PREZENTARE TOXICOLOGICĂ A

TOXICELOR MINERALE.
ARSENUL (AS) SI COMPUSII SAI

Iamandi Mircea
SM an II – semestrul II
 TOXICOLOGIA

 Toxicologia este o ramură interdisciplinară ( biologie, chimie, medicină ), ce se ocupă cu

studierea efectelor adverse provocate de diferite substanțe chimice sau agenți fizici
asupra organismelor vii, sau, altfel spus, știința otrăvurilor și a toxinelor.
 Toxicologia mediului (ecotoxicologia) – se ocupă de prezenţa compușilor toxici,
metaboliților și produșilor lor de degradare în mediu și în lanțul trofic, precum și cu
efectele asupra indivizilor şi, mai ales, asupra populațiilor.
 Efectele adverse pot avea loc la diferite nivele ale corpului, de exemplu doar un organ,
sau doar un țesut pot fi afectate, dar pot avea loc şi la nivelul intregului organism avâ nd
ca rezultat în unele situaţii chiar decesul.
 ARSENUL – ASPECTE GENERALE

Arsenul chiar dacă este un metaloid relativ puţin răspândit în natură, se găseşte uneori
în stare liberă, ca bucăţi compacte de culoare cenuşie inchisă sau sub formă minerală:
realgarul, As4S4, şi auripigmentul, As2S3.
Formele solubile sub care poate fi găsit arsenul în mediul înconjurător sunt fie sub
formă anorganică (AsIII şi AsV), fie sub formă organică (acidul monometil arsenic-
MMAA, dimetil arsenic-DMAA).
 Arsenul chiar dacă face parte din clasa metaloizilor, conform
legislaţiei Uniunii Europene, este inclus în categoria metalelor grele
ală turi de alte elemente (stibiu, cadmiu, crom (VI), cupru, plumb,
mercur, nichel, seleniu, telur, taliu și staniu).
 În mediul înconjură tor există mai mult de 300 de minerale care au
ca element constitutiv arsenul, sub diferite forme minerale sau sub
formă de compuşi modificaţi cum ar fi: arseniuri, sulfuri, oxizi,
arseniat sau arsenit, silicaţi, sulfiţi, sulfaţi sau alte să ruri.
 Arsenopirita (FeAsS şi/sau Fe(SAs)2) este minereul cel mai
ră spâ ndit în natură , care se formează în scoarţa terestră .
 SURSE ȘI MODALITĂȚI DE OBȚINERE

Arsenul se găseşte rareori în stare nativă. De obicei însoţeşte galena,

pirita şi blenda sub formă de:
 sulfuri: bisulfura, realgar (As2S2) şi trisulfura, auripigment (As2S3);

 sulfoarseniuri: arsenopirită, mispichel (FeAsS), cobaltină (CoAsS),

prostită (Ag3AsS3);
 arseniuri metalice: smaltină (CoAs2), nichelină (Ni2As2), löllingită
(FeAs2);
arsenolit (As2O3)

Solul conţine arsen în proporţii variate (câteva miligrame sau zeci de

miligrame/Kg) chiar în lipsa folosirii pesticidelor cu arsen.
 ARSEN REGĂSIT ÎN ORGANISM

Organismul uman conţine în total sub 1 mg de arsen, repartizat astfel:

 organe: 5-35 micrograme / 100 g (cu valori mult mai mari în unghii şi păr)
 sânge: 3,7-10 micrograme / 100 ml.
 urină:15-60 -100 micrograme / litru (variază mult cu alimentaţia)
 PROPRIETĂȚI FIZICE ȘI CHIMICE ALE
ARSENULUI

 Valenţa şi speciile anorganice ale arsenului sunt dependente de condiţiile redox şi de

pH-ul apelor subterane.
 În general arsenitul - forma trivalentă a arsenului - se găseşte în apele subterane
(supusă condiţiilor anaerobe), iar arseniatul - forma pentavalentă - este răspândită în
apele de suprafaţă (condiţii aerobe). Speciile As (III) şi As (V) pof fi găsite în apele
de adâncime fie în amestec, fie individual funcţie de pH-ul apelor.
 ANHIDRIDA ARSENIOASĂ – PROPRIETĂȚI
FIZICE

 Anhidrida arsenioasă , denumită şi “şoricioaică” este cel mai toxic dintre compuşii de
arsen. Este mult folosită în industrie, atât ca atare cât şi la prepararea altor derivaţi
arsenicali.
 Se prezintă ca pulbere albă, fină, cristalină sau masă uşor gălbuie, translucidă, amorfă
(forma sticloasă) care trece treptat în stare opacă, cristalină (forma porţelanoasă).
 Are gust uşor acru.
 Este inodoră, atât în stare solidă, cât şi ca vapori, însă în contact cu cărbuni aprinşi,
sau prin încălzire cu acetat de sodiu anhidru se dezvoltă un miros puternic aliaceu,
datorită amestecului de cacodil.
 ANHIDRIDA ARSENIOASĂ – PROPRIETĂȚI
CHIMICE

 Din punct de vedere chimic, este redus la As de reducători ca KCN(cianura de

potasiu), cărbune, acid hipofosforos;
 cu hidrogen în stare născândă reducerea este mai avansată şi trece la As (acid
hidroarsenic)
 Cu S(hidrogen sulfurat), O(oxid de arseniu) trece în (galbenă).
 este însă şi reducător, putând da, sub influenţa oxidanţilor (HN,(acid azotic) Cl, Br
etc. în prezenţa apei) acid arsenic (). Este anhidrida acidului ipotetic arsenios As, ale
căror săruri sunt arseniţii.
 ACIDUL ARSENIC – PROPRIETĂȚI

 Acidul arsenic , acidul anhidridei arsenice este folosit ca oxidant în industria

coloranţilor.
 Se prezintă ca pulbere albă, nevolatilă, care este redusă cu KCN la cald în As,
iar cu H născând trece în As(acid hidroarsenic). La temperatură înaltă se
descompune în şi oxigen.
 SOLUBILITATEA COMPUȘILOR DERIVAȚI
DIN ARSEN
 este greu solubilă în apă, unde rămâne la suprafaţă sub formă de grunji, din cauza
dificultăţii de a fi înmuiată în apă (la autopsierea persoanelor intoxicate se regăseşte
uneori sub această formă în tubul digestiv);
 Arseniţii de Na şi K sunt solubili în apă, folosiţi ca ierbicide şi în medicină (soluţia
Flower).
 Arseniaţii de Na şi K sunt singurii solubili în apă; arseniatul de sodiu este folosit în
medicină (soluţia Pearson), ţesătorie (la imprimarea desenului pe pânză) şi ca
xiloprotector (substanţă fungicidă şi insecticidă folosită pentru protecţia lemnului);
 Arsfenamina este o pulbere galbenă, insolubilă în apă. Se foloseşte în injecţii, în soluţie
alcalină. La aer se oxidează în arsenoxid.
 ETIOLOGIA INTOXICAȚIILOR

A. Intoxicaţiile acute se pot produce în următoarele împrejurări:

 Utilizarea în scop criminal este utilizată datorită:
 absenţei gustului şi culorii albe () care permit utilizarea în amestec cu
alimentele;
 toxicitate mare;
 posibilitarea de a confunda simptomele cu acelea ale unei toxiinfecţii
alimentare sau boli infecţioase gastrointestinale;
 INTOXICAŢII ACCIDENTALE

 Consumare de fructe şi legume crude, impurificate cu pesticide de As;

 Prezenţa arsenului în produse ce servesc la prepararea alimentelor (malţ tratat cu cu
As, folosit la fabricarea berii);
 Prin confuzie: luat în loc de ZnO
 Unele medicamente (MgS) conţin arsen din care a servit la prepararea lor (s-a găsit
intr-o doză de 30 g o cantitate de arsen corespunzătoare la 0,06-0,15 g arseniat de
sodiu).
 INTOXICAȚIA CU ARSEN

Arsenul în sânge
 Intoxicația cu arsen în sânge este, de obicei, asociată cu sinuciderea,
omuciderea, intenția de a face rău sau expunerea profesională.
 Efectele clinice ale toxicității arsenicului depind de istoricul expunerii (de
exemplu acută, cronică) și de forma chimică (de exemplu arsenic, arsenic
trivalent, anumite gaze). Frecvent, pacienții expuși la arsenic au un miros de
usturoi la respirație și fluide tisulare.
 SIMPTOME ALE INTOXICAȚIEI CU ARSEN

Simptomele acute de intoxicație cu arsenic se manifestă prin următoarele

semne:
 Tahicardie
 Hipotensiune arterială și chiar șoc
 Stare mentală modificată
 Delir
 Coma
 Convulsii (encefalopatie acută)
SIMPTOME ALE INTOXICAȚIEI CU ARSENIC
TRIVALENT

Intoxicația acută cu arsenic trivalent se manifestă după cum urmează:

 Semne gastrointestinale proeminente;
 Hematemeză și diaree severă, ca de holeră. Acești pacienți pot prezenta deshidratare și
șoc hipovolemic;
 Efecte cardio-vasculare- disfuncție miocardică, scăderea rezistenței vasculare
sistemice, aritmii ventriculare, fragilitate capilară;
 Manifestări SNC – convulsii, comă, encefalopatie și edem cerebral.
 MĂSURI DE PRIM-AJUTOR

 Este obligatorie îndepărtarea cât mai rapidă a pacientului de sursa de arsenic. În cazul
în care contactul a fost cutanat se spală cu apă din abundență înainte de sosirea
paramedicilor și se înlătură hainele contaminate.
 La locul accidentului se va efectua resuscitarea pacientului după principiile ABC ale
Basic Life Support (eliberarea căilor aeriene, asigurarea respirației și circulației).
 În unitatea de primiri-urgențe se va efectua un lavaj gastric în cazul în care a fost
ingerată o cantitate semnificativă de arsenic și în cazul în care a trecut mai puțin de o
oră de la ingestie și pacientul nu a vărsat sau în cazul în care radiografia abdominală
pe gol indică existența arsenicului (radioopac) la nivel gastric.
BIBLIOGRAFIE

 (1)ECOTOXICOLOGIE NOTE DE CURS TITULAR CURS: Prof.dr.ing. Chiriac Alexandru-

XI.6. Arsenul şi compuşii săi
 (2)TEZĂ DE ABILITARE: Noi materiale utilizate pentru eliminarea arsenului din ape- Conf.
Dr. Ing. Adina-Georgeta NEGREA
 https://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-arsenic
 https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-analize/arseniu-sange