EMP 2

Repere în spaµiu

2.1 Ce este un vector în plan? . . . . . . . . . 9

2.2 Repere pe o dreaptă d . . . . . . . . . . . 9
2.3 Reperul unui plan P . . . . . . . . . . . 10
2.4 Paralelism . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.5 Translaţia punctelor din spaţiu . . . . . 11
2.5.1 Imaginea unei drepte, unui
plan, unui cerc printr-o translaţie 12
2.6 Reperul cartezian . . . . . . . . . . . . . 12
2.7 Reprezentarea parametrică a dreptei . . 15
2.8 Reprezentarea parametrică a unui plan 15

2.1 Ce este un vector în plan?

Vectorul este...
−−→
(i) Versiune riguroasă: o clasă de echivalenţă de segmente orientate din spaţiu pe care îl vom nota cu AB.

(ii) Versiunea intuitivă/practică: o săgeată sau o deplasare sau, încă, o translaţie în planul vectorial (a se
vedea secţiune următoarea pentru lămuriri suplimentare).

(iii) Versiunea analitică: un punct într-un plan de coordonate sau o pereche ordonată de numere reale.

Avem trei definiţii ale vectorilor aranjate astfel încât, din punct de vedere teoretic prima este cea mai
importantă, iar din punct de vedere practic ultima este cea mai importantă. Legat de primele două definiţii
lucruri au fost amintite în breviarul teoretic 1 (pe scurt, BT1) şi lămurite pe larg la cursul de Geometrie afină.
Ultima definiţie în schimb are un alt specific şi deschide larg drumul către prodigioasă suită de aplicaţii te-
oretice şi practice. Partea specifică a acestei definiţii constă din noţiunea de coordonate şi reper de coordonate.
Un mod de a reprezenta grafic un vector ( x, y) este de a reprezenta punctul M = ( x, y) într-un reper cartezian
xO y. Mai bine decât atât, putem desena segmentul orientat de la originea O la punctul P , reamintindu-ne
astfel că un vector este caracterizat de normă/lungime, direcţie şi sens. Ce înseamnă reper pe o dreaptă sau
în plan?

2.2 Repere pe o dreaptă d

Reamintim că am notat cu M o mulţime nevidă de puncte şi V mulţimea vectorilor liberi asociată lui M .

Definiţia 6. Spunem că vectorul nenul u este vector director al dreptei d , dacă u admite un reprezentant AB
inclus în d , i.e. d este dreaptă suport pentru u.

Definiţia 7. Numim reper al dreptei d orice pereche ( A, u), unde

(i) A este un punct de pe dreapta d

9
2.3. REPERUL UNUI PLAN P EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU

(ii) u este vector director al dreptei d .

Un reper oarecare pe o dreaptă Segmentul determinat de punctele A şi B

Propoziţia 8 (ecuaţia vectorială a unei drepte). Fie d o dreaptă oarecare şi ( A, u) un reper pe d . Atunci
−−→
(i) Oricare ar fi P ∈ d , există şi este unic numărul real t astfel încât AP = t · u.
−−→
(ii) Dreapta d este mulţimea punctelor P din M astfel încât AP = t · u, atunci când t parcurge mulţimea R.

Folosind observaţia de mai sus, deducem că, date A şi B două puncte distincte din M , avem
−−→ −−→
• segmentul [ AB] reprezintă mulţimea punctelor P ∈ M astfel încât AP = t · AB, atunci când t ∈ [0, 1] .
−−→ −−→
• semidreapta [ AB reprezintă mulţimea punctelor P ∈ M astfel încât AP = t · AB, atunci când t ∈ [0, ∞).

2.3 Reperul unui plan P

Definiţia 9. Numim reper al planului P orice triplet ( A, v1 , v2 ), unde

(i) A este un punct din planul P

(ii) v1 şi v2 sunt doi vectori ce au drept reprezentanţi segmentele AB şi AC astfel încât A, B, C sunt trei puncte
necoliniare din planul P .

Figura 2.2: Un reper oarecare în plan

Propoziţia 10 (ecuaţia vectorială a unui plan). Fie P un plan oarecare şi ( A, v1 , v2 ) un reper.
−−→
(i) Oricare ar fi P ∈ P , există şi este unică perechea λ, µ ∈ R × R astfel încât AP = λv1 + µv2 .
¡ ¢

−−→
(ii) Planul P este mulţimea punctelor P din M astfel încât AP = λv1 + µv2 , atunci când λ, µ parcurge mul-
¡ ¢

ţimea R × R.

10
EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU 2.4. PARALELISM

Observaţia 11. Dacă doi vectori v1 şi v2 sunt necoliniari, atunci singura pechere de numere reale λ, µ ∈ R × R
¡ ¢

care verifică λv1 + µv2 = 0 este perechea (0, 0). Reţinem deci
λ v2 + µ v2 = 0 ⇒ λ, µ = (0, 0) .
¡ ¢
(2.1)

2.4 Paralelism
Definiţia 12. Fie d şi d 0 două drepte înzestrate cu reperele ( A, u) şi, respectiv, A 0 , u0 . Spunem că dreptele d
¡ ¢

şi d 0 sunt paralele dacă vectorii u şi u0 sunt coliniari. Vom scrie
1 0
d ∥ d0 ⇔ u0 = k · u, k ∈ R∗ ⇔ u= u, k ∈ R∗ .
k
Propoziţia 13. Fie d o dreaptă înzestrată cu reperul (O, u), P un plan înzestrat cu reperul ( A, u1 , u2 ) şi P 0 un
plan înzestrat cu reperul (B, v1 , v2 ).
(i) Dreapta d este paralelă cu planul P dacă şi numai dacă u = λ u1 + µ u2 , unde λ, µ ∈ R × R.
¡ ¢

(ii) Planele P şi P 0 sunt paralele dacă şi numai dacă

u 1 = λ v1 + µ v2 u 2 = α v1 + β v2 , λ, µ, α, β ∈ R4 .
¡ ¢
şi (2.2)

Două plane paralele

O dreaptă paralelă cu un plan

2.5 Translaţia punctelor din spaţiu

Etimologic, cuvântul vector provine din cuvintele latine vehere/vectus care, în traducere liberă, înseamnă
„care transportă”. Deci, putem afirma că un vector este o deplasare, iar în cele ce urmează, utilizând unelte
matematice, vom preciza sensul exact al acestui cuvânt.
Definiţia 14 (translaţia de vector u). Fie u un vector fixat oarecare din V . O aplicaţie T u definită pe spaţiul
punctelor M cu valori în el însuşi care fiecărui punct P ∈ M asociază un unic punct P 0 astfel încât
−−→0
PP = u (2.3)
se numeşte translaţie de vector u. Vom nota T u (P ) = P 0 ⇔ T u (P ) = P + u ⇔ P 0 = P + u.
Dăm în continuare principalele proprietăţi ale trasnlaţiilor:
(i) Orice translaţie transformă un vector liber în el însuşi, i.e. date P,Q două puncte oarecare, P 0 = T u (P ) şi
Q 0 = T u (Q ) avem
−−→ −−0−→0
PQ = P Q . (2.4)
(ii) Translaţia T u conservă distanţele (deoarece egalitatea 2.4 implică PQ = P 0 Q 0 ). Din acest motiv vom spune
că T u este o izometrie. De asemenea, translaţia T u conservă ariile şi volumele.
(iii) Translaţia T u este o aplicaţie bijectivă şi aplicaţia inversă (sau reciprocă) corespunzătoare este translaţia
T−u , i.e. translaţia de vector − u.
(iv) Compunerea translaţiilor T u şi T v este comutativă şi egală cu translaţia de vector u + v, i.e.
T u ◦ T v = T v ◦ T u = T u+v . (2.5)
În plus, translaţia de vector 0 este egală cu identitatea, i.e. T0 ≡ id, unde id : M → M , id ( x) := x.

11
2.6. REPERUL CARTEZIAN EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU

2.5.1 Imaginea unei drepte, unui plan, unui cerc printr-o translaţie
• Imaginea unei drepte d printr-o translaţie T u este o dreaptă d 0 paralelă cu d . Dacă u = 0, atunci cele
două drepte coincid.

(i) Dacă d = AB, atunci d 0 = A 0 B0 , unde A 0 = T u ( A ) şi B0 = T u (B) .

(ii) Imaginea prin T u a semidreptei [ AB) este semidreapta A 0 B0 .
£ ¢

(iii) Imaginea prin T u a segmentul [ AB] este segmentul A 0 B0 .

£ ¤

• Imaginea unui plan P printr-o translaţie T u este un plan P 0 paralel cu P . Dacă u = 0, atunci cele două
plane coincid.

• Imaginea unui cerc C , de centru O şi rază R ∈ (0.∞), printr-o translaţie T u este un cerc C 0 de aceiaşi
rază R şi al cărui centru O 0 = T u (O ). Cercul C 0 este inclus în planul P 0 obţinut prin translaţia de vector
u a planului P care conţine cercul C .

Imaginea unei drepte printr-o translaţie Imaginea unei figuri plane printr-o translaţie

Figura 2.4: Translaţia de vector ū

• În general, dată A o submulţime de puncte a lui M , vom numi imaginea (sau geometric, transformata)
prin translaţia T u a mulţimii A mulţimea

T u (A ) = {B ∈ M | ∃ A ∈ A : T u ( A ) = B} ⊂ M .

Astfel, trasnlaţia T u trasnformă o figură plană (submulţimea A , care poate fi un poligon) într-o figură
congruentă cu aceasta, deci şi de aceiaşi arie.

2.6 Reperul cartezian

Fie P planul vectorial şi următoarea configuraţie

Figura 2.5: Vectori necoplanari

Definiţia 15. Spunem că trei vectori u1 , u2 şi u3 din spaţiu sunt coplanari dacă punctul oarecare O ∈ M şi
punctele A, B, C ∈ M cu proprietatea
−−→ −−→ −−→
O A = u1 , OB = u2 şi OC = u3 ,

12
EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU 2.6. REPERUL CARTEZIAN

sunt patru puncte coplanare.

Observaţia 16. Definiţia de mai sus este independentă de alegerea punctului O .
Observaţia 17. Aţi definit la cursul de Algebră liniară faptul noţiunea de vectori liniar dependenţi (sau
legaţi)/liniar independenţi (sau liberi). Cum? Numim combinaţie liniară a trei vectori u, v şi w orice expresie
de forma
a · u + b · v + c · w, (a, b, c) ∈ R × R.
Apoi, vectorii u, v şi w se numesc liniar dependenţi dacă există o combinaţie liniară netrivială (cu coeficienţi
nenuli simultan) a celor doi vectori egală cu vectorul nul, i.e.

∃ (a, b, c) 6= (0, 0, 0) : a · u + b · v + c · w = 0.

A spune că trei vectori sunt coplanari revine, deci, la a spune că cei trei vectori sunt liniar dependenţi.
O proprietatea fundamentală a vectorilor necoplanari este următoarea:
Propoziţia 18. Dacă vectorii i, j şi k sunt necoplanari, atunci singurul triplet de numere reale (a, b, c) ce
verifică relaţia
a · i+b · j+ c · k = 0 (2.6)
este tripletul (0, 0, 0).
³ ´
Definiţia 19 (reper cartezian). Numim reper al spaţiului M orice cvadruplu O, i, j, k unde O este un punct
din M şi i, j, k sunt trei vectori necoplanari. Punctul O se numeşte originea reperului.
Teorema 20. Oricare ar fi P ∈ M , există un unic triplet ( x, y, z) ∈ R × R × R de numere reale astfel încât
−−→
OP = x · i + y · j + z · k.

Tripletul ( x, y, z) este alcătuit din coordonatele puntului P . Vom nota P ( x, y, z), unde

• x se numeşte abscisa punctului M ,

• y se numeşte ordonata punctului M şi

• z se numeşte cota punctului M .

Figura 2.6: Reperul cartezian al punctelor din spaţiu

n o
Definiţia 21. Tripletul i, j, k format din trei vectori necoplanari îl vom numi bază a spaţiului de vectori V .
−−→
Observaţia 22. Odată fixat O , oarecare, pentru orice vector u ∈ V , există un unic punct P o încât OP = u.
n astfel
Prin urmare, vom numi coordonatele vectorului u în raport cu mulţimea de vectori i, j, k unicul triplet
³ ´
( x, y, z) ce reprezintă coordonatele punctului P în reperul O, i, j, k . Tripletul ( x, y, z) nu depinde de alegerea
punctului O .

13
2.6. REPERUL CARTEZIAN EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU

³ ´
Planul ce admite reperul O, i, j , deseori notat cu ( xO y) este mulţimea punctelor din M pentru care cota
³ ´
este nulă. Mai mult, dreapta ce admite reperul O, i , numită axa absciselor, notată deseori (Ox) , este
mulţimea punctelor P ( x, y, z) ∈³M pentru ´ care y = 0 şi z = 0.
Planul ce admite reperul O, j, k , deseori notat cu ( yOz) este mulţimea punctelor din M pentru care
³ ´
abscisa este nulă. Mai mult, dreapta ce admite reperul O, j , numită axa ordonatelor, notată deseori (O y) ,
este mulţimea punctelor P ( x, y, ³ z) ∈ M´ pentru care z = 0 şi x = 0.
Planul ce admite reperul O, k, i , deseori notat cu ( zOx) este mulţimea punctelor din M pentru care
³ ´
ordonata este nulă. Mai mult, dreapta ce admite reperul O, k , numită axa cotelor, notată deseori (Oz) ,
este mulţimea punctelor P ( x, y, z) ∈ M pentru care x = 0 şi y = 0.

23. Fie u şi u0 doi vectori oarecare de coordonate ( x, y, z) şi, respectiv, x0 , y0 , z0 în raport cu baza
¡ ¢
Propoziţia
n o
i, j, k a spaţiului V . Atunci

(i) coordonatele vectorului u + u0 m sunt x + x0 , y + y0 , z + z0 ,

¡ ¢

(ii) coordonatele vectorului λ u sunt (λ x, λ y, λ z), unde λ ∈ R.

³ 24. Fie´ A şi B două puncte din spaţiu de coordonate ( x A , yA , z A ) şi, respectiv, ( xB , yB , zB ) în raport
Propoziţia
cu reperul O, i, j, k . Atunci

−−→
(i) coordonatele vectorului AB sunt ( xB − x A , yB − yA , zB − z A ), i.e.
−−→
AB = ( xB − x A ) i + ( yB − yA ) j + ( zB − z A ) k, (2.7)

(ii) coordonatele mijlocului I al segmentului AB sunt

³x +x y + y z +z ´
A B A B A B
, , . (2.8)
2 2 2
³ ´
Propoziţia 25 (schimbarea originii unui reper). Fie O, i, j, k un reper în spaţiu. Alegem Ω o nouă origine în
³ ´
spaţiu şi considerăm ( xΩ , yΩ , zΩ ) coordonatele punctului Ω în reperul O, i, j, k . Dacă
³ ´
• ( x, y, z) sunt coordonatele unui punct P ∈ M în reperul O, i, j, k
³ ´
• ( X , Y , Z ) sunt coordonatele unui punct P ∈ M în reperul Ω, i, j, k , atunci

−−→ −−→ −−→  X = x − xΩ
ΩP = OP − O Ω ⇔ Y = y − yΩ . (2.9)
Z = z − zΩ


Figura 2.7: Schimbarea originii unui reper cartezian

14
EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU 2.7. REPREZENTAREA PARAMETRICĂ A DREPTEI

2.7 Reprezentarea parametrică a dreptei

³ ´
Înzestrăm spaţiul M cu un reper O, i, j, k . Vectorii i, j, k nu sunt în mod necesar de norme egale.

Teorema 26. Un punct P ∈ M de coordonate ( x, y, z) aparţine dreptei d de reper ( A, u) dacă şi numai dacă
există un t ∈ R astfel încât
 x = x A + tα

−−→
AP = t · u ⇔ ( s) y = yA + tβ , unde (2.10)
z = z A + tγ


n o
• α, β, γ sunt coordonatele vectorului u în raport cu baza i, j, k , iar
¡ ¢

³ ´
• ( x A , yA , z A ) sunt coordonatele punctului A în reperul O, i, j, k .

Figura 2.8: Ecuaţia parametrică a unui plan

Observaţia 27. Numărul real t se numeşte parametrul punctului P ∈ d în reperul ( A, u). Punctul P se mai
notează cu P ( t). Sistemul ( s) defineşte, atunci când t parcurge mulţimea R, o reprezentare parametrică a
dreptei d .

Observaţia 28. Sensul de parcurs al dreptei reale de către parametrul t este moştenit de dreapta pe care o
parametrizează.

Observaţia 29. Două puncte A şi B determin³ă în mod unic o dreaptă d , în sensul că putem obţine o repre-
−−→´
zentare parametrică a lui d construind reperul A, AB sau o altă reprezentare parametrică construind reperul
³ −−→´
B, BA . Astfel avem
−−→ −−→ −−→ −−→
AP = t · AB ⇔ BP = t0 · BA şi t0 = 1 − t. (2.11)
Practic, în a doua parametrizare parcurgem dreapta d în sens opus celui dat de prima parametrizare.

2.8 Reprezentarea parametrică a unui plan

Fie u1 şi u2 doi vectori necoliniari.

Teorema 30. Un punct ¡ P ∈¢ M de coordonate ( x, y, z) aparţine planului P de reper ( A, u1 , u2 ) dacă şi numai
dacă există un pereche λ, µ ∈ R × R astfel încât

 x = x A + λα1 + µα2

−−→
AP = λ · u1 + µ · u2 ⇔ (S ) y = yA + λβ1 + µβ2 , unde (2.12)
z = z A + λγ1 + µγ2


n o
• α1 , β1 , γ1 sunt coordonatele vectorului u1 în raport cu baza i, j, k
¡ ¢

n o
• α2 , β2 , γ2 sunt coordonatele vectorului u2 în raport cu baza i, j, k , iar
¡ ¢

15
2.8. REPREZENTAREA PARAMETRICĂ A UNUI PLAN EMP 2. REPERE ÎN SPAŢIU

³ ´
• ( x A , yA , z A ) sunt coordonatele punctului A în reperul O, i, j, k .

Figura 2.9: Ecuaţia parametrică a unui plan

Observaţia 31. Perechea λ, µ de numere ¡reale¢ se numesc parametri punctului P în reperul

¡ ¢
¢ ( A, u1 , u2 ), iar din
acest motiv vom mai nota punctul P cu P λ, µ . Sistemul (S ) defineşte, atunci când λ, µ parcurg mulţimea
¡

R × R, o reprezentare parametrică a planului P .

16