Calculul ariei unei suprafeţe plane

In acest subcapitol se va defini clasa mulţimilor din R2 care au

arie şi se va arăta că dacă

f : [ a ,b ] → R +
Este o funcţie continuă şi pozitivă, atunci mulţimea definita prin

{(
Γ f = x ,y ∈ R a ≤ x ≤ b ,0≤ y ≤ f ( x )
2 )}
numita subgraficul lui f, are arie şi aria sa este egală cu integrala lui f
pe intervalul [a,b]:
b
aria ( Γ f ) = ∫ f ( x ) dx
a
1. Definitie. O mulţime E din planul R2 se numeşte
elementară dacă
n
E =  Di
i =1

unde Di sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de

coordona te, iar oricare două dreptunghiuri diferite Di , D j au cel

mult o latură
comună. Prin definiţie are loc:
n
aria( E ) = ∑ aria( Di )
i =1

Observaţii:
a) Reprezentarea unei mulţimi elementare E sub

n
forma E =  Di nu este unică.
i =1

b) Reuniunea, intersecţia şi diferenţa a două mulţimi

elementare sunt tot mulţimi elementare.
 c) Aria unei mulţimi elementare E nu depinde de

n
scrierea lui E sub forma E =  Di ca in definiţia
i =1

1., adică dacă

n m
E = Di şi E = Gj
i =1 j =1

sunt două reprezentări ale lui E ca in definiţia 1.,

atunci

∑aria ( Di ) = ∑(G j )
n m

i =1 j =1

d) Dacă E, F sunt mulţimi elementare disjuncte, sau

care au în comun cel mult laturi ale unor dreptun
ghiuri componente, atunci:
aria ( E ∪ F ) = aria ( E ) + aria ( F )

e) Dacă E, F sunt mulţimi elementare astfel încât

E ⊂ F , atunci aria ( E ) ≤ aria ( F ) şi

a ( E\Fr) = a i()E − ar ( F)i r a i a

2. Definiţie. Fie A o mulţime mărginită din plan. Spunem că
mulţimea A are arie, dacă există două şiruri ( E n ) n ∈ Ν , ( F n ) n ∈ Ν de
mulţimi elementare astfel încât:
E n ⊂ A ⊂ F n , ( ∀)n ∈Ν , (1)
şirurile de numere reale pozitive
{aria ( E n ) }n ∈ Ν şi {aria ( F n ) }n ∈Ν
sunt convergente şi
lim aria ( E n ) aria ( F n )
n→∞ = n lim
→∞ . (2)

În acest caz punem

aria ( A) lim aria ( E n ) aria ( F n )
= n lim
def
= n→∞ →∞ .

Observaţii:
 a) Definiţia ariei lui A este corectă; adică dacă luăm
( U n ) n ∈Ν , ( V n ) n ∈Ν alte două şiruri de mulţimi elementare care

satisfac condiţiile (1) şi (2) din definiţia 2, atunci

lim aria (U n ) aria (V n ) aria ( E n ) aria ( F n )
n→∞ = n lim
→∞ = n lim
→∞ = n lim
→∞ .

b) Dacă A Şi B au arie, atunci A ∪ B, A ∩ B şi A\B au

arie.
c) Dacă A,B au arie şi A ∩ B=Ø, atunci
aria ( A ∪ B ) = aria ( A) + aria ( B ) .

d) Dacă A,B au arie şi B ⊂ A, atunci

a ( A\ Br) = a i A)( a− ra Bi)( r a i a

.

Aceste rezultate nu se demonstrează.

3.Teoremă. Dacă f : [ a, b] →ℜ este o funcţie continuă
pozitivă atunci
a) Γf are arie
b
b) aria ( Γ f )= ∫a f ( x ) dx .

Demonstraţie. Fie
(n ∈ Ν)
 n <x n <... <x n 
∆n =a =x 0 1 pn
=b 
 

un şir de diviziuni astfel încât

lim ∆n = 0
n →∞ (1)

şi să notăm cu m in (respective M in ) marginea inferioară (respective

superioară) a funcţiei f pe intervalul închis şi mărginit [ x in−1, x in ].

Se ştie că orice funcţie continuă pe un interval închis şi
mărginit J, îşi atinge marginile pe J. Deci, în cazul nostru există
[
u in ∈ x in−1, x in ] şi vin ∈[x in−1, x in]
astfel încât
( )
f u in = m in şi ( )
f v in = M in .

Fie (figura)
 [ ] [ ],
def
D in = x in−1, x in × 0, m in

[ ] [ ]
def
G in = x in−1, x in × 0, M in

dreptunghiurile de bază x in − x in−1 şi înălţime m in , respectiv M in .

Mulţimile elementare
def p n def p n
E n =  D in , respectiv F n =  G in ,
i =1 i =1

verifică incluziunile
En ⊂ Γ f ∪F n , (2)
iar ariile lor sunt
pn pn
(
aria ( E n ) = ∑ m in x in − x n
i −1
) == ( )
∑ f (u in) x in − x in−1 = σ ∆n ( f , u in) (3)
i =1 i =1

respectiv
aria ( F n ) = σ ∆n ( f , v in) (4)
Funcţia f fiind continuă, este integrabilă, deci, ţinând seama
de relaţiile (1),(3) şi (4), obţinem:

( ) ( )
b
∫ f ( x)dx = lim σ ∆ n f , u in = lim aria ( E n ) = lim σ ∆ n f , v in = lim aria ( F n ) (5)
a n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

Şirurile de mulţimi elementare ( E n ) şi ( F n ) verificând relaţiile

(2) şi (5), rezultă că mulţimea Γf are arie şi (definiţia 2.)
b
( )
aria Γ f = ∫ f ( x ) dx . .
a

4.Consecinţă. Dacă f,g:[a,b] → ℜ sunt funcţii continue astfel

încât
f(x) ≤ g(x), ( ∀)x ∈[a, b ]
atunci mulţimea (figura)
def
Γf , g = {( x, y ) ∈ℜ2 a ≤ x ≤b; f ( x) ≤ y ≤ g ( x)} , cuprinsă între graficele
funcţiilor f,g şi dreptele paralele la Oy care taie axa Ox în punctele a
si b respective, are arie şi
b
( )
aria Γ f , g = ∫ [ g ( x ) − f ( x )]dx .
a

Dacă g(x) ≥f(x) ≥0, ( ∀)x ∈[a, b ] atunci

( )
aria Γ f , g = aria Γg ( ) - aria (Γ f ) .
 Astfel, prin renunţarea la conditia f ≤ g se obţine:
b
( )
aria Γ f , g = ∫| g ( x ) − f ( x) |dx
a

formula pentru aria mulţimii plane cuprinsă între graficele funcţiilor f

şi g şi dreptele x=a respective x=b.
5. Consecinţă. Dacă în teorema 3 se renunţă la ipoteza
asupra lui f de funcţie pozitivă, formula de arie devine
b
aria ( Γ f )= ∫a | f ( x) | dx

iar sensul acesteia este acela că în raport cu axa Ox, graficul funcţiei
formează o arie dar aceasta se află în semiplanul negative. Cum aria
este o mărime pozitivă se recurge la funcţia modul pentru calcularea
sa.