GEOMORFOLOGIE

AGENŢI ŞI PROCESE GEOMORFOLOGICE

•1. DEPLASĂRI LENTE – afectează orice versant, cu înclinări chiar foarte reduse, care suportă o pătură de
alterare (deluviu); – în raport cu înclinarea versantului, gradul de alterare a depozitelor superficiale,
coeziunea şi umiditatea acestora determinăm mai multe tipuri de deplasări lente: sufoziunea, tasarea,
creeping, solifluxiune

2.SUFOZIUNEA (lat. “suffodio” = a submina, a săpa pe dedesubt) - sufoziune chimică – prin dizolvare,
sărurile depuse în porii rocilor sunt înlăturate prin preluarea lor în soluţie de către apa de infiltraţie
(exemplu: eliminarea carbonaţilor care formează matricea granulelor din unele roci sedimentare
necoezive, cum este loessul - sufoziune mecanică – dislocarea şi transportul particulelor fine de către
curgerea apelor subterane; •Rocile favorizante = friabile, poroase şi relativ permeabile; •Adâncimea
pânzei freatice să nu fie prea mare (sub 3-4 m); •Oscilaţiile pe verticală ale pânzei freatice, mişcare ce
implică: desprinderea particulelor; antrenarea pe verticală a acestora. - forme de relief = se realizează
dinspre subteran către suprafaţă = tunele, hrube subterane, hornuri, doline, văi de sufoziune

3. TASAREA (tasser = a îndesa, a comprima) – o mişcare lentă, pe verticală, efectuată în interiorul rocilor
afânate sau elastice, sub forma unei compresiuni sau îndesări, impuse de greutatea proprie sau de
prezenţa unei sarcini externe; comprimarea este direct proporţională cu volumul porilor (golurilor).
•tasare prin comprimare; •tasare prin sufoziune (chimică şi fizică); •tasare de subsidenţă –
decompresiunea din substrat în urma exploatării apelor subterane, zăcămintelor de petrol şi gaze
•tasare prin bătătorire – cărări de vite Forme de relief = depresiuni de tasare (crovuri), văi de tasare,
trepte.

- Forme de relief =

depresiuni de tasare (crovuri), văi de tasare, trepte.

4. ÎNDOIRREA CAPETELOR DE STRAT - este fenomenul pe care-l execută masele de rocă alterată
pregătite pentru deplasare gravitaţională, asupra capetelor de strate, pe care le determină să se
înconvoaie spre avale sub forţa de apăsare şi gravitaţie. De fapt, procesul nu determină numai îndoirea
capetelor de strat, ci şi smulgerea, în acelaşi timp, a unor fragmente de rocă diferite ca dimensiuni şi
care, anterior, nu erau detaşate de procese de alterare. Procesul se manifestă cu deosebire în sectoarele
de versant unde, pe lângă înclinarea mare a stratelor, există şi o alternanţă a acestora, precum şi o
grosime redusă a lor.

5. SOLIFLUXIUNEA (solum = sol; fluo = curgere) – deplasare în masă a unui strat de sol supraumectat,
efectuată lent pe un pat îngheţat şi sub covorul de iarbă; - deplasarea solifluidală necesită pante > 2 –
30, iar pătura superficială trebuie să conţină un procent suficient de argilă; - deplasarea se face între
pătura înierbată, mai rezistentă din cauza ţesăturii rădăcinilor şi stratul îngheţat impermeabil; - în
regiunile polare se manifestă 2 – 3 luni/an; - în regiunile temperate înalte se manifestă primăvara (2-3
săptămâni/an); - este o formă de tranziţie către alunecări şi curgeri noroioase

- Factorii geologici – diferenţiere regiona

l Un rol important în modelarea reliefului o au factorii geologici, fie că este vorba de mişcările tectonice,
litologie şi structură. Influenţa acestor factori geologici nu este deloc de neglijat, ei condiţionând modul
şi intensitatea modelării actuale a reliefului. Mişcările tectonice • Mişcările neotectonice • Cutremurele.

- Factorii geologici – diferenţiere regional

Litologia şi structura Roca şi structura au o influenţă hotărâtoare în modelarea reliefului, agentul

modelator generând forme de relief diferite în funcţie de acestea. Litologia şi structura se constituie în
factori potenţiali majori, intervenind în desfăşurarea proceselor geomorfologice actuale pe două căi: -
prin impunerea formei, lungimii şi gradului de înclinare a versanţilor; - impunerea tipurilor (structura) şi
intensităţii proceselor geomorfologice actuale (litologia)

- Relieful – suport al activităţii proceselor geomorfologice actuale (morfodinamice)

• Pantele; • Densitatea fragmentării reliefului; • Adâncimea fragmentării reliefului (energia reliefului); •

Expoziţia versanţilor

- Factorii climatici:

• Temperatura; • Precipitaţiile. Factorii hidrologici • Apele subterane

-Vegetaţia – rol protector

• Gradul de acoperire cu vegetaţie

-Activitatea antropică

• Defrişarea;

• Construcţia de căi de comunicaţie;

• Activitatea agricolă;

• Dezvoltarea aşezărilor

6. ALUNECĂRILE DE TEREN. Sunt acele deplasări naturale, sub acţiunea forţei gravitaţionale, a maselor
de roci, de regulă umectate, pe suprafaţa unui versant înclinat. Au loc ca urmare a ruperii echilibrului
dintre forţa de gravitaţie şi forţa de frecare internă a rocilor ca urmare a acţiunii factorilor cauzali

ALUNECĂRILE DE TEREN. Alunecările de teren, cunoscute în literatura de specialitate internaţională sub

denumirile de: glissement (limba franceză), landslide, landslip (limba engleză), bergrutsch, erdrutsch
(limba germană), opolzen (limba rusă), sunt mişcările gravitaţionale de masă cele mai frecvente în zona
temperată, modificând radical profilul longitudinal al versanţilor din zonele montane şi colinare.
(declanşatori) de origine naturală sau antropică

ALUNECĂRILE DE TEREN. Prin suprafeţele mari afectate, prin amploarea şi intensitatea mare a
fenomenului, alături de ravenare şi torenţialitate, alunecările de teren constituie principalele procese de
instabilitate a versanţilor şi de degradare a terenurilor, de modificare, uneori majore, a configuraţiei
reliefului afectat.

2. Prăbuşirile (surpările, năruirile) fac parte din categoria deplasărilor gravitaţionale în masă, ce
afectează versanţii puternic înclinaţi, acoperiţi sau nu de vegetaţie. Sunt procese de versant cu caracter
întâmplător, cu viteză foarte mare de desfăşurare, care survin după lungi perioade de stabilitate,
perioade ce se continuă după manifestarea procesului. Se produc în cazuri speciale, pe versanţii a căror
pantă limită a fost depăşită de o anumită greutate ,,suportabilă” a rocii constituente (Posea et al., 1976).
Momentul declanşator este determinat de mişcări seismice (cutremure), trepidaţii puternice de natură
antropică (explozii, utilaje grele etc.), subminarea bazei versanţilor, acţiunea pânzelor subterane, a apei
provenită din ploi, intercalarea unor roci plastice (argile, marne) între roci mai dure înclinate, acţiunea
necontrolată a omului.