Sunteți pe pagina 1din 5

Introducere Unul dintre fenomenele naturale de risc major, cu implicatii majore asupra comunitatilor umane, il reprezinta alunecarile de teren.

Acestea afecteaza versantii (alaturi de prabusiri, curgeri noroioase si torentiale), fiind cele mai raspandite si imbracand o gama variata de manifestari. Notiunea de alunecare de teren defineste atat procesul de deplasare, miscare propriu-zisa a rocilor sau a depozitelor de pe versanti, cat si forma de relief rezultata. In sens restrans, alunecarile de teren sunt procese gravitationale, in general rapide (pot fi insa si lente) de modelare a terenurilor in panta, la materialele care se deplaseaza sunt separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabile, neantrenata in miscare. In limbajul popular din Romania exista termeni prin care se incearca o separare a procesului (fugitura, ruptura) de forma de relief rezultata- glimee, tiglai, iuti, faramituri- acestea din urma precizand si caracteristicile morfologice de ansamblu a corpului alunecarii de teren. Si in literatura de specialitate de pe plan mondial, termenii utilizati definesc atat procesul cat si forma de relief rezultata landslideengleza, glissement de terrain- franceza, erdrutsc!- germana, frana- italiana. "lunecarile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ putin studiate ca astfel de sisteme, procese care reclama cercetari interdisciplinare de mare specializare. "tat pe plan mondial cat si in Romania exista o ampla specialitate ce vizeaza in general doua mari domenii geomorfologia si ingineria. #aca geomorfologii (geografi sau geologi) pun accent pe forma de relief, inclunzandu-se in mod necesar si fenomenele cauzale, precum si cele evolutive, inginerii studiaza alunecarile de teren in legatura directa cu efectele procesului asupra diferitelor activitati umane (constructii, utilizarea terenurilor etc.) si, in consecinta, alegerea masurilor optime de combatere. "laturi de cele doua mari domenii, se impun cercetari pedologice, silvice, precum si masuratori si analize de teren, in laborator, utilizarea $IS. Studiul alunecarilor de teren are o deosebita importanta pentru dinamica versantilor atat sub aspect stiintific fundamental, cat mai ales sub aspect practic-aplicativ. Notiunea de alunecare de teren este definita de procese fizico-mecanice premergatoare alunecarii (procese cauzale anteprag geomorfologic), procesul de alunecare propriu-zis si durata acestuia (translarea pragului), forma de relief (efectul translarii pragului). %rimele observatii asupra alunecarilor de teren sunt legate de dezastrele produse inca din antic!itate. &

#escrierea stiintifica a procesului, rolul si locul sau in dinamica versantilor au stat in atentia teoreticienilor geomorfologi, atentie acordandu-li-se in secolul ''. #ate fiind varietatea mare a modului de manifestare a alunecarilor, precum si varietatea formelor rezultate, unele dintre primele preocupari au fost gasirea unor elemente comune de generalizare a caracteristicilor si, implicit, a unor criterii de grupare care sa permita clasificarea lor. (ajoritatea cursurilor sau tratatelor de geomorfologie a versantilor prezinta dupa o anumita sc!ema problematica alunecarilor de teren, problematica ce poate fi grupata in doua mari sectiuni- cauze si forme, inclusiv clasificari dupa morfologie. Parti componente si tipuri de alunecari de teren )ata de forma lor initiala, in general uniforma, versantii afectati de alunecari de teren au profil neregulat, cu suprafete dispuse in trepte sau valurite, cu mici acumulari de apa, soluri turboase pe care se dezvolta o vegetatie iubitoare de apa. %e versantii impaduriti afectati de alunecari de teren, copacii sunt inclinati in diferite directii, dand impresia de padure *beata+. ,a forma de relief, o alunecare de teren are urmatoarele parti componete (fig.&) - rapa de desprindere- are aspectul unui abrupt, fiind locul de despridere a masei de roca alunecata. "tunci cand alunecarea este mai vec!e, rapa de desprindere este mai putin vizibila, ca urmare a degradarii in timp a abruptului si, uneori, a acoperirii cu vegetatie- -patul alunecarii(jgeabul)- nu este vizibil, fiind reprezentat de suprafata pe care aluneca masa de roca dislocata la nivelul rapei si se dezvolta deasupra rocilor impermiabile (argile, marne). .ste suprafata care separa masa de roca alunecata si roca ramasa pe loc, avand forme diferite-- corpul alunecarii- reprezinta masa dislocata si deplasata de patul alunecarii, in functie de tipul de alunecare- poate fi valurit, in trepte, in brazde sau !aotic-- fruntea alunecarii- aceasta se afla in partea cea mai joasa a masei de roci alunecate, avand in general aspectul unei denivelari accentuate. In functie de criteriul luat in considerare, alunecarile de teren se clasifica diferit. "stfel, dupa grosime masei de roci afectate de deplasarea gravitationala avem doua tipuri de alunecare superficiale (cu o grosime a masei alunecate de &,/-0m) si profunde (cu o grosime a masei alunecate de peste 0m). In functie de forma alunecarii, putem distinge 1.alunecari in forma de limba; .alunecari in cuib; !.alunecari in valuri; ".alunecari in trepte; #.alunecari strangulate. 1 alta clasificare tine cont de gradul de activare 1.alunecari stabilizate (cand alunecarile sunt vec!i)- 0.alunecari semistabilizate (cand alunecarile sunt

relativ vec!i)-!.alunecari active (cand alunecarile sunt recente si prezinta o miscare continua a masei de roci pe suprafata versantului). $auzele alunecarilor de teren 2otalitatea fenomenelor ce au loc inaintea translarii pragului de alunecare si care reprezinta elementele cauzale ale sistemului alunecare, obisnuit se impart in %potentiale &pregatitoare & declansatoare &naturale &antropice 2rebuie spus ca intre factorii pregatitori si cei declansatori nu exista o delimitare decat de intensitate a actiunii, primii se constituie in factori de declansare in momentul acumularilor cantitative. %recipitatiile atmosferice, prin actiunea indelugata se inscriu in categoria factorilor pregatitori. ,aracterul torential, dupa perioadele de uscaciune poate declansa alunecari de mari proportii. )actorii potentiali sunt grupati in caracteristici ale substratului geologic- relieful- panta versantului, stadiul evolutiei (dinamica de ansamblu) acestuia- umiditatea. (odificarile proprietatilor fizico-mecanice ale rocilor in timp geologic sau c!iar in timp mai scurt, prin alterare, conduce la modificarea starii de stabilitate. %resiunea apei din pori depinde de nivelul apei subterane si de situatia rocilor la excavare. Sub actiunea apei din pori se reduce rezistenta la forfecare a rocilor si implicit cresc fortele de alunecare. Reducerea rezistentei la forfecare se datoreaza cresterii umiditatii in jurul suprafetei de alunecare. %e suprafata de alunecare se formeaza o pasta argiloasa cu rol de lubrifiant. $rosimea orizontului inmuiat variaza intre 3,& si &cm la unele argile %liocene si intre &,/ si 0cm la alte argile. In concluzie, rocile poroase, putin coezive, bogate in coloizi si care au in interiorul lor o serie de crapaturi, ce favorizeaza patrunderea apei, sunt cele mai favorabile alunecarilor. "lternanta acestor roci cu altele determina, de asemenea un potential ridicat pentru alunecari. Relieful, prin declinivitatea sa, o cauza potentiala foarte importanta, deplasarea materialelor pe versant fiind determinate de valoarea ung!iului de panta, in stransa corelare cu alti factori, in special antropici (greutatea constructiilor, excavarea bazei versantului, defrisari). #intre factorii determinanti, declansatori, cei mai activi sunt cei legati de actiunea apei sub diverse forme. %recipitatiile atmosferice, prin actiunea lor indelungata, se inscriu in categoria factorilor pregatitori. ,aracterul torential, dupa perioadele de uscaciune, conduce la declansarea unor alunecari de teren. 4

.roziunea apelor curgatoare exercitata asupra bazei versantului duce de asemenea la micsorarea fortelor de rezistenta prin subminarea punctelor de sprijin a taluzelor. ,utremurele de mica magnitudine, dar frecventa mare conduc la reducerea starii de rezistenta a versantilor prin aparitia fisurilor de diferite dimensiuni- cele de magnitudine mare pot declansa alunecari, prabusiri de dimensiuni apreciabile. Seismul din 5 martie &677 cu magnitudinea 7,0 si epicentrul in 8rancea a reactivat alunecari vec!i, dar a si declansat importante alunecari noi de teren de amploare deosebita la "lbesti, Slon, 9abala, #umitresti. (aterialele alunecate au barat cursurile unor rauri. #e exemplu pe 9abala, s-a format un lac temporar de 0:m lungime si 5m adancime. #inamica versantilor a inregistrat paroxisme evidente in relief si inregistrate la scurt timp dupa seism (;alteanu, &676, &6<4)..xista o relatie directa intre aparitia si evolutia alunecarilor de teren. ,auzele permanente si temporare reduc rezerva de stabilitate a versantului exprimata prin coeficientul de siguranta pana la pragul limita, cand starea de dezec!ilibru duce la declansarea procesului de alunecare de teren. "lunecarile datorate eroziunii bazei versantior se propaga de jos in sus, de la baza versantilor spre partea superioara fiind combinate de multe ori cu procese de prabusire (alunecari delapsive). "ctiunea apelor subterane genereaza cele mai frecvente alunecari de teren. "cestea se manifesta prin presiunea apei din pori- presiunea de filtrare a apei subterane- sufoziunemodificarea proprietatilor fizico-mecanice, reducerea mineralizatiei apei din pori- ridicarea nivelului apei"lunecarile de teren sunt pregatite, dar pot fi si declansate de diferite activitati ale omului, grupate in categoria cauzelor antropice, cum sunt despaduririle (dar pot fi considerate o cauza absoluta, ci numai in relatie cu alte cauze),diferite constructii, excavarea bazei versantilor, trepidatiile. In concluzie, raman importante pentru alunecarile de teren, ca dealtfel pentru toate procesele de versant, cauzele datorate substratului geologic si caracteristicile climatice, accelerate de interventia antropica.

Impactul asupra populatiei Impactul alunecarilor de teren asupra societatii trebuie analizat atat prin urmarile directe, ce vizeaza in general declansarea si evolutia, cat si prin urmarile indirect, legate de formele de relief create, forme a caror utilizare in agricultura este diminuata datorita degradarii terenurilor. Recunoateraea terenurilor afectate de alunecari se face dupa forma neregulata pe care o are profilul versantului si dupa asociatiile vegetale care indica conditii ecologice variate. #intre tipurile de alunecari, cele de adancime pot atinge dimensiuni si viteze apreciabile cu urmari dezastruoase cand se produc in arealele locuite. ,ele mai favorabile roci pentru producerea alunecarilor sunt argilele sensitive care favorizeaza deplasarea c!iar la pante foarte reduse. "stfel se explica dezastrele frecvente produse in tarile nordice datorita alunecarilor de teren. .xemplele sunt numeroase. In &66=, o alunecare produsa in Norvegia a afectat 43 de localitati. ,utremurele slabesc coeziunea rocilor, declansand impresionante alunecari de teren. #e exemplu, orasul "cobana din %eru a fost acoperit de alunecari si avalanse produse in urma cutremurului din &65=. In tara noastra, cutremurul din &677 a activat si reactivat alunecarile din ,arpati si Subcarpatii de ,urbura. "sezarile din arealele cu alunecari masive de teren prezinta o retea stradala neorganizata, casele fiind dispuse prin valurile de alunecare. 2ipice sunt asezarile din %odisul 2arnavelor (Romanesti, >eria). "sezarile situate in partea inferioara a versantului prezinta o structura regulata. .xpunerea mare la risc se observa in crapaturile produse in zidurile locuintelor sau a altor tipuri de constructii. In %odisul >artibaciului sunt tipice localitatile Sasc!iz, (ovile, ,ornatel. Rapa de desprindere este activa cu risc mare si foarte mare.

'I'(I)*+A,I1. ,()+I.A *+-$U% /A0A+1- 2I +I2$U+I .A3U+A(-( 44"); . 0A+U'A 5UI3)% A(U.-$A+I(- 1- 3-+-. 2I ()+(1676); !. 3-++A 8A*A0I. .+. (,-'+UA+I- 44!). 23A'I(I0A+-A