Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMINAR 1
ATMOSFERA STANDARD
APLICAŢII
Rezolvare
Din anexa A găsim că la 4500 m temperatura standard este de 258,9°K
(-14,25°C). Deci atmosfera reală diferă de standard. Temperatura reală este
T 273.15 12. 261.15K . Pe de altă parte, altimetrul barometric măsoară
presiunea şi este etalonat conform ISA, deci presiunea reală este de 57724,06 Pa. În
aceste condiţii densitatea reală va fi obţinută din ecuaţia de stare:
p 57724 ,1 kg
0.77 3
RT 287 ,053 261 .15 m
care corespunde unei altitudini de aproximativ 4600 m, conform anexa A. Pentru un
calcul mai exact al altitudinii densităţii recurgem la relaţia:
0,77
0,629
0 1,225
Pe de altă parte, găsim altitudinea densităţii::
h 44,33 1 0, 23494 44,33(1 0,629 0, 23494 ) 4,581Km
rezultat apropiat de valoarea aproximată din anexa A.
Pentru altitudinea temperaturii folosim pentru început relaţia pentru
determinarea temperaturii adimensionale:
T 261,15
0,906
T0 288,15
apoi putem determina altitudinea temperaturii:
hT 44,331 44,331 0,9063 4,154 Km
şi observăm o diferenţă destul de mare.
În concluzie, pentru cazul testelor în atmosfera reală, datele privind
performanţele trebuie transformate la valorile care s-ar obţine în condiţii standard.
Rezolvare
Calculăm presiunea de vapori cu relaţia
13, 5Td 13, 521,15
1,8Td 427,14
ps 4,5831125 10 4,5831125 10 1,821,15 427,14
18,83 mmHg
şi apoi determinăm R’ pentru p 660 mm Hg :
1
Mecanica Avionului
R 287 ,052
R' 290 ,18
ps 18,83
1 1 1 0,378
p 660 ,0
Rezolvare
Calculăm temperatura relativă corespunzătoare înălţimii de 3000 m :
T 6,5
1 h 1 0,02256 h 1 0,02256 3 0,932
T0 T0
Obţinem viteza sunetului cu:
a a0 0,5 340,249 0,93232 0,5 328,534
de unde rezultă numărul Mach:
V 500
M 0,423
a 328,533 3,6
Din atmosfera standard tabelară putem determina viscozitatea dinamică pentru
înălţimea de 3000 m:
Ns
1,69371 10 5 2 ;
m
Analog, pentru densitate, din anexa a se poate determina densitatea:
Kg
0,909 3 ;
m
Pentru calculul numărului Reynolds se utilizează relaţia
Vl 500 2 0,909
Re 1,491 10 7
1,69371 10 5
2
Mecanica Avionului
SEMINAR 2
ZBORUL PLANAT
APLICAŢII
Rezolvare:
1
Mecanica Avionului
Pentru viteza de zbor Vm , având determinată viteza caracteristică se poate utiliza relaţia (în
forma aproximativă):
V m 0.76VR 16.69m / s ;
Analog, pentru determinarea coeficientului de portanţă se poate pleca de la valoare acestuia
determinată la punctul anterior, pentru zborul planat la fineţe maximă, prin aplicarea relaţiei (2.19):
CLm 3CL 1.466 ;
În sfârşit pentru determinarea duratei maxime de zbor planat se aplică relaţia (2.26) în care
se cunoaşte viteza de înfundare minimă:
h
tmax 439.25s 7,32 min
vmin
2
Mecanica Avionului
SEMINAR 3
ZBORUL ORIZONTAL
APLICAŢII
Rezolvare:
1
Mecanica Avionului
Rezolvare:
2
Mecanica Avionului
5
8×10
5
6×10
Pni
5
4×10
Pdi
5
2×10
0
20 40 60 80 100 120
Vi
3
Mecanica Avionului
SEMINAR 4
ZBORUL ÎN URCARE
APLICAŢII
C L max 1,75 .
Să se determine:
a) Viteza ascensională maximă la nivelul mării;
b) Viteza şi coeficientul de portanţă corespunzător, unghiul maxim de urcare.
Se obține:
V 46.513
13.15 deg
Cu aceste valori obţinute, se poate determina viteza ascensională la sol:
v V sin ( ) 10.582
b) În continuare vom determina unghiul maxim de urcare la nivelul mării. Pentru aceasta se va
căuta întâi obţinerea funcției de variație a pantei traiectoriei cu coeficientul de portanță, prin
eliminarea vitezei din ecuațiile de mișcare.
2 G
V
0 S Cz
0 3
P
2 G C k C 2
S
2 G
G sin ( )
x0 z
2
0 S Cz 0 S Cz
0 2 G
3
2
P S Cx0 k Cz
sin( )
2
0 S Cz
2 G G
S C
0 z
1
Mecanica Avionului
0 2 G
3
2
P S Cx0 k Cz
f Cz asin
2
0 S Cz
2 G G
S C
0 z
Reprezentând grafic această funcție, observăm că valoarea pantei maxime e limitată de coeficientul
maxim de portantă.
Panta de urcare
20
10
Panta traiectoriei
10
20
30
0 0.5 1 1.5 2
Coef. portanta
După cum era de aşteptat, unghiul maxim de urcare este mai mare decât cel corespunzător vitezei
ascensionale maxime.
În realitate, puterea nu este constantă, ci depinde de viteza de zbor. Problema pantei și vitezei
maxime ascensionale se rezolvă prin construirea caracteristicii de urcare.
V
sin vmax
2
Mecanica Avionului
2
0 S vmax Cz
cos vmax 2 G
1
sin vmax 2
Care are soluția rațională:
2
0 S vmax Cz
vmax root cos ( 1 )
1
1 12.122 deg
2 G 2
sin( 1 )
Ceea ce ne permite să calculăm tracțiunea:
v 2
0 max
T0
2 S sin Cx G sin vmax 42470.562
vmax
b) Pentru determinarea unghiului de urcare maxim la sol se folosesc ecuațiile de mișcare pentru
determinarea tangentei pantei de:
0 2
T0 S V Cx
2
tg ( )
0 2
S V Cz
2
T0 0 S Cz 0
S Cx0 k Cz
2
2 G cos ( ) 2
tg ( )
0
S Cz
2
În aproximația unghiurilor mici putem scrie:
T0 0 S Cz 0
S Cx0 k Cz
2
2 G 2
tg ( )
0
S Cz
2
A cărei reprezentare grafică este:
Panta de urcare
14
12
panta de urcare
10
6
0.5 1 1.5
Coef de portanta
Panta maximă și viteza corespunzătoare sunt:
Vmax
2 G cos max
95.257
max 12.239 deg 0 S 0.6
3
Mecanica Avionului
Soluţie:
1) Vom folosi metoda aproximativă. Distanța de zbor pentru cantitatea C de
combustibil este:
D 2
2 1 Cz
g S k Cx
m0 m0 C
Distanţa maximă se obţine pentru:
Cx0 4
Cz
3 k
0.333 Cx 3 Cx0 0.027
cu care obținem:
2
C m0 m0 2906.94
D
Cz
2 2 1
g S Csp Cx
3600 1000
1
Mecanica Avionului
2
Mecanica Avionului
Forţele care acţionează asupra avionului în timpul unui zbor în viraj stabilizat, la
viteză constantă, cu unghi de înclinare la viraj µ şi unghiul de glisadă β sunt arătate
în figura 6.1
1
Mecanica Avionului
Avionul, prin înclinare sau derapare generează forţă centrifugă necesară. Următoarele
ecuaţii guvernează zborul în viraj stabilizat:
în lungul traiectoriei se poate scrie:
T cos β − D − G sin γ = 0 , (6.1)
în lungul normalei principale avem:
L cos µ − G cos γ = 0 , (6.2)
în lungul binormalei se obţine:
GV 2 cos 2 γ
T sin β + L sin µ − =0, (6.3)
gr
unde µ este unghiul de înclinare, β este unghiul de glisadă, iar r este raza de viraj.
Ecuaţiile cinematice sunt:
x& = V cos γ ; h& = V sin γ (6.4)
T sin β
g tan µ +
V G T sin β ρ C L S
ω= = = g tan µ + (6.10)
r V G 2nG
Durata unui viraj complet este dat de:
2
Mecanica Avionului
2π 2π 2nG
t2π = = 6.11)
ω T sin β ρC L S
g tan µ +
G
Cea mai importantă măsură a performanţelor zborului în viraj este viteza de
viraj sau viteza unghiulară în viraj ω şi raza de viraj r . Din ecuaţiile de mai sus
observăm că pentru valori mici a încărcării aripii G S avem viteze unghiulare de
viraj mari şi raze mici de viraj, dacă toţi ceilalţi parametri ai comparaţiei sunt egali.
De notat că expresiile factorului de sarcină n şi a vitezei de viraj ω nu conţin explicit
termenul de rezistenţă la înaintare. Acesta implică faptul că pentru ca aceste relaţii să
fie adevărate, tracţiunea disponibilă trebuie să contrabalanseze rezistenţa la înaintare,
după cum se arată în prima relaţie (6.5). De asemenea observăm că unghiul de glisadă
ajută în viraj datorită existenţei componentei tracţiunii T sin β care furnizează o pare
din forţa centripetă după cum se arată în fig. 6.1. Totuşi, acest câştig este întrucâtva
diminuat din cauză că avioanele capătă o rezistenţă la înaintare suplimentară în cazul
virajului derapat.
V g tan µ n2 − 1
ω= = =g . (6.15)
r V V
Durata unui viraj complet este dată de:
2π 2πV
t2π = = . 6.16)
ω g tan µ
Dintre diferitele posibilităţi de viraje de bor în plan orizontal, vom studia trei
cazuri care prezintă un interes special: 1) Virajul cu viteză unghiulară maximă; 2)
Virajul strâns, sau virajul cu raza minimă şi 3) Virajul cu factor de sarcină maxim.
3
Mecanica Avionului
Vom considera cazul în care avionul încearcă să facă un viraj la viteză constantă
un viraj în plan orizontal cu viteza unghiulară maximă. Viteza unghiulară maximă cu
menţinerea constantă a altitudinii se numeşte „viteză unghiulară maximă de viraj
realizabilă”. Din ecuaţia (6.15) avem:
n2 − 1
ω= g (6.20)
V
Pentru obţinerea vitezei unghiulare de viraj maxim egalăm cu zero derivata în raport
cu viteza:
4
Mecanica Avionului
dn
Vn − (n 2 − 1)
dω
= g dV =0
dV V 2 n2 − 1
de unde:
V dn 2
= (n 2 − 1) (6.21)
2 dV
Derivând pătratul relaţiei (6.19) se obţine:
dn 2 S η p Pρ ρ 2 C D 0V 3
2
= − (6.22)
dV G 2kS k
rezultat care se introduce în relaţia (6.21), obţinând succesiv:
S η p PρV ρ C D 0V S η p PρV ρ C D 0V
2 2 4 2 2 4
− = − −1
G 4kS 2k G 2kS 4k
η p PρV 2ρ 2 C D 0V 4 2η p PρV ρ 2 C D 0V 4 G 2
− = − −
4 kS 4 k 4 kS 4 k S
Pη p 4k G
2
M +
4
M− 4 2 =0
a 3 SρC D 0 a ρ CD0 S
M 4 + cM + d = 0 (6.23)
5
Mecanica Avionului
q q
P=3 − +R Q=3 − −R (6.29)
2 2
în care:
R = ∆0 (6.30)
b) Dacă ∆ 0 este negativ (cu p negativ), pentru o soluţie a rezolvantei se determină
unghiul α din relaţia:
−q
cos α = , (6.31)
3
p
2 −
3
după care, se scoate rădăcina ecuaţiei în formă canonică:
p α
z 0 = 2 − cos (6.32)
3 3
În continuare se determină parametrii:
a2 z 02
A= − b + z0 ; B = −d ; (6.33)
4 4
iar în final se obţin două ecuaţii:
a z a y
M 2 + − A M + 0 − B = 0 ; M 2 + + A M + 0 + B = 0 . (6.34)
2 2 2 2
cu 4 soluţii:
a a
− + A ± ∆1 − − A ± ∆2
M 1, 2 = 2 ; M 3, 4 = 2 ; (6.35)
2 2
unde:
2 2
a z0 a z
∆1 = − A − 4 − B ; ∆ 2 = + A − 4 0 + B ;
2 2 2 2
Una din soluţiile acestor ecuaţii dă numărul Mach, respectiv viteza care
maximizează viteza unghiulară de viraj. Deoarece, fie grafică, numerică au analitică
această soluţie există, o vom nota V f . Cu ea factorul de sarcină devine:
0, 5
S η p PρV f ρ C D 0V f
2 4
n = −
G 2kS 4k
iar viteza unghiulară în viraj este:
n2 − 1
ωmax = g (6.36)
Vf
cu raza de viraj, unghiul de înclinare şi coeficientul de portanţă daţi de:
V f2 1 2nG
r= ; cos µ = ; C L = . (6.37)
g n −1
2 n ρ SV 2
f
6
Mecanica Avionului
În aceste relaţii am presupus că factorul de sarcină obţinut nu depăşeşte
valoare de rezistenţă a structurii n ≤ nlim , iar coeficientul de portanţă este mai mic
decât valoarea maximă a acestuia C L ≤ C L max . Dacă una din cele două condiţii nu
este satisfăcută, atunci avionul nu poate genera viteza unghiulară maximă indicată
prin (6.25).
Vom considera cazul când avionul intenţionează să facă un viraj strâns sau să
realizeze raza minimă de curbură. Acest tip de viraj cu menţinerea constantă a
altitudinii poartă numele de viraj cu raza minimă realizabilă. Pornim de la raza de
viraj care este:
V2
r= (6.38)
g n −12
− = − − 4 (6.41)
4 kS 4 k 4 kS 4 k S
7η p P 8k G
2
M −4
M+ 2 4 = 0. (6.42)
2a 3 SρC D 0 ρ a C D0 S
Dacă notăm:
7η p P 8k G
2
c=− d= 2 4 (6.43)
2 a 3 S ρC D 0 ρ a CD0 S
obţinem în final:
M 4 + cM + d = 0. (6.44)
ecuaţie care poate fin rezolvată numeric, grafic sau analitic după cum am prezentat
anterior.
Dacă notăm soluţia obţinută prin rezolvarea ecuaţiei (6.44) Vs soluţie care
minimizează raza de curbură, atunci factorul de sarcină este:
7
Mecanica Avionului
S η PρVs ρ CD 0Vs
2 4 0,5
n = p − (6.45)
G 2 kS 4 k
iar restul parametrilor care descriu virajul rezultă din factorul de sarcină. Astfel, se
obţine raza minimă de viraj:
Vs2
rmin = (6.46)
g n −1
2
8
Mecanica Avionului
1
0,75 η p P S ρf m 3
2
nmax = .
3
2 G G k
De unde, în final, rezultă soluţia aproximativă:
1
η p P S ρf2
3
nmax ≅ 0,7864 m . (6.51)
G G k
Având factorul de sarcină maxim obţinut, se pot determina ceilalţi parametri ai
virajului:
2
nmax −1 Vn2 1 2n G
ω= g ; r= ; cos µ = C L = max 2 (6.52)
Vn 2
g nmax −1 nmax ρSVn
D=ρ
V2
2
(
S C D 0 + kC L2 = ) G 2 n2
u + 2 ;
2 f m
(6.55)
u
Dacă ţinem cont de egalitatea dintre tracţiune şi rezistenţa la înaintare, putem scrie:
Gz G 2 n2
= u + 2 (6.56)
f m 2 f m u
După simplificări se obţine:
u 4 − 2 zu 2 + n 2 = 0 , (6.57)
de unde:
n = 2 zu 2 − u 4 (6.58)
C D 0 (2 z − 1)
CL = 2 f mCD0 n = 2 f mCD0 2 z − 1 = = C L* 2 z − 1 (6.62)
k
În aceste relaţii am presupus din nou că factorul de sarcină obţinut nu
depăşeşte valoare de rezistenţă a structurii n ≤ nlim , iar coeficientul de portanţă este
mai mic decât valoarea maximă a acestuia C L ≤ C L max . Dacă una din cele două
condiţii nu este satisfăcută, atunci avionul nu poate genera viteza unghiulară maximă
indicată prin (6.61).
Alţi parametri ai virajului sunt viteza:
2G k
V = VR = 4 (6.63)
ρS C D 0
şi raza de viraj:
V2 VR2 2G k
r= = = (6.64)
g n −12 g 2( z − 1) ρSg 2 ( z − 1 )C D0
Reluând relaţia de definiţie (6.14) pentru raza de viraj, ţinând cont de relaţiile
anterioare putem scrie:
V2 u 2VR2
r= = (6.65)
g n 2 − 1 g u 2 (2 z − u 2 ) − 1
Pentru a obţine raza minimă derivăm în raport cu viteza adimensională:
10
Mecanica Avionului
4u 3 ( z − u 2 )
2u u (2 z − u ) − 1 −
2 2
2
dr V 2 u (2 z − u ) − 1
2 2
= R =0
du g u 2 (2 z − u 2 ) − 1
de unde rezultă succesiv:
1
u 2 (2 z − u 2 ) − 1 = u 2 ( z − u 2 ) ; u 2 z = 1 ; u = (6.66)
z
În acest caz viteza este:
V
V= R (6.67)
z
de unde raza minimă este:
u 2VR2 VR2
rmin = = (6.68)
g u (2 z − u ) − 1 g z 2 − 1
2 2
11
Mecanica Avionului
Tf m 2G k T
V = VR u = VR z = 4 = (6.77)
G ρS C D 0 ρSC D 0
Coeficientul de portanţă este:
2nmax G CD0
CL = = = C L∗ (6.78)
ρSV 2
k
Deci pentru viraj coordonat cu factor de sarcină maximă avionul operează cu fineţe
aerodinamică maximă şi rezistenţă la înaintare minimă. În sfârşit, raza de curbură a
traiectoriei şi viteza unghiulară maximă sunt:
zVR2
r= (6.79)
g z −1
2
respectiv:
g z2 −1
ω= (6.80)
Vr z
APLICAŢII
Ap. 6.1
12
Mecanica Avionului
1 1
Unghiul de înclinare este: µ = arccos = arccos = 73,35 grade
n 3,4894
C 0,012
Coeficientul de portanţă: C L = n D 0 = 3,4894 = 1,1034
k 0,12
Viteza unghiulară maximă:
g 2( z − 1) 9,81 2 ⋅ (6,5881 − 1)
ω = ωmax = = = 0,2822rad / s = 16,169 grade / s
VR 116,21
2π V 116,216
Durata virajului: t = = 22,265 s ; Raza de curbură: r = = = 411,8 m
ω ω 0,2822
n 1 3,489 1
Fineţea este: f = = = 6,9789
1 + n kC D 0 1 + 3,489 0,012 ⋅ 0,12
2 2
13
Mecanica Avionului
Deşi decolarea şi aterizarea nu sunt chiar condiţii de zbor liber, ele sunt faze
critice ale operării unui avion. O operaţie sigură de decolare aterizare nu depinde
numai de caracteristicile aerodinamice sau de tracţiune le avionului, dar de asemenea
de tehnica de pilotaj.
7.1 Decolarea
Forţele care acţionează pe un avion în timpul rulajului la sol sunt arătate în fig.
7.2
1
Mecanica Avionului
Fig. 7.2 Forţele care acţionează asupra unui avion în timpul rulajului la
decolare
2
Mecanica Avionului
unde T este forţa de tracţiune, D este rezistenţa la înaintare, G este greutatea la
decolare, iar µ este coeficientul de frecare între roţi şi pistă. Pentru a avea o valoare
orientativă, mărimea tipică pentru µ este cuprinsă în plaja 0.02…0.05. Variaţia
schematică a forţei de acceleraţie în funcţie de pătratul vitezei în timpul rulajului la
sol este prezentată în figura 7.3.
În fig. 7.3 s-a notat V1 viteza la desprinderea de sol, forţa de acceleraţie variind între
F0 = T − µG (7.2)
şi
F1 = T − D (7.3)
Dacă admitem că variaţia forţei de acceleraţie este liniară cu pătratul vitezei, atunci,
plecând de la echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie :
m
Fa ds = dV 2
2
putem scrie succesiv:
m G dV 2
ds = dV =2
,
2 Fa 2 g Fa
de unde:
s1 G V1 dV 2 G V12 F0
∫0 = =
2 g ∫o
ds ; s ln (7.4)
F1 − F0 2 2 g F0 − F1 F1
1
F0 + 2
V
V1
Uzual, viteza de desprindere este V1 = 1,2 ⋅ Vstall .
q1∗ = ρV12 / 2
O cale alternativă de minimalizare a distanţei de rulare este activarea dispozitivelor
de hipersustentaţie (voleţi, flaps) pentru decolare. Utilizarea acestor dispozitive
conduce la creşterea valorii C L max , reducând valoarea vitezei de desprindere de sol
V1 . Acest beneficiu este parţial diminuat de creşterea rezistenţei la înaintare. În
ambele cazuri, faptul că distanţa de rulare este mică, fie printr-un coeficient de
portanţă C L∗ definit de (7.6), fie prin utilizarea dispozitivelor de hipersustentaţie,
ambele situaţii depind în final de configuraţia geometrică a avionului.
Durata de rulare
4
Mecanica Avionului
comparabil cu cazul zborului fără unghi de glisadă. Mai mult, pilotul trebuie să
bracheze direcţia pentru a preveni ca avionul să e alinieze el însuşi în lungul
rezultantei vectorului viteză ( cu botul în vânt) după cum este arătat schematic în fig.
7.4.
Ratarea decolării
Uneori decolarea trebuie să fie abandonată din cauza unei cedări de motor în
timpul rulării la sol. O detectare imediată a unei cedări de motor nu este totdeauna
posibilă şi pilotul nu o va sesiza până când avionul nu a căpătat ceva viteză. Ţinând
cont de o astfel de situaţie nefericită, există o viteză numită viteză critică Vcr care
este definită pentru fiecare avion în funcţie de care pilotul este asistat dacă să
abandoneze sau să continue decolarea. Dacă o cădere de motor este detectată la o
viteză mai mică decât viteza critică, pilotul este sfătuit să abandoneze decolarea
deoarece a mai rămas încă suficientă pistă pentru completa oprire a avionului. Dacă
căderea motorului este detectată la o viteză mai mare decât viteza critică, atunci el
este sfătuit să continue decolarea şi să ia înălţime deoarece pista rămasă nu este
suficient de lungă pentru o oprire sigură a avionului. Odată decolat, se va evalua
natura şi gravitatea situaţiei şi măsurile cele mai potrivite. Dacă o cădere de motor se
petrece exact la viteza critică el are ambele opţiuni. El poate fie să abandoneze
decolarea fie să continue pentru a câştiga înălţime. Lungimea câmpului determinat
din consideraţiile anterioare este cunoscută sub denumirea de „lungimea câmpului de
balansare” , aceasta fiind prezentată schematic în fig. 7.5
5
Mecanica Avionului
O fază de aterizare tipică este constituită din următoarele secvenţe fig. 7.6
6
Mecanica Avionului
hobst s1
s1 = ; t1 = (7.20)
tan γ V A cos γ
Viteza de apropiere este în uzual: V A = 1.3Vstall . Mai mult, vom presupune că
segmentul BC din fig. 7.6 de racordare poate fi aproximat cu un arc de cerc. Fie r
raza acestui cerc. De notat că unghiul BOC este egal cu unghiul de planare γ .
Ecuaţiile exacte ale mişcării pentru zborul în lungul arcului BC sunt:
GV 2
L − G cos γ = ; T − D − G sin γ = 0 (7.21)
rg
Atunci
T − D
sin γ = ; (7.22)
G V =VA
Presupunând că γ este mic, vom obţine:
7
Mecanica Avionului
V 2G
r= (7.23)
g ( L − G)
Presupunând că viteza rămâne constantă pe arcul BC şi este egală cu V A , iar
C L = C L max , se obţine:
L = ρV A2 SC L max = ρ(1,3 ⋅ Vstall ) SC L max = 1,32 G = 1,69G
1 1 2
(7.24)
2 2
de unde:
V A2
r= (7.25)
0,699 g
respectiv:
1
s2 = rγ (7.26)
2
Estimarea rulării la aterizare
Forţele care acţionează asupra avionului în timpul rulării la aterizare sunt arătate in
fig. 7.7. Fie
Fa = TR + D + µ(G − L) (7.27)
forţa de decelerare în timpul rulării la sol, unde TR este tracţiunea inversată.
În acest caz putem scrie:
G dV
V = − Fa (7.28)
g ds
de unde:
GdV 2
ds = − (7.29)
2 gFa
Ca şi până acum, vom presupune că unghiul de atac este constant în timpul rulajului
la sol, iar forţa de decelerare Fa variază liniar cu pătratul vitezei:
Fa = a + bV 2 (7.30)
8
Mecanica Avionului
unde reamintim că am notat:
F1 − F0
a = F0 ; b = , (7.31)
V12
în care V1 este viteza de atingere a solului, aproximativ egală cu V A . Atunci avem:
s3 G 0 dV 2 G V12 F1
s3 = ∫ ds = − =
2 g ∫V1 a + bV 2 2 g F1 − F0 F0
ln (7.32)
0
unde F1 = TR + D şi F0 = TR + µG .
Astfel, am determinat principalele elemente ale aterizării.
APLICAŢII
Soluţie:
9
Mecanica Avionului
arctan(0,1733) = 23,97 s
50000
de unde: t1 =
9,81 ⋅ 36,49
Pentru faza a doua, de zbor ascensional, panta traiectoriei este:
T − D F1∗ 12362,49
γ = arcsin = arcsin = arcsin = 0,24984 rad = 14,314 deg
G V =V 1 G 50000
distanta parcursă până la atingerea înălţimii obstacolului este:
h 15
s2 = obst = = 58,8 m
tan γ tan(0,24984)
iar durata este:
s2 58,8
t2 = = = 1,062 s
V1 cos γ 57,14 ⋅ cos(0,2484)
Distanţa totală de decolare este:
sT = s1 + s2 = 684,1 + 58,8 ≅ 743 m ,
iar durata totală:
tT = t1 + t 2 = 23,97 + 1,062 ≅ 25 s
10
Anexa A
236
Mecanica aeronavelor
237
Anexa A
238
Mecanica aeronavelor
239
Anexa A
240
Mecanica aeronavelor
241
Anexa A
242
Mecanica aeronavelor
243
Anexa A
244
Mecanica aeronavelor
245
Atmosfera standard
= 288.15
= 101325 =1 = 1.01325
= 1.225 /
= 28.964 /
= 9.80665 /
!
= 8315
"# ∙
& (
% = & ')( , = 6356.577 altitudinea geopotentiala
'
= , + ., /% − %, 1, 2 = 0, . . ,7
3
=− =−
3%
9:
5 8 =
= , 457 , ., ≠ 0,
6 ;: <6
BC /DBD6 1
= , ?@ A E: 56
F, ., = 0 ⟺ = ,
Zile reci, calde si tropicale (cold, hot, tropical days) (Profile atmosferice de temperatura)
= , + ., /% − %, 1, 2 = 0, . . ,7
Atmosfera politropa
J' J' LBK
1 3 KBL K M L M
ℎ =%−% = I = L
I B
L3 = N1 − 8 = O= / − 1
M−1 M−1
J J
K
M − 1 ℎ LBK
= 81 − =
M
ℎRST / = 01 ≈ 44
mv
x= [kg vapori de apă/kg aer uscat]
ma
p vV pV mv Ra p v M v p v R R
mv = , ma = a x= = = ⋅ , Ra = M , Rv = M ,
RvT Ra T ma Rv p a M a p a Ma Mv
v a + xv v RT RT R M 28.96
v= , v a = a , vv = v , v = a = = 1.61
1+ x p p Ra M v 18.016
T 1 + 1.61x 1 p 1+ x 1+ x
v = 287 ⇒ ρ umed = = = ρ uscat
p 1+ x v 287T (1 + 1.61x ) (1 + 1.61x )
`
\ K
lgX Y / 1Z = [ − 5 − ]lg / 1 Ecuatia Dupre Y/ 1= 10 _B
a
5^
Ecuatia Tetens
K .cde
Y / & 1 = 4.5831125 ∙ 10 =
K.fde )g h.Kg
i
i S
=j , , = i + S, S = − i
=
kYnSd kYnSd kYnSd
kRlm = = =
1− i
/1 − S
1 1− i
/1 − 0.6221 1 + 0.378 i
i