RELIEFUL

STRUCTURAL
Prof. MOCANU ELENA
 Structura geologică reprezintă modul de
aşezare a stratelor şi a altor corpuri de roci din
scoarţa terestră şi raporturile dintre acestea.
 Relieful structural reprezintă un ansamblu de
forme distincte pe care agenţii externi le creează
pe diferite tipuri de structuri geologice.

Agenţi dominanţi: structura geologică;

schimbări de temperatură; apa ; gravitaţia;
Procese geomorfologice predominante:
pluviodenudarea; dezagregarea; eroziunea
fluviala si torenţială; prăbuşiri, alunecări;
1. Relieful pe structuri
orizontale(tabulare)
Stratele sunt orizontale sau apropiate de orizontală şi au
grosime şi alcătuire diferite. Specificul reliefului în această
structură este impus de: simetria formelor, energia de relief relativ
redusă, alternaţa stratelor dure cu cele moi;
a. pe stratele dure se vor forma terase structurale, iar la capetele
lor, abrupturi;
b. pe stratele moi, sub aceste
abrupturi, se vor forma suprafeţe cu STRAT FOARTE DUR
pante mai line.
c. între văi, interfluviile sunt
netede, formând platouri sau
STRAT DUR
suprafeţe structurale. Când
adâncimea văilor, în astfel de
platouri, depăşeşte 1000 m, văile se
numesc canioane (ex. canionul STRAT MOALE
Formele de relief:
a. Văile:
Văile - simetrice şi înguste în strate
de roci dure şi omogene (chei, defilee,
canioane etc);
-simetrice şi largi în stratele alcătuite
din roci moi;
- simetrice cu versanţi în trepte, în
structura cu strate ce au rezistenţă
diferită;
b. Interfluviile:
- plate în podişurile alcătuite din roci
dure
- rotunjite când predomină rocile cu
rezistenţă redusă.
c. Versanţii:
- abrupţi în rocile omogene dure;
- lini în roci omogene moi
- cu caracter complex (alternaţa de
roci dure şi moi);
2. Relieful pe structuri monoclinale
Expun eroziunii, atât pe versanţii, cât mai ales pe interfluvii, o
alternanţă de strate dure şi moi
În acest fel reţeaua hidrografică urmăreşte fie:
1.Direcţia înclinării stratelor = văi consecvente
2.Perpendiculare pe direcţia înclinării stratelor = văi subsecvente.
3.Pe direcție inversă văii consecvente = văi resecvente
4.Pe direcția de curgere contrară direcției de înclinare a
straturilor = văi obsecvente

Văile subsecvente sunt şi asimetrice având un versant lin, şi un

altul abrupt.
Între văile subsecvente vecine apar interfluvii deasemenea numite
cueste
 Forme de relief:
1. Cuesta = Formă de relief ca un povârniș, apărută într-
o
regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele
moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii
treptate a versanților
2. Văi in structuri monoclinale –
consecvente(Vc),subsecvente (Vs);obsecvente(Vo);

3. Hogbackul – interfluviu relativ simetric, unde

stratele au inclinare peste 60°, suparafata
structurală şi fruntea au căderi similare;

4. Depresiunea subsecventa (Ds),favorizata de

alternanta stratelor dure cu cele moi;
hogback
3. Relieful dezvoltat pe structuri cutate
Cutele sunt ondulări mai largi sau mai
înguste ale stratelor sedimentare care au
fost realizate de către mişcările tectonice;
Elementele specifice sunt: anticlinalul
(bucla cutei orientată în sus), sinclinalul
(bucla orientată în jos); axul cutei,
flancurile cutei (sectoarele laterale ale
cutei), înalţimea etc;
3. Relieful dezvoltat pe structuri cutate
Forme de relief
A. de concordanta (rezultate in urma tectonicii):
1. valea de sinclinal (in lungul sinclinalului);
2. depresiunea sinclinala (culoar în lungul unui sinclinar larg);
3. culmile de anticlinal (interfluvii desfăşurate în lungul unui
anticlinal;
B. derivate (rezultate in urma eroziunii):
1. butoniera (depresiune creată in lungul axului culmilor de
anticlinal);
2. valea de anticlinal (vale dezvoltată în lungul axului unui
anticlinal);
3. sinclinal suspendat (interfluviu individualizat pe o cută
sinclinală largă).
anticlinalul
anticlinal
Sinclinal şi anticlinal
Sinclinal şi anticlinal
4. Relieful dezvoltat pe structura faliata

Orice structură iniţială (tabulara, cutata, monoclinala) poate deveni

structura faliată, dacă este afectată de mişcări tectonice, fragmentată
în blocuri ce pot fi ridicate sau coborate. Forme de relief:
1. Horsturile – blocuri faliate si inaltate, marginite prin abrupturi.
Sunt
caracteristice masivelor muntoase hercinice si caledoniene;
2. Grabenele – depresiune dezvoltată la nivelul unui bloc coborât şi
care este înconjurată de masive muntoase ridicate tectonic.
Intre ele sunt planuri de falie (depresiunile Braşov, Petroşani etc);
Horsturi şi grabene
Din cele de mai sus a rezultat că nici tipurile de
roci şi nici structurile geologice nu reprezintă
agenţi care să dispună de o forţă prin care să se
sculpteze relief. Modelarea se face tot prin
acţiunea agenţilor externi; în schimb, fiecare tip de
rocă şi fiecare tip de structură «reacţionează» în
mod pasiv, dar foarte diferenţiat, la aceste acţiuni:
o rocă se erodează repede, alta încet, alta se
dizolvă, o structură impune trepte, alta cueste etc.
De aceea, roca şi structura se mai numesc şi factori
pasivi ai genezei reliefului (morfogenezei).
 BIBLIOGRAFIE:
 1. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX
HUMANITAS
 2. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX
DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ
 3. PROFU DE GEOGRA.RO