Forme pătratice/spat, ii

December 11, 2020

O formă pătratică n-dim, este reprezentată de un polinom f ı̂n n variabile

peste un camp F. Are urmatoarea formă generală:
n
X
f (X1 , ..., Xn ) = aij Xi Xj ∈ F [X1 , ..., Xn ] = F [X]
ij=1
Îl putem rescrie astfel:
X1 X
f (X) = (aij + aji )Xi Xj = a1ij Xi Xj , unde identificam urmatoarele:
ij
2 ij
a1ij = 12 (aij + aji ). Cu aceasta notatie , f determina in mod unic o matrice
simetrica cu elementele (aij ), pe care o vom nota cu Mf .
Avem ca:
X1

t
F (x) = (Xi , ..., Xn )Mf X n
X Mf X
DEFINITIE: Fie f si g forme patratice de dimensinea n. Spunem ca f si g
sunt echivalente,(si notam f ∼ = g), daca C ∈ GLn (F ) astfel incat f(X)=g(CX).
Acest lucru inseamna ca exista o substitutie a variabilelor X1 , ...Xn astfel in-
cat sa il putem obtine pe g din f.

Avem ca:
g(CX) = (CX)t Mg (CX)
din formula 1, inlocuindu-l pe f(x) cu g(C X).
Astfel conditia f (x) = g(CX), devine o ecuatie matricola de forma:
M f = C t M gC

Daca avem urmatoarea substitutie:

X − 1 → X1 + X2 ;
x2 → X 1 − X 2 ;
g(X1 X2 ) = X1 X2 devine:

1
g(CX) = g(X1 + X2 , X1 = X2 ) = (X1 + X2 )(X1 − X2 ) = X12 − X22
Aceasta forma g este echivalenta pentru f (x1 , x2 ) = x21 − X22 .
Corespondenta
  cu  ecuatiile
 matricoleeste:
 
1 0 1 1 0 1/2 1 1
Mf = = = C t Mg C
0 −1 1 −1 1/2 0 1 −1
DEFINITII: Fie F n spatiul a n tupluri date de structura F.
Fie e1 , ..., en , vectorii unitate(vectorii baza canonice). Orice forma patratica
n
f, este Qf
: FP → F definita astfel:
X1
X = Xn = xi ei
t
Qf (x) := X Mf x ∈ F
• Qf s.n. quadratic map definita de f
• In acest context(quadratic map) termenul de forme echivalente (f ∼ = g),
n
inseamna de fapt existenta unui automatism liniar C din F astfel incat
Qf (x) = Qg (cx), pentru fiecare x. • Qf il determina in mod unic pe f.
• Avem ca Qf = Qg maps form din F n in F. Pentru fiecare i avem:
(Mf )ii = Qf (ei ) = Qg (ei ) = (Mg )ii

Pentru i 6= j avem urmatoarele relatii:

Qf (ei + ej ) = (Mf )ii + (Mf )jj + 2(Mf )ij
Similar este si pentru Qg (ei + ej ).
• Din faptul ca F 6= 2, avem ca (Mf )ij = (Mg )ij . Deci Mf = Mg si
f = g ∈ F [x].

PROPRIETATI PENTRU Qf

1) Qf este ”patratica” in sensul ca

Qf (ax) = a2 Qf (x) (∀ x ∈ F n si a ∈ F )
rezulta ca:
Qf (ax) = (ax)t Mf (ax) = a2 (xt Mf x

2) Daca ”polarizam” Qf
Bf (x, y) = [Qf (x + y) − Qf (y)]/2
atunci
Bf : F n → F este forma biliniara. Simetricia este clara, iar biliniaritatea se
demonstreaza astfel:
Bf (x, y) = [(x + y)t Mf (x + y) − xt Mf x−yt Mf y ]/2
= [xt Mf y+yt Mf x ]/2 = xt Mf y

2
 OBSERVATIE: Forma patratica Qf se poate obtine din forma biliniara
Bf prin ”depolarizare”, in urmatorul fel:
Qf (x) = Bf (x, x), ∀x ∈ F n

DEFINITIE: Fie V un spatiu finit dimensional peste F, si B : V xV → F

o froma biliniara simetrica. Vom numi perechea (V,B), SPATIU PATRATIC,
caruia ii asociem q = qB : V → F , data de relatia q(x) = B(x, x) = a2 q(x) si
q(x + y) − q(x) − q(y) = B(x + y, x + y) − B(x, x) − B(y, y)
= B(x, y) + B(y, x)
= 2B(x, y).

→ Vom spune ca spatiul (V,q) reprezinta spatiul (C,B).

Alegem o baza ei , ...en in V, atunci spatiul patratic (V,B) genereaza o forma
patratica X
f (X1 , ..., Xn ) = B(ei , ej )Xi Xj cu Mf = (B(ei , ej ))
ij

OBSERVATIE: Daca il identificam pe V cu alegerea facuta ei , ..., en ,

atunci avem ca q = qB corespunde lui qf asociat cu forma patratica f.
Daca il realegem pe V diferit, alegand o alta baza e01 , ..., e0n , forma patratica
f 0 rezultata va fi echivalenta cu f (f 0 ∼
= f)
0
P
ei = k cki ekX atunci, X
(Mf 0 )ij = B( cki ek , clj el )
X k l
= cki B(ek , el )clj
k,l
= (C t Mf C)ij , unde C = (ckl

Atunci spatiul patratic (V,B) determina i mod unic o clasa de echivalenta

a formelor patratice, pe care il vom nota cu (fB ).

OBSERVATII: Daca (V,B), (V’,B’) sunt doua spatii patratice, spunem ca

sunt iometrice (∼ =) daca exista un izomorfim liniar τ : V → V 0 astfel incat:
0
B (τ (x), τ (y)) = B(x, y), ∀x, y ∈ V
(V, B) ∼
= (V 0 , B 0 ) ⇐⇒ (fB ) = (FB 0 ).

DEFINITIE: Fie (V,B) spatiu patratic, M matricea simetrica asociata

3
unei forme din clasa de echivalenta (fB ). Urmatoarele afirmatii au loc(sunt
echivalente):
(1) M o matrice care are inversa(invariabila)
(2) x → B(, x) defineste un izomorfism V → V ∗ , unde V ∗ este spatiul dual
al lui V.
(3)Pentru x ∈ V , B(x,y)=0, ∀y ∈ V ⇐⇒ x = 0.
Daca aceste afirmatii au loc, spunem ca (V,B) este un spatiu patratic regulat,
sau ca qB este o forma patratica invariabila.

DEFINITIE: fie (V,B) spatiu patratic si S un subspatiu in V. Atunci (S,

B—(S x S)) este un spatiu patratic.
S= complementul ortogenal, definit astfel:
S 1 = {x ∈ V |B(x, S) = 0}
Complementul ortogenal al lui V se numeste ”RADICALUL” spatiului (V,B),
notat cu V 1 = radV .

OBSERVATII: 1) (V,B) este spatiu regulat daca radV=o.

2) Daca (V,B) este spatiu regulat, subspatiul S al lui V nu este regulat.

PROPOZITIE 3: Fie (V,B) spatiu patratic regulat si S un subspatiu in

V. Atunci avem urmatoarele:
1) (FORMULA DIMENSIUNII) dimS + dimS 1 = dimV
2)(S 1 )1 = S.

OBSERVATII: Fie ϕ : V → V ∗ izomorfism liniar definit anterior.

Atunci avem:
dimS 1 = dimV ∗ − dimϕ(S) = dimV − dimS
Aplicam ortogonalul si obtinem:
dim(s1 )1 = dimV − (dimV − dimS) = dimS

DIAGONALIZAREA FORMELOR PATRATICE

NOTATIE: Ḟ = grupul multiplicativ, F {0} al lui F.

DEFINITIE: fie f o forma patratica peste F si d ∈ Ḟ . Spunem ca f il reprez-
n
inta pe d, daca exista x1 , ..., xn in F, si f (x1 , ..., xn ) = d, (x1 , ..., xn ) 6= OR //
Scriem DF (f ) = D(f ) pentru a arata setul de valori din F reprezentate de f.
Aceste valori depind doar de clasa de echivalenta a lui f.
OBSERVATII: Daca avem (V,B) un spatiu patratic oarecare, care corespunde

4
clasei de echivalenta a lui f, atunci:
D(f ) = {d ∈ Ḟ |∃v ∈ V cuqB (v) = d}
OBSERVATII:1) Daca a, d ∈ Ḟ , atunci d ∈ D(f ), daca a2 d ∈ D(f ).
Numim Ḟ /F 2 grupul claselor patratice. Avem ca daca, d ∈ D(f ) =⇒ d−1 =
(d−1 )2 d ∈ D(f )
2)In general, D(f) nu este un subgrup al lui F. 3) D(f) nu il contine pe 1.
Daca l-ar contine pe 1, ar fi inchis la inmultire. De exemplu:
Consideram forma f = x2 + y 2 + z 2 peste Q.
Aici D(f) este compus din numere rationale nenule scrise ca suma de trei
patrate.
Avem 1, 2, 2−1 , 14 ∈ D(f ), dar 2−1 14 = 7 ∈ / D(f ).
OBSERVATIE:1) Daca D(f) este inchis la inmultire, atunci 1 ∈ D(f ) si D(f)
este un subgrup in F.
2) In acest caz spunem ca f este grup peste F.
Spre exemplu , formele 2-patratice, 4-patratice, 8-patratice, avem ca ni=1 Xi2
P
pentru n=1, 2, 4, 8 sunt grupuri peste F.
DEFINITIE: Daca(V1 , B1 ), (V2 , B2 ) sunt spatii patratice, atunci (V,B) este
spatiu patratic de asemenea.
V = V1 ⊕ V2
B((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = B1 (x1 , y1 ) + B2 (x2 , y2 ). B este biliniara si simetrica.

OBSERVATII:1) Avem ca B(V1 , V2 ) = 0 2)B|(Vi xVi ) = Bi (i=1,2)

Atunci (V,B) cu V1 ⊥V2 este numita SUMA ORTOGONALA pentru (V1 , B1 )
si (V2 , B2 )

Avem ca:
qB (x1 , x2 ) = B((x1 , x2 ), (x1 , x2 ))
= B1 (x1 , x1 ) + B2 (x2 , x2 )
= qB1 (x1 ) + qB2 (x2 )
EXEMPLE: Daca q1 este forma X 2 + 2y 2 si q2 = 5xy − z 2 , atunci suma
ortogonala este:
q1 ⊥12 = U 2 + 2V 2 + 5XY − Z 2 , in variabilele U,V,X,Y,Z.

OBSERVATII:1) Suma ortogonala(directa) a doua spatii patratice este

regulata, daca fiecare spatiu in parte este regulat.
2) Pentru d ∈ F , vom nota < d > pentru clasa formelor 1-dim izometrice, ce
corespund formei patratice dx2 .
3)< d > este regulat daca d ∈ Ḟ .

5
 CRITERIU DE REPREZENTARE 2.3.

Daca avem V ∼ =< d > ⊥V 0 , atunci d ∈ D(< d > ⊥V 0 ) = D(V ).

Presupunem ca d ∈ D(V ), atunci exista v ∈ V cu q(v)=d (unde q = qB ).
Prima data s-a facut o reducere de la cazul in care V este regulat.
Luam orice subspatiu W astfel incat V = (radV ) ⊕ W = (radV )⊥W .
Avem ca D(V)=D(W) si W este regulat. Atunci putem afirma ca si V este
regulat.
Spatiul patratic Fv este izometric cu < d > si (F v) ∩ (F v)⊥ = o.
Avem ca: dim(F v) + dim(F v)⊥ = dimV din propozitia 1.3 scrisa anterior,
ajungem la concluzia ca V ∼ =< d > ⊥(F v)⊥ . CONSECINTA:O prima con-
secinta a criteriului enuntat anterior este existenta ”bazelor ortogonale” in
orice spatiu patratic.

COROLARUL 2.4.: Daca (V,B) este un spatiu patratic oarecare peste F,

atunci exista scalarii d1 , d2 , ..., dn ∈ F astfel incat U ∼
=< d1 > ⊥, ..., < dn >.
Cu alte cuvinte, orice forma patratica n dimensionata este echivalenta cu
cateva forme diagonale d1 x21 + ... + dn x2n .
DEMONSTRATIE: Daca D(V) este vid, atunci B ≡ 0 si V este izometric
cu o suma ortogonala de < 0 >. Daca exista d ∈ D(V ), atunci V ∼ =< d >
⊥V pentru spatiile (V’,B’) si demonstratia continua folosind inductia pentru
dim V.
NOTATIE/OBSERVATIE: Vom folosi urmatoarea notatie pentru < d1 >
⊥...⊥ < dn > si anume (d1 , ..., dn ).
Forma n-dimensionala (d1 , ..., dn ) va fi scrisa abreviat ca si n < d >.
De exemplu: 3 < a > ⊥2 < b > reprezinta forma < a, a, a, b, b >.

COROLAR 2.5.: Daca (V,B) este un spatiu patratic(nu este necesar sa

fie regulat) si S este un subspatiu regulat, atunci avem:
(1) V = S⊥S ⊥
(2) Daca T este un subspatiu in V astfel incat V = S⊥T , atunci T = S ⊥ .

DEMONSTRATIE:(1) =⇒ (2).
Daca V = s⊥T ,atunci T ≤ S ⊥ . Dar dimT = dimV − dimS = dimS ⊥ .
Dar din (1) ave, ca T = S ⊥ . (1) Stim ca S ∩ S ⊥ = radS = 0. Este suficient
sa aratam ca V este reprezentat subintins de S si S ⊥ .
Din corolarul 2.4. stim ca S are o baza ortogonala x1 , ..., xp si regularitatea

6
lui S implica ca B(xi , x1 ) 6= 0 pentru orice i. Fiind dat z ∈ V , consideram
vectorul p
X B(z, xi )
y=Z− xi .
i=1
B(xi , xi )
Avem ca: p
X B(z, xi ) B(z, xj )
B(y, xj ) = B(z, xj )− B(xi , xj ) = B(z, xj )− B(xj , xj ) =
i=1
B(x i , xi ) B(x j , xj )
0
Avem y ∈ S⊥ si:
p
X B(z, xi )
Z =y+ xi ∈ S⊥S⊥ .
i=1
B(xi , xi )
COROLARUL 2.6.: Fie (V,B) un spatiu patratic regulat. Atunci un sub-
spatiu S este regulat daca si numai daca exista T ≤ V astfel incat V = S⊥T .
DEMONSTRATIE: Pentru prima parte a demonstratiei il luam pe T = S⊥ si
aplicam (1) din corolarul anterior. Daca V = S⊥T , atunci radS ≤ radV = o,
asa ca S este regulat (si T = S⊥ ).

Vom discuta mai departe despre determinantul unei forme patratice nesin-
gulare f. Aceasta este definita ca fiind d(f ) = det(Mf )F 2 (un element din
F/F2 ), unde Mf este matricea simetrica asociata lui f.
Notam ca daca f ∼ = g, atunci Mf = ct Mg C, pentru C nonsingular, si avem:
d(f ) = det(Mf )F = det(Mg )det(C)2 F 2 = d(g).
2

Acest lucru arata faptul ca d(f) este un invariant a clasei de echivalenta a lui
f.
De asemenea avem ca:
d(f1 ⊥f2 ) = d(f1 )d(f2 ) ∈ F/F2 .
Fie(V,B) un spatiu patratic(regulat) care corespunde clasei de echivalenta
a lui f. Daca V ∼ =< d1 , ..., dn > este o ”diagonalizare” a lui V, atunci
2
d(f ) = d1 , ..., dn F . Numim aceasta cantitate ca fiind determinantul lui
V, scris ca d(V).