezultă  (3)
SCNM [ BM ]
 Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă

[ AM ] [ AN ]

[ BM ] [ NC ]

7. TEOREMA BISECTOAREI ŞI RECIPROCA EI - într-un triunghi ,

bisectoarele unghiurilor interioare determină pe latura pe care o
intersectează segmente proporţionale cu laturile vârfului din care pleacă

Demonstraţie
Fie ΔABC şi [AM] bisectoarea unghiului A . Atunci are loc relaţia
 266
[ BM ] [ AB] [ BM ] c
 sau 
[CM ] [ AC ] [CM ] b

1 1

P N

3
2 2 3
B M C
Fig. 472

[CN ] a [ AP] b
Analog avem :  şi respectiv 
[ AN ] c [ BP ] a

Notă : Teorema este verificată şi de bisectoarea exterioară a unui unghi a triunghiului – fig. 473

2 A

2 1 1

2 E

1
2

D B M C

Fig. 473

[ DB ] [ AB] c
Din [AD bisectoare exterioară rezultă  
[ DC ] [ AC ] b
Notă : teorema bisectoarei ne permite să calculăm lungimea segmentelor
determinate de aceasta pe latura opusă vârfului din care pleacă, în
raport cu laturile triunghiului dat .
Fie ΔABC , cu laturile a, b, c şi AM bisectoarea unghiului  A.
 267
BM AB BM c
Din teorema bisectoarei rezultă :  sau 
MC AC MC b
BM c
În ultima proporţie  , folosind proprietăţile unei proporţii avem succesiv :
MC b
BM c BM c BM c ac
1)       BM 
MC b BM  MC b  c a bc bc

BM c BM  MC b  c a bc ab
2)       MC 
MC b MC b MC b bc
Analog se obţin şi segmentele determinate de celelalte două bisectoare pe laturile triunghiului.

8. ASEMĂNAREA TRIUNGHIURILOR
8.1. Teorema fundamentală a asemănării - O paralelă dusă la una din laturile unui triunghi,
determină un triunghi asemenea cu triunghiul dat .
Demonstraţie
Fie ΔABC şi [MN] || [BC]
A

M 1 2 N

1 2
B C
Fig. 474

Vom demonstra că din [MN] || [BC] rezultă ΔAMN  ΔABC ( Teorema fundamentala
a asemănării )
Din [MN] || [BC] şi [AB] secantă rezultă  ABC   AMN şi respectiv
 ACB   ANM deci ΔAMN  ΔABC ( cazul U.U. de la triunghiurile oarecare )
şi avem egalitatea următoarelor rapoarte
[ AM ] [ AN ] [ MN ]
 
[ AB ] [ AC ] [ BC ]

8.2. Cazurile de asemănare a triunghiurilor

a) Cazul triunghiurilor oarecare :
4) Cazul L.L.L – două triunghiuri sunt asemenea dacă au laturile proporţionale
A M

B C

N P
 268
AB BC CA
Din    ABC  MNP
MN NP PM
Fig. 475

5) Cazul L.U.L. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două laturi proporţionale şi
unghiurile cuprinse între ele congruente .
A M

B C

N P
 A  M

Din  AB AC  ABC  MNP
 MN  MP
Fig. 476

6) Cazul U.U. – două triunghiuri sunt asemenea dacă au două unghiuri congruente
A M

B C

N P
B  N
Din 
 C  P
 ABC  MNP
Fig. 477
b) Cazul triunghiurilor dreptunghice :

Notă :Pentru a demonstra că două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea se are în vedere că
un unghi, cel de 900 , este cunoscut şi atunci rezultă următoarele cazuri de asemănare :.

2) Cazul I.C. sau C.C. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au ipotenuza şi o catetă
proporţionale sau catetele proporţionale.

A M
 269

B C

N P
AB AC
Din 
MN MP
 ABC  MNP
Fig. 478

A M

B C

N P
AB BC
Din 
MN NP
 ABC  MNP
Fig. 479

2) Cazul U. – două triunghiuri dreptunghice sunt asemenea dacă au un unghi ascuţit congruent.

A M
α α

B C

N P

Din A  M  ABC  MNP

Fig. 480
8.3. Teorema a trei sau mai multe drepte tăiate de două secante
Teoremă : Două secante, determină pe trei sau mai multe drepte paralele,
segmente proporţionale

Demonstraţie
Fie d1||d2||d3 şi secantele a şi b care taie respectiv pe d1 în A1 şi B1, pe d2 în A2 şi B2 şi
pe d3 în A3 şi B3 .
Se cere să se arate ca are loc relaţiile
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  sau
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 şi derivatele acestora.
[ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 270

d1 A1 B1

d2 A2 C2 B2

d2 A3 C3 B3

a a’ b

Fig. 481
Prin punctul B1 ducem o dreaptă a’ || a care taie pe d2 în C2 şi pe d3 în C3.

Rezultă [A1A2]  [B1C2], [A2A3]  [C2C3] şi [A1A3]  [B1C3] - ca segmente determinate

de paralele cuprinse între alte paralele.
Atunci în ΔB1B3C3 cu B2C2 || B3C3 aplicăm Teorema lui Thales şi obţinem
A B A  B 900
    450 [ B1C2 ]  [ B1 B2 ]
Din [C2B2] || [C3B3] rezultă 2 2 2 2 şi
[ B1C3 ] [ B1 B3 ]
cum [A1A2]  [B1C2] şi [A1A3]  [B1C3]
[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
relaţia devine :  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
Din  , folosind proporţii derivate avem
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ]

[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1 B3 ]  [ B1 B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ] [ B1 B3 ] [ A1 A3 ] [ B1 B3 ]
sau respectiv

[ A1 A2 ] [ B1 B2 ] [ A1 A2 ] [ B1 B2 ]
 sau  c.c.t.d.d.
[ A1 A3 ]  [ A1 A2 ] [ B1B3 ]  [ B1B2 ] [ A2 A3 ] [ B2 B3 ]

9. TEOREMA LUI MENELAUS ŞI CEVA şi RECIPROCELE LOR

Teorema lui Menelaus :Fie ΔABC şi o dreaptă (d) care intersectează laturile AB, BC, AC
ale triunghiului, respectiv în punctele F, D, E . Atunci este verificată
AF CE BD
relaţia :   1
BF AE CD
A
(d)
B1
 271
F
A1
E
C1

B C D

D B C

F
B1
A1

C1
Fig. 482 E
Notă : punctele D, F, E din Teorema lui Menelaus se numesc NODURI iar dreapta care
le uneşte se numeşte TRANSVERSALĂ şi se notează cu D – F – E .

Reciproca Teoremei lui Menelaus : Fie ΔABC şi punctel D, F şi E situate respectiv pe dreptele
BC, AB şi AC, diferite de vârfurile triunghiului. Dacă are loc
relaţia

AF CE BD
  1
BF AE CD

Atunci D, F şi E sunt coliniare .

10. RELAŢII METRICE ÎNTR-UN TRIUNGHI DREPTUNGHIC

10.1. Teorema catetei : într-un triunghi dreptunghic, cateta este medie geometrică
între ipotenuză şi proiecţia acesteia pe ipotenuză „
Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A
Trebuie să demonstrăm relaţiile
[AB]2 = [BC] x [BD] , unde [BD] = pr[BC] [AB]
şi respectiv :
[AC]2 = [BC] x [CD] , unde [CD] = pr[BC] [AC]
Avem ΔBAC  ΔBDA (  B – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ BC ] [ AC ] [ AB] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AB]2 = [BC] x [BD]
[ BD] [ AB] [ AD] [ BD] [ AB ]
A
 272

B D C
Fig. 483

Analog avem ΔBAC  ΔCDA (  C – comun – cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )

Scriem rapoartele de asemănare şi obţinem :

[ AC ] [ BC ] [ AB ] [ AC ] [ BC ]
  de unde avem  , deci [AC]2 = [BC] x [CD] .
[CD] [ AC ] [ AD] [CD] [ AC ]

10.2. Teorema înălţimii - într-un triunghi dreptunghic înălţimea este medie geometrică
între segmentele determinate de aceasta pe ipotenuză

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A şi [AD]  [BC] – înălţimea din A .
Trebuie să demonstrăm relaţia [AD]2 = [BD] x [CD] .
Avem ΔBDA  ΔCDA (  BAD   ACD - ca unghiuri cu laturile perpendiculare –
vezi [BA]  [AC] şi [AD]  [CD], deci cazul U. de la triunghiurile dreptunghice )
Scriem rapoartele de asemănare corespunzătoare şi obţinem :

[ AB ] [ AD] [ BD] [ AD] [ BD]

  , de unde avem  , deci [AD]2 = [BD] x [CD] .
[ AC ] [CD] [ AD] [CD] [ AD]
unde [BD] = pr[BC][AB] şi [CD] = pr[BC][AC]

B D C
Fig. 484
10.3. Teorema lui Pitagora şi reciproca ei : într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei
este egal cu suma pătratelor catetelor.

Demonstraţie
Fie ΔABC, un triunghi dreptunghic în A.
Trebuie să demonstrăm relaţia [BC]2 = [AB]2 + [AC]2 sau a2 = b2 + c2 . .

Construim pe laturile triunghiului pătratele AA1A2B – determinat de cateta „c” ,

ΔBCC1 – egal şi simetric cu ΔABC , pătratul BB1C2C1 determinat de cateta „ b „ şi

completăm desenul cu dreptunghiul BB1B2A2 egal cu dreptunghiul ABC1C

C
α

a b
 273
β
B c A
Fig. 485

Obţinem astfel un pătrat cu latura b + c – vezi fig. 163

C2 b C1 c C

b a a
b b
b

b c
B1 A
b B c
c a a c c c

B2 b A2 c A1

Fig. 486

Pătratul de latură b + c, are suprafaţa ( b + c )2 care este compusă din suprafaţa a patru triunghiuri
dreptunghice egale cu ΔABC, un pătrat cu latura b şi un pătrat cu latura c .
Deci avem SPatrat A1B2C2C= SPatrat BB1C2C + SPatrat AA1A2B + S4 triunghiuri dreptunghice ABC , adică
( b + c )2 = b2 + c2 + 4x b x c/2 = b2 + c2 + 2bc – evident În pătratul cu latura b + c rearanjăm figurile

geometrice astfel încât cele patru triunghiuri dreptunghice, egale cu ΔABC, să fie dispuse la colţurile
pătratului ,

C2 c M b C
β α

a c
b a β
N
α
α
Q
β a b
a
c
α β
B2 b c A1
P
Fig. 487

Rezultă astfel un pătrat de aceeaşi arie, respectiv ( b + c )2 compusă din suprafaţa

celor patru triunghiuri, fiecare de arie b x c / 2, şi un pătrat interior MNPQ de
latură a, adică :
SPatrat A1B2C2C= S4 triunghiuri dreptunghice ABC + SMNPQ

Demonstraţia că MNPQ este pătrat este uşoară şi anume :

 274
 notăm cu α unghiul ascuţit C al ΔABC şi cu β unghiul ascuţit B al ΔABC – vezi fig.52. Rezultă α
+ β = 900
 în fig 54, în fiecare punct M, N, P sau Q avem trei unghiuri dintre care două egale respectiv cu α
şi β , de unde rezultă al treilea unghi egal cu 180 – (α + β ) = 900, deci MNPQ este pătrat.
Comparând cele două pătrate din fig. 32 şi fig. 33, rezultă că suprafaţa MNPQ din fig. 33
este diferenţa de la suprafaţa pătratului de latură ( b + c ) din fig.32 şi suprafaţa celor
patru triunghiuri, adică suprafaţa pătratului MNPQ din fig. 33, este egală cu suma
suprafeţelor pătratelor de latură b şi respectiv c din fig. 32.
Aceasta ne conduce la relaţia
a2 = b 2 + c 2

c) Alte informaţii
11.CUNOŞTINŢE DE ALGEBRĂ
11.1. Proporţii derivate
a c a b
  
b d c d
a c b d
  
b d a c
a c am d
  
b d bm c
a c a:m c
  
b d b:m d
a c am cm
  
b d b d
a c a c
  
b d bm dm
a c ab cd
  
b d b d
a c a b c d
  
b d b d
a c a c
  
b d ab cd
a c a c
  
b d ba d c
a c a ac
  
b d b bd
a c a a c
  
b d b bd

11.2. Formule de calcul prescurtat

      

      

      

       

      

      
 275

      

      

      

          

                                                             

 
11.3. Rezolvarea ecuaţiilor de gradul I şi sistemelor de ecuaţii de gradul I,
cu două şi trei necunoscute
b b
ax + b = 0  x=- ; ax - b = 0  x=
a a

 ax+by=m  adx+bdy=md md  bp
   (ad  bc) x  md  bp  x 
cx  dy  p cbx  bdy  bp ad  bc

 ax+by=m  acx+bcy=mc mc  ap
   (bc  ab) y  mc  ap  y 
cx  dy  p acx  aby  ap bc  ab

11.4. Inegalitatea mediilor

ab
1. Media aritmetică a numerelor a şi b : ma 
2
x1  x2  ...  xn
2. Media aritmetică n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): ma 
n
2
marm  2ab
3. Media armonică a numerelor a şi b : 1 1 sau marm 
 ab
a b
 276
n
marm 
4. Media armonică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): 1 1 1
  ... 
x1 x2 xn
5. Media geometrică a numerelor a şi b : mg  a  b
6. Media geometrică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): mg =
a 2  b2
7. Media geometrică a numerelor a şi b : mp 
2
x12  x22  x32  ...  xn2
8. Media geometrică a n numere ( x1, x2, x3, … , xn ): mp 
2

Inegalitatea mediilor

min(a, b) ≤ marm ≤ mg ≤ ma≤ ma≤ mp ≤ max (a, b )

III. Exemple de propoziţii ajutătoare şi definiţii

folosite în abordarea rezolvării problemelor de geometrie

P.1. Într-un paralelogram simetricul unui punct de o latură faţă de punctul

de intersecţie al diagonalelor se găseşte pe latura opusă.

D N C

A M B
Fig. 488
Ipoteză : [ABCD] – paralelogram ;
M Є AB ; {O} = AC  BD; MO = ON ; O Є MN

Concluzie : N Є CD

Demonstraţie :
 ON  OM

Din MOB  NOD  opusela var f 
 [OB ]  [OD]

 BOM DON  MBO  NDO  BM || DN

 BM || CD
Dar BM ||DC şi atunci din   N  CD
 BM || DN
 277
P.2a. În orice triunghi înălţimile sunt invers proporţionale cu laturile
pe care sunt perpendiculare .

Fig. 489

Ipoteză : ΔABC; AA’  BC; A’ Є BC; AA’  BC; B’ Є AC; CC’  AB; C’ Є AB;

AA ' AC AA ' AB BB ' AB

Concluzie :  ;  ;  sau
BB ' BC CC ' BC CC ' AC
AA ' BC  BB ' AC  CC ' AB

Demonstraţie :
Din ΔAA’C şi BB’C, dreptunghice şi cu C - comun, conform cazului 2 de asemnare ( U. ,
AA ' AC
rezultă :) AA ' C BB ' C   sau AA ' BC  BB ' AC (1)
BB ' BC
BB ' AB
Analog rezultă BB ' A CC ' A   sau BB ' AC  CC ' AB (2)
CC ' AC
AA ' AB
şi respectiv : CC ' B AA ' B   sau AA ' BC  CC ' AB (3)
CC ' BC
AA ' AC AA ' AB BB ' AB
Între ( 1 ) , ( 2 ) şi ( 3 ) rezultă  ;  ;  sau
BB ' BC CC ' BC CC ' AC

AA ' BC  BB ' AC  CC ' AB

P.2b. În orice triunghi dreptunghic produsul catetelor este egal cu produsul

dintre ipotenuză şi înălţimea corespunzătoare ei.
B

A C

Fig. 490

Ipoteză : ΔABC; m(  A) = 900; AD  BC, D Є BC

Concluzie : AD  BC  AB  AC
 278
Demonstraţie :
Din P.3. rezultă că relaţia din concluzie este o consecinţă a acestei proprietăţi, de unde
rezultă direct că AD  BC  AB  AC

D.1. Definiţia 1 : Triunghiul format de picioarele înălţimilor

unui triunghi se numeşte triunghi ortic.
P.3. Înălţimile triunghiului ABC sunt bisectoarele triunghiului ortic DEF.

F
H

B D C

Fig. 491

Ipoteză : ΔABC; AD  BC; D Є BC; BE  AC; E Є AC; CF  AB; F Є AB; ΔDEF – triunghi ortic

Concluzie : AD – bisectoarea  EDF ; BE – bisectoarea  DEF ; CF – bisectoarea  DFE

Demonstraţie
Analizând, succesiv antiparalele, rezultă :
[DE] este antiparalelă, deci  CDE =  A şi respectiv  CED =  B ;
[DF] este antiparalelă, deci  BDF =  A şi respectiv  BFD =  C ;

[EF] este antiparalelă, deci  AEF =  B şi respectiv  AFE =  C ;

Din ΔBDH, dreptunghic în D, avem  FDH = 900 -  BDF = 900 -  A (1)
Din ΔCDH, dreptunghic în D, avem  EDH = 900 -  CDE = 900 -  A (2)
Din ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă  FDH   EDH , deci [DA] este bisectoarea  EDF .
Analog se demonstrează că [EB] este bisectoarea  DEF şi respectiv [FC] este bisectoarea  DFE .

D.2. Definiţia 2 : Două semidrepte care pornesc din acelaşi vârf şi formează
cu laturile ce pornesc din acelaşi vârf, unghiuri congruente
se numesc CEVIENE IZOGONALE.
A

α α [AD] şi [AE] – ceviene izogonale .

B D E C

Fig. 492
 279

P.4. Într-un triunghi înălţimea şi diametrul care pleacă din acelaşi vârf sunt
ceviene izogonale.
A

α α

xO
C
B
C
D
C
M

Fig. 493

Ipoteză : ΔABC; C(O, R), AD  BC; D Є BC, {M} = AO∩ C(O, R)

Concluzie :  BAM   CAD ; AB  AC = 2R  AD

Demonstraţie
AB
Avem : m(CAD)  m(AMB)  ,  ACD   AMB
2
Cum AD  BC şi AB  BM – din ΔABM înscris într-un semicerc rezultă ACD ABM 
 CAD   BAM, deci m(  CAD)  m(  BAM) = α şi respectiv :
AC AD
  AB  AC  AM  AD  AB  AC  2 R  AD
AM AB

P.4a. Într-un triunghi ABC, se dau cevienele izogonale AD şi AE, D, EЄ BC,

astfel încât  BAD   CAE. Fie M1Є AD şi M2Є AE. Fie apoi B1 şi C1 proiecţiile
lui M1 pe AC şi respectiv AB şi analog B2 şi C2 proiecţiile lui M2 pe AC şi AB.
Să se arate că AM1  B2C2 şi respectiv AM2  B1C1
A

B1
C2
B2

C1 M2
M1

B D Fig. 494 E C
 280
Ipoteză : ΔABC;  BAD   CAE, D, E Є BC; M1 Є AD ; M2 Є AE; B1=prACM1; C1= prABM1;
B2=prACM2; C2= prABM2;

Concluzie : AM1  B2C2 şi AM2  B1C1

Demonstraţie
Din B1=prACM1 şi C1= prABM1 rezultă M1B1  AC şi M1C1  AB (1)
Din M1B1  AC şi M1C1  AB rezultă AB1M1C1 este inscriptibil, deci  M1B1C1   M1AC1
Dar  M1AC1   CAE, de unde rezultă  M1B1C1   CAE
 M1B1C1   CAE
Din   B1C1  AE  AM 2  B1C1
 M 1 B1  AC
Analog rezultă şi AM2  B1C1 .

P.4b. În condiţiile propoziţiei 4a, să se arate că punctele B 1, C1, C2, B2 sunt conciclice.
A

α β α
B1
C2
B2

C1 M2
M1

B D E C

Fig. 495

Concluzie : B1, C1, C2, B2 sunt conciclice

Demonstraţie
ΔAM1C1 este dreptunghic în C1 iar ΔAM2B2 este dreptunghic în B2 .
AM 1 AC1 M 1C1
Din  M1AC1   M2AB2 rezultă AC1M 1 AB2 M 2    (1)
AM 2 AB2 M 2 B2
ΔAM1B1 este dreptunghic în B1 iar ΔAM2C2 este dreptunghic în C2 .
Din  M1AB1   M2AC2 ( vezi m(  M1AB1) = m(  M2AC2 ) = α + β rezultă
AM 1 AB1 M 1 B1
AM 1B1 AM 2C2    (2)
AM 2 AC2 M 2C2
AC1 M 1C1 AB1 M 1 B1 AC1 AB1
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă    sau  (2)
AB2 M 2 B2 AC2 M 2C2 AB2 AC2
Conform cazului de asemănare ( L.U.L.) avem :
 281
 AC1 AB1
 
 din  AB2 AC2  AB1C1 AB2C2  AC1B1  AB2C2
BAC  comun

 conform proprietăţilor patrulaterului inscriptibil din AC1 B1  AB2C2 rezultă că
patrulaterul [B1C1C2B2] este inscriptibil

P.4c. În condiţiile propoziţiei 4b, să se arate că punctele cercul circumscris

patrulaterului [B1C1C2B2] are centrul în mijlocul segmentului M1M2 .
Ipoteză : Fie Q mijlocul segmentului M1M2

Concluzie : Q este centrul cercului circumscris patrulaterului inscriptibil [B 1C1C2B2]

Demonstraţie
Avem M1B1B2M2 – trapez dreptunghic, deci linia mijlocie a laturii B 1B2 trece prin punctul Q.
Atunci Q este pe mediatoarea segmentului [B1B2] şi [QB1]  [QB2] .
Analog M1C1C2M2 – trapez dreptunghic, deci linia mijlocie a laturii C1C2 trece prin punctul Q.
Atunci Q este pe mediatoarea segmentului [C1C2] şi [QC1]  [QC2]

Cum patrulaterul [B1C1C2B2] este inscriptibil şi [B1B2] , [C1C2] sunt corzi ale cercului iar prin Q trec
mediatoarele lor, rezultă Q este centrul cercului.

C2 B1

B2

C1 M2
X
M1 Q

B C

Fig. 496

P.4d. În condiţiile propoziţiei 4b, să se arate că are loc egalitatea :

M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

Concluzie : M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

α β α
B1
C2
 282
B2

C1 M2
M1

B D E C

Fig. 497
Demonstraţie
AM 1 AC1 M 1C1
De la propoziţia P.4.b. avem : AC1M 1 AB2 M 2    şi respectiv
AM 2 AB2 M 2 B2

AM 1 AB1 M 1 B1
AM 1B1 AM 2C2   
AM 2 AC2 M 2C2

M 1C1 M 1 B1
de unde obţinem : 
M 2 B2 M 2C2
sau M 2 B2  M 1 B1  M 2C2  M 1C1

P.4e. În condiţiile propoziţiei P.4, să se arate că are loc relaţia lui Steiner,
BD EB AB 2
adică   .
DC EC AC 2

Ipoteză : ΔABC;  BAD   CAE, D, E Є BC; DD1  AB; DD2  AC; EE1  AB; EE1  AC, D1, E1 Є AB şi
D2, E2 Є AC

BD EB AB 2
Concluzie :  
DC EC AC 2

α α

D2
E1

E2
D1

B D F E C
 283
Fig. 498
Demonstraţie
Ducem AF  BC, F Є BC .
În ΔABD aplicăm P.2.a. , adică : AB  DD1  BD  AF (1)
În ΔACE aplicăm P.2.a. , adică : AC  EE2  EC  AF (2)
BD AB  DD1
Din ( 1 ) şi ( 2 ), prin împărţire, membru cu membru, obţinem :  (*)
EC AC  EE2
În ΔABE aplicăm P.2.a. , adică : AB  EE1  BE  AF (3)
În ΔADC aplicăm P.2.a. , adică : AC  DD2  DC  AF (4)
BE AB  EE1
Din ( 3 ) şi ( 4 ), prin împărţire, membru cu membru, obţinem :  ( ** )
DC AC  DD2

BD BE AB  DD1 AB  EE1
Din ( * ) şi ( ** ) rezultă prin înmulţire, membru cu membru :   
EC DC AC  EE2 AC  DD2
BD EB AB 2
sau după simplificare obţinem relaţia lui Steiner, adică :  
DC EC AC 2

P.5.a.Dacă AM este mediană în ΔABC atunci B şi C sunt egal depărtate de

mediana AM.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană.

Concluzie : B şi C sunt egal depărtate de mediană .

P N
Q

B D M C

L Fig. 499
Demonstraţie
Ducem : AD  BC; D Є BC ; BQ  AM; Q Є AM ; CL  AM; L Є AM ; MN  AC; N Є AC ; MP  AB; P Є AB
1) teorema directă : dacă [BM]  [CM] atunci [BQ]  [CL]
* din [BM]  [CM] şi BQ  AM , rezultă ΔBQM  ΔCLM, deci [BQ]  [CL]

2) teorema reciprocă : dacă [BQ]  [CL] şi BQ  AM, atunci [BM]  [CM]

* din [BQ]  [CL] şi BQ  AM , rezultă ΔBQM  ΔCLM, deci [BM]  [CM]

P.5.b. Raportul distanţelor piciorului medianei la laturi este egal cu inversul

raportului laturilor şi reciproc.

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană.; MN  AC; N Є AC ; MP  AB; P Є AB

 284

MP AC
Concluzie :  .
MN AB
A

P N

B D M C

Fig. 500
Demonstraţie
În ΔABM aplicăm P.2.a. , adică : AB  MP  BM  AD (1)
În ΔACM aplicăm P.2.a. , adică : AC  MN  MC  AD (2)
MP AC
1) teorema directă : dacă [BM]  [CM] atunci obţinem AB  MP  AC  MN sau 
MN AB
MP AC AB  MP BM
2) teorema reciprocă : dacă  prin împărţirea relaţiilor ( 1 ) Şi ( 2 ) obţinem :  sau
MN AB AC  MN MC

BM
cum AB  MP  AC  MN rezultă  1 , deci [BM]  [MC] .
MC

P.6.a. Dacă AM este mediana ΔABC iar (d) o paralelă la BC, (d)∩AB = {B’}, (d)∩AC ={C’}
şi (d)∩AM = {M’} atunci [B’M’]  [M’C’] şi reciproc.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană

Concluzie : [B’M’]  [M’C’].

B”
(d) C’
B’
C”

N1

P1
N
M1
P
B M C

Fig. 501
Demonstraţie
 285
B ' M ' AM '
Din (d)|| BC, rezultă B’C’ || BC.Din B’C’ || BC rezultă AB ' M ' ABM , de unde avem  (1)
BM AM
C ' M ' AM '
şi AB ' M ' ABM , de unde avem :  (2)
CM AM
B'M ' C 'M '
Între ( 1 ) şi ( 2 ) obţinem  de unde cum [BM]  [CM] rezultă [B’M’]  [C’M’]
BM CM
Reciproca : dacă [B’M’]  [C’M’] atunci [B’C’] || [BC]. Presupunem, prin reducere la absurd, că (d) || BC.
Atunci prin M’ ducem noi B”C” || BC.
Conform teoremei directe avem : [B”M’]  [C”M’], deci patrulaterul [B’B”C’C”] este paralelogram, adică
B’B” || C’C” ceea ce contrazice faptul că B’B” ∩C’C” = {A}.
Deci rezultă ( d ) || BC adică B’C’ || BC

P.6.b. Dacă AM este mediana ΔABC, atunci pentru orice punct M i Є AM, MiPi  AB,
M i Pi AC
PiЄAB şi MiNi  AC , NiЄAC, din [BM]  [CM] rezultă 
M i N i AB

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], MP  AB, PЄAB şi MN  AC , NЄAC ,

Mi Є AM, MiPi  AB, PiЄAB şi MiNi  AC , NiЄAC
M i N i AB
Concluzie : [ 
M i Pi AC

B”
(d) C’
B’
C”

Ni

Pi
N
Mi
P
B M C

Fig. 502

Demonstraţie
Din MP  AB şi MiPi  AB rezultă MP || MiPi .
În ΔAPM, avem MiPi || MP şi atunci, conform Teoremei fundamentale a asemănării, rezultă
M i Pi AM i APi
  (1)
MP AM AP
Analog în ΔANM, avem MiNi || MN şi atunci, conform Teoremei fundamentale a asemănării, rezultă
M i N i AM i AN i
  (2)
MN AM AN

M i N i AN i M i Pi APi M i N i MN
Între ( 1 ) şi ( 2 ) rezultă    adică 
MN AP MP AN M i Pi MP
 286
MN AB M i N i AB
Dacă [BM]  [CM] conform P.5.b. rezultă  şi atunci obţinem 
MP AC M i Pi AC
M i N i AB
Reciproca : dacă  atunci [BM]  [CM].
M i Pi AC

M i N i AB M i N i MN MN AB
Dacă  , am demonstrat că  şi atunci avem  , deci
M i Pi AC M i Pi MP MP AC
conform P.5.b.( reciproca ) rezultă [BM]  [CM]

D.3. Definiţia 3 : Numim simediană , izogonala medianei care pleacă din acelaşi vârf.

D.4. Definiţia 4 : În ΔABC numim antiparalelă la dreapta BC , dreapta B’C’ pentru

care avem : B’ЄAC, C’ЄAB astfel încât  AB’C’   ACB.

AM – mediană, deci ]BM]  [CM]

B’C’ – antiparalelă, adică  AB’C’   ACB.
AD – simediană , adică  CAM’   BAD, adică m(  CAM’)  m(  BAD) = α

α α

B’
M’
E
C’

B D M C

Fig. 503

P.7. Dacă AM este mediana ΔABC, atunci simediana ce trece prin vârful A este mediană
în ΔAB’C’, unde B’C’ este antiparalelă şi reciproc.

Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], B’C’ antiparalelă; AD – simediană

B’C’∩ AM = {M’} ; B’C’∩ AD = {E} ;  CAM   BAD

Concluzie : [B’E]  [C’E]

α α
E1
P’
N’
E2
B’
M’
E
 287
C’

B D M C

Fig. 504
Demonstraţie
Construim EE1  AC, E1 ЄAC, EE2  AB, E2 ЄAB , M’N’  AC, N’ ЄAC , M’P’  AB, P’ ЄAB
Deoarece [AM’ şi [AE sunt izogonale în ΔAB’C’, aplicăm P.4.d. şi rezultă
EE1 M ' P '
EE1  M'N' = EE2  M'P' , de unde rezultă  (1)
EE2 M ' N '

M ' P ' AC
Dar M’ ЄAM şi atunci conform P.6.b. rezultă  (2)
M ' N ' AB
Apoi din  CAM   BAD rezultă AB ' C ' ABC , de unde obţinem :

AC AB AC AC '
 sau  (3)
AC ' AB ' AB AB '

EE1 AC '
Între ( 1 ), ( 2 ) şi ( 3 ) , rezultă  şi atunci, conform P.5.b., avem [B’E]  [C’E]
EE2 AB '
Reciproca : dacă [B’E]  [C’E]. atunci E ЄAD în condiţiile în care AD şi AM sunt izogonale

Presupunem E ЄAD şi fie E’ ЄAD. Atunci rezultă [B’E’]  [C’E’], deci obţinem E’ = E deoarece
mijlocul unui segment este unic.

P.8. Distanţele punctelor simedianei vârfului A la laturile unghiului cu vârful în A

sunt proporţionale cu aceste laturi şi reciproc.
Ipoteză : Fie ΔABC şi AM – mediană; [BM]  [CM], B’C’ antiparalelă; AD – simediană
B’C’∩ AM = {M’} ; B’C’∩ AD = {E} ;  CAM   BAD

EE1 AC
Concluzie : 
EE2 AB

α α
E1
P’
N’
E2
B’
M’
E
C’

B D M C

Fig. 505
Demonstraţie
 288
EE1 AC '
Din E ЄAD conform P.7. rezultă [B’E]  [C’E] şi atunci conform P.5.a. în ΔAB’C’ avem 
EE2 AB '
AC ' AC EE1 AC
Dar  şi atunci 
AB ' AB EE2 AB
EE1 AC
Reciproca : dacă  atunci E ЄAD în condiţiile în care AD şi AM sunt izogonale
EE2 AB
Din faptul că P.5.a. şi P.7. admit reciproce atunci rezultă că şi reciproca la P.8. este adevărată.

P.9. Într-un cerc, coarda mai mare este mai apropiată de centru şi invers.
Ipoteză : Cercul C(O, R); AB – coarda mai apropiată de centru; CD – coarda mai îndepărtatăde centru.
CD > AB
Concluzie : ON < OM

Demonstraţie
Construim [C’D’]  [CD] şi C’D’ || AB şi fie {N’} = C’D’ ∩ OM

 ' D '  AB , adică C’ şi D’ se află pe arcul mare AB , deci N’ ЄOM, sau
Deoarece C”D” > AB rezultă C
ON’ < OM.
Dar ON’ = ON şi atunci avem ON < OM.
Reciproca : dacă ON<OM atunci [ON’]  [ON] < [OM] , deci C’ şi D’ se află pe arcul bare AB  C  'D'
unde AB , deci CD > AB.

C
N
D

C’ D’
N’

M
A B

Fig. 506

P.10. Într-un cerc, dintre toate coardele care trec printr-un punct P, cea mai mică este
perpendiculară pe OP.

Ipoteză : Cercul C(O, R); P – punct interior al cercului, AB şi CD coarde ; {P} = AB∩CD ; OP  AB
CD > AB

Concluzie : AB < CD
 289
Demonstraţie

Construim OM  CD. ΔOPM, dreptunghic în M ne dă OP > OM şi atunci conform proprietăţii P.7. avem
AB < CD.

D
O
D’

A B
M
A B
P
C
C

Fig. 507

Construim OM  CD. ΔOPM, dreptunghic în M ne dă OP > OM şi atunci conform proprietăţii P.7. avem
AB < CD.

P.11. Două triunghiuri dreptunghice situate în semiplane diferite şi care au

ipotenuza comună iar produsul catetelor egal, sunt congruente.
Ipoteză : Cercul C(O, R); A, B, C, A1, A2 ЄA C(O, R), O Є (BC), ΔABC, ΔA1BC,
AB  AC = BA1  CA1 = BA2  CA2

Concluzie : ΔABC  ΔA1BC  ΔA 2BC

B C
D O
D’

A1 A2
Fig. 508
 290
Demonstraţie
Fie AD  BC, D Є (BC),.
AB  AC
Conform P.2.a. avem AD  BC  AB  AC , de unde AD  iar din ipoteză rezultă că
BC
A1 B  A1C A2 B  A2C
AD  
BC BC

Rezultă astfel că A1 şi A2 sunt puncte egal depărtate de BC, deci A1A2 || BC.
Fie A2D’  BC, D’ Є (BC),., deci A2D’ = AD.
Dar ΔADO  ΔA2D’O ( I.C.) , deci  AOD   A2OD’ adică punctele A, O, A2 sunt coliniare, deci
m(  AA1A2) = 900
OD este linie mijlocie în ΔAA1A2, deci D Є (AA1) şi [AD]  [DA1], , adică A1 este simetricul lui A faţă de BC.
[ABA2C] este dreptunghi deci [AB]  [A2C] şi [AC]  [BA2] de unde rezultă ΔABC  ΔACA2 ( cazul C.C.)
Din A1 simetricul lui A faţă de BC rezultă ΔABC  ΔA1BC.
Deci ΔABC  ΔA1BC  ΔA 2BC

ROTARU OANA NICOLETA

Clasa a-VI-a B
Şcoala Gimnazială nr. 11 „ George Tutoveanu „
 291

Bârlad – noiembrie 2012